Sunteți pe pagina 1din 8

Dobânda

13.
DOBÂNDA

Definirea şi conţinutul conceptului

Evoluţia conceptului dobânzii ne obligă să abordăm


modalităţile sale de existenţă mai întâi din punct de vedere al sferei de
cuprindere, sau ariei de aplicabilitate.
Dobânda în sens restrâns – cel existent iniţial, e privită ca
excedent ce revine proprietarului de capital dat cu împrumut.
Evoluţia dobânzii arată că aceasta a fost generată, la
începuturile sale, de împrumuturi pentru consum. Dobânda pentru
creditul cu destinaţie economică-productivă era un fenomen rar
întâlnit încă în antichitate, dar ulterior a devenit predominant. Odată
cu apariţia şi dezvoltarea acestei forme de credit, aria de manifestare a
fenomenului dobânzii s-a lărgit substanţial, astfel încât dobânda a
ajuns să fie considerată remuneraţia capitalului împrumutat, adică
răsplata pentru folosinţa numerarului cedat pentru un timp
determinat.
Dobânda în sens larg e privită ca excedent ce revine
proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale.
Despre dobândă Paul Samuelson spune că este “preţul
specific” plătit pentru “a treia mare categorie de factori de producţie:
capitalul”.
Dobânda reprezintă, deci, un venit însuşit de proprietarul
întregului capital antrenat într-o activitate economică oarecare sub
formă de excedent în raport cu capitalul (respectiv) avansat.

Teorii privitoare la dobândă


Vom clasifica teoriile privitoare la dobândă astfel:

147
Dobânda

a. dobânda ca preţ sau recompensă a spiritului de


economie, întrucât capitalul este conceput ca parte din
venitul unui agent economic necheltuit pentru consumul
personal. Dobânda poate fi considerată ca reprezentând
răsplata renunţării momentane la capitalul lichid în
favoarea altcuiva.
b. dobânda este o chirie plătită pentru capitalul folosit, sau
un preţ pentru riscul antrenării capitalului într-o
activitate oarecare. Economistul francez A. Page spune
că dobânda este preţul sau chiria plătită pentru folosirea
unui capital.
c. dobânda ca preţ plătit pentru capitalul (suma de bani)
folosit într-o afacere, dar care nu este însuşită prin
muncă. Cei care iau împrumut plătesc pentru dreptul de
folosinţă a capitalului împrumutat, dobânda. Aspru
înfierată sute de ani, dobânda îşi găseşte justificarea în
următorul raţionament: aşa cum mărfurile pot fi vândute
pe credit, iar la achitarea lor se plătesc bani cu funcţia de
mijloc de plată, tot aşa banii pot fi daţi împrumut,
achitarea acestuia având aceiaşi funcţie de mijloc de
plată.

Noi vom folosi sensul restrâns al conceptului, conform căruia


dobânda reprezintă o altă formă a venitului creat în societate şi
anume, venitul ce revine factorului capital şi apare atunci când
posesorului capitalului transferă capitalul său, prin împrumut (deci
dobânda e legată de capitalul sub formă bănească). Capitalul bănesc
preluat prin împrumut de întreprinzător se transformă în capital fizic
cu ajutorul căruia se vor obţine cantităţi sporite de bunuri şi servicii
necesare societăţii.
Sursele capitalului de împrumut sunt:
- economiile populaţiei concentrate în instituţii bancare;
- economiile firmelor;
- economiile Guvernului;
Cererea, la rândul ei, se grupează în:
- cerere din partea populaţiei;
148
Dobânda

- cerere din partea firmelor;


- cerere din partea Guvernului şi a administraţiilor locale.
Pentru medierea împrumutului un rol deosebit au băncile.

2. Determinarea masei şi ratei dobânzii


Mărimea dobânzii se calculează prin masa şi rata dobânzii.
Masa este mărimea absolută a dobânzii (D), iar rata dobânzii este
mărimea ei relativă (d’).
Rata dobânzii se determină ca un raport procentual între
mărimea dobânzii totale şi capitalul împrumutat. Ea reprezintă preţul
pentru a dispune de 100 unităţi monetare, timp de 1 an.

d´ = D/K x 100

Dobânda exprimă nivelul preţului la care poate fi dobândit


împrumutul.
Dobânda este cunoscută ca dobândă simplă şi dobândă
compusă. Dobânda simplă se calculează ca produs între mărimea
creditului (K), rata dobânzii (d’) şi perioada de timp (n) sub un an:

D = K. d’ . n

Pentru credite acordate pe perioade mai lungi, se foloseşte


formula dobânzii compuse. Calculul dobânzii compuse presupune
capitalizarea dobânzii, ajungându-se să se calculeze dobândă la
dobândă:
D = Sn – K ; Sn = S0 (1+d´)n în care:

D – dobânda totală
d´ - rata dobânzii
n - numărul de ani
K – capitalul împrumutat
Sn = suma în momentul n
Pe piaţa împrumuturilor, ofertanţii de capital de împrumut se
întâlnesc cu cei care solicită împrumuturi. Din confruntarea lor rezultă
mărimea dobânzii.

149
Dobânda

Factorii care influenţează rata dobânzii


Mărimea ratei dobânzii este variabilă.
Nivelul ratei dobânzii influenţează şi e influenţat în primul
rând de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut.
Creşterea cererii atrage o ridicare a ratei dobânzii, respectiv invers.
Mai există şi alţi factori de influenţă:
Durata creditului: dacă rata dobânzii e ridicată, dar cererea de
credite pe termen scurt e mare, acest fapt va duce la reducerea ratei
dobânzii pentru credite scurte, paralel cu creşterea ratei dobânzii la
creditele pe termen lung.
Conjunctura economică şi politică, respectiv inflaţia; rata
dobânzii se majorează cu rata inflaţiei.
Riscul: cu cât posibilitatea returnării capitalului împrumutat
este mai mare cu atât riscul este mai mic şi, în condiţiile în care toţi
ceilalţi factori sunt constanţi în acţiunea lor, rata dobânzii este mai
mică. Dobânda poate fi privită ca fiind compusă din:
- dobânda propriu-zisă, care este preţul plătit pentru
dreptul de folosire a împrumutului;
- prima de asigurare contra riscurilor, care variază de la
caz la caz.

3. Funcţiile şi formele dobânzii

Atunci când pe piaţa capitalului de împrumut se manifestă


puternic factorii care acţionează în direcţia creşterii ratei dobânzii
guvernul poate interveni în sensul stopării acestui proces stabilind un
plafon maxim al ratei dobânzii. Plafonarea este adoptată pentru a
proteja pe micii proprietari. În fond ea nu îndeplineşte acest rol
deoarece elimină o parte însemnată din această categorie a populaţiei
de la credite. Efectele plafonării ratei dobânzii pot fi negative.
Funcţiile dobânzii
a) dobânda este pârghia de influenţare a activităţi economice,
în sensul de folosire raţională a capitalului astfel ca rata rentabilităţii
să fie mai mare decât rata dobânzii, nivelul dobânzii trebuie astfel
stabilit încât întreprinderea să ia credite doar în condiţii de strictă
necesitate;
150
Dobânda

b) dobânda este modalitatea de a asigura băncilor recuperarea


cheltuielilor efectuate şi realizarea unui profit normal.

Profitul net = Dî – Dp – Cheltuielile


Cheltuielile de
de funcţionare
funcţionare

Unde Dî - dobânda încasată


Dp - dobânda plătită
c) este pârghia de redistribuire a produsului net al
întreprinderii;
d) este un stimulent pentru public să sporească stocul de
capital, renunţând la anumite consumuri curente.

• În condiţiile actuale se manifestă pe plan mondial o tendinţă de


creştere a dobânzii. Aceasta are următoarele implicaţii:
- creşterea serviciului datoriei externe a ţărilor în curs de
dezvoltare;
- perpetuarea decalajelor între acestea şi ţările dezvoltate;
- ţările în curs de dezvoltare suportă o dublă povară: ca
debitoare, apoi pentru că acest credit acordat lor le
impune anumite condiţii pentru primirea împrumutului.
Dobânda are următoarele forme de existenţă:
• dobânda pe piaţa monetară, aceea care se utilizează
în general în cazul creditelor pe termen scurt
contractate între băncile comerciale, precum şi între
ele şi banca centrală;
• dobânda bancară de bază, aceea care se practică
pentru remunerarea certificatelor de depozit sau
pentru bonurile de trezorerie;
• dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci şi
alte instituţii financiare;
• dobânda ca taxă de scont comercială sau scontul
comercial, percepută la operaţiunile de scontare a
efectelor de comerţ, precum şi dobânda ca taxă de
rescont;
• dobânda pentru remunerarea a diverse forme pentru
plasamente pe termen scurt şi mediu ce se practică de
casele de economii sau de bănci pentru depozitele la
151
Dobânda

vedere şi la termen, pentru construcţia de locuinţe


etc.;
• dobânda pe piaţa obligaţiunilor, care este apreciată
ca tipică pentru plasamentele pe termen lung.
• dividendul, ca formă specifică a plasamentului în
acţiuni.

Dobânda nominală şi dobânda reală


Convenţional, prezentarea acestor forme de existenţă ale
dobânzii porneşte de la ecuaţia lui Irving Fisher:
i=r+π
i – rata nominală a dobânzii sau rata de piaţă a dobânzii;
r – rata reală a dobânzii;
π – rata inflaţiei
Dacă procesul inflaţionist există, şi aceasta-i situaţia cea mai
frecvent întâlnită, rata reală a dobânzii devine un indicator foarte
important pentru agenţii economici:
r=i–π
De exemplu, pentru utilizarea capitalului disponibil existent la
un moment dat se propune un proiect de construire a unui fabrici care
urmează să funcţioneze 20 de ani cu o productivitate netă evaluată la
10%. Nimeni însă nu va accepta folosirea capitalului disponibil în
acest scop dacă rata dobânzii pe piaţă este de 11%. Dar dacă aceasta
scade la/sub 10%, proiectul devine rentabil şi va fi realizat.
Wn ≥ i , în care:
Wn – randamentul sau productivitatea netă a proiectului de
investiţie (în %);
i – rata dobânzii;
Firmele care apelează la capital de împrumut doresc să
investească în domenii care asigură o rată înaltă de revenire a
capitalului. Nici o firmă nu va investi în domenii care asigură o rată de
revenire mai mică decât rata dobânzii.

Deci rata profitului trebuie să fie mai mare decât rata


dobânzii.

152
Dobânda

Întrebări şi teme propuse spre autoevaluare:

• Ce se înţelege prin dobândă în sens larg şi restrâns?


• Redaţi formulele dobânzii simple şi compuse
• Definiţi rata dobânzii şi precizaţi factorii care o influenţează
• Care sunt funcţiile pe care le îndeplineşte dobânda?
• Formele dobânzii.

Teste grilă:

1. Care din aprecierile de mai jos sunt corecte pentru a caracteriza


rata dobânzii?
a) e un preţ;
b) e o bază de calcul;
c) e o mărime variabilă în timp;
d) este costul creditului de 100 u.m.

2. În ce raport trebuie să fie rata dobânzii faţă de rata profitului


pentru a stimula cererea de credite?
a) să fie egală;
b) să fie mai mare;
c) să fie mai mică.

3. Profitul bancar este dependent de:


a) eficienţa operaţiilor de creditare;
b) dobânda încasată;
c) dobânda plătită;
d) raportul dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii
agenţilor economici;
e) cheltuielile de funcţionare ale băncii.

4. Când cererea de credite este mai mare decât oferta:


a) creşte rata dobânzii;
b) scade rata dobânzii;
c) scade preţul creditului

153
Dobânda

5. În cadrul unei bănci se depune “la termen” o sumă de 10 mil.


u.m. Să se determine cât de mare va fi această sumă după 10 ani,
ştiind că rata anuală a dobânzii este de 10%.

6. După 3 ani, un deponent al sumei de 10 milioane u.m., cu o rată


a dobânzii de 10% încasează o dobândă totală de:
a) 3 mil. u.m.;
b) 3,31 mil. u.m.;
c) 0,3 mil. u.m.

7. O bancă acordă credite pe 1 an de 80 mil. u.m. cu rata dobânzii


de 10%. Ea înregistrează cheltuieli de funcţionare anuale de 1 mil.,
iar profitul reprezintă 50% din câştig. Rata dobânzii la depuneri,
egale ca mărime cu credite acordate, este de:
a) 4 mil.;
b) 10%;
c) 8%;
d) nu poate fi determinată;
e) 7,5

Soluţiile exerciţiilor propuse:


1.a,b,c., 2. c, 3.b,c,e, 4. a., 5. 25,9 mil.u.m., 6. b, 7.e.

154