Sunteți pe pagina 1din 10

Criza Economica

cauze, efecte, solutii

Bucatariu Vlad

Bucuresti, 2014

Criza economica mondiala:


Aproape in orice domeniu al activitatii umane exista preocupari privind
disfunctionalitatile care pot sa apara in interiorul lui si, de aceea, se studiaza cauzele, modul
de aparitie si manifestari a acestora, consecintele lor. Crizele sunt astfel de disfunctionalitati.
Economistii analizeaza criza dupa criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor
fenomene cu urmari nefaste pentru organizatii, institutii si grupuri sociale afectate: inflatia,
somajul, stagnarea, recesiunea etc.
O criza financiara veritabila are drept caracteristica faptul ca un accident bine localizat
are capacitatea de a se propaga la nivelul intregului sistem financiar. Problemele aparute
intr-o tara, daca nu sunt solutionate la timp, afecteaza si economia altor tari. Si atunci,
efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corecta a crizelor financiare
presupune nu numai politici si strategii de prevenire a acesteia, dar si metode de
management adecvat tipului de criza.
Luand in considerare rolul si importanta stabilitatii economico - financiare a unui stat,
analiza crizelor financiare prezinta un interes deosebit.
Criza actuala difera de alte crize prin amploarea ei, afectand in momentul de fata un numar
foarte mare de tari. Daca pana acum erau afectate cu precadere tarile in curs de dezvoltare,
in actuala criza au fost implicate si cele mai dezvoltate tari ale lumii. De aceea este important
sa cunoastem cum a aparut aceasta criza si care sunt implicatiile acesteia asupra economiei
mondiale.
DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZA:
In evolutia noastra crizele pot fi definite ca fiind situatii caracterizate de o instabilitate
pronuntata, sunt deci insotite de o volatilitate si de o incertitudine in crestere. In situatii de
criza (orice forma ar imbraca ea) ne aflam intr-o permanenta stare de neliniste si de
nesiguranta legata de viitor, teama sau chiar panica. Instinctul nostru de aparare si de
conservare ne indeamna sa ne comportam uneori irational si sa accentuam si mai mult
aceasta volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitiva pe care o avem
filtram informatia si intelegem fenomenul in felul nostru transpunandu-l apoi intr-un anumit
comportament legat de piata.
Problema cu definitia acestor crize consta in a spune cat de mare sa fie volatilitatea
sau caderea pietelor pentru a incadra o evolutie de acest gen in categoria unei crize. Cat de
mare sa fie inflatia, somajul sau scaderea PIB-ului unei tari pentru a aprecia intrarea ei intr-o
criza?
Conventional, s-a stabilit ca recesiune este atunci cand dupa doua trimestre
succesive avem de a face cu scaderea PIB-ului unei tari sau regiuni. National Bureau of
Economic Research (NBER) defineste criza ca fiind o scadere semnificativa a activitatii
economice pentru cateva luni reflectata in scaderea PIB, scaderea veniturilor individuale,
reducerea nivelului ocuparii, diminuarea productiei industriale si a consumului.
Exista unii specialisti care clasifica aceste crize in crize sociale (inflatie in crestere,
somaj, saracie), in crize financiare (volatilitate accentuata pe pietele de capital, caderea
burselor si revenirea lor spectaculoasa), crize politice (care pot degenera in razboaie), crize
locale sau internationale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice
generalizate.
Este dificil sa facem aprecieri cand o criza financiara devine una economica sau daca
o criza economica genereaza o criza financiara sau invers. In principiu vorbim intotdeauna
de o criza economica generata fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiara
este o forma de manifestare a crizei economice si reflecta o neincredere in sistemul
financiar, o scadere semnificativa a volumului tranzactiilor la bursa, o dereglare a
mecanismelor de piata.
Bursa este barometrul economiei si tranzactioneaza afaceri de diferite dimensiuni si
din diferite sectoare. In momentul in care piata acestor afaceri (piata imobiliara, piata

petrolului, piata muncii) sufera dereglari sau corectii importante ele se vor reflecta in
profitabilitatea afacerilor listate la bursa si, implicit, in pretul activelor financiare (actiuni sau
obligatiuni) care depind direct de asteptarile investitorilor.
Panica legata de economie nu face altceva decat sa accentueze amplitudinea acestor
corectii si sa induca noi incertitudini in economie. De aici si pana la reducerea apetitului
pentru economisiri si investitii si apoi la cresterea dobanzilor pe piata nu este decat un pas.
Din pacate vorbim de o criza doar atunci cand efectele acesteia afecteaza un numar
foarte mare de oameni/companii. Crizele pot exista insa intr-o stare latenta si sa nu fie atat
de vizibile, deteriorand incetul cu incetul existenta noastra.
Nu este prima data cand economia mondiala se confrunta cu perioade de
recesiune. Poate este pentru prima data dupa foarte multi ani (Marea criza interbelica
inceputa in 1929 si continuata pe mai multi ani sau Caderea Sistemului de la Bretton Woods
in 1971) cand avem de a face cu o criza localizata la nivelul tarilor dezvoltate (nu doar la
nivelul tarilor in curs de dezvoltare).
Criza Economica actuala a fost prezisa de acum 30 de ani:
Pentru multi oameni actuala criza economica a venit ca o sageata din albastrul cer.
Intre timp, experti din intreaga lume au avertizat inca din 1970 ca economia globala se
indreapta catre o criza de proportii la inceputul secolului XXI.
Tarile vestice au concluzionat inca din 1960 ca extragerea petrolului, exploatarile
miniere precum si amplasarea sondelor de extractie in diverse zone, care inevitabil au fost
poluate, reprezinta un pret mult prea mare pentru productia in masa.
In 1968 un grup de industrialisti, politicieni si oameni de stiinta, au infiintat in capitala
Italiei un Grup al Romei. Acestia au avut destul de multe venituri pentru a elabora studii si a
aplica teste computerizate care sa scoata la suprafata, la nivel virtual, dezastrele economice
prin care trecem astazi. Primul raport al clubului de cercetare infiintat la Roma, intitulat
"Limitele Cresterii", a cauzat un mare soc in randul tutuor autoritatilor si institutilor media din
intreaga lume. Raportul s-a bazat in principal pe studii aplicate asupra a cinci procese
globale precum industrializarea prea rapida, cresterea stocurilor de mancare, terminarea
resurselor neregenerabile si degradarea mediului inconjurator. Viitorul componentelor luate in
calcul de cercetarori au fost modelate pe computer. Fara emotii si sentimente, masinaria de
calcul a dat raspunsuri socante care au sunat mai degraba ca verdicte negre asupra
omenirii, motivand totodata ca rasa umana se indreapta catre dezastru. Luand in considerare
ca populatia era in acea perioada la o rata enorma de crestere in comparatie cu alti ani, in
timp ce industria inregistra cresteri de pana la 7%, civilizatia moderna era predispusa sa
atinga limitele cresterii in mai toate sectoarele, in prima decada a secolului 21.
Daca evolutia industriilor ar fi crescut in acelasi ritm, Resursele minerale s-ar fi
terminat, poluarea mediului inconjurator ar fi atins un nivel record, nemaintalnit vreodata si
situatia ar fi degenerat in probleme acute care ar fi putut ameninta omenirea. Milioane de
oameni ar fi putut muri din cauza altor oameni, mult mai inconstienti ce-i drept si insetati de
gustul dulce al puterii. Nici revolutiile sociale motivate economic nu pot fi negate. In vremuri
de criza hrana este cel mai de pret lucru si un nivel redus de trai nu face decat sa induca
vrajba in populatie.
Desi suna a scenariu de film SF, datele prelucrate de grupul din Roma scot la iveala o
posibilitate si isi confirma acuratetea rezultatelor prin actuala criza pe care o simtim din ce in
ce mai rece si intepatoare in adancul bugetului global, national, familial, individual.
Pentru a preveni "apocalipsa economica si sociala", autorii raportului au oferit un
concept. Acesta poarta denumirea "crestere zero" si are ca scop achizitia noilor lucruri doar
pentru a le inlocui pe cele vechi. De exemplu o masina noua ar trebui cumparata atunci cand
cea veche nu mai vrea sa functioneze. Acelasi concept ar trebui aplicat si asupra nasterilor,
spun cei care au scris raportul. Cel mult doi copii intr-o familie si limitarea consumului ar
restabili echilibrul general.

Fara indoiala raportul a fost un fel de glonte ce a lovit tamplele fundamentale ale
economiilor vestice. Conceptul de crestere zero intra in contradictie cu logica elementara a
societatii industrializate care functioneaza pe principiul cererii si ofertei. Totodata cresterea
zero nu ar oferi viitor saracilor din tarile non-capitaliste.
Pentru a actiona in controlul productiei si pentru a restaura puzzle-ul unei economii
ciopartite de probleme corupte intalnite in fiecare mare stat din intreaga lume, un sistem
sofisticat al managementului finaciar ar fi necesar cat mai urgent cu putinta.
In incercarea de a stopa problemele omenirii, aparute si in curs de aparitie,
descoperirea celor adunati la Roma nu a impresionat multa lume. Mai mult a starnit
nemultumiri si indignari care au transformat acel raport intr-o nulitate.
Criza Financiara Mondiala inceputul si cauze:
Potrivit lui George Soros, criza actuala a inceput in urma cu mai bine de 20 de ani, a
fost precedata si intarita de alte crize mai mici care s-au rezolvat doar in aparenta, iar
rezultatul este unul foarte grav, care isi dezvaluie pe zi ce trece proportiile catastrofale.
Este demn de remarcat ca inceputul crizei in viziunea lui Soros corespunde cu
perioada anilor 88-89, perioada dezintegrarii blocului comunist, care a dus la o crestere
semnificativa a imigrarii in SUA, la niveluri asemanatoare cu cele de la inceputul secolului XX
- o adevarata recolonizare a Americii.
In aceste conditii, este usor de inteles ca pretul bunurilor imobiliare a inceput treptat
sa creasca, sustinut de cererea din ce in ce mai mare pentru locuinte si de cresterea
economica legata de boom-ul tehnologic al acelor ani.
In mediul unei economii americane ultra liberale, situatia de mai sus a condus la
relaxarea conditiilor de creditare, precum si la cresterea speculativa extrema a preturilor in
real-estate. O proprietate imobiliara este o investitie sigura, cu perspective de apreciere
continua, in consecinta putem acorda in liniste credite fara restrictii majore.
Pentru a identifica mai precis cauzele acestui dezastru trebuie sa ne uitam cu atentie
la situatia macroeconomica mondiala.
In aceeasi perioada, in paralel cu ceea ce se petrece in America, lumea se confrunta
pentru prima oara cu notiunea de "globalizare". Timp de secole lumea a fost impartita in tari
dezvoltate, in curs de dezvoltare si subdezvoltate, conduse de regimuri democratice, imperii,
regimuri totalitare, etc. Timp de secole 5% din populatia planetei a controlat 90% din
finantele si bogatiile ei.
Iata ca incepand cu aceeasi perioada a caderii comunismului, schimbari politice
conduc la democratizarea treptata a zonelor sarace, foste totalitare, din Europa de Est,
Rusia si Asia iar evolutia tehnologica face posibila schimburi din ce in ce mai rapide de
marfuri si informatie.
Se ajunge astfel la situatii stranii in care este mai ieftin ca crevetii pescuiti in Marea
Nordului sa fie trimisi spre curatare in China si retrimisi in Europa pentru consum, sau este
mai ieftin sa recrutezi indieni vorbitori la perfectie a limbilor europeene, care sa preia
apelurile spre call-center-urile marilor multinationale.
Treptat, se realizeaza astfel un transfer a celor 90% din bogatiile mondiale, dinspre cei
5% bogati, inspre cei 95% saraci, evident in detrimentul zonelor dezvoltate, precum America
sau Europa de Vest. Efectele din ce in ce mai vizibile ale acestei evolutii sunt scaderea
nivelului de trai si a puterii de cumparare in America, fapt care a condus si conduce in
continuare la prabusirea gigantului american.

Momentul critic declansarea crizei in SUA:


In iunie 2007 banca de investitii americana Bear Stearns anunta ca cele doua fonduri
de hedge pe care le gira pierdusera aproape tot capitalul lor si ca ea insasi pierduse in 3 zile
toate lichiditatile sale (17 miliarde USD!), fiind in pragul falimentului. Era debutul crizei
subprime, care a fost bulgarele de zapada ce a declansat actuala criza financiareconomica globala.

I.

Mecanismul crizei:

1. Explozia creditelor ipotecare:


In conditiile extinderii dereglementarii in SUA, in anii 90 se accentueaza inegalitatile
sociale. Ca urmare, in vederea sustinerii cresterii economice pe seama consumului si pentru
dezamorsarea tensiunilor sociale, din anul 2001 se relaxeaza conditiile de acordare a
creditelor imobiliare, cu scopul accederii la case, proprietate personala si a gospodariilor cu
venituri reduse. Creditele aveau pentru o prima perioada de 2 ani rate ale dobanzii fixe, dar
in perioada urmatoare ratele erau ajustabile la evolutiile de pe piata. Potrivit unor specialisti
(Blundell-Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008), momentul cu adevarat de cotitura in
expansiunea creditelor ipotecare este reprezentat de anul 2004, cand Administratia Bush
pune in aplicare programul sau Visul American, prin care ipotecile deveneau accesibile si
gospodariilor fara capital propriu (zero equity mortgage). Unii au denumit persiflator aceste
credite Ninja (no income, no job, no assets). Cumpararea unei case reprezenta pentru
multi, desigur, implinirea unui vis, dar au fost si persoane pentru care motivatia reala era
tranzactionarea speculativa a valorii caselor, care parea a avea o tendinta de continua
crestere.
2. Financiarizarea creditelor:
Titlurile de credit acordate in conditiile mentionate mai sus au fost transformate in
titluri financiare si vandute bancilor de investitii, care, dupa ce le-au impachetat si ele intr-o
noua titrizare, le-au revandut apoi altor institutii financiare. O particularitate a
financiarizarii a reprezentat-o asocierea ipotecilor subprime (avand riscuri inalte) cu alte
ipoteci, ale unor debitori solvabili, in cadrul diferitelor produse financiare create in acest
context (care puteau contine si alte felii, din alte titluri de credit).
Avantajele acestei operatiuni pentru vanzatori erau acelea de a obtine lichiditati si de
a dispersa riscul, dezavantajele, pentru cumparatori si sistemul financiar, erau acelea ca
riscul nu era eliminat, ci doar transferat ultimilor achizitori ai titlurilor financiare emise pornind
de la aceste credite. Sunt analisti care considera ca anumite evolutii au accelerat tendinta
bancilor de investitii de a-si restructura portofoliile, in favoarea cresterii ponderii activelor
financiare derivate emise pe seama creditelor ipotecare. Doua modificari survenite in anul
2004 au avut acest rol (Blundell-Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008): impunerea unui control
mai strict pentru cele doua institutii de asigurare a ipotecilor cu garantii de stat, Fannie Mae
si Freddie Mac, pe de o parte, si noile reguli Basel II privitoare la raportul datorii/capital, pe
de alta parte. In mod paradoxal, concomitent cu aceste noi constrangeri, autoritatile
americane de supraveghere a pietei creditului ipotecar au creat un spatiu de manevra
suplimentar pentru bancile de investitii in vederea gestionarii riscurilor, fapt care le-a
permis multora dintre acestea sa-si majoreze raportul datorii/capital net de la 15/1, cat era
acesta inainte de 2004, la 40/1, prin alte inovatii financiare. Unele dintre acestea (SIVs
-structured investment vehiclessi CDO- collateralised debt obligation) au fost considerate
chiar drept substitute ale modalitatilor de asigurare furnizate de cele doua institutii de
asigurari Fannie Mae si Freddie Mac.

3. Declansarea crizei in SUA:


Incepand cu anul 2006, ratele directoare ale Fed sunt majorate, fapt ce antreneaza si
cresterea semnificativa a ratelor dobanzii pentru creditele imobiliare, unele atingand nivelul a
18%. Drept urmare, mii de gospodarii cu venituri reduse s-au aflat in situatia de a nu-si mai
putea plati ratele scadente si s-au precipitat in a-si vinde casele. Vanzarile masive au
antrenat dupa ele reducerea dramatica a pretului caselor.
4. Propagarea crizei in sistemul bancar american:
O data ce valoarea caselor a tins sa scada sub valoarea ipotecilor, unele institutii
creditoare s-au aflat in situatia de a nu-si putea recupera creantele (valoarea creditelor
acordate) pe seama ipotecilor detinute. Astfel se produce criza subprime.
5. Reducerea volumului de credite:
Caderea preturilor caselor determina agentiile de rating sa degradeza titlurile
financiare derivate emise pe seama creditelor imobiliare. Asocierea creditelor ipotecare
subprime cu alte titluri de credit in cadrul a diferite produse derivate a facut ca acestea sa fie
intoxicate de primele si astfel a devenit extrem de dificila evaluarea corecta a sanatatii
portofoliilor institutiilor financiare care le detineau. In consecinta, valoarea titlurilor respective
tinde sa scada simtitor, drept urmare investitorii incep sa vanda masiv aceste titluri, ceea ce
antreneaza o scadere si mai accentuata a valorii lor. Majoritatea institutiilor bancare
detinatoare de astfel de titluri isi transforma titlurile pe termen mediu si lung in titluri pe
termen scurt, ceea ce conduce la o cerere mare de lichiditati pe termen scurt, careia bancile
nu reusesc sa-i faca fata. Se creeaza astfel o criza de lichiditati.
Totodata, bancile devin neincrezatoare in sanatatea partenerilor lor financiari. De
asemenea, confruntate cu dificultati de refinantare, bancile pastreaza propriile lichiditati
pentru ele insele. Aceste fenomene cumulate conduc la cresterea nivelului ratelor dobanzilor
interbancare si la reducerea volumului de credite acordate.
6. Propagarea internationala a crizei:
Internationalizarea pietei financiare a condus la situatia, ca si alte mari institutii nonamericane sa se confrunte cu dificultati similare, pe de o parte ca urmare a detinerii de active
toxice, si pe de alta parte ca urmare a dificultatilor de refinantare. In consecinta,
neincrederea se generalizeaza pe plan international si piata interbancara se ingusteaza,
producandu-se o criza de lichiditati globala.
7. Interventia institutiilor publice:
Pentru a depasi criza de lichiditati, bancile centrale si institutiile guvernamentale
furnizeaza bancilor cu probleme fonduri, unele institutii financiare fiind astfel salvate (Bear
Stearns, Northern Rock, Merrill Lynch, AIG), altele abandonate (Lehman Brothers).
Potrivit evaluarilor specialistilor, criza actuala a condus la cresterea datoriei publice
americane de la cca. 9500 miliarde USD la cca. 14000 miliarde USD, valoare care ar
reprezenta aproximativ 100% din PIB-ul SUA. Prin nationalizarea Fannie Mae si Freddie Mac
s-a ajuns la situatia in care statul american a devenit creditorul de ultim resort pentru
creditele imobiliare, ceea ce ar reprezenta, in exprimarea lui F. Lemaitre (2008), o
privatizare a castigurilor si o socializare a pierderilor! Desfasurarea crizei financiare din anii
2007-2008 prezinta caracteristicile unei crize sistemice. Mecanismele care faciliteaza
producerea crizelor de acest tip sunt (D. Plihon, 2006):
a. Caracterul pro-ciclic al asumarii de riscuri (cand conjunctura economica este
favorabila si apar inovatii - tehnice, tehnologice, financiare-, atunci investitorii tind sa-si
asume riscuri inalte, si invers, atunci cand exista o conjunctura nefavorabila, ei se reintorc la
prudenta, uneori excesiva chiar). Aceste comportamente au tendinta de a accentua evolutia
ciclica. Presedintele Fed, Ben Bernanke a numit acest mecanism acceleratorul financiar.
b. Facilitarea accesului la credite prin politici monetare laxe si comportamentul
mimetic atat al institutiilor bancare, cat si al oamenilor.

c. Tendinta preturilor si a cotatiilor activelor de a se indeparta cu mult de valoarea de


echilibru.
d. Producerea panicii bancare. Aceasta poate avea 3 surse principale, care pot
actiona concomitent sau separat:
cererea contagioasa de retragere a depozitelor;
dificultati de refinantare pe piata interbancara;
deteriorarea calitatii creantelor bancare datorita dificultatilor de plata ale
debitorilor.
Dezbaterile de idei generate de criza se concentreaza asupra a doua teme centrale:
cauzele crizei si solutiile de iesire din aceasta. Voi prezenta in cele ce urmeaza doar cateva
dintre opiniile unor economisti privind cauzele crizei.
Impactul crizei asupra restului lumii :
Cum se face totusi ca o problema care dupa orice logica sanatoasa ar fi trebuit sa
afecteze in principal America, ba mai mult - doar o parte din ea, pare sa aiba efecte atat de
puternice si asupra celorlalte tari?
Raspunsul este relativ simplu si trebuie cautat in mecanismele complexe care
guverneaza finantele internationale.
Pietele financiare americane au fost si sunt printre cele mai mari si mai lichide din
lume, ceea ce reprezinta un mare avantaj, in sine. Din acest punct de vedere, America nu
avea cum sa fie ignorata sau evitata, ca si partener financiar. Daca ar fi sa luam doar
exemplul unor banci europeene, aceste organizatii nu aveau cum sa isi desfasoare o
activitate economica rentabila, fara a face uz de produse financiare de tip swap, futures,
options si alte derivative care in mod inevitabil le creeau o expunere la conditiile pietelor
americane. In momentul in care colosi ca si Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch
sau AIG sunt in pragul falimentului iar perceptia publica este aceea de panica financiara,
este imposibil ca banci din diverse colturi ale lumii sa nu fie afectate mai devreme sau mai
tarziu, intr-o masura mai mica sau mai mare.
Ca si cum aceste efecte pur financiare nu ar fi fost de ajuns, bubble-ul imobiliar pare
sa se fi propagat in intreaga lume foarte rapid, astfel incat multe alte tari se confrunta cu
probleme de crestere speculativa a preturilor la imobiliare (si apoi prabusire brusca sau
blocaj), fara totusi ca economiile lor sa intre in colaps, datorita unor regulatii de creditare mai
putin liberale.
Cauzele crizei economico financiare :
Inainte de a decide ce e de facut cu criza economica globala, autoritatile ar fi trebuit
sa se intrebe ce a declansat criza, tocmai pentru a gasi tratamentul adecvat.
Analistii si economistii sunt insa impartiti cand vine vorba de gasirea unei singure
explicatii cu privire la cea mai serioasa criza din ultimele decenii. Teoriile variaza de la o
cauza la alta, insa nici una nu pare sa acopere intreaga serie de factori care au adus
omenirea in plina criza.
Avem totusi o explicatie oficiala a crizei, furnizata de institutiile publice, potrivit careia
problema isi are originea in comportamentul nepotrivit al agentilor economici (egoism,
lacomie, speculatie s.a.) si in imposibilitatea pietei de a functiona lin, asigurand alocarea
corespunzatoare a resurselor (asimetrie informationala, capcana lichiditatii, deflatie s.a.).
Pe de alta parte, majoritatea cercetatorilor membri corpului academic, dar si analistii
din sectorul privat sustin ca tocmai interventia statului a sadit semintele turbulentelor
financiare pe care le traversam in prezent. Ca un corolar, reteta prescrisa de autoritati nu
poate duce la atenuarea dificultatilor economice ci, din contra, la agravarea lor.
De exemplu, economistul John Taylor, de la Universitatea Stanford, a aruncat in
aceasta dezbatere inca o teorie sub titlul "Getting Off Track" (Cum s-a produs devierea, n.r.),
prin care argumenteaza ca "actiunile guvernului si interventiile acestuia, au cauzat, prelungit

si inrautatit criza financiara". Nu pietele au cedat, sustine Taylor (contrazicand teoria potrivit
careia criza este un esec al pietei libere si a capitalismului insa), ci guvernul a gresit. In
ultimii ani Statele Unite au trecut printr-un boom al pietei imobiliare, apoi printr-un "bust"
(dezintegrare) al pietei imobiliare. Aproape toate problemele noastre de azi decurg din
aceste procese. Ce a determinat boom-ul si bust-ul? Politica guvernamentala defectuoasa.
Mai precis, politica monetara gresita. Din 2002 in 2004, Federal Reserve a tinut dobanda
fondurilor federale sub 2%, adoptand politica "banilor usor de obtinut". Procedand astfel,
Federal Reserve a renuntat la politica moderata a ultimilor decenii, care a produs crestere
economica si stabilitate. Banii ieftini au condus la cresterea preturilor la case si au condus la
confuzie in intregul sistem financiar.
Pe Main Street, la bancile de credit, oamenii au inceput sa obtina banii mai usor, in
pofida unei "istorii de credit" defectuoase si au parut, pentru o vreme, decisi sa-si plateasca
ratele la case la timp si integral. Creditorii au inceput sa dea credite din ce in ce mai
riscante.
Pe Wall Street, bancile de investitii au raspuns la boom-ul financiar adunand la un loc
ipotecile imobiliare, folosind actiunile astfel obtinute pentru a garanta instrumente financiare
complicate.
"Mintile luminate" care au creat aceste instrumente, agentiile de rating care le-au
evaluat si institutiile prestigioase care le-au cumparat nu au sesizat riscul enorm pe care il
prezentau. De ce? Ei bine, cam din acelasi motiv pentru care bancile de credit si-au relaxat
regulile de acordare a imprumuturilor si din acelasi motiv pentru care americanii care nu-si
puteau permite o casa au cumparat totusi una - banii usor de obtinut. Federal Reserve i-a
obisnuit pe toti cu riscul, printr-o expunere prelungita la el. Insa cand si-a indreptat politica
monetara in 2004, ridicand ratele dobanzilor federale, boom-ul era pe cale sa se faca praf.
Preturile la case au inceput sa cada, iar nivelul caselor preluate de banca si al datornicilor au
crescut exponential.
Deoarece nu stiau exact de unde va veni lovitura si nici nu voiau sa fie cele lovite,
institutiile financiare s-au decis sa-si limiteze expunerea la actiunile toxice - instrumentele
garantate prin ipoteci, care pana acum erau privire ca "mana cereasca". Asa ca au inceput
sa se teama sa se mai imprumute intre ele, determinand un blocaj al creditului si al fluxului
de bani.
Pe masura ce panica a inceput sa se instaleze in banci, Taylor sustine ca guvernul a
constatat situatia proasta si a luat masuri care nu au facut altceva decat sa o inrautateasca.
Congresul, spre exemplu, a folosit institutiile de creditare Fannie Mae si Freddie Mac pentru
a extinde piata creditelor riscante. Federal Reserve nu a sesizat ca inghetarea creditului este
o problema a riscului impartit intre toti, si a tratat-o ca pe o problema de lichiditate. A mai
aruncat pe piata inca o transa de "bani ieftini", subminand astfel dolarul. Pretul petrolului a
inceput sa creasca necontrolat.
"O serie de actiuni guvernamentale au produs devierea economiei de pe sine, au
marit incertitudinea si au cauzat mai probleme economiei - nu e o poveste placuta", scrie
Taylor. In fine, un ultim sfat. "Cei care fac politica ar trebui sa regandeasca ideea ca doar
actiunile si interventiile frecvente si masive ale guvernului sunt raspunsul la actualele
probleme economice", avertizeaza Taylor.
Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a
pretului locuintelor in SUA sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune
este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adanci, atat
de natura macroeconomica, cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de mai
multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard(2009). Cele doua tipuri de cauze s-au
interconditionat in producerea crizei. Ne vom referi pe rand la ambele tipuri de cauze.
Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele
banci centrale ale lumii (FED, BOJ) si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze de a
limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o supra-saturare cu economisiri,generata
de integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China,Asia de Sud-Est in general),

cu rate mari de acumulare, dar si de redistribuirea globala a avutiei si a veniturilor catre


exportatorii de bunuri tari (titei, gaze, naturale).
Lichiditatea abundenta si supra-saturarea cu economisiri au creat resurse disponibile
pentru investitii, inclusiv in instrumente financiare sofisticate, nu usor de inteles de catre unii
investitori.
Consecintele existentei lichiditatii abundente au fost ratele foarte scazute ale dobanzii
si volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea
apetitului pentru active cu castiguri mari. In plus, volatilitatea redusa de pe piata a creat
tendinta de subestimare a riscului si o adevarata lipsa de vigilenta a investitorilor.
Marjele de risc au fost si ele foarte scazute si nediscriminatorii. Impreuna, ratele scazute ale
dobanzii, apetitul pentru active cu castiguri mari, vigilenta scazuta fata de risc si marjele mici
au mascat semnalele preturilor pe pietele financiare si au condus la insuficienta intelegere a
riscurilor implicate.
Pe acest fundal au operat, ca agravante, si o serie de cauze microeconomice:
securitizarea frenetica, fisurile in modelul de afaceri ale agentiilor de rating.
Semnalele despre criza au fost date de economisti, dar nu au fost luate in seama.
Totusi, trebuie spus ca magnitudinea crizei a fost, pana recent, evident subestimata de toata
lumea.
Consecinta securitizarii frenetice a fost ca, odata ce criza a fost declansata de aparitia
esecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piata financiara a devenit netransparenta.
Instalarea neincrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special
(VSP) in categoria riscante (calitatea activelor pe care le finantau nu mai era clara) si
refinantarile au devenit imposibile. Datorita discrepantei dintre maturitatile pe active si
pasive, aceste VSP au inceput sa se bazeze pe linii de finantare de la bancile sponsor.
In final, cererea de lichiditate, in combinatie cu pierderea increderii intre banci, a
rezultat in goana dupa cash si rata dobanzii efective a inceput sa creasca. In SUA si in unele
state din Europa, guvernele si bancile centrale au raspuns prin imbunatatirea lichiditatii;
acordarea de garantii guvernamentale pentru imprumuturi, recapitalizarea institutiilor
financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de catre banci asigurate; prevenirea colapsului
dezordonat al intreprinderilor mari interconectate; cumpararea de actiuni in banci; reduceri
coordonate ale ratelor dobanzii.
Desi astfel de masuri au fost puse in aplicare, dupa 17 luni de la declansarea
turbulentelor, piata a ramas netransparenta, ceea ce a amplificat criza financiara si a facilitat
trecerea ei in sectorul real al economiei, mai intai in SUA, apoi si in alte tari dezvoltate.
Criza economica este rezultatul unui complex de factori, care includ in principal: erori
de politica monetara, distorsionarea stimulentelor agentilor economici si patologia politicii de
reglementare financiar-bancara.
.

Criza economica mondiala efecte si solutii


In urma cu un an, lumea parea sa se prabuseasca din cauza crizei financiare, fiind
puse la indoiala toate certitudinile epocii globalizari, inclusiv modelul american, pe masura ce
comertul mondial se reducea la niveluri nemaivazute din anii 1930.
In timp ce unii economisti estimau o criza la fel de accentuata precum Marea
Recesiune, altii prevedeau socuri ce ar fi dus la instabilitate politica si violente, in tarile cel
mai grav afectate. Insa asupra unui lucru toata lumea a cazut de acord: lumea nu avea sa
mai fie la fel niciodata.
Totusi, un an mai tarziu, chiar s-a schimbat ceva? Au disparut vreo doua institutii
financiare majore de pe Wall Street, cateva banci mai mici au dat faliment si au fost cateva
probleme sociale, precum cele din Republica Moldova si Iran, fara prea mare legatura cu
recesiunea. Exista, in continuare, problemele grave, cum ar fi rata somajului imensa din
Occident, datoriile si deficitele bugetare. Insa, per ansamblu, previziunile de colaps economic
si politic nu s-au materializat. Pietele nu s-au stabilizat de la sine. Mai degreba, guvernele,
avand lectia invatata din timpul Marii Recesiuni, au fost hotarate sa nu mai permita sa se
intample asa ceva si au extins masiv sprijinul acordat economiei. Astfel, majoritatea tarilor au
trecut prin criza avand plasa de siguranta si, in ciuda faptului ca lucrurile nu stau foarte roz,
nici nu sunt atat de negre precum in 1930, cand guvernele nu s-au implicat mai deloc.
Ce-i drept, investitiile masive din partea statului ar putea da nastere unor noi
"baloane". Deja, s-a observat o crestere neasteptata si neexplicata a preturilor actiunilor pe
burse. Pe de alta parte, ar putea demonstra increderea pe care investitorii au recapatat-o, o
forta economica demna de luat in seama.

S-ar putea să vă placă și