Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bucatariu Vlad
Bucuresti, 2014
petrolului, piata muncii) sufera dereglari sau corectii importante ele se vor reflecta in
profitabilitatea afacerilor listate la bursa si, implicit, in pretul activelor financiare (actiuni sau
obligatiuni) care depind direct de asteptarile investitorilor.
Panica legata de economie nu face altceva decat sa accentueze amplitudinea acestor
corectii si sa induca noi incertitudini in economie. De aici si pana la reducerea apetitului
pentru economisiri si investitii si apoi la cresterea dobanzilor pe piata nu este decat un pas.
Din pacate vorbim de o criza doar atunci cand efectele acesteia afecteaza un numar
foarte mare de oameni/companii. Crizele pot exista insa intr-o stare latenta si sa nu fie atat
de vizibile, deteriorand incetul cu incetul existenta noastra.
Nu este prima data cand economia mondiala se confrunta cu perioade de
recesiune. Poate este pentru prima data dupa foarte multi ani (Marea criza interbelica
inceputa in 1929 si continuata pe mai multi ani sau Caderea Sistemului de la Bretton Woods
in 1971) cand avem de a face cu o criza localizata la nivelul tarilor dezvoltate (nu doar la
nivelul tarilor in curs de dezvoltare).
Criza Economica actuala a fost prezisa de acum 30 de ani:
Pentru multi oameni actuala criza economica a venit ca o sageata din albastrul cer.
Intre timp, experti din intreaga lume au avertizat inca din 1970 ca economia globala se
indreapta catre o criza de proportii la inceputul secolului XXI.
Tarile vestice au concluzionat inca din 1960 ca extragerea petrolului, exploatarile
miniere precum si amplasarea sondelor de extractie in diverse zone, care inevitabil au fost
poluate, reprezinta un pret mult prea mare pentru productia in masa.
In 1968 un grup de industrialisti, politicieni si oameni de stiinta, au infiintat in capitala
Italiei un Grup al Romei. Acestia au avut destul de multe venituri pentru a elabora studii si a
aplica teste computerizate care sa scoata la suprafata, la nivel virtual, dezastrele economice
prin care trecem astazi. Primul raport al clubului de cercetare infiintat la Roma, intitulat
"Limitele Cresterii", a cauzat un mare soc in randul tutuor autoritatilor si institutilor media din
intreaga lume. Raportul s-a bazat in principal pe studii aplicate asupra a cinci procese
globale precum industrializarea prea rapida, cresterea stocurilor de mancare, terminarea
resurselor neregenerabile si degradarea mediului inconjurator. Viitorul componentelor luate in
calcul de cercetarori au fost modelate pe computer. Fara emotii si sentimente, masinaria de
calcul a dat raspunsuri socante care au sunat mai degraba ca verdicte negre asupra
omenirii, motivand totodata ca rasa umana se indreapta catre dezastru. Luand in considerare
ca populatia era in acea perioada la o rata enorma de crestere in comparatie cu alti ani, in
timp ce industria inregistra cresteri de pana la 7%, civilizatia moderna era predispusa sa
atinga limitele cresterii in mai toate sectoarele, in prima decada a secolului 21.
Daca evolutia industriilor ar fi crescut in acelasi ritm, Resursele minerale s-ar fi
terminat, poluarea mediului inconjurator ar fi atins un nivel record, nemaintalnit vreodata si
situatia ar fi degenerat in probleme acute care ar fi putut ameninta omenirea. Milioane de
oameni ar fi putut muri din cauza altor oameni, mult mai inconstienti ce-i drept si insetati de
gustul dulce al puterii. Nici revolutiile sociale motivate economic nu pot fi negate. In vremuri
de criza hrana este cel mai de pret lucru si un nivel redus de trai nu face decat sa induca
vrajba in populatie.
Desi suna a scenariu de film SF, datele prelucrate de grupul din Roma scot la iveala o
posibilitate si isi confirma acuratetea rezultatelor prin actuala criza pe care o simtim din ce in
ce mai rece si intepatoare in adancul bugetului global, national, familial, individual.
Pentru a preveni "apocalipsa economica si sociala", autorii raportului au oferit un
concept. Acesta poarta denumirea "crestere zero" si are ca scop achizitia noilor lucruri doar
pentru a le inlocui pe cele vechi. De exemplu o masina noua ar trebui cumparata atunci cand
cea veche nu mai vrea sa functioneze. Acelasi concept ar trebui aplicat si asupra nasterilor,
spun cei care au scris raportul. Cel mult doi copii intr-o familie si limitarea consumului ar
restabili echilibrul general.
Fara indoiala raportul a fost un fel de glonte ce a lovit tamplele fundamentale ale
economiilor vestice. Conceptul de crestere zero intra in contradictie cu logica elementara a
societatii industrializate care functioneaza pe principiul cererii si ofertei. Totodata cresterea
zero nu ar oferi viitor saracilor din tarile non-capitaliste.
Pentru a actiona in controlul productiei si pentru a restaura puzzle-ul unei economii
ciopartite de probleme corupte intalnite in fiecare mare stat din intreaga lume, un sistem
sofisticat al managementului finaciar ar fi necesar cat mai urgent cu putinta.
In incercarea de a stopa problemele omenirii, aparute si in curs de aparitie,
descoperirea celor adunati la Roma nu a impresionat multa lume. Mai mult a starnit
nemultumiri si indignari care au transformat acel raport intr-o nulitate.
Criza Financiara Mondiala inceputul si cauze:
Potrivit lui George Soros, criza actuala a inceput in urma cu mai bine de 20 de ani, a
fost precedata si intarita de alte crize mai mici care s-au rezolvat doar in aparenta, iar
rezultatul este unul foarte grav, care isi dezvaluie pe zi ce trece proportiile catastrofale.
Este demn de remarcat ca inceputul crizei in viziunea lui Soros corespunde cu
perioada anilor 88-89, perioada dezintegrarii blocului comunist, care a dus la o crestere
semnificativa a imigrarii in SUA, la niveluri asemanatoare cu cele de la inceputul secolului XX
- o adevarata recolonizare a Americii.
In aceste conditii, este usor de inteles ca pretul bunurilor imobiliare a inceput treptat
sa creasca, sustinut de cererea din ce in ce mai mare pentru locuinte si de cresterea
economica legata de boom-ul tehnologic al acelor ani.
In mediul unei economii americane ultra liberale, situatia de mai sus a condus la
relaxarea conditiilor de creditare, precum si la cresterea speculativa extrema a preturilor in
real-estate. O proprietate imobiliara este o investitie sigura, cu perspective de apreciere
continua, in consecinta putem acorda in liniste credite fara restrictii majore.
Pentru a identifica mai precis cauzele acestui dezastru trebuie sa ne uitam cu atentie
la situatia macroeconomica mondiala.
In aceeasi perioada, in paralel cu ceea ce se petrece in America, lumea se confrunta
pentru prima oara cu notiunea de "globalizare". Timp de secole lumea a fost impartita in tari
dezvoltate, in curs de dezvoltare si subdezvoltate, conduse de regimuri democratice, imperii,
regimuri totalitare, etc. Timp de secole 5% din populatia planetei a controlat 90% din
finantele si bogatiile ei.
Iata ca incepand cu aceeasi perioada a caderii comunismului, schimbari politice
conduc la democratizarea treptata a zonelor sarace, foste totalitare, din Europa de Est,
Rusia si Asia iar evolutia tehnologica face posibila schimburi din ce in ce mai rapide de
marfuri si informatie.
Se ajunge astfel la situatii stranii in care este mai ieftin ca crevetii pescuiti in Marea
Nordului sa fie trimisi spre curatare in China si retrimisi in Europa pentru consum, sau este
mai ieftin sa recrutezi indieni vorbitori la perfectie a limbilor europeene, care sa preia
apelurile spre call-center-urile marilor multinationale.
Treptat, se realizeaza astfel un transfer a celor 90% din bogatiile mondiale, dinspre cei
5% bogati, inspre cei 95% saraci, evident in detrimentul zonelor dezvoltate, precum America
sau Europa de Vest. Efectele din ce in ce mai vizibile ale acestei evolutii sunt scaderea
nivelului de trai si a puterii de cumparare in America, fapt care a condus si conduce in
continuare la prabusirea gigantului american.
I.
Mecanismul crizei:
si inrautatit criza financiara". Nu pietele au cedat, sustine Taylor (contrazicand teoria potrivit
careia criza este un esec al pietei libere si a capitalismului insa), ci guvernul a gresit. In
ultimii ani Statele Unite au trecut printr-un boom al pietei imobiliare, apoi printr-un "bust"
(dezintegrare) al pietei imobiliare. Aproape toate problemele noastre de azi decurg din
aceste procese. Ce a determinat boom-ul si bust-ul? Politica guvernamentala defectuoasa.
Mai precis, politica monetara gresita. Din 2002 in 2004, Federal Reserve a tinut dobanda
fondurilor federale sub 2%, adoptand politica "banilor usor de obtinut". Procedand astfel,
Federal Reserve a renuntat la politica moderata a ultimilor decenii, care a produs crestere
economica si stabilitate. Banii ieftini au condus la cresterea preturilor la case si au condus la
confuzie in intregul sistem financiar.
Pe Main Street, la bancile de credit, oamenii au inceput sa obtina banii mai usor, in
pofida unei "istorii de credit" defectuoase si au parut, pentru o vreme, decisi sa-si plateasca
ratele la case la timp si integral. Creditorii au inceput sa dea credite din ce in ce mai
riscante.
Pe Wall Street, bancile de investitii au raspuns la boom-ul financiar adunand la un loc
ipotecile imobiliare, folosind actiunile astfel obtinute pentru a garanta instrumente financiare
complicate.
"Mintile luminate" care au creat aceste instrumente, agentiile de rating care le-au
evaluat si institutiile prestigioase care le-au cumparat nu au sesizat riscul enorm pe care il
prezentau. De ce? Ei bine, cam din acelasi motiv pentru care bancile de credit si-au relaxat
regulile de acordare a imprumuturilor si din acelasi motiv pentru care americanii care nu-si
puteau permite o casa au cumparat totusi una - banii usor de obtinut. Federal Reserve i-a
obisnuit pe toti cu riscul, printr-o expunere prelungita la el. Insa cand si-a indreptat politica
monetara in 2004, ridicand ratele dobanzilor federale, boom-ul era pe cale sa se faca praf.
Preturile la case au inceput sa cada, iar nivelul caselor preluate de banca si al datornicilor au
crescut exponential.
Deoarece nu stiau exact de unde va veni lovitura si nici nu voiau sa fie cele lovite,
institutiile financiare s-au decis sa-si limiteze expunerea la actiunile toxice - instrumentele
garantate prin ipoteci, care pana acum erau privire ca "mana cereasca". Asa ca au inceput
sa se teama sa se mai imprumute intre ele, determinand un blocaj al creditului si al fluxului
de bani.
Pe masura ce panica a inceput sa se instaleze in banci, Taylor sustine ca guvernul a
constatat situatia proasta si a luat masuri care nu au facut altceva decat sa o inrautateasca.
Congresul, spre exemplu, a folosit institutiile de creditare Fannie Mae si Freddie Mac pentru
a extinde piata creditelor riscante. Federal Reserve nu a sesizat ca inghetarea creditului este
o problema a riscului impartit intre toti, si a tratat-o ca pe o problema de lichiditate. A mai
aruncat pe piata inca o transa de "bani ieftini", subminand astfel dolarul. Pretul petrolului a
inceput sa creasca necontrolat.
"O serie de actiuni guvernamentale au produs devierea economiei de pe sine, au
marit incertitudinea si au cauzat mai probleme economiei - nu e o poveste placuta", scrie
Taylor. In fine, un ultim sfat. "Cei care fac politica ar trebui sa regandeasca ideea ca doar
actiunile si interventiile frecvente si masive ale guvernului sunt raspunsul la actualele
probleme economice", avertizeaza Taylor.
Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a
pretului locuintelor in SUA sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune
este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adanci, atat
de natura macroeconomica, cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de mai
multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard(2009). Cele doua tipuri de cauze s-au
interconditionat in producerea crizei. Ne vom referi pe rand la ambele tipuri de cauze.
Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele
banci centrale ale lumii (FED, BOJ) si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze de a
limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o supra-saturare cu economisiri,generata
de integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China,Asia de Sud-Est in general),