CAP I:

Locul si rolul TGD in sistemul stiintelor juridice

Teoria generala a dreptului ofera o viziune de ansamblu
asupra fenomenului juridic. Ea pleaca de la concret si
formeaza abstractul si pleaca de la special, formuland
generalul. Cu toate acestea aceasta disciplina nu trebuie
considerate o magna matter a celorlalte stiinte. Prezenta
disciplinelor de ramura a dus la necesitatea existentei unei
discipline care sa ofere o viziune de ansamblu asupra
conceptelor de drept. In cadrul acestei discipline se
formuleaza concept generale care servesc drept baza pentru
toate disciplinele(raport juridic, norma juridica, izvor de
drept, raspundere juridica)
TGD nu are doar caracter teoretic ci si practice pt ca ea ofera
solutii pentru legiuitor pentru imbunatatirea legislatiei dar si
pentru jurisprudenta, pt practica judiciara. In cadrul TGD se
formuleaza categoriile, conceptele fundamentale precum si
principiile. Teoria generala a dreptului, stiintele juridice de
ramura, stiintele ajutatoare si stiintele istoriice nu trebuie
private ca fiind rupte unele fata de altele. Intre ele exista o
unitate
insolubila,
toate
contribuind
la
dezoltarea
fenomenului juridic.
CAP III:
Conceptul dreptului
1. Acceptiunile termenului drept.
2. Originea si evolutia dreptului; dimensiunea istorica
3. Dimensiunea sociala a dreptului
4. Factorii de configurare a dreptului
5. Esenta, continutul si forma dreptului
6. Tipologia dreptului
7. Sistemul dreptului
8. Definita dreptului.
Acceptiunile termenului drept; etimologie
Termenul drept provine din latinescul directus de la verbul
dirigo, dirigere, care inseamna cale dreapta si a conduce.
Latinii pentru drept ca realitate normativa foloseau ius. In
alte sisteme de drept actuale exista o anumita diferenta. In
1 | Page

anglia se numeste law dar pentru a desemna dreptul

subiectiv este right. In sistemul francez se foloseste droit.
Termenul drept are o tripla semnificatie: - stiinta
- tehnica
- arta
Sensul de stiinta este folosit pentru a desemna totalitatea
conceptelor, categoriilor, principiilor fundamentale ale
dreptului.
Dreptul este o tehnica care consta in totalitatea procedeelor
folosite fie pentru crearea sa cat si pentru aplicarea acestuia.
In literature de specialitate se face referire la 3 concepte de
baza : notiunea de drept obiectiv, drept subiectiv si drept
pozitiv.
Orice norma juridica apara anumite interese sociale si
contine anumite scopuri. Totalitatea scopurilor prefigurate de
norma juridica formeaza dreptul obiectiv. Drepul obiectiv
inseamna ratiunea unei anumite reglementari.
Dreptul subiectiv reprezinta posibilitatea recunoscuta de lege
titularului de a pretinde unui tert respectarea unui interes
legitim..
Dreptul pozitiv inseamna totalitatea normelor juridice in
vigoare la un moment dat
Termenul drept mai are si semnificatia de arta. Dreptul
reprezinta si arta judecatorului sau a autoritatilor
administrative de a aplica legea. Astfel in aplicarea legii se
emit judecati de valoare asupra normelor juridice, fiind
necesara interpretarea acestora. Pentru a putea aplica
correct o norma juridica, trebuie sa o interpretezi corect. Arta
legiuitorului de a crea dreptul prin folosirea regulilor de
tehnica legislativa.
Dimensiunea istorica a dreptului. Originea aparitiei si
evolutia dreptului.
In literature de specialitate s-au pus doua mari intrebari:
a. Cand apare dreptul?
Dreptul apare o data cu statul sau apare odata cu primele
forme de organizare primitive?

Dreptul este apanajul exclusiv al statului sau este creat si de

alte institutii nestatale?
In doctrina au fost formulate mai multe teorii. Sunt unele
teorii care sustin ca dreptul apare odata cu primele forme de
organizare primitive. S-a considerat ca dat fiind ca in cadrul
gintilor matriarhale si apoi patriarhale existau anumite reguli
de convietuire. Acestea ar reprezenta forme embrionare de
drept, adica mini norme juridice. Astfel s-a subliniat ca aceste
norme gentilice privind organizarea gintilor, relatiile dintre
seful gintii si ceilalti membrii ai comunitatii care s-au
dezvoltat ulterior la nivelul tribului, au dus in timp la
formarea anumitor toteme, iar aceste toteme au format un
sistem in doctrina formulandu-se un sistem al totemismului
de clan.
Aceste reguli au dus la creare unor interdictii sau prohibitii
numite tabuuri. Cu timpul aceste tabuuri s-au extins la
anumite obiecte personale ale sefului de trib, iar incalcarea
acestor prohibitii a determinat aplicarea de sanctiuni. In
opinia acestor autori, existenta acestor prohibitii ar semnifica
existenta unor norme de drept in forma embrionara.
Dreptul apare o data cu statul. Nu putem vorbi despre
existenta normelor juridice decat in prezenta acelei
organizari sociale capabile sa ne apere atunci cand acestea
sunt inculcate si sa le restabilieasca continutul. Statul este
singura forma de organizare sociala care dispune de un
aparat distinct, special, care are ca misiune restabilirea
ordinii de drept inculcate. El dispune de forta de constrangere
capabila sa asigure indeplinirea normelor juridice chiar cu
forta. Marile state antice au demonstrate fiecare in parte
existenta unui aparat statal investit cu forta de constrangere
care sa apere dreptul. Dreptul de altfel se afla in stransa
corelatie cu statul pentru ca el reglementeaza principalele
puteri ale statului. In cazul gintilor si al triburilor nu se poate
vorbi despre existenta unui aparat statal care sa asigure cu
forta indeplinirea regulilor de convietuire sociala. Normele
juridice au character obligatoriu. Numai statul prin autoritati
special create si investite poate crea obligativitatea lor. Ginta
si tribul nu dispuneau de o autoritate speciala capabila sa
asigure obligativitatea normelor .
2 | Page

b. Dreptul este creatia exclusiva a statului ?

Teoriile pluraliste sustin ca dreptul nu este numai creatia
statului ci si creatia unor organizatii nestatale.
Teoriile moniste afirma ca dreptul este creatia exclusive a
statului, caci doar statul poate impune o anumita conduita.
Fara a imbratisa nici teoriile pluraliste, nici pe cele moniste,
apreciem ca dreptul reprezinta un process complex de creare
care uneori presupune nu numai contributia organizatiilor
nestatale, dar si a cetatenilor. Daca sunt respectate anumite
conditii prevazute de constitutie, si cetatenii pot formula un
proiect de lege.
Dimensiunea sociala a dreptului
Dreptul are un character social, rolul sau fiind acela de a
disciplina domportamentul uman in principalele relatii din
societate.
Realitatea juridica (Juridicul) are 3 elemente componente: Constiinta juridica
-Dreptul
Relatiile
juridice
(ordinea de drept)
Dreptul este mai intai o constiinta in sensul ca el se afla mai
intai la nivelul constiintei legiuitorului, care inainte de a
adopta o lege supune interesele sociale unui process de
selectie si valorizare.
Constiinta juridica are rolul de receptor la stimuli pe care ii
emite societatea in vederea reglementarii si de filtrul care se
interpune intre acesti stimuli.
Constiinta juridica cunoaste mai multe ipostaze:
- cognitive
- actionala
- cultural-axiologica
Constiinta juridica are mai multe functii:
- functia normative (a crea drept)
- functia creatoare anticipativa (stabileste dinainte
prioritatile in reglementare
Al doilea element al juridicului il reprezinta dreptul. Dreptul
este retinut ca element al juridicului pentru ca el stabileste in
cadrul normativ al puterii in stat, dreptul si libertatile

fundamentale ale omului, principalele relatii sociale din

societate.
Al treilea element il reprezinta relatiile juridica. Raporturile
juridice si situatiile juridice care dau concretete dreptului.
Factorii de configurare a dreptului
A. Cadrul natural
B. Factorul social-politic
C. Factorul uman
Cadrul natural se compune din mai multi factori:
1. factori georgrafici
2. factori demografici
3. imprejurarile care nu depind de vointa omului, dar care
produc efecte juridice
1. Factorul geografic
- exista elemente care determina adoptarea unor legi
- in doctrina s-a subliniat necesitatea de a nu se
exagera cu importanta acestui factor; de altfel Blaise Pascal a
atras atentia asupra faptului ca justitia ar fi hazlie daca ar
depinde de un munte. pentru ca ar depinde de un meridian,
un rau sau un munte.
- acest factor este util si determina adoptarea unor
legi, dar sa nu exageram cu rolul acestuia deoarece se poate
ajunge la discriminari.
2. Factorul demografic
-influenteaza dreptul prin adoptarea de acte normative
- exista politici de crestere demografica care implica
adoptarea legislatiei corespunzatoare (ex. Tarile nordice au o
legislatie favorizanta)
- s-au adoptat norme juridice care sa favorizeze cresterea
demografica
- exista si politici de scadere demografica (ex China)
- exista anumite situatii care nu depind de vointa omului, dar
care produc efecte juridice (moartea, scurgerea ireversibila a
timpului extintiva )
- achizitiva
3 | Page

Cadrul social-politic
la randul sau are mai multe elemente componente:
economic, ideologic, cultural, politic
- sunt structurile organizatorice ale societatii: grupuri de
interes, partide politice
Factorul economic influenteaza dreptul.
In economia de tip liberal intregul sistem e bazat pe principiul
cerere-oferta si pe principiul noninterventiei statului in
economie.
Factorul ideologic
Acest factor contribuie de asemenea la configurarea dreptului
in functie de ideologia existenta la un moment dat. Ideologia
marxista a impus un anumit tip de legislatie, ideologia
liberala si neoliberala a determinat la randul ei prefigurarea
unui anumit sistem de norme juridice.
Structurile organizatorice ale societatii:
a. Grupurile de interese
b. Grupurile de presiune
c. Partidele politice
a. Grupurile de interese: acea structura a grupuriloe care
transmit in baza unei atitudini comune unei alte structuri
anumite scoputi in vederea reglementarii acestora
b.
Grupurile de presiune urmaresc impunerea propriilor
interese in afara politicului. Desi afirma ca nu doresc puterea,
aparatele de presiune isi transmit interesele catre autoritatile
decizionale exercitand o permanenta influenta.
c. Partidele politice fie ca acced la putere in urma votului
electoral, fie ca nu acced (partidele neparlamentare)
influenteaza adoptarea unei norme juridice din anumite
domenii.
Factorul uman
Este cel mai important, deoarece dreptul este facut de
oameni si pentru oameni.
Dreptul prin principiile sale stabilste o conduita tip pe care o
impune ca fiind obligatorie tuturor membrilor societatii.

Aceasta conduita tip are rolul de a disciplina comportamentul

uman.
De asemenea, dreptul fixeaza anumite roluri individului in
societate (sunt create regimuri juridice pentru anumite
categorii socio-profesionale; ex: statutul cadrelor didactice,
politistului, magistratului) delimiteaza drepturile si
obligatiile persoanelor
Pe de alta parte, dreptul reglementeaza un corpus de norme
obligatorii pentru buna functionare a societatii si reprezinta o
garantie a statului de drept
Esenta, continutul si forma dreptului (a nu se confunda
cu forma statului)
A. Esenta dreptului
A studia esenta unui fenomen inseamna a cerceta substanta
lui, trasaturile calitative si unitatea loturilor care il compun. In
ansamblul intereselor sociale, numai o parte sunt selectate si
valorizate pentru a da expresie dorintei generale a societatii
si vointa care apoi este insusita de stat, dorinta oficializata
sau dorinta juridica
Esenta dreptului, astfel consta in calitatea juridica a vointei
oficializate de stat. Vointa generala a societatii nu este o
simpla suma a vointelor individuale, pentru ca este rezultatul
vointelor supuse unui proces de selectie si ierarhizare. Nu
orice vointa poate deveni o vointa cu caracter general.
Esenta dreptului nu consta in vointa generala a societatii
daca aceasta nu este oficializata. Caracterul juridic al vointei
este cel care determina esenta dreptului
B. Continutul dreptului
Sunt autori care considera ca elementul principal al
cuntinutului dreptului il formeaza normele juridice, astfel ca
s-a vorbit de un continut normativ al dreptului (Hans Kelsen).
In conceptia lui, singura relatie a dreptului este cu statul.
Aceasta conceptie nu poate fi sustinuta pentru ca dreptul nu
poate fi redus doar la un continut normativ astfel ca pe langa
normele juridice dreptul inseamna si raporturi juridice si
situatii juridice.
4 | Page

C. Forma dreptului
Reprezinta modul de concretizare a continutului dreptului.
Forma cunoaste urmatoarea structura: - interna
- externa.
Forma interna a dreptului inseamna modul de structurare a
continutului dreptului pe ramuri de drept si in institutii
juridice.
Forma externa a dreptului reprezinta concretizarea
continutului dreptului de catre destinatarii acestuia. Aceasta
cunoaste mai multe modalitati de exprimare:
Izvoarele dreptului:legea, cutuma, jurisprudenta si doctrina.
Incorporarile sau codificarile rezultate in urma procesului de
sistematizare a legislatiei.
Forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse
normele juridice, astfel putem avea: legi, ordonante de
guvern, hotarari de guvern, ordine ale ministrilor, ordine ale
prefectilor, hotarari ale consiliului judetean, hotarari ale
consiliului local, dispozitii ale primarului.
Forma exterioara a dreptului mai cuprinde si regulile,
procedeele de tehnica legislativa
Tipologia dreptului
Tipologizarea dreptului inseamna structurarea dreptului dupa
anumite criterii care pun in evidenta existenta anumitor
trasaturi caracteristice ale sistemelor de drept. Exista mai
multe criterii de tipologizare a dreptului :
I. Relatiile sociale caracteristice fiecarei epoci istorice in
parte. Astfel intalnim:
- pt epoca antica: sistemul de drept sclavagist
-pt evul mediu: sistemul de drept feudal
-pt epoca moderna: sistemul de drept modern
-pt epoca contemporana: dreptul contemporan.
II.Dupa apartenenta la un bazin de civilizatie juridica,dreptul
se imparte in:
-Sistemul de drept Romano-germanic
- Sistemul de drept Anglo-saxon
- Sistemul de drept Musulman

- Sistemul de drept Hindus

- Sistemul de drept Japonez, Chinez
- Sistemul de drept al Africii negre si al Madagascarului
A.Sistemul de drept romano germanic S-a format ca urmare
a receptarii dreptului roman in Europa prin intermediul Scolii
Glosatorilor si a Scolii Postglosatorilor.
Structura:
a. Sistemul de inspiratie franceza
b. Sistemul germano-italiano-elvetian
c. Sistemul tarilor nordice
Codul civil francez adoptat in 1804 cod care a creat o bresa
in gandirea juridica a vremii astfel incat a schimbat radical
prin dispozitiile sale conceptia existenta pana atunci. A fost
introdus in Belgia, Luxemburg, Romania.
Pe de alta parte o importanta o are si Codul Civil German
care a preluat multe din institutiile dreptului roman, dar a
creat si institutii juridice noi. Acest cod a exercitat o puternica
influenta in Italia, Elvetia si Austria.
In Europa Nordica o mare influenta a avut Codul Civil German
si cutumele proprii.

B. Sistemul de drept anglo-saxon

Structura:
a. Sistemul common law
b. Sistemul de equity
c. Sistemul de statutary law
a. Sistemul de common-law reprezinta precedentele judiciare,
sau solutiile date de instantele judecatoresti in problemele de
drept.
b. Equity-law inseamna reglile de drept existente sau formate
inainte de unificarea jurisdictiilor engleze
c. Statutary-law reprezinta regulile de drept cuprinse in legile
scrise(statute sau regulamente)
5 | Page

Sistemul de drept anglo-saxon este fundamental diferit de

sistemul romano germanic (unde izvor de drept este legea
scrisa). In sistemul anglo-saxon un rol important il are
cutuma si practica judecatoreasca ce are rol de precedent cu
valoare obligatorie.
Desi, in ceea ce priveste legea scrisa, in doctrina s-a spus ca
nu ocupa locul central intre izvoarele acestui sistem de drept,
cutuma nu trebuie privita ca o lex specialia, ea are valoare
egala cu legile scrise atunci cand intervin in solutionarea unei
probleme de drept.
Ex:
Consitutia Marii Britanii are o parte cutumiara si una scrisa.
Partea scrisa este formata din Magna Charta Libertatum si
Bill of Rights. Nu trebuie privita ca o lex specialia fata de
partea cutumiara.
C. Sistemul musulman/islamic sistem de inspiratie
religioasa.
Cuprinde mai multe parti:
- Coran (500 de versete de drept) cuprinde revelatiile pe
care alah le-a facut profetului mahomed.
- Revelatiile si regulile de convietuire sociala transmise de
mahomed profetilor.
- Idjma - regulile transmise de profeti califului(autoritatilor
statale).
- Idjidihad (jurisprudenta)
Exista tendinta de laicizare a acestui sistem in sensul
reglementarii institutiilor juridice in mod distinct fata de
conceptia religioasa (Turcia, Tunisia)
Institutii:
-Institutia Proprietatii calitatea de proprietar o are Allah;
exercitarea acestui drept se realizeaza prin intermediul
califului
- Inst casatoriei
III. Dupa criteriul supranational
Dreptul comunitar a luat nastere mai intai in baza unei
uniuni economice dupa cel de-al doilea razboi mondial cand
s-au pus bazele uniunii carbunelui si otelului (CECO).

Uninunea s-a extins si la alte domenii ajungandu-se astazi la

o comunitate politica si economica -> sistem de drept nou
Dreptul comunitar (European):
a. Dreptul comunitar originar cuprinde tratatele constitutive
ale comunitatilor UE (Tratatul de la Mastrich, Tratatul de la
Amster, Nisa, Lisabona)
b. Dreptul comunitar derivat (deriva din prevederile de stat)cuprinde actele normative europene adoptate in baza
tratatelor constitutive (directive, regulamente emise de
Consiliul Europei, recomandari Parlamentul European;
decizii- Comisia Europeana; )
Are la baza principiile generale fundamentale ale dreptului
dar si principii speciale: principiul subsidialitatii, principiul
solidaritatii.
Principii generale- principiul egalitaitii intre state, principiul
independentei statului.
UE a insemnsat aducerea in plan supranational a unor
probleme care sa dobandeasca reglementare comuna.
(politica externa, armata si securitatea interna, justitia,
moneda nationala)
Institutiile UE reflecta moelul national de organizare a
statului:
- legislativ Parlamentul European si Consiliul UE
(Strasbourg, Bruxelles)
- executiv Comisia Europeana (Bruxelles Luxemburg)
-puterea judecatoreasca Curtea de Justitie a comunitatilor
europene (CJCE Luxemburg)
- 3 instante: 1- Curtea de Justitie
2 Tribunalul de prima
instanta
3- Tribunalul functiei
publice
Conventiile UE au efect in dreptul intern prin ratificarea
facuta de Parlamentul National.
Sistemul dreputului
Criteriile de structurare a sistemului dreptului:
6 | Page

I. Notiunea sistemului dreptului.

II. Criteriile de structurare a sistemului dreptului
III. Diviziunea dreptului in drept public si drept privat.
I. Notiunea sistemului dreptului.
Asa cum in cazul legislatiei se foloseste notiunea de sistem
legislativ si in cazul dreptului sistematizarea normei juridice
formeaza sistemul dreptului. Norma juridica este elementul
fundamental al sistemului. Norma juridica reprezinta sistemul
elementar de drept.
II. Criterii de structurare:
Criteriul ramurii de drept, criteriul institutiei juridice.
Ramura de drept reprezinta ansamblul normelor juridice care
reglementeaza relatii sociale dintr-un anumit domeniu al
vietii sociale, folosind o metoda comuna de reglementare
precum si principii comune. Din aceasta definitie rezulta
urmatorul triptic:
-obiectul de reglementare
-metoda de reglementare
-principiile de ramura.
Obiectul de reglementare il reprezinta relatiile sociale dintrun
anumit domeniu.
Metoda de reglementare reprezinta atitudinea fata de
conduita de reglementare.
Principiile comune pe ramuri mari, aplicate pe fiecare ramura
componenta.
In interiorul ramurii de drept normele se impart in institutii
juridice.
Institutia juridica reprezinta ansamblul normelor juridice care
reglementeaza relatii sociale inrudite intre ele in baza unei
metode de reglementare si a unor principii ale ramurii din
care fac parte.
III. Diviziunea dreptului in: - drept public (dr const, dr
administrativ, dr penal, dr international public)
-drept privat.

Criteriile de distinctie intre ramura dreptului public si ramura

dreptului privat:
a.Criteriul interesului ocrotit de norma juridica.
Normele drepului public ocrotesc un interes general al
societatii iar normele dreptului privat un interes personal.
- treburile particulare apartin dreptului privat. Dreptul privat
este mai flexibil pentru ca, ocrotind un interes al
particularilor, contine reglementari mai deschise, si de mai
mare stabilitate. Sunt de o mai mare stabilitate pentru ca
ceea ce astazi este de interes public maine poate s anu mai
fie, prin urmare normele de drept public sunt supuse
schimbarii, si deci instabilitatii, mult mia mult fata de cele
private.
b.Criteriul utilitatii sociale sau al afectatiunii
bunurilor. De ex sunt anumite bunuri(plajele, apa teritoriala)
care prin natura lor servesc interesului public si atunci ele nu
pot fi reglementate decat prin norme de drept public.
Definitia dreptului
Inca din dreptul roman, drepul se definea ca fiind arta binelui
si a echitatii (jus est ars boni et aequi). Din aceasta
definitie => dreptul se confunda cu morala.
In gandirea juridica, dreptul a evoluat desprinzandu-se
treptat de morala, si creandu-si un obiect de studiu propriu.
Scoala Dreptului Natural sustinea ca drepul este de fapt
un drept natural cu caracter imuabil, preexistent omului, cu
care ne nastem si pe care il transmitem mai departe. Drepul
este considerat un produs al ratiunii
Scoala istorica a dreptului considera ca dreptul nu este
nici un produs al ratiunii si nu este nici natural preexistent
omului, ci este un produs istoric al societatii, este rezultatul
spiritului poporului(volksgheist), adica dreptul este creatia
exclusiva a omului.
Definitie:
Dreptul reprezinta ansamblul normelor juridice care
reglementeaza relatiile sociale din principalele domenii ale
vietii socialle, norme asigurate si garantate de catre stat,
care au ca scop organizare comportamentului social intr-un
climat capabil sa asigure apararea drepturilor esentiale ale
7 | Page

omului, coexistenta libertatilor si statornicirea spiritului de

dreptate.
Dreptul este un ansamblu de norme juridice asigurate si
garantate de catre stat. Scopul normelor juridice care
compun dreptul este disciplinarea oamenilor in relatiile
sociale. Normele juridice trebuie sa concureze la realizarea
statului de drept, ceea ce implica asigurarea coexistentei
libertatilor, apararea drepturilor fundamentale ale omului si
asigurarea dreptatii.
CAP IV:
Puterea de stat. este al treilea element al continutului
statului. In antichitate se facea distinctie intre autoritas si
potestas. Autoritas apartinea senatului si potestas poporului.
Astazi titularul puterii este poporul, care o exercita prin
intermediul reprezentantilor sai, care exercita cele 3 institutii
ale statului. Puterea nu se instraineaza niciodata de la popor.
Puterea de stat prezinta urmatoarele trasaturi:
-are caracter politic, are o sfera generala de aplicabilitate,
are agenti specializati care o realizeaza, este suverana.
Suveranitatea interna inseamna puterea de comanda a
statului in interiorul teritoriului, puterea de a crea dreptul si
de a exercita forta de constrangere.
Suveranitatea externa se manifesta in plan international
prin egalitatea statului cu alte state.
Independenta statului pe plan international.
Forma statului cuprinde 3 elemente:
-Forma de guvernamant
-Structura de stat
-Regimul politic.
Forma statului reprezinta modalitatea de alcatuire si de
organizare a elementelor statului. Forma de guvernamant
este o componenta a formei statului.
Structura de stat inseamna modul de utilizare si de impartire
a statului in unitati administrativ-teritoriale precum si
raporturile dintre stat si aceste unitati. Sunt state cu o
structura simpla sau compusa(fedelare).
Regimul politic determina aparitia mai multor tipuri de state:
- totalitare

democratice.
Alta clasificare
Regim politic parlamentar
- prezidential
- semiprezidential
Principii de organizare si functionare ale institutiilor
judiciare
Justitia este inerenta societatii, ea realizeaza cea de-a treia
functie a statului, cea jurisdictionala si functioneaza ca un
serviciu public. Institutiile judiciare cunosc 4 principii de
organizare si 4 principii de functionare:
a. Principiile de organizare sunt urmatoarele:
-Principiul separatiei: are multiplu aspect. Separarea
jurisdictiilor ordinare de cele administrative, pe de alta parte
este vorba despre separarea magistratilor judecatori de
magistratii procurori. In romania functioneaza aceasta a doua
coordonare a principiului
-Principiul
ierarhiei
jurisdictiilor:
presupune
ca
exercitarea controlului judiciar asupra solutiilor pronuntate de
instantele judecatoresti sa se faca de catre instante
superioare in grad; existenta dublului grad de jurisdictie sau
a triplului grad de jurisdictie.
-Principiul neutralitatii: o neutralitate tehnica si una
social politica.
Neutralitate tehnica: judecatorul trebuie sa se abtina de la
orice manifestare a opiniilor sale cu privire la cauzele pe care
le judeca,
Neutralitate politica: neutru de puterea politica existenta, de
presiunile sociale.
-Principiul colegialitatii: de regula procesele sunt
judecate conform acestui principiu de 2 sau mai multi
judecatori cu scopul asigurarii independentei actului de
justitie. Cu toate acestea in legislatia majoritatii statelor
europene se observa si solutia judecatorului unic. Este
agreata pentru judecarea litigiilor de mica importanta
b. Principii de functionare
8 | Page

-Egalitatii: presupune ca fiecare justitiabil este egal in

fata legii, fiecare are dreptul natural la un judecator, fiecare
are un acces nelimitat, legal de a apela la judecata unui
judecator. Acest lucru este consacrat si in conventia
europeana a drepturilor omului.
-Gratuitatii: justitia este gratuita. In materie civila si
comerciala, in functie de valoarea obiectului litigiului se pot
percepe taxe.
-Libertatii si impartialitatii. Consacrat prin constitutie,
justitia este unica, egala si impartiala pentru toti, iar
judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Un
judecator nu poate fi mutat, transferat, detasat fara acordul
lui, odata investit cu judecarea unui caz prin repartizare
aleatorie, este liber sa pronunte o solutie in temeiul legii.
Sunt independenti chiar si fata de propriile solutii pronuntate
anterior. Nu li se pot impune solutii de catre alte autoritati.
-Continuitatii: inseamna ca activitatea justitiei se
desfasoara in mod continuu fara intrerupere. Cu toate
acestea este reglementata in unele state in mod distinct
vacanta judiciara, dar acest lucru nu trebuie interpretat ca
fiind o intrerupere al serviciului public al justitiei, pentru ca
nu reprezinta decat un drept al magistratilor. In realitate
pentru cauzele urgente, judecata este posibil sa continue si
in perioada de vacanta.
Jurisdictii nationale si internationale
In romania exista urmatoarele instante ordinare:
Judecatorii- judeca in materie civila litigiile din competenta
lor, iar in materie penala infractiunile date de lege in
competenta lor
Tribunale(unul pe judet)-judeca in prima instanta faptele
prevazute de lege in competenta lor
- judeca apelurile sau recursurile
declarate impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii.
Curti de apel(15)- judeca in prima instanta faptele prevazute
de lege in competenta lor, deasemenea judeca apelurile
declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale si

recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale ca

instanta de apel.
Inalta curte de casatie si justitie- judeca recursurile impotriva
hotaririlor pronuntate de curtile de apel dar sectia penal
judeca in prima instanta anumite fapte prevazute de lege
(oameni politici).
Are -4 sectii: Sectia civila, penala, comerciala, contencios
administrativ,
- 2 foormatiuni: - completul de 9 judecatori - judeca
recursurile impotriva hotararilor sectiilor
- sectiile unite - judeca recursurile in
interesul legii, acele recursuri declarate in scopul interpretarii
corecte a legii.
Jurisdictiile specializate: Tribunale militare, Curtea militara de
apel. Deasemenea exista Tribunalul privind cauzele cu minori,
cu sediul la Brasov.
Complete specializate sau dupa caz sectii specializate in
cadrul tribunalelor pentru litigiile de munca si judecarea
cauzelor cu minori.
Jurisdictii internationale:
-CEDO (Strasbourg) - judeca litigiile privind aplicarea
conventiei europene a drepturilor omului. Deciziile
pronuntate au valoare obligatorie pentru statele membre.
-Curtea internationala de justitie de la Haga este compusa
din 15 judecatori. Exercita o dubla competenta: contencioasa
si necontencioasa. Necontencioasa cand ofera consultanta
juridica.
In cazul competentei contencioasa judeca litigii. In fata curtii
pot aparea numai statele si onu.
- Curtea de justitie a comunitatii europene de la luxemburg
este curtea de justitie a uniunii europene care are in
componenta 3 instante: - Curtea de justitie - judeca litigiile
privind principiile dreptului comunitar precum si chestiunea
prujudiciara(inseamna solicitarea din partea instantelor
nationale ale statelor membre de a interpreta o norma de
drept comunitar).
9 | Page

- Tribunalul de prima instanta judeca litigiile privind dreptul concurentei comunitare si

litigiile privind marca comunitara.
- Tribunalul functiei publice,
judeca litigiile dintre functionarii europeni (nu nationali) si
institutiile europene.
Deciziile Curtii de Justitie sunt obligatorii statelor membre.
CAP VI:
Corelatia normelor juridice cu normele tice
Inca din antichitate se observa o impletire a dreptului cu
morala. Plecand de la aceasta conceptie, s-a considerat ca
dreptul, in fapt reprezinta un minim de morala. Normele
juridice ar fi de fapt norme morale insusite de stat si
transformate in norme obligatorii. S-au conturat 2 categorii
de conceptii:
Conceptiile moraliste despre drept dreptul cuprinde in mod
necesar si obligatoriu un minim de morala, adica reprezinta
transpunerea in forma obligatorie a principiilor morale.
Dreptul nu poate sa fie imoral.
Conceptia scolii pozitiviste normele dreptului sunt create de
stat, separate de moraluri si nu se confunda; singura relatie
pe care dreptul o are este cea cu statul.
Cap VIII:
I. Notiunea si trasaturile normei juridice
Norma juridica reprezinta acea norma de conduita cu
caracter general si obligatoriu care are ca scop realizarea
intereselor sociale si asigurarea acestora si a carei indeplinire
se realizeaza pe cale statala in caz de nevoie prin forta de
constrangere a statului. Din definitie rezulta trasaturile
normei juridice:
a.Norma juridica are caracter general si impersonal
reglementeaza
acele
situatii
care
reprezinta
un
comportament repetat de majoritatea membrilor societatii,
unanim acceptat de acestia ca fiindui aplicabil indiferent de
statutul personal al fiecaruia. Norma juridica reprezinta de
fapt reglementarea intereselor generale ale societatii. Ea nu
poate avea caracter personal. Caracterul general si

impersonal al normei juridice nu dispare daca norma juridica

nu se aplica asupra intregului teritoriu al statului, ci numai
asupra unei parti a teritoriului sau daca nu se aplica asupra
intregii populatii, ex norma juridica poate fi destinatara
numai a unor anumite subiecte de drept: pensionari,
studenti, profesori, functionari publici. De asemenea,
caracterul general si impersonal al normei se mentine si
atunci cand norma juridica se aplica numai anumitor
persoane, de ex. Ministri, presedintele curtii constitutionale,
presedintele inaltei curti de casatie si justitie, avocatul
poporului, pentru ca este avuta in vedere nu persoana ci
functia pe care o exercita. Pe de alta parte caracterul general
si impersonal al normei juridice nu poate fi infrant nici pe
motive de autonomie locala. Autonomia locala este
reglementata in art 119 din Consttitutie si inseamna o
descentralizare a autoritatilor si o deconcentrare a serviciilor
publice in teritoriu. Astfel exista autoritati locale: consiliul
local, consiliul judetean, precum si servicii publice de interes
local organizate distinct in unitatile administrativ teritorial.
Normele juridice emise de aceste autoritati au acelasi
caracter general si impersonal si invers, actele normative ale
autoritatilor centrale au caracter general si impersonal, fiind
deci aplicabile si autoritatilor autonome locale.
b. Caracterul tipic. Norma juridica reglementeaza
numai comportamentele cu caracter repetat, indelungat.
Norma juridica insa nu poate descrie toate situatiile,
imprejurarile, in care se produce un anumit comportament.
Caracterul tipic al normei inseamna ca conduita retiunta de
legiuitor este in constiinta sociala considerata ca fiind
generala (a tuturor membrilor sai).
c. Implica un raport intersubiectiv norma juridica
reprezinta o relatie intre oameni. In baza normei juridice iau
nasteri raporturi juridice, ceea ce duce la conturarea
caracterului bilateral al normei juridice. Caracterul bilateral al
normei juridice pune in evidenta 2 idei:
-Ideea de alteritate a normei transformarea
obiectivului in subiectiv. Subiectele de drept incheie anumite
raporturi juridice
10 | P a g e

-Ideea de reciprocitate a normei posibilitatea

incheierii de raporturi juridice in baza normei
d. Caracterul obligatoriu acest caracter este esenta
normei juridice, o distinge de celelalte norme sociale.
Inseamna ca atunci cand regula de conduita prescrisa de
aceasta este incalcata aceasta este restabilita prin forta de
constrangere a aparatului statal. Caracterul obligatoriu al
normei nu depinde insa de frecventa aplicarii normei juridice
in timp. Pot sa fie norme juridice cu aplicare foarte rara sau
norme juridice a caror aplicare sa fie suspendata, norme
juridice cu caractrer temporar.
II. Structura normei juridice:
a. Structura logico-juridica. Dpdv logico juridic norma
cuprinde 3 parti:
-ipoteza
-dispozitii
-sanctiuni
Ipoteza descrie situatia in care se aplica dispozitia si
sanctiunea. Ipotezele se clasifica in:
- ipoteze determinate
- ipoteze relativ determinate.
Ipoteza este absolut determinata atunci cand descrie toate
imprejurarile in care se aplica norma. Sunt relativ
determinate atunci cand cuprind cu titlu exemplificativ
imprejurarile.
Dispozitia inseamna comandamentul normei si poate sa
constea intro actiune sau inactiune. Se clasifica in:
-dispozitii absolut determinate
- relativ determinate.
Sanctiunile arata consecintele nefavorabile ale incalcarii
dispozitiei( sanctiune negativa sau masuri de stimulare in
respecatrea dispozitiei).Sanctiunile pot fi(in fct de criteriul de
clasificare):
- Sanctiuni absolut determinate sau relativ determinate
- Sanctiuni pozitive sau negative
- Sanctiuni civile sau penale
- Sancitiuni alternative (infractiunea X se pedepseste
cu amenda sau inchisoare) sau santiuni cumulative.

(infractiunea X se pedepseste cu amenda si decaderea din

drepturile parintesti)
b. Strucura tehnico-legislativa. In literatura de
specialitate s-a pus problema structurii unor norme
speciale(penale si drept international si constitutionale). In
cazul normelor penale unii autori sustin ca ar avea o
structura dihotonica(ipoteza este subinteleasa, avand doar
dispozitie si sanctiune). Alti autori considera ca si normele
penale au o structura trihotonica, chiar daca ipoteza nu apare
prevazuta in mod expres.
La normele de drept international, lipseste sanctiunea, dar
evolutia ultimilor ani arata ca a inceput sa fie reglementata
(au aparut sanctiuni morale si pecuniare).
In ceea ce priveste structura concreta tehnicolegislativa,
normele juridice sunt structurate in articole(unitatea de baza)
iar art in alineate. De regula o norma juridica este cuprinsa
intrun articol dar putem regasi si o norma juridica cuprinsa in
mai multe articole.
III. Clasificarea normei juridice
Are atat seminificatii teoretice cat si practice
a. dupa criteriul ramurii de drept (adica dupa obiectul de
reglementare si dupa metodele de reglementare):
- norme juridice de drept civil
- norme juridice de drept penal
-norme juridice de drept comercial
- norme juridice de drept constitutional etc
b. dupa criteriul fortei juridice a actului normativ
-norme juridice cuprinse in : -legi
-decrete
-ordonante de guvern
-hotarari de guvern
-acte normative elaborate de
organele administratiei locale(decizii)-acte cu o sfera limitata
la nivelul intinderii competentei teritoriale a organului
respectiv
c. dupa criteriul modului de cuprindere a partilor
- norme juridice complete: cuprind ipoteza,dispozitie si
sanctiune-majoritatea normelor
11 | P a g e

- norme juridice incomplete-se impart in:

- norme juridice de trimitere (completeaza
alte norme si fac referire la ele)
- norme juridice in alb ( norme
juridice care urmeaza sa apara)
d. dupa criteriul sferei de aplicabilitate:
- norme juridice generale: au sfera larga de aplicabilitate
- norme juridice speciale: au sfera restransa de
aplicabilitate ,deroga de la dreptul comun,sunt de stricta
interpretare
- norme juridice de exceptie: completeaza normele generale
sau pe cele speciale , sunt de stricta interpretare
e. dupa criteriul gradului si al intensitatii incidentei :
-norme-principii(denumite si norme cardinale): se gasesc in
constitutii,declaratii, au o forta de valabilitate evidenta si
sunt adevarate postulate juridice
-norme mijloace normative: asigura traducerea in limbajul
specific dreptului a cerintelor fundamentale de regl a ordinii
sociale
f. dupa caracterul conduitei impuse sau datorate
- norme juridice onerative: obliga subiectul sa savarseasca o
anumita actiune
- norme juridice prohibitive: obliga subiectul sa se abtina de
la unele actiuni
- norme juridice permisive : nici nu obliga si nici nu interzic o
anumita actiune, se lasa la aprecierea subiectului
Norme juridice permisive pot deveni imperative(onerative
sau prohibitive).Daca normele permisive devin imperative
atunci ele vor purta denumirea de norme supletive.
Alte tipuri de norme:
- norme juridice organizatorice: norme care privesc
organizarea institutiilor si a organismelor sociale(se prevad
aici modul de infintare,scopurile,competentele,etc).Urmaresc
sa fundamenteze cadrul legal de functionare a institutiilor
g. dupa tipul sanctiunii:

- norme juridice punitive: au sanctiune negativa(pedeapsa

juridica,are caracter punitiv)
-norme
juridice
stimulative
:
au
sanctiune
pozitiva(decoratii,recompense
in
domeniul
dr
constitutional,financiar etc)
IV. Actiunea normei juridice
Norma juridica isi desfasoara activitatea pe 3 coordonate:
A. pe o anumita durata de timp
B. pe un anumit teritoriu
C. asupra unor persoane
A.Actiunea normei juridice in timp are la randul sau 3
componente:
-Intrarea in vigoare
-Caracterul activ
-Iesirea din vigoare.
Intrarea in vigoare de regula norma juridica intra in vigoare
la la data aducerii ei la cunostinta publica, sau la o data
ulterioara prevazuta in cuprinsul normei. In Romania norma
juridica intra in vigoare in a treia zi de la data publicarii lor in
monitorul oficial. Cele 3 zile sunt zile calendaristice si a treia
zi expira la ora 0. Ordonantele intra in vigoare in ziua
publicarii.
In literatura de specialitate, in legatura cu momentul intrarii
in vigoare a normei juridice, a fost formulat principiul nome
gensecum ignorare legem (nimeni nu poate invoca
necunoasterea legii). De la acest principiu exista anumite
exceptii: atunci cand o parte a teritoriului este
izolata(calamitati naturale) si in mod obiectiv legea nu
poate fi adusa la cunostinta. A doua exceptie, eroare de
drept, atunci cand una dintre parti se afla in eroare cu privire
la consecintele juridice ale legii care i se aplica cu ocazia
incheierii unui act juridic.
Caracterul activ (actiunea propriu-zisa)-Norma juridica are un
caracter activ, adica ea nici nu retroactiveaza si nici nu
ultraactiveaza. Acest moment al activitatii normei este
12 | P a g e

guvernat de principiul neretroactivitatii legii si principiul

neultraactivitatii legii.
- principiul neretroactivitatii: Legea nu se aplica situatiilor
juridice anterioare intrarii ei in vigoare. Exceptii:
a.Normele juridice cu caracter interpretativ. Fac corp comun
cu legea interpretata si deci se aplica situatiilor existente
anterior intrarii ei in vigoare, deci retroactiveaza.
b.Normele penale dezincriminatorii si normele penale mai
favorabile infractorului si normele contraventionale mai
favorabile contravenientului.
- principiul neultraactivitatii: Legea nu se aplica situatiilor
create dupa iesirea din vigoare.
Iesirea din vigoare:
- ajungerea la termen
-desuetudinea
-abrogare expresa directa (legiuitorul prevede in mod clar
norma juridica care se abroga) si expresa indirecta
-tacita
B. Aplicarea normei juridice in spatiu
Norma juridica are efect asupra intreg teritoriului si aupra
tuturor persoanelor.
Principiul teritorialitatii. Exceptia extrateritorialitatii :- in
anumite situatii legea nationala se aplica si asupra unor parti
din teritoriu aflate in alte state (ex misiunile diplomatice si
consulare, bordul navelor si aeronavelor).
C. Aplicarea asupra persoanelor
Legea se aplica asupra cetatenilor, apatrizilor si persoanelor
straine cu exceptia: legea nationala sa aplica cetatenilor
romani pe 2 aspecte: starea civila si capacitatea persoanei.
Personalul:
- consular si diplomatic se bucura de imunitate totala
(sistem de drepturi si privilegii, inclusiv imunitatea de
jurisdictie)
-tehnico-administrativ sistem de privilegii, imunitati in
exercitarea functiilor care le revin, dar NU au imunitate de
jurisdictie
-administrativ sistem de privilegii strict in exercitarea
functiilor

In ceea ce priveste regimul juridic al strainilor, aplicarea

normei juridice aduce in discutie 3 tipuri de regimuri juridice:
Regimul national un stat acorda strainilor aceleasi
drepturi ca si cetatenilor proprii mai putin cele politice.
Regim special acordarea de catre stat cetatenilor
straini a anumitor drepturi special reglementate in
acorduri bilaterale sau anumite tratate de cooperare
internationala.
Clauza natiunii celei mai favorizante recunoasterea
pentru cetatenii straini ai unui stat a acelorasi drepturi
ca pentru cetatenii proprii in raport cu cetatenii unui
stat tert considerat ca favorizat.

CAP IX:
Izvoarele formale reprezinta
formele de concretizare a
normelor
juridice.(ex:
obiceiul
juridic,
jurisprudenta,
doctrina:)
Clasificare:
Izvoare
oficiale (ex. Legea, jurisprudenta)
neoficiale (ex obicei, doctrina)
Izvoare
directe ( act/contract normativ; elaboreaza,
modifica, abroga o norma de drept)
Indirecte (obiceiul)
Izvoare
creatoare (legea scrisa, cutuma)
Interpretative (jurisprudenta, doctrina)
Obiceiul juridic sau cutuma izvor de drept
Obiceiul precede legea scrisa si chiar dreptul. Exista anumite
conditii pentru ca un obicei sa devina juridic si deci izvor de
drept:
-este recunoscut de stat
- este invocat direct de catre parti in fata judecatorului
care-l valideaza
Conditii
caracter repetat
13 | P a g e

materiala practica indelungata cu

subiectiva convingerea membrilor societatii ca

acea practica are caracter obligatoriu
In dreptul public obiceiul este mai usor acceptat ca izvor de
drept pentru ca exista practica uzantelor.
In dreptul privat, o cutuma este considerata izvor de drept
numai daca legea scrisa face trimitere la ea.
Doctrina reprezinta totalitatea opiniilor, comentariilor si
interpretarilor facute de specialisti cu privire la sistemul
juridic. In Antichitate sau Evul Mediu doctrina era un
important izvor de drept, insa in epoca actuala este un izvor
indirect de drept.
Opera doctrinara influenteaza insa atat pe legiuitor cat si pe
judecator. Astfel anumite dezbateri doctrinare cu privire la
aprobarea proiectelor de lege pot duce la retinerea solutiilor
propuse de catre legiuitor. De asemenea interpretarile facute
de autori anumitor acte normative pot influenta judecatorul
in aplicarea legii.
Practica
judiciara
si
precedentul
judiciar.
(Jurisprudenta)
In sistemul anglo-saxon, precedentul judiciar este un izvor
direct de drept, mai ales in sistemele de Common Law.
In sistemul romano-german, jurisprudenta este un izvor de
drept indirect.
Judecatorul trebuie sa respecte 2 mari principii:
Judecatorul nu este obligat sa tina cont de
jurisprudenta anterioara pronuntata in materie si nici
macar de propria sa jurisprudenta.
Judecatorul se pronunta numai cu privire la partile in
cauza.
In sistemul romanesc de drept exista anumite exceptii:
-deciziile curtii constitutionale
-deciziile pronuntate in recursul in interesul legii de catre
Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceste decizii au caracter obligatoriu si se puiblica in
Monitorul Oficial intocmai ca legea.

Recursul in interesul legii are ca obiect asigurarea

interpretarii unitare a legii. Astfel, e o practica neunitara
atunci cand se constata ca in aplicarea aceluiasi text de lege,
pentru a solutiona aceiasi problema de drept exista solutii
diferite pronuntate de instantele judecatoresti, atunci
procurorul genereal sau curtile de apel sesizeaza ICCJ,
formuland Recursul in interesul legii. Instanta Suprema se va
intalni in sectiile unite avand ca scop interpretarea textului
legal. Decizia pronuntata are caracter obligatoriu, se publica
in MO.
Nu se incalca principiul independentei judecatorului pentru
ca aceasta decizie impune doar interpretarea textului de lege
ca fiind obligatorie, necontestandu-se si judecata cauzelor.
Contractul normativ
- a nu fi confundat cu contractul din dreptul privat (acesta e
un act juridic bilateral care produce efecte numai intre partile
contractante)
- contractul normativ se intalneste in 3 ramuri de drept si are
efecte obligatorii erga omnes:
in dreptul constitutional contractul are forma
contractului de constituire a federatiei de stat, avand
ca obiectiv crearea statului federal
in dreptul muncii are forma contractului colectiv de
munca ce se incheie la nivel national sau la nivel de
ramura a economiei
- pe baza lui se incheie contractele
individuale de munca
in dreptul international public contractul normativ are
forma tratatelor incheiate intre state
- este un izvor de direct de
drept

Actul normativ
- in sistemul de drept romano-germanic este principalul
izvor de drept
- mai este denumit si lege, cunoscand 2 sensurilege in
sens larg: lato sensu
14 | P a g e

lege

in

sens

restrans: stricto sensu

Lato sensu: orice act normativ, indiferent de autoritatea care

l-a emis; constituie lege actele normative adoptate de
Parlament dar si ordonantele,decretele cu caracter
normativ,hotararile de guvern,ordinele ministrilor, hotararile
consiliului judetean si local
Stricto sensu: - actul juridic emis de Parlament: legi
constitutionale, organice si ordinare
Cu toate acestea, o lege ca act juridic al Parlamentului se
deosebeste de celalalte acte normative prin:
- legea are o procedura speciala de adoptare si de modificare
- legea are intotdeauna caracter normativ (spre deosebire de
alte acte normative, care desi au aceiasi forma pot avea si
caracter individual ex: a. o hotarare a consiliului local
judetean poate avea atat caracter normativ cat si caracter
individual: forma juridica a actului fiind aceiasi; b. un decret
al presedintelui, dupa caz, poate avea fie caracter normativ,
fie caracter individual)
CAP X:
Notiunea tehnicii juridice
Tehnica juridica reprezinta ansamblul, procedeele, mijloacele
tehnicilor prin care necesitatile vietii sociale dobandesc forma
juridica exprimandu-se in continutul normei de drept in
scopul asigurarii convietuirii sociale.
Tehnica juridica priveste intregul sistem al dreptului toate
ramurile de drept si toate institutiile juridice
Notiunea tehnicii legislative
Tehnica legislativa a reprezentat acea parte componenta a
tehnicii juridice prin care relatiile sociale sunt reglementate
ca norme de drept, cele 2 notiuni nefiind echivalente.
Relatia tehnica juridica- tehnica legislativa este o relatie de la
intreg la parte.
Tehnica legislativa priveste strict elaborarea actului normativ.
Principiile legiferarii

1. Principiul fundamentarii stiintifice a elaborarii actului

normativ
Elaborarea unei legi presupune un amplu demers
stiintific intreprins de legiuitor cu privire la relatiile sociale ce
urmeaza sa fie reglementate, forma reglementarii, studiul
dreptului comparat (studiul legislatiei altor state in aceiasi
materie, compatibilitatea/incompatibilitatea cu legislatia UE)
Totdeauna crearea unui nou act normativ este precedata de
elaborarea unei prognoze legislative (anticiparea efectelor
posibile a viitoarei reglementari)
Costul social al viitoarei legi:
- fundamentarea stiintifica inseamna determinarea situatiilor
de fapt, care urmeaza a fi reglementate
- alegerea modalitatii de transformare a unei stari de fapt
intr-o stare de drept
-analiza oportunitatii (nu numai a continutului) abordarii
actului normativ
-impactul social al unei legi
2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si
statica dreptului
De regula, orice act normativ este elaborat pe termen
lung.
-efectele sale juridice sunt gandite a se produce pe un timp
indelungat
-dreptul se bucura de o anumita stabilitate, de aceea spunem
ca are caracter static
-actele normative trebuie sa fie capabile a se adopta in
permanenta intereselor sociale, astfel risca sa fevina
anacronice, de aceea dreptul are si o parte dinamica
-actele normative trebuie sa nu fie rigide, astfel incat sa
poate fi usor modificate pentru a raspunde noilor interese
sociale. Acest lucru este cerut in special in cazul normelor de
drept public, intrucat ele apara un interes public, iarceea ce
astazi este de interes public, maine nu mai poate fi =>
trebuie schimbate.
3. Principiul corelarii actelor normative
Presupune evitarea paralelismelor in reglementare.
15 | P a g e

De asemenea, noua lege trebuie sa precizeze ce se intampla

cu celalalte acte normative cu care se coreleaza.
Astfel, trebuie precizat in cuprinsul noului act normativ, daca
se abroga sau se modifica alte acte normative emise in
materia respectiva.
4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in
reglementarea normativa
Presupune:
-alegerea formei exterioare a actului de reglementare
-alegerea modalitatii de reglementare (legiuitorul va
stabili daca relatiile sociale ce urmeaza a fi reglementate
este oportun sa fie consacrate printr-o conduita permisiva,
onerative sau prohibitiva)
-alegerea stilului si al limbajului normei juridice
(limbajul trebuie sa fie clar, concentrat, cu un stil concis)
Fictiunile juridice:
Totalitatea acelor mijloace si procedee prin care un fapt este
considerat existent si stabilit, desi in realitate el nu a existat
si nu a fost stabilit (ex. persoana juridica)
Prezumtiile juridice:
Sunt presupuneri sau concluzii emise de legiuitor sau
judecator, prin care se pleaca de la un fapt cunoscut la unul
necunoscut.
Partile constitutive ale actului normativ
Un act normativ are urmatoarele parti constitutive
a. Expunere de motive (note de fundamentare) legiuitorul
explica adoptarea actului
b. Titlul actului normativ constituie un element de
identificare
c. Formula introductiva - cuprinde temeiul constitutional sau
legal al reglementarii
d. Preambulul oportunitatea si necesitatea
e. Dispozitii generale obiectul reglementarii
f. Dispozitii de continut substanta actului
g. Dispozitii finale
h. Dispozitii tranzitorii

Elemente de structura: gruparea dispozitiilor in articole si

alineate.
O norma juridica -> 1 sau mai multe articole.
Sistematizarea actelor normative
A. Incorporarea
B. Codificarea
A.Incorporarea presupune gruparea acestora in functie de
materia reglementata (ex. legislatia cu privire la protectia
mediului)
-poate fi
oficiala facuta de autoritatile
statale
neoficiala facuta de un simplu
particular
B.Codificarea
-este o forma superioara de sistematizare, o adevarata opera
de creatie legislativa
-presupune reunirea actelor normative emise intr-o materie si
transformarea lor intr-un singur act normativ, ceea ce implica
corelarea dispozitiilor, abrogarea unora sau modificarea
altora
CAP XI:
Notiunea realizarii dreptului

16 | P a g e