Sunteți pe pagina 1din 59

Fata cu ochii de aur

Cuprins

Partea I:

Capitolul 1: Mici probleme in Paradis


Capitolul 2: Aisha
Capitolul 3: Regretele lui David
Capitolul 4: Inainte!
Capitolul 5: Minciuna
Capitolul 6: Escapada
Capitolul 7: Iesirea lui Jasper
Capitolul 8: Adevarul
Capitolul 9: Povestea
Capitolul 10: Acasa
Capitolul 11: Ziua de nastere
Capitolul 12: Neasteptat
Capitolul 13: Confesiune
Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra
Capitolul 15: Calatoria
Capitolul 16: Popas
Capitolul 17: La Push
Capitolul 18: Vechea casa
Capitolul 19: Prinsa
Capitolul 20: Claire si Emily
Capitolul 21:Charly
Capitolul 22: Tradarea
Capitolul 23: Durerea
Capitolul 24: Apelul
Capitolul 25: Din nou acasa
Capitolul 26: Ochii rosii
Capitolul 27: Tata
Capitolul 28: Puterea
Capitolul 29: Insula Esme
Capitolul 30: Fata cu ochii de aur

Partea a II-a:

Capitolul 1:Clacare
Capitolul 2:Discutie
Capitolul 3:Urgenta
Capitolul 4: Rugaminti
Capitolul 5:Ultimul fluturat de aripi
Capitolul 6:Tristete
Capitolul 7: Revenire
Capitolul 8:Trezita din somn
Capitolul 9: Intrebari
Capitolul 10: Surprindere
Capitolul 11: Viziunile
Capitolul 12:Furie
Capitolul 13:Discutie
Capitolul 14:Inapoi in micuta casa
Capitolul 15:Talentul
Capitolul 16:Volturii
Capitolul 17: Rugaminti si disperare
Capitolul 18: Ultima noapte de dragoste
Capitolul 19:Aro si Jane
Capitolul 20: Decizie
Capitolul 21:Pregatiri
Capitolul 22:O noapte de razboi
Capitolul 23:Haotic
Capitolul 24:Durere
Capitolul 25:Ordine
Capitolul 26:Povestea lui Vladimir
Capitolul 27:Detalii
Capitolul 28:Camera cu amintiri
Capitolul 29:Noii Volturi
Capitolul 30:Din nou la inceput
Multumiri

Capitolul 1: Mici probleme in Paradis

Asta era, cu siguranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa
ii spun...purgatoriul?
Partea buna era ca il aveam pe Jacob coleg de banca, iar pe tata si mama (de
fapt, verisorul si sora mai mare) colegi de clasa, fapt care ma amuza teribil. De
cand aparusem eu si, cum ma necajea Emmet mereu, le intorsesem tuturor vietile pe
dos, se schimbase oarecum ierarhia in familie. Bunicul Carlisie si bunica Esme
erau, desigur, parintii nostri.Tata, Emmet si Rose, copiii unei surori a lui Esme
care murise in urma cu cativa ani, iar restul:eu, mama, Alice, Jasper si Jacob
copii lor adoptivi.Eu si mama spuneam ca suntem surori bune, asemanare fiind
izbitoare. La inceput era amuzant.Sa stau cu Jake in banca, sa "vorbim" in modul
meu caracteristic, sa ne auda tata, dar sa nu poata spune nimic....doar nu ar fi
vrut sa deranjeze ora.
Dar astea erau copilarii, iar eu trecusem de perioada copilariei, simteam asta.
Nu imi placeau orele de curs, erau tare plictisitoare. Profesorul incerca sa ne
explice importanta operei lui Shakespeare.....de parca nu le-as fi citit pe toate.
Stiam tot ceea ce se preda in liceu si mult mai mult decat atat, asta era si
problema: as fi vrut sa invat lucruri noi, nu sa mi se repete insistent cele pe
care le stiam deja.
I-am atins usor mana lui Jake, "spunandu-i" ca de abia astept sa ajung acasa. El
s-a uitat doar o clipa la mine, zambind, apoi a redevenit atent la profesor.Ce
nesuferit! Eu eram mai importanta. In spatele meu, tata chicotea.
l-am lasat in pace pe Jacob si am inceput sa ma uit la colegii mei de clasa.
Plictisitori. Nu imi place sa traiesc printre oameni, sunt ciudati si nu imi pot
gasi locul intre ei. Nu e ca si cum as vrea sa....ii mananc...nu nu nu...
Din spatele meu, tata tusi o data scurt. Ups, m-a luat valul.
Am mai rotit o data capul, privindu-mi din nou colegii. Aisha, fata din a treia
banca, se holba la mine. I-am facut un semn sugestiv cu capul catre profesor, un
fel de "fii atenta la el si lasa-ma in pace". Oare la ce se gandeste fata asta? Sa
nu uit sa il intreb pe tata...

*****

In sfarsit...libertate!!!!
Orele s-au terminat, iar eu conduc spre casa, cu Jake alaturi.
-Avem un munte de teme, bombani el.
-O,da, teme...cum as putea trai fara ele? am raspuns eu sarcastica.
Restul drumului am ramas tacuti.
Intrand in casa,am imbartisat-o pe bunica si m-am aruncat pe canapea...ce bine e
acasa....
-Cum a fost la scoala?intreba David
O, da...David...el era cel mai nou membru al familiei noastre, mai nou si decat
mine, ceea ce imi dadea o oarecare satisfactie...
David avea si el o poveste, ca oricare vampir: fusese creat de Volturi,care
prevazusera mare lui putere de convingere.Dar tot datorita acestui talent al sau,
ii convinsese pe Volturi sa il lase sa plece. Lui David nu ii placea violenta,de
asta si ramasese cu noi, adoptand dieta noastra vegetariana. In viata umana fusese
un actor neinteles,pasnic si boem,iar in cea vampirica...ei bine, el ratacise
singur prin toata lumea, vizitand locuri pe care si le dorea sa le vada in viata
umana, dar din cauza banilor si a stilului de viata dezordonat nu reusise sa le
vada. Apoi, venise sa ne ajute sa luptam...intr-o lupta care se terminase cu
cateva zile in urma...lupta cu Volturii.La inceput nu am inteles de ce venise sa
ne ajute pe noi si nu pe cei care l-au creat.Dar tata imi spusese ca David ii ura
pe Volturi din cauza ca il obligasera sa devina vampir, privandu-l astfel de
beneficiile vietii umane.
-Nu ai pierdut nimic, am raspuns eu.
Cu toate ca David avea autocontrol si nu ar fi facut rau nimanui, Carlisie nu il
lasa inca sa mearga la scoala.De asemenea,nu avea voie nici sa vaneze alaturi de
mine.
Incet, incet, sosea si restul familiei. Eu ajunsesem prima, deoarece conduceam
"ca o nebuna", cum imi spunea mereu mama.
In St. Helens, Oregon, unde ne mutasem de aproape 5 ani,era aproape la fel ca in
Forks. Cu exceptia bunicului Charly si a haitei de varcolaci, de care imi era tare
dor. Mama spusese ca era mai bine asa, sa il lasam pe bunicul sa isi vada de viata
sa, fara alte evenimente fantastice, iar haita de varcolaci sa redevina oameni.
Jacob se apropie de mine si imi apuca mana, trezindu-ma astfel din visare.
-Ce s-a intamplat, iubito?La ce te gandesti?
-Vrei sa mergem la noapte sa vanam?Doar noi doi?
-Stiu si eu....ar trebui sa dormi la noapte.Poate...
-Hai, Jake! Poti sa te opresti din a ma trata ca pe un copil,te rog? Vrei sa
intelegi ca am ajuns la maturitate si pot avea singura grija de mine?
Fiecare vampir din camera parea ca are cate o treaba, dar eram convinsa ca toti
asculta.La naiba, uneori e atat de obositor sa fii in centrul atentiei...
L-am atins pe Jacob, aratandu-i ca sa vrea sa mergem intr-un loc unde sa nu ne
poata auzi nimeni, unde sa nu ne poata gasi nimeni, nici puterea gandului tatalui
meu.
-Insa pana atunci..... spuse tata..
Pana atunci?Adica exagerat de protectorul meu tata concepe ca la un moment dat sa
ma pot duce doar eu cu Jake intr-un loc departat? Probabil ca in jurul varstei de
105 ani...
-Insa pana atunci vreau sa luati loc cu totii, isi continua tata ideea, ignorand
gandurile mele.Se pare ca avem probleme.

Capitolul 2: Aisha

-Este vorba despre Aisha,fata de la scoala, spuse tata. Gandurile ei probabil ar


fi trebuit sa ma puna in alerta mai demult, insa am fost superficial, crezand ca
este vorba doar despre o adolescenta cu o imaginatie bogata. Este greseala mea si
o recunosc.Acum, insa, trebuie sa facem ceva sa indreptam lucrurile sau sa parasim
orasul, caci Aisha si-a dat seama ce suntem.
Reactiile au fost la fel de rapide ca si vestea.
Emmet s-a ridicat,darmand scaunul si injurand. Bunicul s-a incruntat meditand,
iar bunica si-a cuprins capul in maini.Alice a inceput sa caute in viitor, iar
Jasper, simtind agitatia,incerca sa ne calmeze cu ajutorul darului sau.David a
facut o expresie ciudata,ca un fel de grimasa care s-a transformat rapid in tuse.
Jake mi-a strans mana mai tare,iar pe mama am surprins-o privind in gol,nestiind
probabil ce sa faca.
-Ce-i de facut?intreba ea intr-un sfarsit
Chiar asa: cat era de mare gravitatea acestei fapte?
Intrebarea mamei nu era adresata nimanui in mod special,insa bunicul raspunse:
-Edward, povestete-ne despre aceasta fata. Apoi vom decide de comun acord ce este
de facut.
-Aisha e o visatoare, de asta poate nici nu i-am dat atentie la inceput. Doar ca,
paradoxal, este un fan inrait la povestilor cu vampiri.Stiri voi, Anne Rice, Bram
Stocker…
David pufni si deschise gura sa spuna ceva, insa o inchise la loc fara a scote
vreun sunet.
Tata continua:
-La inceput, gandurile ei nu erau cu mult mai diferite decat ale celorlalti: se
mira de frumusetea noastra,se intreba de ce suntem atat de retrasi, de ce nu
mancam la cantina si lucruri din astea, nimic ingrijorator. Acum cateva zile,
insa,din gandurile ei am “auzit”ceva de genul: “e ceva in neregula cu ei, parca nu
sunt oameni”, apoi au evoluat in “sigur nu sunt oameni”.Punctul culminant a fost
astazi, in timp ce o privea pe Renesmee.Am auzit tare si clar “daca sunt vampiri”…
-Deci nu e sigura, am spus. Dar de ce a avut revelatia tocmai cand se uita la
mine?
-Se gandea ca daca ai fi ceva mai umana, ati putea fi prietene.Apoi tu i-ai
aratat sa fie atenta la profesor si s-a gandit ”oare de ce nu ii place sa fie
privita?Niciunuia dintre ei nu ii place.E clar ca au ceva de ascuns”…apoi,
revelatia, cum ai spus tu.
-Of, de ce trebuie sa fiu eu cauza problemei?
-Nimeni nu te invinuieste, spuse bunicul. Stiu ca este greu pentru voi toti.Si
da, parerea mea este ca ar trebui sa plecam…cam intr-o saptamana.In acest timp imi
voi rezolva problemele de la spital.Cine este de acord?
Ne uitam unii la altii nestiind ce sa facem. Nu vroiam sa plecam, ne facuseram o
viata aici. Daca ne-a fi mutat,ar fi trebuit sa o luam de la inceput..si totusi,
era singura solutie care sa nu ne puna in pericol secretul.
Timid, mama ridica o mana, fiind urmata de tata, Alice si Jasper.Rose stramba din
nas. Parca ii vedeam expresia transpusa pe fata mea.Emmet o urmarea cu
atentie.Desigur, deciziile lui depineau de ale ei.Rose ridica mana, urmata in
scurt timp de ceilalti.
Toate mainile erau ridicate, mai putin a mea.
-Renesmee? Spuse bunicul
-Se pare ca ati ajuns la o decizie, am spus
-Decizia trebuie luata de comun acord, iar tu nu ti-ai dat acordul.
-Poti considera ca majoritatea decide, am spus si am parasit incaperea.

Capitolul 3: Regretele lui David

Iesind pe usa, am inceput sa alerg catre padure.


Ce era cu mine? Ma purtam prosteste. Pana la urma, nici nu conta daca sau unde ne
mutam. As fi fost alaturi de familia mea, alaturi de Jacob, si asta era important.
Nici macar nu aveam prieteni aici, nu avea sa imi fie dor de nimeni.
Cu toate ca aveam o familie numeroasa si stiam, desi nu vroiam sa recunosc,
faptul ca eu sunt centrul existentei lor, uneori ma simteam foarte singura. Nu
aveam alaturi pe cineva ca mine, cu aceleasi framantari, pe cineva care trece prin
aceleasi schimbari,pe cineva...nu de aceeasi varsta. Varsta mea nu e elocventa,
pentru ca in curand voi face 7 ani. Asta inseamna, potrivit lui Nahuel (un hibrid
jumatate om-jumatate vampir, ca si mine) ca in curand pot spune ca am ajuns la
maturitate. Atunci de ce se comportau cu totii ca si cum as fi un copil mic?
"Toti", pentru mine, are un sens foarte restrans: familia mea vampirica si
varcolacul meu, Jacob.
Tata maraia de fiecare data cand eram mai apropiata de Jake, mama era excesiv de
protectiva...chiar si Jacob insusi parea uneori ca ma evita. Ii iubesc nespus pe
toti, si nu pentru ca sunt tot ce am, ci pentru ceea ce sunt ei...dar cu toate
astea, ma sufoca.
Obosita de alergat si de atatea ganduri,m-am asezat pe o piatra. Si acum? Ce
urmeaza?
Soarele asfintea, imprastiindu-si ultimele raze.Insa nu ajungeau la mine, eram
mult prea cufundata in padure; printre ramurile dese ale copacilor de abia se
zarea cerul.
Apoi se auzi un fosnet in padure. O, nu! Cineva venea dupa mine.Cineva venise sa
o ia pe rebela si neinteleasa Renesme acasa. Probabil Jacob. Nu vroiam sa fie el,
eram furioasa ca se purtase asa cu mine, ca ma evita si ca nu ma consultase
inainte sa se declare pro mutarii. Am vazut cum Emmet nu miscase niciun deget pana
ce Rose nu luase decizia. Insa Jake nu a considerat necesar sa imi stie opinia...
Chiar nu vroiam sa il aud, orice mi-ar fi spus.
Insa nu era el.
-Nu vrei sa te intorci in casa?E cam racoare aici.
David?!? Ce facea el aici?
-Tu nu simti frigul. Iar mie nu imi pasa de el.
-Am incercat si eu. Hei, stii ce spuneam eu in viata umana?
-Nu.
-Ca viata e prea scurta ca sa o petreci stand bosumflat.
-Aha.
-Nu esti prea sociabila, stii?
-Mda. Ce cauti aici?
-Si nici prea amabila. Pai, ce sa zic...seara, padure,niste caprioare...ca toti
vampirii.
-De ce ai venit tu dupa mine?
-Am dat cu zarul. Eu am pierdut.
-Orice ai incerca sa ma convingi, sa stii ca nu e nevoie.
Asta era ciudat...David aici, langa mine, incercand sa ma inveseleasca asa cum
facea de obicei. Cand eram mica, reusea. Nu am inteles niciodata cum poate fi atat
de optimist. Si, spre rusinea mea, nici nu m-am straduit prea tare.
-Hai, Renesmee, spune. Nu am decat o eternitate la dispozitie, glumi el.
-Foarte amuzant.
-Te porti ca un copil razgaiat.
Tonul vocii lui se schimbase. Nu mai era nicio urma de gluma in acele cuvinte.
- Vrei sa vorbesti cu mine? Daca nu, iti respect dorinta si plec.
-Nu stiu ce vreau, am raspuns intr-un final. ma simt...Nedreptatita. Toti se
poarta cu mine de parca as fi un copil, dar eu am trecut de etapa aia.
-Oare?
-O,nu si tu!
-Renesmee! Asculta-ma cu atentie: ai o mama care aproape ca si-a dat viata ca sa
te nasca si ar face-o inca o data si inca o data daca ar fi nevoie. Ai un tata
care te iubeste, iubirea asta i se citeste in ochi, in vorbe, in miscari. Toti
membrii familiei ar face orice ca sa iti fie pe plac. Iar Jacob...stii, la inceput
mi se parea ciudat..tu si Jacob, adica...intelegi. Dar v-am studiat mult si am
ajuns la concluzia ca el este piesa fara de care puzzle-ul nu ar fi complet. Ai
totul ca sa fii fericita.
Vai, cata dreptate are!
-Stiu, David..
-Asculta-ma in continuare. Pe vremea cand eram om, am avut multe vise. Unele s-au
implinit, altele nu. Marea mea iubire a fost actoria. Iubeam scena, traiam prin ea
si pentru ea. Insa intotdeauna mi-am dorit sa ma indragostesc cu adevarat. Sa
iubesc o persoana. Volturii mi-au furat totul: viata pe scena si ocazia sa iubesc
si sa fiu iubit. Cine ar iubi pe cineva ca mine? Nimeni. Nu am stiut niciodata ce
inseamna iubirea. Parintii mei au murit intr-un accident de masina. Aveam 5 ani.
-Nu am stiut....
-Am crescut la casa de copii. Oricat am incercat sa uit acea perioada, nu am
reusit. Imi aparea in comsaruri, ma urmarea pretutindeni. Am trecut prin multe
greutati, fizice si psihice, dar nu are rost sa le mai amintesc. Acum, ca v-am
gasit, am aflat ce inseamna o familie.Am reusit sa imi gasesc pacea sufleteasca,
insa sunt condamnat sa fiu martor in fiecare secunda a existentei mele la un lucru
de care eu nu voi avea parte niciodata: iubirea impartasita.

Capitolul 4: Inainte!

Cuvintele lui David m-au uimit si m-au intristat. Imi simteam obrajii uzi, dar nu
imi aminteam cand incepusem sa plang. Nu il auzisem niciodata vorbind asa. El era
intotdeauna vesel, optimist, era cel care ne facea sa radem, ne umplea sufletele
de bucurie. Am crezut ca este o resursa inepuizabila de voie-buna. Insa acum
statea langa mine, privind in gol, iar pe fata i se citea tristetea.
-Mergem acasa? am intrebat
El nu a raspuns nimic, doar s-a ridicat si m-a ajutat si pe mine sa ma ridic.
Apoi si-a trecut o mana dupa umerii mei si am pornit spre casa.
-Renesmee, stii ca imi esti ca o sora. Tin la tine si vreau sa iti fie bine, de
aceea vreau sa iti dau un sfat: daca vrei sa fii tratata ca un adult, poarta-te ca
un adult. Si atunci lucrurile se vor schimba.
-Ai dreptate. Hei, chiar ati dat cu banul?
David rase cu pofta, dar nu imi raspunse. Oare chiar eram un adolescent-
problema? Cu siguranta nu. Doar ca uneori.....ma purtam ca unul.

******

Intrand in casa, m-am dus direct spre Jake si i-am sarit in brate.Ei, si ce daca
erau cu totii acolo?Ar fi trebuit sa se obijnuiasca pana acum. Daca nu au facut-o,
e problema lor.
-Imi pare rau, am spus, desprinzandu-ma din bratele lui Jacob. Deci, cand ne
mutam?
-Nu e nevoie,spuse bunicul. David isi va folosi talentul pentru a o convinge ca
se insala, nu ti-a spus?
-Hei, prietene! Nu omori pe nimeni, e doar o fata prostuta careia trebuie sa ii
zapacesti putin creierul, atata tot,spuse Jasper. Probabil ii simtea sentimentul
de vinovatie.
-Nu e nevoie sa faceti asta pentru mine, am spus. Eu...merg unde vreti. Chiar
acum. Nu imi pasa. Serios. Voi sunteti prea buni cu mine. Nu trebuie sa imi luati
in seama toate tampeniile.
As fi facut orice, as fi spus orice. Nu stiam de ce se simtea David vinovat si
nici cum actioneaza talentul sau asupra oamenilor. Singura persoana pe care il
incercase fusese Emmet, si asta in urma unui pariu.Pur si simplu in convinsese sa
manance o ceapa intreaga,crezand ca are un gust minunat.Dar atat.Cand David s-a
oprit din a-si mai folosi talentul, Emmet a redevenit acelas...mai sarac cu 500 de
dolari,dar acelas. Din punctului meu de vedere, vinovatia sa era inutila. "Ceva e
ciudat, ceva nu se leaga" mi-am spus. Insa nu aveam sa fac investigatii. Despre
orice ar fi vorba, as face totul ca David sa nu mai sufere. Suferise deja
destul....
- 7 zile, spuse bunicul, intrerupandu-mi firul gandurilor.Pana atunci rezolvam
problemele aici si gasim o noua locatie.Vreo sugestie?
Vroiam sa ii spun sa ne intoarcem in Forks. Mi-e dor de cei ramasi acolo.In plus,
stiu ca si lui Jacob ii e greu, desi nu vorbeste niciodata despre asta. A renuntat
la tot ce ii era drag pentru mine: la tatal sau, la prieteni, la haita....Nu am
realizat niciodata cate a facut pentru mine. Iar eu...off...uneori cred ca nici nu
il merit.
Nu mi-am dat seama ca ceilalti s-au adunat in jurul mesei, discutand despre noua
locatie. Doar David a ramas pe scara ce ducea la etaj, pe care se asezase de cand
am intrat in casa. As fi vrut sa ii spun ceva.Nu, nu sa ii spun practic, ci sa ii
arat.Insa ce ii puteam spune? Ca imi pare rau? Erau doar vorbe si nu il puteau
ajuta in niciun fel.

Capitolul 5: Minciuna

Candva, peste noapte, m-am trezit din somn. Am visat multe lucruri, dar nu imi
mai aminteam niciunul: doar lumini si umbre, apoi cineva care tipa si apoi m-am
trezit.
M-am uitat pe fereastra. Negrul noptii parca ma atragea de undeva,de departe.
Fara sa ma gandesc, am sarit pe fereastra si am pornit-o catre padure.
Nu fusesem niciodata in padure pe timpul noptii. E minunat!
Am mers mult timp asa, savurand miresmele noptii. Greierii si bufnitele isi
cantau cantecele lor...dar de acolo, din inima padurii, se mai auzea ceva:
- Imi pare rau ca trebuie sa minti pentru mine....
-Shhhh! Taci, David. Mai e cineva aici..Renesmee!!!?
Tata?Si David? Dar ce faceau ei aici?
-Ce faci tu aici,domnisoara? spuse tata.Ar trebui sa dormi.
Ajunsesera in fata mea. Niciunul din ei nu parea prea fericit. Ups, am comis-o.
Cu siguranta nu ar trebui sa fiu aici acum si nici nu ar fi trebuit sa aud ceea ce
am auzit, dar nu m-am lasat.
-Ba ce cautati voi. Si pe cine mintiti?
-Nu te priveste. Intoarce-te in camera ta.
-Mama stie despre asta?
-Acum, Renesmee!
Da, pai am plecat. Ce super...cand ma distrez si eu mai bine, trebuie sa apara
tata si sa imi strice distractia. O sa mi-o platesti, tata...am spus in gand,
stiind ca ma aude.
Ajunsa inapoi acasa, am ignorat usa de la intrare si m-am catarat pe zid pana la
camera lui Jacob.
Dormea,bineinteles. M-am asezat langa el si l-am privit. Era, parca, mai frumos
decat atunci cand era treaz. Probabil avea legatura cu faptul ca nu putea vorbi.
Desi il iubesc mai presus de orice, uneori are un talent deosebit de a ma scoate
din sarite. Ca si tata,dealtfel.
-Nessie!spuse el
Initial am crezut ca s-a trezit. Dar dormea. Uau, imi spune numele in somn...asta
e dragut.Oare ce visa?
M-am intins langa el si l-am mangaiat usor pe piept. Dar asta l-a trezit.
-Nessie, ce faci aici?
-Am visat ceva urat.Te rog, loasa-ma sa stau langa tine.
-Sigur,sigur, spuse el. Apoi a adormit la loc.
M-am intins si eu, insa nu am reusit sa adorm decat la rasaritul soarelui.
Oare ce ascundeau tata si David? Cu siguranta s-au dus in padure ca sa nu ii auda
nimeni. Deci nu numai de mine se fereau, ci de toata familia. Dar despre ce e
vorba? Gandul asta m-a framantat toata noaptea.

*****

Dimineata, adica dupa vreo 3 ore de somn, l-am trezit pe Jacob si am plecat in
camera mea sa-mi fac un dus si sa ma imbrac pentru scoala.Probabil tata era furios
pe mine, dar si eu eram furioasa la randul meu.Am coborat in living, fiind
convinsa ca el va avea castig de cauza. Eu nu ma hotarasem inca daca sa spun cuiva
ce am auzit noapte trecuta.
-Asta a fost ideea ta, Renesmee? ma intreba tata aproape razand. Am crezut ca ai
mai multa imaginatie.
Ei bine, la reactia asta nu ma asteptam. Care era problema lui? As fi putut sa
fac mult mai multe lucruri cu Jacob, si o stia prea bine.
Rasul lui se transforma in incruntare, apoi in marait.
-Imi spune si mie cineva ce se intampla?
-Nimic, mama, doar...gelozia tatalui meu.
-Care-i treaba? spuse Jacob coborand scarile.
-"Treaba" e ca o sa intarziem la ora de matematica. Sa mergem.
-Hei, sa nu iti superi tatal prea tare. Nu de alta, dar imi place capul meu la
mine pe umeri si as vrea sa ramana acolo.
Razand amandoi, am iesit din casa, mergand spre garaj.

Capitolul 6: Escapada

Din nou la scoala. Beah. Acolo unde ne vom muta, nu vreau sa ma mai duc la
scoala. O sa stau cu Jacob acasa si voi citi multe carti. Asta imi place: sa aflu
lucruri noi.
-Domnule Oldman, am spus eu, venindu-mi o idee.
-Da, domnisoara Cullen.
-Nu ma simt prea bine. Pot sa ma duc pana la infirmerie?
-Nu te simti bine, nu? Trebuie sa te vada un medic? Da, da, ai voie, dute.
-Multumesc.
Si am zbunghit-o pe usa.Buun..acum sa ma gandesc: Rose?nu, e prea
impulsiva...mmm...mama?sau matusa Alice, ea ar putea sa vada ceva. Cred ca
amandoua. Sa vedem...acum au gimnastica...ar trebui sa fie floare la ureche.
Am ajuns la sala de sport, incercand sa adopt o expresie a fetei destul de
inofensiva.
-Buna ziua, doamna Watson.
-Buna, scumpo.Ce s-a intamplat?
-Domnul Oldman m-a rugat sa le chem pe sora si verisoara mea la ora dansului. A
spus ca nu le rapeste decat 10 minute.
-Nu e nicio problema, mergeti, mergeti, puteti sa stati pana la sfarsitul orei.
Uraaa! Asta imi place la profesorii mei: sunt atat de creduli!
Le-am condus pe mama si Alice in baia fetelor.
-Am nevoie sa nu ne auda tata, am spus.
Mama s-a incruntat putin apoi a spus zambind "Gata". Probabil isi desfasurase
scutul.
-Tata si David ascund ceva, am spus fara nicio introducere.
-De unde stii?
-Ei bine...azi-noapte n-aveam somn si am iesit sa ma plimb prin padure.Acolo i-am
auzit. David isi cerea scuze ca tata trebuie sa minta pentru el. Apoi si-au dat
seama ca sunt acolo...
-Asta e ciudat, spuse mama. Despre ce ar putea fi vorba? Alice, poti sa vezi
ceva?
Alice se incrunta si incepu sa caute prin viitor. Dupa circa 5 minute, spuse
dezamagita:
-Nimic. Nimeni nu a hotarat nimic inca.
Clopotelul a sunat si au inceput sa se auda voci ale elevilor care ieseau pe
culoar.
-Uite ce e, spuse Alice. O sa mai caut. Dupa ore, eu, Jasper si David vom merge
in padure sa vanam. Vrei sa vii cu noi?
-Desigur. Vin direct de la scoala, ca e aproape. Nu mai trec pe acasa.
-Cu David? zise mama ridicand o spranceana.
-Linistete-te,mama,Alice va fi acolo.
-Deci ne vedem in padure. Haideti, avem ora de germana.
Chiar atunci pe usa a intrat Aisha. Af, la naiba, sper ca nu a auzit nimic. Am
zambit si am parasit incaperea.
-Hei, incercati si voi sa fiti mai convingatoare, spuse Alice dandu-si ochii
peste cap.

Capitolul 7: Iesirea lui Jasper

-Tata, chiar nu e nevoie sa vii cu noi. David se poate controla, sunt sigura.In
plus, matusa Alice nu a vazut nimic.
Terminaseram orele si ne indreptam spre padure. Eu, tata, Alice si Jasper aveam
sa ne intalnim cu David acolo. Restul se dusesera acasa.
-Cine a zis ca vin sa te apar pe tine? Vreau sa imi astampar setea. Daca ne mutam
unde vrea bunicul tau, nu vom avea la cina decat iepuri si vulpi.Profit si eu cat
mai pot.
-Da,sigur.
Ajunsi in padure, ne-am impartit in doua grupuri: eu si Jasper am mers catre
nord, iar restul grupului catre sud.
-Ok, ce zici de o caprioara?am spus
-Minunat, pun pariu ca sunt mai bune decat iepurii si vulpile.
Am vanat fara sa mai schimbam vreun cuvant. Jasper nu era chiar genul vorbaret la
vanatoare, sau poate nu ii placea sa vorbeasca cu mine.
Totul a decurs normal,pana la un moment dat. Ceva se schimbase, ceva era gresit.
Un miros dulceag si patrunzator se simtea acum in aer. Era, negresit, miros uman.
Jasper il trase o data adanc in piept si porni in directia de unde venea mirosul.
-Jasper, unde crezi ca te duci?Jasper, opreste-te, am spus opreste-te!
L-am ajuns din urma cu mare greutate si l-am prins de mana. Insa el s-a intors
maraind si, scuturandu-si mana, m-a aruncat cativa metri in spate. Au! Asta a
durut.
M-am ridicat si l-am urmarit din nou, insa de asta asta am pastrat distranta.
"Tata?" am spus in gand "Tata, s-a intamplat ceva, am nevoie de tine!" Insa tata
vana si cel mai probabil nu se concentra la nimic altceva in afara de prada sa.
-Jasper, opreste-te, vei regreta asta!
Insa el nu ma asculta. Merge tinta catre miros.
Apoi am vazut-o: era Aisha,fata de la scoala. Cea din cauza careia ne mutam.
Probabil ne auzise vorbind si ne urmarise.Sau, cine stie....acum viata ei se afla
in pericol. Si a mea, daca tot vine vorba."Tata, unde esti?"
Apoi a urmat imaginea de cosmar: fata statea sprijinita de un copac. Jasper a mai
adulmecat o data aerul si a pornit sprea ea. Avea gura deschisa si mainile
inclestate. Stiam ca o va omori, stiam. Si pe mine, daca ii stau in cale.
Am inchis ochii si am tipat. Apoi am asteptat tipatul fetei. Poate nici nu a mai
avut timp sa tipe. Din clipa in clipa ma asteptam sa deschid ochii si sa ii vad pe
ai lui Jasper rosii,cu un fir de sange si in coltul gurii..iar fata...moarta,
bineinteles....
-Opreste-te! tuna vocea lui David. Chiar acum iti doresti sa te intorci acasa si
sa povesteti ce s-a intamplat!
Jasper s-a oprit,ezitand.
-Iti doresti foarte, foarte tare acest lucru.
In cele din urma s-a intors si a pornit spre casa, trecand chiar pe langa mine.
Picioarele au inceput sa-mi tremure si mi-au cedat.M-am uitat la fata.Era in
viata.Alba ca varul, transpirata si lipita de copacul de care se sprijinise.Dar in
viata.Apoi a vorbit.
-O, nu, David! Nu si tu!

Capitolul 8: Adevarul

Cum adica "Nu si tu"? De unde se cunosc ei? Parca David nu parasea casa..oare ce
se intampla?
-Vei afla in curand,spuse tata apropiindu-se. Imi pare rau ca nu am venit mai
repede, nu te-am auzit. Si cand am facut-o, David mi-a luat-o inainte.
-Aisha,imi pare rau...nu trebuia sa afli,nu asa...
David se apropie de fata, care era inca inghetata de frica. Incerca sa o atinga,
insa ia o lua la fuga printre copaci.
-Aisha!
-David,asteapta. Este foarte speriata. Lasa-ma pe mine.
-Bine,Renesmee,spuse David.
-Ai grija,adauga tata.
-Stati linistiti.
Si am plecat. Buun, asta a fost partea usoara. Cum convingi o fata speriata de
moarte sa inteleaga si sa pastreze secretul vampirilor, avand in vedere ca era sa
ajunga in coltii unuia? Si eu o data cu ea, dar acum eu ocup locul 2. uau, eu pe
locul 2....fata asta ar trebui sa ne viziteze mai des.
-Aisha!Aisha!
Doar nu e proasta sa raspunda. Am ajuns aproape de lac...trebuie sa fie pe aici
pe undeva, nu avea cum sa ajunga prea departe.
-Aisha! Sunt Renesmee. Nu iti fie frica, vreau doar sa vorbesc cu tine. Eu nu
sunt ca ei.
Am tras aer in piept. Aaahhh...e aproape...ii simt mirosul,iar gatul ma ustura.
Dar trebuie sa ma concentrez.
-Sunt aici,spuse intr-un final.
Normal ca era. Din doua miscari am ajuns la ea.
-Eu iti voi explica tie ceva si apoi tu imi vei explica mie ceva, in regula?
Doar nu eram fraiera, sa nu profit de asta pentru a afla care e treaba cu ea si
David.
-Stiu ce sunteti,spuse
-Da,si ai dreptate. Doar ca nu suntem ca vampirii din filmele de groaza.Stii,
daca ajungi sa ne cunosti, putem fi simpatici.
Bine, asta a sunat cam infantil.
-De unde stii? Ce credeam eu?
-Ei bine, ta...Edward..citeste gandurile...aproape fiecare dintre noi are cate un
talent mai..special.
Aveam impresia ca nici nu este atenta la mine. Probabil era inca in stare de soc.
-Aisha, am spus. Nu are de ce sa iti fie teama de noi. Noi..nu atacam niciodata
oameni.Doar animale.
-Se pare ca prietenul vostru nu e de aceeasi parere.
-El....e mai impulsiv...dar poate fi tinut sub control. Daca tu nu ai fi venit
aici, nu s-ar fi intamplat nimic.
-Dar tu? Ai spus ca nu esti ca ei...
-Pai da, eu nu sunt chiar un vampir...sunt jumatate om...iar Jacob (nu cred ca
ar linisti-o prea tare sa stie ca Jacob se transforma in lup) este om. El este un
om. Si traieste alaturi de noi. De mult timp. Pana acum nu i s-a intamplat nimic..
-Eu...stiam ca veti veni aici. V-am auzit. Si am vrut sa vad...ce sunteti. Nu am
crezut ca as putea fi in pericol.
-Ce e cu David?am intrebat
-El a fost atat de dragut cu mine. Nu am banuit niciodata....e un mincinos!
Ochii fetei s-au umplu cu lacrimi. Bun, asta e ciudat. Nu plangi cand te ataca un
vampir, dar plangi cand te minte unul?
-David ne-a mintit si pe noi, i-am spus,avand o revelatie: asta era minciuna. Cu
siguranta, era ceva intre David si Aisha...iar tata stia pentru ca le citea
gandurile...
-Ti-e frica de mine?am intrebat-o
Se uita la mine, cu ochii inca in lacrimi.
-Nu, spuse ea. Cred ca nu.
-Ok, atunci ce-ai zice sa facem o plimbare si sa povestim diverse lucruri? Eu iti
povestesc despre noi, imi mai spui si tu cate ceva despre tine...
-In regula.
Capitolul 9: Povestea

-L-am intalnit in urma cu cateva luni, la biblioteca.


Mi-am amintit: David se dusese intr-o zi la biblioteca sa imprumute cateva carti.
Bunicul ii spusese ca a fost o prostie din partea lui, ar fi putut sa roage pe
oricare dintre noi sa se duca in locul lui. Si asta era toata povestea. Sau...nu?
-Si apoi?
-M-a ajutat sa imi aleg cateva carti, apoi ne-am plimbat prin parc si am vorbit
mult. Mi-a placut pentru ca e inteligent si stie sa se poarte. Cred ca....nu mai
conteaza.
-Ca te-ai indragostit de el? am spus zambind
-Pai, da. Insa el m-a mintit.
-Aisha, crede-ma, daca te-a mintit a facut-o ca sa te protejeze.
-Da, asa cred....Renesmee, mai povesteste-mi despre voi...
Am inceput prin a-i povesti despre fiecare membru al familiei cate putin, dar
fara sa dau detalii. In fond, nici nu stiam ce am voie sa spun si ce nu.
-David nu mi-a spus ca e orfan. Cred ca e foarte puternic. De fiecare cand ne
vedeam era foarte glumet, intotdeauna reusea sa ma faca sa zambesc.
De fiecare data? Oopa...asta intrece asteptarile.
-Si...va vedeati des?
-In fiecare sambata-seara, la ora 23:00, parintii mei plecau in oras. Stii, si eu
sunt adoptata. Noii mei parinti nu tin prea mult la mine. Dar asta e o alta
poveste. El venea la mine dupa ce plecau ai mei....stateam in curtea din spate, ne
dadeam in leagan, vorbeam despre cartile pe care le-am citit si imi spunea poezii.
Stii ca scrie poezii?
O,da,stiu. Mie n-a vrut niciodata sa mi le citeasca.
-Da.
-Sunt atat de frumoase. Uneori aveam impresia ca sunt despre mine.
Poate de aia nu vroia sa mi le citeasca.
-Hei, voi sunteti..stii tu..impreuna?
-O, nu..uneori chiar credeam ca va fi asa. Dar el a pastrat intotdeauna
distanta...Renesmee? Cum devin oamenii vampiri?
-N-n-nu stiu, am raspuns socata.
Ce fel de intrebare mai e si asta? Doar nu se gandea ca...uau! Dar de ce nu?
-Ti-am spus, sunt doar pe jumatate vampir...
Ajunsesem la marginea padurii. Soarele era aproape de asfintit, imprastiindu-si
ultimele raze peste noi. Atunci am simtit si am stiut ca a fost o greseala sa
iesim din padure. Pielea mea devenise stralucitoare. Nu la fel de stralucitoare ca
a celorlalti vampiri, dar destul de stralucitoare incat sa ii atraga atentia
Aishei.
-Soarele nu ne prea iubeste, i-am spus inainte sa ma intrebe.
Ea se uita mirata.
-Arati superb!
-Multumesc.
Cred.
-Ai spus ca fiecare dintre voi are cate un talent?
-Da, aproape.
-Deci Edward citeste gandurile. Cred ca e foarte amuzant. Si Bella?
-Ea...este opusul. Ne apara de talentul lui de a ne citi gandurile. Si de alte
talente. De asta o ador.
Si pentru ca e mama mea, dar trecem peste asta.
-Iar tu?
-Eu nu fac nimic. Nu ti-am spus ca sunt doar pe jumatate vampir?
Se incrunta, de parca nu m-ar fi crezut.
-Nu cred, spuse.
-Bine,fac ceva. Vrei sa iti arat?
-Nu e nimic infricosator, nu?
-Sigur ca nu.
Am atins-o pe mana si i-am aratat ca mi-ar placea sa fie iubita lui David. Ei
chiar se potriveau. Iar David merita sa fie in sfarsit, fericit.
-Si eu as vrea, dar nu stiu daca e posibil.
I-am zambit. Fata asta e chiar de treaba.
-Aisha, stii ca este foarte important pentru noi sa pastrezi secretul.
-Desigur. Poti sa te bazezi pe mine.
-Multumesc.
Ajunseseram inapoi in curtea scolii. Soarele asfintise de-a binele, lasandu-se
intunericul.
-Vrei sa te conduc acasa? Masina mea e inca in parcare.
-Nu, multumesc, ma duc pe jos, stau foarte aproape.
-Esti sigura? Nici nu stii ce creaturi misuna prin noapte, am spus eu zambind.
-Ba cred ca stiu. Fii fara grija, ma descurc cu ele.
Am inceput amandoua sa radem.
-In regula, atunci.
-Noapte buna, Renesmee!
-Noapte buna, Aisha!

Capitolul 10: Acasa

Am ajuns acasa mult mai repede decat de obicei. Soseaua nu era aglomerata, ceea
ce a fost un lucru bun, caci nu imi statea gandul la condus. Aisha s-a dovedit a
fi o fata de treaba...Imi place mult de ea, este exact genul de prietena pe care
as fi dorit-o, insa nu credeam ca o pot avea.
Cum am intrat pe usa, doua brate uriase m-au curpins, strangandu-ma cu putere.
-Nessie, am fost atat de ingrijorat, spuse Jake. Ai patit ceva?
-Sunt bine,am spus.
Jacob m-a intors pe toate partile sa vada daca sunt ranita.
-Ai sange pe tricou, imi spuse. Exact aici, langa omoplat.
O,da...probabil de la lovitura cu care m-am ales cand m-a impins Jasper.
-Ma voi duce sa ma schimb. Sunt bine, nu te mai panica.
-Le-am povestit totul, spuse tata.
A,da..buna si tie.Sunt bine, nu iti face griji.
- Am scapat ca prin urechile acului, spuse bunicul. Acum, ca totul e in regula,
putem ramane aici. Este mult mai bine asa.
-Este, cu adevarat, totul in regula? intreba mama.Edward?
- Da, iubito. I-am citit gandurile...nu are de gand sa spuna nimic. Sunt foarte
sigur de asta. Dar, pentru orice eventualitate, o voi urmari in continuare.
Am urcat scarile catre camera mea. Aveam sa imi fac un dus, apoi sa ma imbrac cu
tricoul meu preferat cu tweety, lung pana la genunchi si sa citesc o carte.
Jasper ma prinse din urma.
-Renesmee, imi pare rau. Eu...pur si simplu nu m-am putut abtine. Nu am vrut sa te
ranesc,chiar nu am vrut,insa...
-Stai linistit. Se putea intampla oricui.
-Se putea intampla oricui, dar mi s-a intamplat mie. Din nou.
Din nou? Oare pe cine a mai atacat?
- Jasper...
-Te rog, iarta-ma. Si multumesc pentru ca ai clarificat toata povestea.
-Floare la ureche!
Mi-am facut dusul mult asteptat si m-am urcat in pat. Insa nici nu am apucat sa
citesc un pagina din carte, ca mama a ciocanit la usa camerei mele. Stiam ca este
ea dupa mers, dupa miros...
-Intra!
-Esti fericita ca nu vom mai pleca?
-Da. In plus, Aisha e o fata de treaba. Mi-ar placea sa fie iubita lui David.
- Nu stiu ce sa zic,o relatie cu un vampir implica multe riscuri.
-Dar tu ai fost cu tata pe vremea cand erai om.
-Asa e.
-Si nu ai patit nimic.
-Dar am fost aproape. De mai multe ori.
-Mama, pe cine a mai atacat Jasper inainte de Aisha?
-Din cate stiu, el are dosarul cel mai murdar dintre noi.
-Si tu pe cel mai curat,nu?am spus
-Eu si Carlisle.
-Stii pe cineva pe care sa fi atacat Jasper,mama?
-Da. Pe mine.

Capitolul 11: Ziua de nastere

Trecuseara patru luni de la intamplarea cu Aisha. In acest timp, devenise foarte


apropiata de mine si de familia mea. Era prietena mea de suflet. Insa cel mai
apropiat de ea era David. Nu formau un cuplu, insa erau buni priteni si se vedea
in ochii lor cat de mult se iubeau. David imi spusese o data ca ii era teama sa
devina mai apropiati, caci nu stia cat de mare ii este autocontrolul si ii era
teama sa nu o raneasca.
Si relatia mea cu Jacob a evoluat. David avea dreptate: daca ma port ca un
adult, sunt tratata ca unul. As fi vrut ca tata sa nu mai maraie cand ne prindea
sarutandu-ne sau cand vedea asta in gandurile noastre. Dar, probabil, va mai trece
un timp pana ce se va intampla asta. Momentan, eram fericita ca Jacob avea capul
inca bine fixat pe umeri si nu avea niciunul dintre parintii mei de gand sa i-l
rupa.
Era o dimineata de sambata insorita. Un lucru foarte rar, insa m-am gandit ca se
intampla pentru mine. Astazi este ziua mea, implinesc 7 ani. Peste 3 zile, mama
sarbatoreste 7 ani de viata vampirica, asa ca ne-am hotarat sa ne sarbatorim ziua
impreuna. "Sarbatorit" e prea mult spus. Mamei nu ii plac petrecerile,iar eu ma
conformez. Aisha va veni in vizita (insa asta se intampla destul de des) si
cumparasera si un tort (eu si mama vom sufla in el, iar Aisha si Jacob il vor
manca).
Am deschis ochii.
-Buna dimineata, iubito!La multi ani!
Uau,Jacob! Asta e o premiera. De obicei sambata doarme pana la pranz.
-Multumesc.
-Cum te simti de ziua ta?
Am cascat.
-Adormita.
-Uite si cadoul tau. Sper sa iti placa.
L-am deschis, incercand sa nu par foarte nerabdatoare. Un lantisor superb, din
aur alb,cu un pandativ in forma de inimioara mi-a cazut in palma cand am intors
cutia in care se afla.
-E superb. Multumesc, Jake!
-Da-mi voie sa ti-l pun.
Mi-am ridicat parul, pentru va Jacob sa imi poata inchide lantisorul.Dupa ce a
terminat, m-a sarutat pe gat. M-am intors si l-am imbratisat. Probabil am fi
continuat, daca la usa nu se afla Alice.
-Intra! am strigat inainte ca ea sa apuce sa ciocane.
-Hei, ne spionezi? Faci echipa cu Bella?Tu esti schimbul 2?spuse Jacob
-De fapt, am venit sa ii aduc cadoul nepoatei mele preferate.
-Sunt singura ta nepoata.
-Nu strica momentul,Nessie.
-Doar eu am voie sa ii spun Nessie.
-Hei, tu cara-te si lasa-ne sa vorbim ca intre fete.
Jacob a plecat, iar eu am desfacut pachetul de la matusa Alice.
Ma gandeam eu ca trebuie sa fie un articol vestimentar.
-Ce spui, iti place rochita de la mine?
-E minunata, matusa. Ma duc chiar acum sa o probez.
-Tu esti minunata in ea, spuse Alice cand am iesit din baie,imbracata in rochita
de la ea.
-Multumesc mult.
-Chiar te prinde movul. Si se potriveste cu pandativul de la Jacob.
-Alice...iar ai tras cu ochiul in viitor? Ai vazut multe? Spune-mi si mie,ce...
-Vai, cat e de tarziu. Ma duc sa ma imbrac si eu. Ceilalti sunt in salon, de
abia asteapta sa iti dea cadourile.
Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta?
M-am aranjat putin si am coborat. Am vazut-o pe mama si am imbratisat-o,apoi pe
tata si pe restul. I-am daruit mamei cadoul de la mine: un cosulet cu flori de
camp uscate, pe care le-am cules pe parcursul anului din padurile in care am mers
sa vanez. Stiu ca nu ii place sa dam bani pe cadouri,asa ca m-am gandit sa ii
confectionez unul.Parintii mei imi daruisera o serie de carti pe care mi le doream
tare mult, bunicii un buchet imens de crini (florile mele preferate)si un album
pentru forografii,iar Emmet,Rose si Jasper...
-Vai, nu pot sa cred!
O motocicleta superba, ultimul model, se afla in fata casei, cu o mare funda
rosie legata de ea.
-La multi ani, Renesmee! spusera ei in cor.
-Multumesc! Uau!
-Sunteti nebuni?!! tuna mama. O motocicleta este foarte periculoasa..VA OMOR!!
Jacob radea in hohote.
-Mai stiu eu pe cineva care mergea pe motocicleta.
-Asa e, mama?
-Nu!
-Ba da! o contrazice Jacob
Era amuzant sa ii vad cum se ciondanesc...dar dintr-un motiv sau altul,tata
adoptase o expresie serioasa, fiind cu gandul foarte departe de noi.
-Tata! Tata! Tu ce parere ai?
-Pai...s-o stapanesti sanatoasa.
-Edward!
-Aaa,adica...sa porti casca si...sa ai grija,bine?
Intre timp au ajuns David si Aisha cu tortul. Acesta era cadoul lor.
Am imbratisat-o pe Aisha si am intrat cu totii in casa.
Apoi au cantat "La multi ani", mai intai pentru mine, apoi pentru mama si am
suflat amandoua in lumanari.
Ziua s-a sfarsit fara ca cineva sa mai pomeneasca de motocicleta care acum se
afla in garaj acum.

Capitolul 12: Neasteptat

David a plecat sa o duca pe Aisha acasa, iar noi am inceput sa revenim la


activitatile vietii cotidiene: Eu m-am asezat cu Jacob pe canapea si am inceput sa
ii povestesc despre ultima carte pe care am citit-o. Tata a inceput sa cante la
pian, mama statea si il asculta. Bunicul verifica niste fise ale pacientilor,
povestindu-i bunicii despre fiecare dintre ei si problemele lor.
Ceilalti erau plecati sa vaneze.
Totul era perfect normal. Fusese o zi de nastere draguta.
-Ce face David, de ce nu mai vine? intreba mama cand tata terminase de cantat
melodia. A plecat de mai bine de o ora, iar Aisha sta aproape.
-Ei, si tu acum, Bella,spuse bunica, Lasa-i in pace.
-Dar nu-i las eu?
Am chicotit. Da, era exact genul care nu te lasa sa faci ce vrei.
-Te-am auzit, Renesmee,spuse tata.
Am inceput sa rad.
A mai trecut o ora. David inca nu venise.
-Crezi ca i s-a intamplat ceva?l-am intrebat pe Jacob.
-Cum ar fi? Sa il lovesasca o masina? Singura care ar avea de suferit in povestea
asta ar fi masina.
-Vorbesc serios,Jacob.Nu e genul lui sa intarzie.
-Nu era nici genul lui sa minta, pana acum ceva timp.
-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun, draga Nessie, ca lucrurile se pot schimba. Oamenii se schimba.
Chiar si vampirii. Nu simti? Suntem in continua schimbare.
Tata marai si spuse printre dinti:
-Nu intinde coarda,Jacob!
Ei bine, unele lucruri chiar se schimba. Iar conotatia pe care au avut-o
cuvintele lui Jacob...ei bine...el nu se referea nicidecum la David, ci la noi
doi.
-O, nu! spuse tata. O, NU!!
-Ce s-a intamplat?
Ne-am napustit cu totii catre locul unde statea tata.
-O, nu!repeta el.David...
-Ce e cu David, ce s-a intamplat?Spune! am tipat eu.
Stiam ca trebuie sa fie ceva grav, vedeam asta in vocea lui panicata, in bratele
sale inclestate de scaun.
-Vine, rosti el slab.
Si, intr-adevar,David intra pe usa. Nici nu mi-am dat seama ca este el, caci avea
ceva in brate. Nu, nu ceva...pe cineva!!
-AISHA!!!
Aisha era inconstienta in bratele lui David, foarte palida la fata si murdara de
sange.
Era cu siguranta sange, il simteam dupa miros si dupa arsura din gat.
David a asezat-o pe canapea si s-a prabusit langa ea.
-Ce s-a intamplat, ce s-a intamplat?
Toata lumea intreba ce s-a intamplat si se foia incercand sa ajunga aproape de
ea, pentru a vedea ce a patit.
Apoi se lasa o liniste monumentala, sinistra...
-A muscat-o, spuse tata sfarsit.

Capitolul 13: Confesiune

-Te rog, Carlisle,fa ceva! spuse David.


Era dureros doar sa il privesti. Pe fata lui se citea vinovatia si durerea
produsa de aceasta vinovatie. Stiam ca sufera si nu era drept.
-Imi pare rau, spuse bunicul dupa ce o examina. Este prea tarziu.
-NU!! Nu, te rog, nu!
-Ar fi trebuit sa te consulti cu noi inainte. I-am fi putut administra morfina
si nu ar mai fi trebuit sa treaca prin chinurile transformarii. Insa acum e
imposibil...venele au inceput sa i se inchida. Si chiar daca am putea sa-i
injectam morfina, veninul ar arde-o inainte ca aceasta sa se raspandeasca in corp.
-Dar nu am vrut,pur si simplu....nu m-am mai putut controla!
-Nu ai vrut sa o transformi in vampir?
-NU!
David era la capatul puterilor. S-a lasat in genunchi langa capaneaua pe care era
intinsa Aisha. Daca ai fi putut plange,ar fi facut-o. Si daca i-ar fi fost simplu
sa se sinucida, probabil ca si asta ar fi facut.
Dar nu e drept! David a suferit prea mult. Ochii mi s-au umplu de lacrimi, insa
nu m-a vazut nimeni. Toti erau atenti la Aisha si David.
-Sunt un monstru,spuse el.
-Ba nu, nu esti,i-am raspuns.
Nu era drept sa se invinovateasca atat.
-Uita-te la ea, Renesmee!Uita-te, apoi mai gandeste-te o data. Ma urasc,dar ura
pe care o simt acum fata de mine nu este nici jumatate din cat ma va uri ea cand
se va trezi. Va vrea sa ma vada mort si ii dau dreptate.
-Atunci lasa-o pe ea sa te omoare, nu o face tu dinainte,spuse tata. Poate mai
ai o sansa, poate nu te va uri.
Am avut dreptate,David vroia sa se sinucida.
-Trebuie sa va spun ceva, zise mama.
De abia acum am vazut expresia ei. Buza de jos ii tremura, iar pumnii ii erau
stransi.
-Acum? intreba David exasperat.
Centrul existentei lui era Aisha, iar era zacea inconstienta pe canapea. Cu
siguranta nu vroia sa auda nimic.
-Cu atat mai mult acum.
-Te ascultam,Bella,zise bunicul.
-Aisha vroia sa devina vampir. Mi-a spus asta.
-Pentru ca nu stia ce vrea, spuse David printre dinti. In mod sigur isi va
schimba parerea.
-Asta nu e tot. Este vorba despre mine. Cand m-am transformat in vampir, morfina
nu a avut niciun efect. Pur si simplu nu m-am putut misca si nici nu am putut
scoate vreun sunet. Insa atat. Imi pare rau,Edward. Nu as fi spus niciodata
adevarul, insa nu e nevoie sa te simti mai vinovat decat esti,David. Cu morfina
sau fara,este acelas lucru.
-Bella!
Expresia tatalui meu semana cu cea a lui David. De parca ar fi adunat toata
durerea din lume in ei insisi. De parca ar fi fost supusi celor mai mari
suferinte. Si chiar erau.

Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra

Urmatoarele ore nimeni nu a mai vorbit nimic. Toti o priveam pe Aisha. Din cand
in cand, ma mai uitam la parintii mei.Imi era greu sa stiu ca din cauza mea mama
suferise atat de mult. Ma intrebam cum se simte tata acum. Probabil la fel de
vinovat ca si David. Dar e nu vina lui, e vina mea.
-Renesmee,voi va trebui sa plecati o vreme,spuse mama.
-Poftim?
-Nu vreau sa fiti in apropierea Aishei cand se trezeste.
-Asa este,spuse si tata. Tu si Jacob veti fi in pericol aici. Trebuie sa mergeti
undeva pentru o vreme.
Eu si Jake? Undeva pentru o vreme, doar noi doi?
Bun, daca tata nu a reactionat in niciun fel la gandurile mele nu prea ortodoxe
legate de aceasta plecare, asta inseamna ca este foarte afectat de ceea ce a spus
mama.Off...
-Da,cred ca La Push este o idee buna,Jacob,zise tata.
-Mergem in La Push?
M-am inviorat dintr-o data. Imi doream atat de mult sa merg acolo!
-Lasa-ma doar 5 minute sa vorbesc cu tata, va fi incantat sa ne primeasca.
-Dar nu trebuie sa mergem chiar acum,nu?Aisha se va trezi peste 3 zile.
-Da, insa vreau ca tu sa pleci acum.
-Mama...e prietena mea. Lasa-ma sa stau macar pana in zori.
-Fie...dar maine plecati. Du-te sa iti faci bagajele.

******

Categoric, sa raman peste noapte acasa a fost o alegere proasta. Trebuia sa plec
atunci cand am avut ocazia. Aisha a inceput sa tipe si sa se zbata, spunea ca vrea
sa moara si ca nu mai suporta. A fost un cosmar. Pe de o parte, imi era tare mila
de ea si de David; la fiecare tipat al ei, parea ca ii infige cineva o sageata in
inima. Apoi, mai era si mama. Imi era groaza sa ma gandesc la faptul si ea a
trecut prin asta, din cauza mea.
Jasper, Alice,Rose si Emmet s-au intors acasa aproape de ivirea zorilor.
-Cum se simte? intreba matusa.
Bineinteles,vazuse totul.
Nimeni nu i-a raspuns,insa, la intrebare.
Aisha a inceput sa tipe din nou, facandu-ne pe toti sa tresarim.
Jacob, care adormise intr-un fotoliu a sarit direct in picioare sia venit langa
mine.
-Hai sa mergem,i-am spus.
Ne-am dus toate bagajele in masina mea, un Lamborghini Gallardo argintiu.
-Conduc eu, i-am spus lui Jacob, care s-a asezat resemnat pe scaunul din
dreapta.
M-am intors in casa pentru a-mi lua ramas bun de la mama si de la tata. Doar ei
mai ramasesera in casa, restul ne-au condus pana la masina.
I-am imbratisat puternic. Imi doream sa nu mai fie atat de tristi.
-Aveti grija de voi, spuse mama. Si saluta-l pe Billy.
-Da,fii fara grija, Vorbim la telefon. Sa ma tii la curent cu ce sa intampla.
-Sigur.
-Sa fiti cuminti, spuse tata.
Nu i-am raspuns.
-Cand vin vreau sa va vad mai fericiti, bine? Nu sunt obisnuita cu voi asa
posomorati.
I-am mai imbratisat o data, apoi am plecat.
M-am urcat in masina si am apasat accelereatia. Masina a pornit scartaind.
Plecam, plecam departe de St. Helens, departe de parinti, doar eu cu Jacob.

Capitolul 15: Calatoria

Am condus pana dupa pranz. Nu puteam crede ca plec doar eu cu Jacob pentru o
vreme, si nu oriunde, ci in Forks.
-Sunt tare egoista,am spus.
-Ba nu, nu esti.
-Ba da sunt. Gandeste-te, Jacob: Aisha, prietena mea cea mai buna, singura mea
prietena, va deveni vampir in doua zile. Ea sufera enorm acum, iar pe langa ea si
David...si parintii mei.
-Bella stia exact despre ce e vorba cand a decis sa devina vampir.
-Dar, nu a decis, pur si simplu, din cauza mea...
-Ba da, a decis. Decisese asta cu ceva timp in urma, insa Edward nu prea era de
acord si tot incerca sa o amane. Apoi a aflat ca este insarcinata si asta era
singura solutie: vampirizare de urgenta.
Am chicotit. Ma simteam mult mai bine acum, ca nu era in totalitate vina mea.
- Nu am stiut ca tu gandesti asa, Nessie....Edward ar fi trebuit sa stie si sa
iti explice.
-Tata mi-a spus de mai multe ori ca nu e vina mea, insa nu a...aa....aprofundat
subiectul.
-Ei bine, acum stii. Hei, de ce ai tras pe dreapta?
-Nu ti-e foame?
-Pai, daca ca ai adus vorba...
-Hai, coboara si ia-ti ceva de mancare. Te astept aici.
M-a sarutat apoi a iesit din masina.
Ma gandeam la atat de multe lucruri: Aisha,David, mama si tata...oare cum a fost
viata mamei inainte de a deveni vampir? Jacob....eu si Jacob...
-Renesmee,trezeste-te!
-Ce?Poftim?Eu...Jacob...
-Te muti pe bancheta din spate acum. Esti prea obosita ca sa mai conduci.
M-am conformat. Imi simteam pleoapele atat de grele. Incredibil, dar pana acum
nu am simtit somnul deloc. M-am intins pe bancheta.
-Hei, Jake! Termina de mancat, apoi pornim, bine?
Insa nu am mai auzit raspunsul, caci am adormit la loc.
Cand m-am trezit, se intunecase. M-am ridicat in sezut si m-am intins catre
locul din fata, sa il sarut pe Jake pe obraz.
-Nu perturba soferul, caci vei ajunge cu intarziere la destinatie.
M-am catarat pe scaun, ajungand pe locul din dreapta.
-Unde suntem?
-Inca 250 km si trecem granita cu Arizona.
Arizona! Eram aproape.
-Nu iti este somn?
-Imi este putin. Vrei sa cautam o camera unde sa ne odihnim peste noapte?
-Suna bine.
Nu imi mai era somn, dar imi doream foarte tare un dus.
In cele din urma, am gasit un hotel.
-Cate camere doriti? intreba receptionera.
-Una va rog.
Se uita cam urat la mine. Oare trebuia sa cer doua? La asta nu m-am gandit....
-Numele, va rog.
-Vanessa si Jacob Wolf.
-Etajul 1, camera 54.
-Multumesc.

Capitolul 16: Popas

Cat timp Jacob era la restaurant (l-am trimis sa manance,din nou) eu mi-am facut
un dus apoi m-am intins in pat.
La scurt timp a intrat si el in camera. Si eu eram doar in prosop...ups...
-De ce ai venit asa de repede, nu ti-a placut friptura?
-Ba da, am mancat chiar trei. Daca ti se pare ca m-am intors prea repede, pot sa
plec si sa mai vin o data. Aveai ceva de facut?
Cum ar fi sa ma imbrac? In ceva mai putin provocator? Nu...
L-am sarutat apoi m-am dus in baie sa imi pun pijamaua. Mi-am luat o carte din
valiza si,asezandu-ma pe pat, am inceput sa citesc. Nu vroiam sa il fac sa se
simta stingherit in vreun fel.
M-am speriat cand s-a aruncat langa mine in pat si m-a imbratisat. Tocmai iesise
de la dus.
-Esti ud,am strigat.
Insa lui nu ii pasa. Si sincer, nici mie.
M-a imbratisat si atat ne-am foit incat am cazut din pat. Amandoi.
-Jacob!
-Ce-i? Pat, podea, care e diferenta?
-Este o direferenta elementara.
-Esti obosita? ma intreba
Nu stiam exact de ce ma intreaba.
-Nu, insa tu esti.
-Asa e. Si acum o sa fiu un copil cuminte si o sa fac nani.
M-a bufnit rasul.
-Da,chiar acum.
Jake s-a intins in pat si a adormit uimitor de repede. Am ramas langa el
privindu-l cum doarme, iar dupa o vreme am adormit si eu.

******

Dimineata, am comandat ceva de la room-service pentru Jacob. Cand un tanar a


venit sa aduca mancarea, mi-am dat seama ca in curand voi avea si eu nevoie de
mancare. Si nu de sandvisuri.
-Hei, Jake!
Dormea dus...
-Jacob..
Nimic.
-Jake,trezeste-te!
Pfuu...doarme ca o valiza..
L-am prins de umar si l-am zgaltait usor. El, simtind mana mea, m-a tras mai
aproape, prinzandu-ma intr-o incelstare de urs. Insa nu s-a trezit.
Bun, si eu acum ce fac? Daca imi trag mana fortat, se va speria (mititelul). Daca
nu, voi sta asa pana maine.
-Jaacooob!!!
In sfarsit, s-a trezit. Dar in loc sa imi elibereze mana, m-a tras mai aproape,
pana am cazut peste el.
-Buna dimineata, iubito.
-Nu-mi spune ca te prefaceai...
-Eu?NU...
-Trebuie sa plecam. Pentru inceput, ce-ai zice sa imi dai drumul?
-O,da...scuze. Sunt gata in 5 minute.
-Te astept in masina. Nu te grabi. Ai micul dejun pe masa.
L-am sarutat si am iesit. Ajungand la masina, am ocupat scaunul soferului. Jacob
a venit si el putin mai tarziu.
-Sa intelg ca tu conduci?
-Exact.
Si am pornit din nou la drum.

Capitolul 17: La Push

Am condus pana seara, fara sa simt vreun semn al oboselii. Jacob a vorbit tot
drumul, povestindu-mi despre tatal sau, despre fiecare membru din haita....
-Nu ai obosit sa conduci?
-Dar tu nu ai obosit sa vorbesti?l-am tachinat eu.
-Iubesti masina asta prea mult. Mai mult decat pe mine,glumi el.
-Vorbesti prostii.
-Cred ca ai fi in stare sa o conduci si dormind.
-Vreau sa incerc asta intr-o zi, am spus amuzata.
-Cum sa nu. Prima la dreapta.
Am iesit de pe autostrada pe un drum lateral. Pe partea dreapta era o pancarda:
Rezervatia "La Push"
Am mai inaintat putin, apoi am zarit casa lui Jacob...sau fosta lui casa.Mi-o
aminteam din copilarie, desi nu fusesem decat o singura data aici, cand Jacob l-a
anuntat pe tatal sau ca ne vom muta. Am parcat in fata casei.
-Gata, debarcarea, pana aici ai platit!
-Asa deci...
M-a sarutat si mi-a spus:
-Hai sa coboram.Ne asteapta toti.
Care "toti"? Ah, haita era aici, bineinteles. Cum de nu am anticipat asta?
Am coborat din masina si l-am urmat. M-a luat de mana si am mers impreuna pe
aleea ce duce la casa.
Insa inainte sa ajungem la usa de la intrare au iesit ei: Sam,care o tinea pe
Emily de mana,apoi Seth, Paul si Rachel, Quil si micuta Claire (care avea acum 11
ani) ,Jared, Embry si la final Billy, in caruciorul cu rotile.
-Fiule!
Jacob mi-a dat drumul la mana si a fugit sa il imbratiseze pe tatal sau. Am
inaintat sfioasa. Am fost eu vreodata sfioasa?Nu. Dar se pare ca acum e momentul
sa fiu.
Insa Jacob s-a intors la mine imediat ce s-a desprins din imbratisarea tatalui
sau. M-a luat din nou de mana.
-Va mai amintiti de Nessie, nu?
-Pai, sincer nu, spuse Billy. Era foarte mica atunci cand am vazut-o.
-Tu esti Nessie? intreba Claire.
-Da, i-am spus eu. Imi pare bine sa te cunosc.
-Esti draguta, imi spuse ea.
-Multumesc,am spus fastacindu-ma.
-Bine ati venit, copii! spuse Billy. Intrati, intrati!
Am intrat. Casuta era modesta, la fel ca ultima data cand am vazut-o. Insa cu
toate astea, era foarte primitoare.
In mijlocul sufrageriei se afla o masa lunga, incarcata cu tot felul de mancare.
S-au asezat cu totii, iar la final ne-am asezat si noi.
-Mancati, mancati, spuse Billy. Cred ca sunteti flamanzi dupa calatorie.
Jacob si-a umplut farfuria cu de toate. Bun, si eu ce fac acum? Acte de
complezenta? Sa mananc?Arata groaznic...
-Jacob?
-Mmm, raspunse el cu gura plina.
La naiba, varcolacii au auzul fin.
-Nimic.
Nu isi dadea seama ca ma pune intr-o situatie penibila? Oare ce le spusese despre
mine?
In fine, am inghitit in gol si mi-am pus cea mai mica bucata de friptura in
farfurie.
Iac! Oribila, asa cum mi-am inchipuit. Insa nimeni nu era atent la mine, asa ca
am luat servetelul de pe masa si, prefacandu-ma ca ma sterg la gura, am scuipat
carnea. Si asa am "mancat" toata friptura.
Dupa masa, am iesit afara, unde Jacob si ceilalti baieti au facut un foc de
tabara. Ne-am asezat in jurul lui. Jake era la cativa metri departare, asculta
ceva ce povestea Sam. In stanga mea s-a asezat Emily, iar in dreapta...
-Pot sa stau aici? intreba Claire.
-Sigur, am spus zambind.

Capitolul 18: Vechea casa

Imi placea viata de aici, din La Push. Imi placeau oamenii, care nu semanau cu
nici un alt om pe care il intalnisem pana acum (exceptie facand Aisha, dar ea deja
acum nu mai era om).Erau cu totii sinceri si senini. Imi placea Emily,era o fata
draguta, chiar daca avea acea cicatrice pe fata(Jacob imi povestise cum o
capatase).Frumusetea unui om vine din sufletul sau, eu asa cred. Imi placea
Claire, era o pustoaica draguta.In aceasta atmosfera primitoare lipsea doar David,
cantand la chitara. Imi placeau cu totii. Un singur lucru nu imi placea: Jacob le
ascunsese ceva despre mine, despre natura mea.
Tarziu, aproape de miezul noptii, am simtit cum somnul incepe sa ma cuprinda
incet.Claire deja adormise cu capul pe picioarele mele.
-Hai, vino sa iti arat unde este camera ta, imi spuse Emily.
-Unde plecati?intreba Jacob cand ne-a vazut ridicandu-ne.
-Mi-e somn, i-am spus.
-Ok, in regula.
A venit langa mine si m-a sarutat.
-Noapte buna,Nessie.
-Noapte buna, am raspuns zambind.
Am urcat cu Emily (si cu Claire, care era inca pe jumatate adormita) pana la
etaj, apoi Emily mi-a deschis o usa.
-Aici este, spuse ea aprinzand lumina. Noapte buna!
-Ne vedem maine, spuse Claire cascand.
-Noapte buna, le-am raspuns.
Am intrat in camera. Era la fel de modesta ca si restul casei, dar la fel de
primitoare. Inauntru se aflau un pat mare, un dulap pentru haine si un birou. Pe
un perete se afla o usa care ducea la o baie micuta.
Am cautat in bagaje pijamaua si am intrat in baie sa-mi fac un dus. Probabil ar
fi trebuit sa imi scot hainele din bagaje si sa le pun in dulap, dar imi era prea
somn. Am stins lumina si m-am bagat in pat, iar in scurt timp am adormit.
Cand m-am trezit, Jacob dormea langa mine. Nu stiam cand a venit, pentru ca am
dormit toata noaptea,fara sa ma trezesc macar o data. Nu stiam nici daca Billy ne
acordase o camera comuna sau pur si simplu Jacob a vrut sa doarma alturi de mine.
Nu ma deranja niciuna dintre variante, chiar imi suradeau.
Mi-am pus o pereche de pantaloni scurti si tricoul meu preferat cu Metalica si am
iesit din camera.
In sufragerie, Billy si Paul se uitau la televizor.
-Buna dimineata,le-am spus.
-Buna dimineata! Ai dormit bine?ma intreba Billy.
-Foarte bine, multumesc.
-Vrei sa mananci ceva?
De fapt, chiar vroiam. Dar nu ceea ce credea el.
-Nu, multumesc,nu imi este foame. De fapt, as vrea sa fac o plimbare.
M-am uitat la ceasul de pe perete. Era ora 9 dimineata. Cu siguranta, Jake avea
sa mai doarma cateva ore.
-In regula, dar ai grija.
-Sigur, am spus si am iesit pe usa.
M-am urcat la volan si am pornit. Vroiam sa imi vad vechea casa. Nu stiam exact
unde se afla si daca voi reusi sa o gasesc. Desigur, as fi putut sa astept sa se
trezeasca Jacob si sa mergem impreuna. Doar ca, dintr-un motiv sau altul, vroiam
sa merg singura.
Am gasit locul in scurt timp. Parca un magnet ma atragea acolo. Am mers pe aleea
catre casa, sau ce mai ramasese din casa si am parcat in fata ei. Era inca in
picioare, dar arata ca o casa parasita de mult timp (ceea ce si era).
Imi aminteam totul foarte clar: pe mama, stand pe veranda cu mine in brate, pe
tata care nu ne scapa niciodata din vedere. Pe Jacob, care o tachina mereu pe
matusa Rosalie, pe Leah si Seth, in fomele lor de lupi, stand printre copaci. Imi
aminteam cum, o data, demult, (care parea atat de demult de parca s-ar fi
intamplat in urma cu cateva secole) mama il atacase aici pe Jacob, dar reusise
insa doar sa ii fractureze lui Seth umarul si clavicula, caci se interpusese intre
ei. Imi aminteam ca fusesem foarte fericita ca Jake al meu nu patise nimic.

Capitolul 19: Prinsa

Am parasit casa, intrand in padure. Era linistita si plina de amintiri.Simteam


mirosul cunoscut al brazilor....si nu doar al brazilor, ci al tuturor animalelor.
Erau multe si erau foarte ispititoare. Am inceput sa alerg, intrand tot mai adanc
in padure, incercand sa scap de acel miros, insa ma urmarea pretutindeni.
In scurt timp, am zarit printre copaci o caprioara solitara, pierduta probabil de
turma. In acel moment nu m-am mai gandit la nimic: mainile mi s-au inclestat in
pumni, gura mi s-a deschis intr-un marait, picioarele mi s-au arcuit, iar din doua
sarituri am ajuns langa ea, doborand-o. Dintii mei puternici i-au gasit gatul si
l-au sfasiat intr-o secunda. Am oftat,lasandu-ma cuprinsa de gustul sangelui.
Cand am terminat, mi-am ridicat capul si l-am vazut: un lup mare, cenusiu care se
uita la mine. Era, probabil Quil. In afara de Jacob, el era singurul care se mai
transforma, mentinandu-se la aceeasi varsta, pana ce Claire avea sa se faca mare
pentru a-i deveni iubita.
Lupul a scos un marait, apoi a fugit.
La naiba! Imaginea mea, cu sange la gura si cu lesul caprioarei alaturi, nu era
cea mai frumoasa. Iar acum, Quil se dusese acasa, sa le spuna celorlalti ce
vazuse. Am dat de belea.
Am mers la rau si m-am spalat pe fata. Incercam sa prelungesc momentul
intoarcerii acasa. Dar nu avea niciun sens. Daca as mai fi intarziat mult,
probabil ar fi venit ei dupa mine. Asa ca m-am intors la masina si am pornit pe
drumul pe care venisem. "Nu se va intampla nimic, nu se va intampla nimic" imi
spuneam in gand. la urma urmei, nu eu ii mintisem.
Cand am intrat in sufragerie, i-am vazut pe Jacob, Paul, Quil si Sam stand pe
canapea. Billy era, ca de obicei in scaunul cu rotile, iar Claire si Emily stateau
pe jos, uitandu-se pe o revista.
-Tati, tati, noi suntem venisosi?Foarte veninosi. Dar de ce intrebi? Pentru ca
mi-am muscat limba!
-Foarte amuzant, Paul.
Din nefericire, era singurul caruia ii ardea de glume.
Cand m-a vazut, Claire s-a ridicat, vrand sa vina spre mine, insa Emily a prins-o
de mana, tinand-o pe loc.
Nimeni nu spunea nimic.
Intr-un final, Sam vorbi:
-Emily, ce-ar fi sa te duci cu Claire sa va plimbati putin pe plaja?
-Vii si tu? ma intreba Claire.
-Voi veni putin mai incolo, bine?Acum am putina treaba.
-Promiti?
-Promit.
-Bine.
Si au plecat.
Jacob a vent langa mine si m-a luat de mana.
-Vreau sa imi spuneti de ce ati mintit, zise Sam.
Insa nimeni nu a spus nimic.
Apoi Jacob a vorbit:
-Imi pare rau, este vina mea. Nessie nici macar nu stia despre asta.
-Dar de ce, spuse Sam.
De ce ma hranesc cu sange sau de ce a mintit Jacob? Probabil de ce a
mintit....da, asta as vrea sa stiu si eu.
M-am uitat la el, asteptand un raspuns.
-Mi-a fost teama...ca nu o veti place, spuse el. Am crezut ca daca va spun ca ea
mananca mancare, veti fi mai putin sceptici. Insa nu am mintit in totalitate,
Nessie poate manca si mancare, nu-i asa? spuse uitandu-se la mine.
-Desigur, pot supravietui cu ea, am spus. Insa nu imi place.
Ce? Daca tot spunem adevarul, macar sa il spunem pana la capat.
-Asta ar putea schimba putin lucrurile,spuse Sam.
-Stati linistiti, nu o sa...
Era ciudat sa se gandeasca la asta. Cum putea crede ca le-as face rau?
-Nu e vorba despre asta,Nessie. Doar ca, dupa cate se pare, tu esti mai mult
vampir decat om, iar asta ar putea duce la transformarea noastra in lupi.
-Am inteles....in cazul acesta,am putea pleca, nu vreau sa va fac probleme.
-Nu e cazul. Noi suntem dispusi sa va ajutam, orice ar implica acest lucru. Doar
ca ar fi fost mai bine sa stim dinainte, sa avem timp sa ne pregatim.
-Imi pare rau, spuse Jacob din nou

Capitolul 20: Claire si Emily

Dupa ce lucrurile s-au clarificat, am mers cu Jacob pe plaja. Ii promisesem lui


Claire ca voi merge acolo. Le-am gasit pe ea si pe Emily plimbandu-se pe malul
marii.
-Ai venit, spuse Claire alergand spre mine.
-Desigur, doar am promis.
Mi-am scos sandalele si am intrat cu picioarele in apa. Senzatia era foarte
placuta.Nisipul imi mangaia talpile, iar apa calda imi atingea gleznele. Am zarit
o scoica si m-am aplecat sa o iau.
-Uite ce frumoasa e, i-am spus lui Claire.
-Pun pariu ca pot gasi una mai frumoasa.
-Serios? Ia sa vedem.
Am strans o gramada de scoici si m-am hotarat sa le iau acasa. Drept pentru care
i-am umplut buzunarele lui Jacob cu ele.
Claire vroia sa se catere pe o stanca, iar Jacob s-a dus cu ea sa o ajute sa
urce.
-O sa am grija sa nu cada, ii spuse el lui Emily, vazand-o ca se incrunta. Nu te
mai panica atat.
Am ramas doar eu cu Emily.
-Ati clarificat problema? intreba ea.
-Da, am spus. Aaa, asta nu te-a facut sa iti schimbi parerea despre mine, nu?
-Sigur ca nu.
Am zambit usurata.
-Se vede ca Jacob este fericit alaturi de tine. Suntem cu totii foarte bucurosi
ca este asa.
-Si eu sunt fericita. Nici nu imi pot imagina viata fara el.
Si nici nu vroiam.
-Nu am stiut ca am mintit, pana nu am ajuns aici, i-am spus. Credea ca nu va va
place de mine.
-Se insela, bineinteles.
-Ma bucur ca este asa, am zis.
Am mers tacute catre locul in care se aflau Jake si Claire.
-Pot sa te intreb ceva?i-am spus.
-Desigur,orice.
-Jacob a avut vreo...iubita...inainte sa ma nasc eu?
Privindu-i pe Quil si Claire, seara trecuta, mi-am dat seama ca el o iubeste
nespus si era de la sine inteles ca o va astepta pana va creste, fara sa fie cu
cineva in tot acest timp. Eram curioasa daca Jacob a avut o prietena inainte de a
a ma cunoaste pe mine.
Dintr-un motiv sau altul, Emily s-a schimbat la fata.
-Hai, spune-mi, te asigur ca nu voi face vreo criza de gelozie.
-Incercam sa imi amintesc, se scuza ea. Nu, nu cred ca a avut.
Un lucru era cert: Emily stia sa minta la fel de bine ca mama.
Nu ma deranja in niciun fel lucrul asta. Faptul ca Jake a fost, o data demult, cu
o straina fara chip si fara nume, era, pana la urma, un lucru perfect normal.
Stiam ca acum pe mine ma iubeste si nimic nu va schimba asta.

Capitolul 21:Charly

Dupa ce am plecat de pe plaja, am mers acasa si am lasat scoicile in camera mea,


apoi am plecat cu Jacob in padure, pentru un vanat cum se cuvine.
Jake a vanat si el cu mine. Cand am terminat m-am asezat la radacina unui copac,
multumita. El a venit langa mine si si-a pus botul (era inca in forma de lup) pe
genunchiul meu.
-Schimba-te in om, i-am spus.
El s-a dus sa isi ia hainele din locul in care le lasase. Din punctul meu de
vedere, putea sta si fara ele.
Cand s-a intors, m-am ridicat si m-am dus sa-l imbratisez.
Am inceput sa ne sarutam,la inceput usor, apoi din ce in ce mai pasional.
Aici, in inima padurii, departe de casa, nu era nimeni care sa ne intrerupa. Asa
ca am continuat.....

******
Cand ne-am intors acasa, incepuse sa se crape de ziua. Sufrageria era pustie,
lucru care m-a bucurat. Chiar nu aveam chef sa raspund la intrebari de genul "Unde
ati fost pana acum?" sau mai ales "Ce ati facut pana acum?".
Tinandu-ne de mana, am urcat in camera mea (sau a noastra, inca nu eram sigura)
si ne-am intins in pat. In casa au inceput sa se auda voci; incepusera sa se
trezeasca. Jacob m-a luat in brate si asa am adormit amandoi.
-Nessie, trezeste-te!
-Mmmm..
-Nessie, trebuie sa vorbesc cu tine.
Nu Jacob era cel ce ma trezea (spre nemultumirea mea), ci Emily.
-Ce e? am spus eu, poate prea rastit.
-Charly vine aici. Acum.
Am sarit din pat si m-am dus pana la fereastra. Masina politiei parcase in fata,
iar acum Charly cobora din ea si se uita lung catre masina mea.
-Stai aici, bine? spuse Emily.
-Dar vreau sa il vad, m-am tanguit eu.
Chiar atunci Jacob a intrat pe usa.
-Jacob, vreau sa imi vad bunicul.
-Bine, spuse el. Dar mai asteapta putin. Ma duc mai intai eu, apoi vin sa te
iau, bine?
-Bine.
Au plecat amandoi din camera, lasandu-ma singura.
Am profitat de moment si m-am dus sa imi fac un dus, apoi m-am imbracat (blugi si
o bluza roz) si m-am asezat pe pat, asteptand.
Mi se parea ca au trecut ore, nu minute, pana cand Jake a urcat si mi-a spus:
-Poti sa te duci,dar ai grija.
L-am imbratisat si am coborat in sufragerie.
-Renesmee, esti chiar tu?
-Da,bu...da.
-E incredibil! Cum ai putut sa cresti atat de repede?
-Mai bine sa nu stii, i-am spus zambind.
-Asa e, mai bine nu.
-Ce face Bella?De ce nu a venit si ea?
-Mama e bine, are insa ceva treaba, de aceea nu a putut veni.
Ah, am comis-o....Mama...pai, cum i-as putea spune mamei mele, daca nu "mama"?

Capitolul 22: Tradarea

-Renesmee, trebuie sa stiu: tu esti chiar fata Bellei? Adica, fata ei biologica?
Semanati prea mult, trebuie sa fii,dar...
-Daca iti raspund, promiti sa nu mai pui alte intrebari?
-Pai...da.
-Ei bine....sunt.
-Dar cum se poate?Tu...
-Ai promis, iti amintesti?
-Ah,da.
Bunicul merita sa stie adevarul, cu tot ce implica asta.
Depasind momentul, am inceput sa vorbim despre tot felul de lucruri. A inceput
sa imi povesteasca despre mama si despre cum era ea in anii de liceu. Era tare
amuzant.
-Toti baietii se tineau dupa ea, spuse el razand. Insa ea, nu si nu. Avea ochi
doar pentru Edward.
Am inceput din nou sa rad.
-Chiar si lui Jacob i-a placut de ea...
-POFTIM??
-Da...Imi amintesc chiar ziua in care a sarutat-o cu forta, iar ea l-a lovit atat
de tare incat si-a rupt mana. Edward probabil l-ar fi lovit si el, daca nu eram eu
prin preajma.
Charly radea in continuare, insa mie mi-a disparut zambetul. Cum putea fi
posibil? Jacob...cu mama? Cu mama mea?
Daca el ar fi fost cu cineva necunoscut sau cu oricine altcineva, nu era nicio
problema.Dar cum adica...cu mama?
Am simtit cum mi se umplu ochii cu lacrimi...nu se putea asa ceva...pur si simplu
nu era posibil....ei au fost impreuna...si m-au mintit....nuuuu...
Deja nu mai puteam vedea bine din pricina lacrimilor pe care pur si simplu nu le
putea opri....
-Vin imediat, am spus si am parasit casa.
Am alergat catre mare. Sfarsita, m-am asezat pe o piatra.
Dar marea era prea calma, prea frumoasa, in contradictie cu sentimentele mele.
Cum am putut fi atat de...proasta?De naiva...de...
Am inceput sa plang si mai tare si am alergat spre padure.
De aia Emily se eschivase cand am intrebat-o, de aia....
Nu pot sa cred, de ce mi se intampla mie,de ce?
M-am impiedicat si am cazut. Am ramas acolo, nu m-am mai ridicat. Am ramas
plangand, pana cand am auzit vocea lui Jacob strigandu-ma:
-Nessie!Nessie, stiu ca esti aici, te rog, lasa-ma sa iti explic!
Nu vroiam sa il vad, insa nu mai aveam destula putere sa ma ridic si sa alerg din
nou, asa ca amramas acolo, asteptand sa ma gaseasca.
Si m-a gasit.

Capitolul 23: Durerea

-Iubito, te rog, asculta-ma, Nessie....


Se asezase langa mine si incerca sa ma convinga. Bineinteles ca incerca...
-Ia mana de pe mine.Nu ma atinge.
-Nessie, te rog, nu te purta asa cu mine, te iubesc.
-Mai mult, sau mai putin decat pe mama?
-Nessie, te rog, nu e ceea ce crezi tu. Pe tine te-am iubit dintotdeauna.
Nu mai puteam suporta. Atunci cand sunt nervoasa sau suparata, latura mea
vampirica iese la suprafata mai mult decat oricand. Am ridicat palma si l-am
lovit.
Jacob a cazut pe spate, sub lovitura mea. Si a ramas acolo.
O, nu! Ce am facut? In momentele astea il urasc atat de mult...dar oricat l-as
uri, tot il iubesc.
-Jacob, Jacob!
A deschis ochii si s-a ridicat. Plangea.
-Jacob,imi...
Ce faceam?Imi ceream scuze?Tot eu imi ceream scuze? A meritat acea palma si ar
merita si altele. Iar eu, spre deosebire de mama, nu aveam cum sa imi rup mana.
Jacob parea detasat de realitate. Avea ochii pustii si privea in gol.
-Jacob, vreau sa imi explici,am spus.
-Si ma vei crede?a spus el abia soptit.
-Nu stiu. Dar spune-mi ce aveai de gand sa imi spui.
Dar el nu a spus nimic. Statea pur si simplu, uitandu-se in gol.
-Jacob, nu sta asa, spune ceva!!
Am inceput din nou sa plang.
-Te iubesc, imi spuse. Te iubesc si te-am iubit dintotdeauna, chiar de dinainte
de a te naste.
-Dar de ce, de ce...
Nu puteam continua, nu mai puteam vorbi.
-Nimeni nu stie exact de ce, imi spuse. Asta nu s-a mai intamplat nimanui pana
acum.Dar se pare ca...tu erai o parte din mama ta. Tu erai o parte din Bella, iar
eu te iubeam pe tine, desi nu stiam asta. Nu intelegi?Te-am iubit dintotdeauna.
Nu prea intelegeam, dar incepusem sa ma mai linistesc putin. Poate era adevarat.
Insa imaginea mamei mele sarutandu-se cu Jacob nu prea imi dadea pace.
-Nessie, spuse el. Nu as putea trai nici macar o zi fara tine. Nici o ora, nici o
secunda. Te rog, nu ma lasa.Nu imi face asta!
Incepuse din nou sa planga. Si eu la fel.
El plangea din cauza mea si eu plangeam din cauza lui....
-O sa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea, i-am spus.
-Ma ierti? spuse el dintr-o data mai vesel. Chiar ma ierti?
Ce altceva puteam face? Nici eu nu puteam trai fara el.
-Da, i-am spus.
M-a imbratisat puternic si am inceput sa ne rostogolim pe iarba. In scurt timp,
am avut alte lucruri la care sa ma gandesc, in afara de acest subiect dureros.
Capitolul 24: Apelul

Din nou, ne-am intors abia dimineata acasa. Insa de data asta, nu am mai avut
acelas noroc sa nu gasim pe nimeni in sufragerie. Billy si Paul erau acolo.
-V-ati impacat,,spuse cel din urma ranjind.
Ei, bine...da. Nu eram inca sigura cu ceea ce simteam in legatura cu asta....dar
incercam sa imi alung orice gand care sa ma fata sa il plesnesc din nou pe Jake.
-A sunat Bella, spuse Billy. I-am spus ca...sunteti la plimbare. A spus sa o suni
cand va intoarceti.
Mama,ah...mama....nu nu nu trebuie sa gandesc asa. E, pana la urma, mama mea.
Aisha! Cum de am uitat?Probabil se trezise. Prietena mea cea mai buna...si eu am
uitat complet de ea. Ce fel de persoana sunt?
-A mai spus si altceva?am intrebat.
-Nu.
-Ma duc chiar acum sa o sun.
Am urcat in camera mea si am luat telefonul mobil de pe birou.
Tata ma certase de multe ori din cauza asta. "E mobil" spunea el. "Asta inseamna
ca trebuie sa il porti cu tine". Insa nu il purtam niciodata. Uneori uitam de el
cu zilele. Si toata lumea se isteriza, bineinteles. "De ce nu ai raspuns la
telefon?" Care telefon? A,da...telefonul...
L-am deschis, insa nu am format numarul mamei...nu eram inca pregatita sa vorbesc
cu ea. Deci, l-am sunat pe tata. A sunat de trei ori, apoi a raspuns. Insa nu era
tata si nici mama. O voce cristalina, de fata, spuse:
-Alo?!
Vocea imi era putin cunoscuta, parca as fi auzit-o cu muti ani in urma. Apoi am
realizat cine era.
-Aisha!!
-Buna, Renesmee! Ce faci?
Era atat de diferita. Mult, mult mai frumoasa si totusi cu aceleasi rezonante.
-Eu sunt bine.Spune-mi, cum te simti tu?
-Minunat.
-Ma bucur atat de mult. Esti cumva...suparata pe David?
Suparata era putin spus, dupa cum arata David cand am plecat. Credea ca il va uri
de moarte.
-Sigur ca nu. David a fost un prostut pentru ca a crezut asa ceva.
Prostut e putin spus....a fost fraier de-a binelea....si cand ma gandesc ca vroia
sa se omoare...
-Inseamna ca nu sunteti certati.Super!
-Nu, Renesmee. Sunt foarte fericita ca s-a intamplat asa, iti voi povesti mai
mult cand ne vom vedea.
Si cand avea sa fie asta?
-Ce fac parintii mei?
-Sunt bine, au ceva de furca cu mine, dar sunt bine.
Asta ce vrea sa insemne?mai bine nu intreb.
-Ti-l dau pe Edwrad, spuse ea.Te pup.
-Mi-e dor de tine, Aisha. Sper sa ne vedem in curand.
-Si mie. De abia astept sa te intorci acasa. Avem atat de multe sa ne povestim...
Nici nu stii cate....
-Vorbeste cu tatal tau.
-Bine. Pa, Aisha!
-Pa!
-Buna,Renesmee!
-Buna, tata, ce faceti?
-Bine, bine, tu?
-Tata, cand ma pot intoarce acasa?
-Ce s-a intamplat? Nu iti place acolo?
Tata nu putea citi gandurile prin telefon, iar asta e un lucru bun din mai multe
puncte de vedere.
-Nu e vorba de asta, doar ca imi e dor de voi.
-Si noua ne este dor de tine. Dar mai stai o vreme.
Oare ce insemna o vreme?
-Bine...
-Te pupam, ai grija de tine.
-Sigur. Paa!

Capitolul 25: Din nou acasa

Ceea ce tata numise "o vreme", s-a transformat intr-o saptamana, apoi intr-o
luna.
Am mai stat "o vreme" in La Push. Vreme de o luna.
Nu ma plang. Toata lumea se poarta frumos cu mine. In plus, nimeni nu ma
urmareste si nimeni nu imi aude gandurile. As putea sa ma obisnuiesc cu asta. Ce
tot vorbesc?Mi-e dor de familia mea, dar mai ales de mama, care orice s-ar
intampla e tot mama mea. Oricum, am trecut peste acea poveste cu ea si Jacob...s-a
intamplat si nu pot face nimic pentru a schimba lucrurile; pot sa accept asta sau
nu. Si de ce sa fac alegerea cea mai grea, cand o pot face pe cea mai usoara?
Imi era dor si de Aisha...foarte dor, si ardeam ne nerabdare sa o vad in noua sa
postura: aceea de vampir.
Cand nu ma gandeam la familia mea sau la Aisha, stateam alaturi de Jake,
hoinaream prin padure, faceam aruncari de pe stanci si surfing sau ne plimbam pe
malul marii.
Intr-un fel, La Push devenise ca a doua casa. Si mi-a parut rau sa ii las in urma
pe cei ce m-au primit cu atata drag, insa eram si foarte nerabdatoare sa ajung
inapoi acasa.
-Sa imi scrii, imi spuse Claire.
-Promit.
-Aveti grija de voi, spuse Emilly
-La revedere,Jacob,Nessie...
-Pa, tata,raspunse el
-La revedere.
Era o forma frumoasa de despartire"la revedere". Oare ii voi mai vedea vreodata?

Am ajuns dupa doua zile de mers cu masina. In primele 20 de minute era sa facem 3
accidente, asa ca Jacob nu m-a mai lasat sa conduc.
-Esti prea nerabdatoare si agitata! imi spuse el.
Cuvantul mai potrivit ar fi fost "isterica". Pur si simplu nu mai aveam rabdare.
Cu cat ne apropiam mai mult de casa, incercam sa imi controlez gandurile. As fi
putut sa fac traduceri in chineza, asta era metoda preferata a lui Alice atunci
cand nu vroia ca tata sa ii citeasca gandurile. Insa era in zadar, oricum ar fi
aflat pana la urma.
Si am ajuns...
Parintii mei erau afara, ne asteptau. Am deschis portiera si am alergat la ei sa
ii imbratisez.
-Renesmee, ce dor mi-a fost de tine!
-Si mie de tine, mama!
I-am mai imbratisat inca o data, apoi am pornit catre usa de la intrare.
-Ai grija! Imi spuse tata prinzandu-ma de brat. Aisha e acolo.
-Tata...
-Nu e de gluma, Renesmee. Poate fi periculoasa. Stai aproape de noi.Si tu, Jacob.

Toti membrii familiei se aflau in sufragerie: bunicii, langa usa de la intrare,


apoi Jasper si Emmet, chiar in spatele lor, iar Alice si Rose de o parte si alta a
canapelei. In pe canapea, in spatele tuturor, statea.......Aisha!
Capitolul 26: Ochii rosii

Aisha s-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre mine. O secunda mai
tarziu,Jasper, Emmet, mama si bunicul erau in fata ei.
-E in regula, spuse tata. Vroia doar sa o imbratiseze. Doar ca...(se uita spre
Aisha) nu poti face asta. E prea riscant.
-In regula.
-Deci, nu imi pot imbratisa prietena cea mai buna?am spus.
-Renesmee, intelege, e prea periculos.
Credeam ca dupa o luna lucrurile s-au mai domolit, la fel si pofta ei de sange.
-Nu, spuse tata. Asta se intampla cam dupa un an. Oricum, pana acum a avut un
caracter exemplar. Doar ca...nu se stie.
Jasper,Emmet si bunicul s-ar dat la o parte din fata ei. A ramas doar mama. Chiar
si asa, am putut sa o zaresc: era frumoasa, mult mai frumoasa decat atunci cand
era om (desi chiar si atunci era mult mai frumoasa decat multe fete), insa avea un
defect ce o facea sa para coborata dintr-un film de groaza: ochii rosii. Foarte
rosii. Extrem de rosii. Atat de rosii incat mi s-a facut pielea de gaina.
-Se vor deschide in cateva luni, spuse tata. Ochii,ii lamuri pe ceilalti.
-Doar daca nu pacatuieste pana atunci, spuse Emmet razand.
Ei bine, asta e o imagine la care nu vreau sa ma gandesc.
-Termina, Emmet, m-am rastit eu.
M-am uitat din nou la Aisha si i-am zambit. Mi-a zambit si ea. Nu se schimbase
nimic in prietenia noastra, nu avea cum sa se schimbe asta, indiferent de ce s-ar
intampla.
-Deci, cum e? intreba bunicul. Poti suporta?
-Da, raspunse ea. E bine. Renesmee...nu miroase chiar ca un om. E chiar bine.
-E chiar bine, repeta tata.
-Doar ca...
-Ce e, Aisha? am intrebat eu.
-E un miros..deranjat..undeva.Nu stiu...parca ma ustura gatul. Si nu e sete...
-Ah, probabil ca sunt eu, zambi Jake de langa mine.
-O sa te obisnuiesti in timp,spuse tata. Din pacate, adauga el.
-Cum adica din pacate?
Nu cred ca trebuia sa spun asta cu voce tare.
-Renesmee, ce-ar fi daca am sta noi putin de vorba?
Ah, speram sa fie mama...cu ea vroiam sa stau de vorba, ea era
mai...blanda..si...oh, nu tata!!!
-Sa facem o plimbare, spuse el, ignorand gandurile mele.
Si iata-ma plecand cu tata in padure, unde va urma cu siguranta ceva morala
si...cine stie....

Capitolul 27: Tata

-Vroiam doar sa iti spun, zise el sprijinindu-se de un copac.


-Da?
-Sa ai grija. Nu vreau sa ma faci bunic, adauga el zambind. Sunt prea tanar
pentru asta.
-O,da.Doar o suta si ceva de ani, esti in floarea varstei, am spus eu razand.
Doar atat?Asta era?De asta mi-a fost frica?
-Doar atat, da, spuse el.
Am zambit.
-Renesmee, uite ce e: daca as fi fost in locul tau nu as fi procedat asa. Dar nu
sunt. Eu sunt eu si am viata mea, este asa cum mi-am dorit sa fie. Tu...esti
libera sa faci propriile alegeri. Stiu ca esti o fata desteapta, am incredere in
tine.Eu...sunt mai de moda veche. Insa nu am niciun drept sa iti conduc viata.
M-am asteptat la orice dar la asta nu.
-Ai crescut, spuse el. Iar eu si mama ta trebuie sa acceptam asta. Oricarui
parinte ii este greu sa accepte faptul ca fiul sau fiica lor a crescut, s-a
maturizat si are propria viata. Trebuie sa ne intelegi, atata timp cat tu ai
crescut atat de repede. Insa va fi bine.
-Stiu ca va fi bine.
-Te iubesc,Renesmee.
-Si eu te iubesc. Si iti multumesc.
-Pentru ce?
-Pentru tot.

******
Cand ne-am intors acasa, Jacob parea ca se cearta cu David.
-Nu te mai baga, Jacob. Pur si simplu nu te mai baga!
-Inceteaza, bine?Ti-am tolerat prea multe!
Am ajuns langa ei.
-Ce se intampla?
Inainte ca cineva sa imi raspunda, am vazut-o pe Aisha: avea pumnii inclestati,
iar maxilarul ii tremura. Cunosteam semnelea astea, urma sa atace. Iar Jake nici
macar nu se uita la ea, nici nu va avea timp sa se transforme sau sa riposteze. In
momentul in care Aisha a facut un pas, am alergat catre ea si am impins-o cu toata
puterea. A durat doar o secunda: a zburat cativa metri mai in spate si a cazut
peste un copac, rupandu-l din radacini.
In secunda urmatoare, David a ajuns langa ea si i-a prins mainile la spate. M-am
uitat la tata: era asezat in fata lui Jacob. Bineinteles, el ii citise gandurile
si se asezase in fata lui pentru a-l proteja. De ce nu m-am gandit la asta inainte
sa o atac?

Capitolul 28: Puterea

-Imi pare rau, Aisha!


-Nu, mie imi pare rau...
-Nu, mie...
-Stii,Jacob,spuse David.Eu....
-Nu-i nimic.Eu am gresit.
-De fapt...
Bine, asta e cam peninibil...Toata lumea isi cere scuze de la toata lumea...
-Nu e vina nimanui,spuse bunicul. Lucrurile astea se intampla....
-Renesmee! ma striga tata.
Expresia fetei lui era ceva intre uimire si incruntare.
-Nu inteleg, spuse el.
-Ce este?
-Nu ar fi trebuit sa ai puterea asta. In mod normal, nici un vampir adult nu ar
avea puterea sa o arunce asa...dar tu...nici nu esti vampir...cum...ai putut?
-Nu stiu. Conteaza? Pur si simplu. Am crezut ca va ataca, Jacob era in pericol
si...
-Stii, m-am gandit la asta, spuse Jake. Cand...
Nu mai continua, nu era nevoie, tata ii citea gandurile. Insa noi nu...cand...ce?
Tata se incrunta, apoi zambi, apoi se incrunta din nou.
-Renesmee, se intampla ceva.
-Cand...ce?Imi spuse si mie cineva?
-Cand m-ai lovit, zise Jacob.
Toata lumea din incapere se foia. Ahh...despre asta vorbea....
-L-ai lovit? intreba Rose dintr-o data vesela?De ce?
-Iti spun cu alta ocazie. Deci, am spus indreptandu-ma spre tata. Ce e cu asta?
-Nu ar fi trebuit sa ai atat de multa putere....
-Dar...nu o am...adica nu mereu...doar atunci...si acum. In rest, stii doar ca nu
am.
-Ce-ar fi sa facem un skandenberg?zise Emmet.
-Dar e absurd! Nu am aceasta putere, nu...
-Dar o ai, spuse tata. Nu stiu cum si de ce...si nu tot timpul..dar o ai...
-Hai, sa incercam, insista Emmet. Nu avem nimic de pierdut.
Si am incercat. Am pierdut o data, de doua ori, de trei...Nici nu apucam sa ma
concentrez ca Emmet imi lipea mana de masa...
-Gata!am spus nervoasa. Incetati! Nu merge, bine?! Pur si simplu....
Am dat un pumn in masa de nervi. Apoi, masa a inceput sa se crape si s-a rupt in
doua.
Cum am facut asta?
Emmet mi-a prins mana din nou. Eram nervoasa, extrem de nervoasa, vroiam sa ma
lase in pace cu aceasta putere pe care aveau ei impresia ca o am.
Si l-am invins.

Capitolul 29: Insula Esme

-Deci..cum se face?Trebuie sa existe o explicatie...


Tata dezbatea despre puterea mea de jumatate de ora. La discutie participau si
bunicul, mama, David si Jacob, insa niciunul nu reusea sa gaseasca o explicatie.
-Vreti sa incetati o data?am spus
-Stiu!spuse David
-Ce stii?l-am intrebat
-Cred ca stiu...puterea ta...cand ai impins-o pe Aisha, ti-era frica...ti-era
frica, nu?
-Probabil.De ce?
-Da, iti era frica pentru Jacob,sa nu pateasca ceva. Si mai devreme, erai
nervoasa..
-Da, exact ca acum, am spus printre dinti. Care-i treaba?
-Si...continua David..nu stiu de ce l-ai pocnit pe Jacob,dar cu siguranta nu erai
fericita. Erai suparata,asa-i?
-Da...
-Asta se leaga, interveni tata. Chiar se leaga,Renesmee,intelegi?
-Nu.
-Sentimentele puternice iti dau aceasta putere.
-Cele negative, interveni si bunicul. Cele negative: supararea, frica, enervarea,
pun pariu ca si ura..
-Asta e super! am spus zambind
Au continuat inca o jumatate de ora vorbind despre puterea mea.E, intr-adevar,
uimitor..interesant..super...doar ca m-am saturat sa fiu in centrul atentiei...e
obositor.
M-am indreptat catre Aisha .Statea la cativa metri departare de noi si tinea in
mana una dintre scoicile pe care le adusesem din La Push. Parea putin trista.
-Pot sa vin?am intrebat-o.
-Sigur.
-S-a intamplat ceva?
-Nu. Doar ma gandeam ca...nu am vazut niciodata marea.
-Niciodata?
-Nu. Cred ca e superba,nu?
-Este.
-Nici acum nu voi putea merge. Soarele,stii...Nu o voi vedea niciodata.
-Aisha!Renesmee!
Alice ne striga. Ne-am dus din nou langa ei.
-Ce e, Alice?intreba Aisha.
Se uita la noi, insa nu spunea nimic. In final, tata a fost cel care a vorbit:
-E vorba despre Aisha. Parintii ei o cauta. Au pus afise in tot orasul.
-Nu sunt parintii mei, i-o taie Aisha.
-Ei te-ai adoptat,iti sunt parinti...
-Dar...
-Aisha, stiu ce simti in legatura cu ei. Crede-ma, chiar stiu...Dar acum
constitue o problema.
-Va trebui sa plecam,spuse mama.
-Dar daca vom pleca, nu vom da de banuit?am intrebat.
-Asta e problema.
Tata zambea.Apoi a spus triumfator:
-Nu e nevoie sa plecam cu totii.Pot pleca doar Aisha si David...pentru o vreme.Si
stiu locul perfect unde pot merge: insula Esme!

Capitolul 30: Fata cu ochii de aur

Aisha si David au fost foarte incantati de plecarea lor pe insula Esme. Si le-a
placut atat de mult incat au stat acolo un an. Desigur, vorbeam aproape zilnic la
telefon. Tata spusese ca e mai bine asa, pentru ca dupa un an trece perioada
critica si se poate controla mai bine. Stiam ca este pentru siguranta mea. Daca
Aisha si David nu ar fi fost fericiti acolo, m-as fi simtit vinovata. Dar
erau,stiam asta din tonul vocii ei, din ceea ce imi povestea...
La cateva zile dupa ce ei au plecat, cautarile Aishei au incetat. Cam atat o
iubeau asa-zisii ei parinti. Dupa ce lucrurile s-au linistit definitiv, am plecat
si noi. Noua destinatie: St.Paul, Minnesota.
Pentru ca se saturase deja de liceu, mama a devenit asistenta la noul spital la
care s-a angajat bunicul, iar eu, tata si Jake ne-am inscris la Facultatea de
Medicina. Emmet si Rose s-au mutat in Paris pentru o vreme. (Asta imi aduce aminte
de "Un vampir american la Paris").

M-am trezit undeva in jurul pranzului, dupa multe saptamani de treziri matinale.
Razele soarelui de abia intrau pe geamul casutei noastre. Casa noastra era
alcatuita din trei camere: un living micut, o biblioteca si dormitorul si se afla
la circa 1 km de casa mare, in care locuiau mama si tata, bunicii si Alice cu
Jasper.
Am intredeschis ochii. Jacob inca dormea langa mine. M-am ridicat din pat si am
intrat in baie sa-mi fac un dus. M-am imbracat (blugi si un tricou negru,nimic
special) si am iesit. Jacob inca dormea. M-am trantit inapoi in pat. Atunci s-a
trezit.
-Ce, ce?spuse el buimac.
-Nimic, am spus si am ras.
S-a ridicat din pat si s-a dus la sifonier, de unde a scos o cutiuta mica,
argintie.
S-a asezat in genunchi langa pat.
-Of, Nessie, imi strici toate planurile. Trebuia sa ma trezesc inaintea
ta.Trebuia sa iti aduc micul dejun la pat...
-O,da? Si carui fapt ii datorez aceasta tentativa de gest?
-Fii, serioasa, macar de ziua ta...
-Ziua mea?
O, da! Era chiar ziua mea. Cum de am uitat?
-Nessie...
-Am uitat...
-Nu uiti niciodata de ziua mea, de ziua lui Edward, a Bellei, a tuturor
membrilor...dar uiti de ziua ta de nastere?
-Pai voi sunteti importanti pentru mine.
-Dar tu nu esti importanta pentru tine?
Am inceput sa rad. Era ciudat. Nu mai uitasem de ziua mea pana cum. Dar cat am
fost de ocupata cu facultatea...
-Imi dai o data ce ai acolo?am spus eu inca razand.
-Trebuie sa imi fac curaj.
-Sa iti faci curaj?
Mi-a intins micuta cutie. Am deschis-o cu grija, intrebandu-ma ce ar putea fi
acolo...
Ei,bine, la asta nu ma asteptam...
Un inel.
-Ai vrea sa...adica...stii tu...sa fii...
Asteptam. Era amuzant sa vad cum nu reuseste sa isi gaseasca curajul si cuvintele
potrivite ca sa imi spuna. Nu il vedeam des pe Jake intimidat.
-Nessie, ajuta-ma!
Am inceput sa rad. Hei, nu m-am schimbat peste noapte, sunt aceeasi pe care o
stie, de ce ii e frica?
-Spune!
A tras aer adanc in piept apoi a spus:
-Vrei sa fii sotia mea?
-Normal ca vreau!
Am sarit sa-l imbratisez.
Aveam de gand sa mergem la casa mare, insa in final ne-am hotarat ca mai pot
astepta vreo ora....

-Grabeste-te, Alice o sa ne omoare pe amandoi daca nu ajungem mai repede!


-Jake, ce imi pregateste Alice?
-Vei, vedea.
-Deci imi pregateste ceva.
-Vei vedea. Imbraca-te si hai.
Oare pe unde mi-am aruncat tricoul?Mmmm....mai bine imi pun ceva mai elegant. Am
deschis dulapul si am ales o rochita bleo si o pereche de balerini. M-am pieptanat
si gata...hei, unde mi-e inelul? Am inceput sa il caut.
-Pe asta il cauti?spuse Jake.
-O,da..
Mi l-a pus pe deget. Imi statea bine. Era foarte dragut. Din aur alb si
diamante..dar nu asta conta. Putea fi din orice, era de la Jacob, asta era
important. De la viitorul meu sot....uau!

Am ajuns in sfarsit la casa mare. Am tras aer in piept, simtind un miros nou,
cunoscut si unul mai putin cunoscut. Il stiam pe cel dintai..si ii cunosteam si
masina parcata in fata casei: David!
Am alergat inauntru. Bunicul mi-a deschis usa. Nu am apucat sa vad decat un tort
mare si 8 lumanari aprinse, apoi au inceput sa cante "Multi ani traiasca". Am
suflat in lumanari si i-am imbratisat pe toti, primind felicitari si cadouri.
-David, am spus imbratisandu-l. Imi era atat de dor de voi. Unde e Aisha?
Stiam ca al ei trebuie sa fie cel de-al doilea miros, cel care imi era mai putin
cunoscut. Nu apucasem sa petrec destul timp alaturi de ea pentru a ma obisnui cu
mirosul ei de vampir.
Am vazut-o si am fugit sa o imbratisez. M-a imbratisat si ea cu drag. Era la fel
ca ultima data cand am vazut-o, cu o singura exceptie: nu mai avea ochii rosii, ci
galbeni. Devenise o fata cu ochii de aur.

Multumiri:
Le multumesc mamei si cumnatei mele, fiindca au fost primii mei cititori si m-au
incurajat sa scriu mai departe.
Ii multumesc Adrianei pentru ca mi-a amintit cum ii chema pe toti membrii haitei
de varcolaci.
Le multumesc fetelor de pe www.stiritwilight.blogspot.com si celor de pe
www.twilight2you.blogspot.com pentru ca mi-au publicat fanficul.
Dar, in primul rand, va multumesc voua, celor care ati citit!

-partea a 2-a-

Capitolul 1:Clacare
-Renesmee, lasa cartile alea pentru o clipa si vino sa ma ajuti!Trebuie sa probezi
rochia si in plus nici nu stiu ce buchet...
-Relaxeaza-te, Alice!Mai e o luna!
-Da, insa o luna este foarte putin timp si sunt atatea de facut!
-Ia o pauza, bine?Nu te mai stresa atat.
Eram in living impreuna cu Alice si Jacob. De cand le dadusem vestea ca ne
casatorim, iar Alice se oferite voluntar sa ma ajute cu nunta, era in culmea
fericirii, insa ma tem ca nu stia sensul cuvantului "simplu".Vroiam o nunta
simpla, o rochie simpla...insa cuvantul acesta nu se afla in dictionarul ei.
-Renesmee, esti exact ca Bella!
-O,nu, nu sunt.Daca as fi fost, nici nu te-as fi lasat sa imi faci nunta.
-Mama ta m-a lasat sa le organizez lor nunta.
-Insa atunci nu te cunostea la fel de bine cum te cunosc eu acum.Stiu de ce esti
in stare.
-Haide,nu fi rea, colaboreaza.
-Alice, este nunta mea, trebuie sa fie cum vreau eu, nu cum vrei tu.
Tata avea dreptate:"Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta?"
-Renesmee, o data te mariti, nu poate sa fie asa, pur si simplu...
-Insa trebuie sa ma reprezinte pe mine! Si rochia aia, Alice! Nu imi place.
-Dar e frumoasa.
-E prea...frumoasa.Prea pretentioasa, prea scumpa, prea,prea,prea....
-Nu poti sa faci asta!
-Off..Jacob, ajuta-ma!
Citea niste cursuri si nu parea ca asculta conversatia noastra.
-Pai...
Pai ce?O nu, nu si Jacob...
-Ce e Jake?Nu esti de acord cu mine?
-Desigur ca nu este, interveni Alice. Ceea ce spui este absolut....
-Jake!
-Ba da, sunt de acord, spuse insa nu prea convins.
-Oh, hai, Jake.
-Bine.Eu cred ca....
Insa nu am mai putut afla ce crede Jake, pentru ca tata a parcat masina scartaind
si a intrat pe usa val-vartej.
S-a asezat pe canapea sprijinindu-si capul in maini.
-S-a intamplat ceva?l-am intrebat.
-Nu mai pot.Pur si simplu nu mai pot.Chestia asta cu medicina a fost o idee foarte
proasta.Gata.Renunt.
-Sa inteleg ca nu a mers prea bine practica ta, zise Jacob.
-Tata, dar nu poti renunta.
-De ce nu pot?
-Pentru ca...
Nu stiam de ce nu. Pur si simplu.
-Ce vor spune oamenii?am continuat intrebarea.
Cam neinspirat, ce e drept.
-Le veti spune ca mi-am rupt piciorul.Sau ceva de genul.
-Dar...
Nu am mai continuat.Stiu ca ii era greu, si mie imi era.Insa puteam rezista.Imi
placea medicina si nu conta care este pretul.
-Deci, spuse tata schimband vorba. Practica ta cum a mers, Jacob?
-Pai, am confundat ficatul cu rinichii, dar in rest cred ca a fost bine.
Alice interveni in discutie:
-Edward, trebuie sa ma ajuti:Renesmee nu este de acord cu ceea ce vreau eu, in
legatura cu nunta si trebuie sa o convingi ca...
-Mai slabeste-o, Alice, spuse tata obosit. Las-o sa faca ce vrea, e nunta ei, nu a
ta.
Ha, i-a zis-o!
-Bine, a spus Alice si a iesit pe usa.
Uff..
-Alice, stai, nu te supara!
-O sa-i treaca, spuse tata.
-Tata, nu ar trebuie sa renunti....aaa..
-Ma duc la spital sa o iau pe mama ta.In curand i se termina tura,spuse el
ridicandu-se.
Off...
-Hai, Jake, sa mergem acasa!
Jacob s-a ridicat lenes de pe canapea, s-a intins apoi a venit si m-a imbratisat.
-Ce spui de tata?l-am intrebat.
-Nu toti au puterea lui Carlisle.Nu il condama, bine?
-Cred ca ai dreptate.In regula.
-Hai, sa mergem acasa.

Capitolul 2: Discutie

-Ce vroiai sa spui in seara asta, mai devreme, despre nunta?


Stateam in pat,iar el imi pieptana parul.
-Pai....Nu ar trebui sa ii dai mana libera lui Alice, daca vrei sa iasa ceva
simplu.
-Stiu si asta incerc sa fac, dar nu asta vroiai sa imi spui. Hai, Jacob, te
cunosc.
M-am intors cu fata la el.
-Spune-mi.
-Bine..pai, ma gandeam...daca...l-am chema si pe tatal
meu,si...Sam,Embry...stii...
-Jacob!
-Daca nu vrei...
-Jacob!!Tu te auzi?
-Ce?
-Nu am ajuns inca la lista invitatilor, insa nu m-am gandit vreodata sa ii exclud
pe prietenii tai, cu atat mai putin pe tatal tau.Cum ai putut sa crezi asta?
-Pai, stiu ca nu vrei cine stie ce si..
-Tu vrei cine stie ce?
-Ce?
-Adica o nunta mare, cu fast...
-Pai, nu, insa....
-Insa?Vrei?
-Nu.Daca tu nu vrei, nu vreau nici eu.
-Nu vorbeam despre mine acum.Spune ce vrei.
-Vreau ce vrei si tu.
-Discutia asta nu duce nicaieri.
-Uite, Nessie -mi-a spus apropiindu-se si mai mult de mine- stii ca Alice are atat
spirit organizatoric cat si estetic...
-Insa ii lipseste simtul practic...
-Adevarat.Mie imi plac petrecerile organizate de ea si asa mai departe.Acum tine
de tine cat din toate astea vrei.
Am oftat.
-Hei, nunta trebuie sa fie un motiv de bucurie, nu de stres.Daca vrei, fugim in
Tahiti si ne casatorim in costume de baie.
Am inceput sa rad.
-Ar fi o optiune.
Am inceput din nou sa radem...imi si imaginam...
-Cred ca trebuie s-o fac si pe-asta, am spus.
-Ce?sa mergem in Tahiti?
-Nu. O sa-i dau mana libera lui Alice.
-Esti sigura?
-Nu. Asa ca nu ma mai intreba, sa nu ma razgandesc.
-Nessie, nu vreau sa faci ceva de care sa iti para rau,bine.
-Cat de rau poate fi?
-Nu stiu.
-Hei,si luna de miere?am intrebat.
-Tahiti?spuse el ridicand o spranceana.
-Mmm...de ce nu?

Capitolul 3: Urgenta

Toata ziua ce a urmat, m-am gandit daca sa o las pe Alice sa se ocupe de nunta
sau nu. Ma bucuram ca nu ma poate vedea, caci daca ar fi putut ar fi vazut cum m-
am hotarat si m-am razgandit de cel putin 10 ori.
Tata nu venise la cursuri. Era hotarat sa renunte si nu stiam cum as putea sa il
conving sa nu o faca. Totusi, poate era mai bine pentru el, daca orele de practica
il faceau sa sufere atat de mult.
Mama era asistenta bunicului si se descurca de minune. Ea era altfel, era mai
puternica...
S-a terminat si ultimul curs si am iesit din amfiteatru, pornind spre masina.
-Nu ai fost deloc atenta,spuse Jacob.
-Pai, nu prea.Am pierdut ceva?
A inceput sa rada.
-Te-ai hotarat?
-Nu.

Aisha ma astepta acasa. Intotdeauna, dupa cursuri, ne duceam la casa mare. Stateam
acolo o vreme, iar cand vroiam sa fim singuri mergeam acasa.
Aisha, bineinteles, stia asta. Statea asezata pe scarile de la intrare. Cum am
parcat masina, a venit si mi-a deschis portiera, apoi m-a imbratisat.
-Cum a fost la cursuri?intreba ea.
-Sincera sa fiu, nu am fost prea atenta. Ma tot gandesc ce sa fac in priviinta
lui Alice.
-Haide, vino in camera mea.
-Deci, despre ce vorba? am intrebat asezandu-ma pe pat.
-De ce crezi ca trebuie sa fie vorba de ceva?
-Intotdeauna trebuie sa fie vorba despre ceva cu tine, Aisha.
-Renesmee...crezi ca David ma iubeste?
-Pai nu stiu ce sa spun, am glumit eu.
Am vazut-o incruntandu-se.
-Normal ca te iubeste!
-Hei, nu mai glumi cu lucruri din astea.
-Off...de ce intrebi?
-Mi-ar placea sa stiu ce gandeste.Crezi ca daca il intreb pe Edward imi va spune?
-Cred ca nu. Dar care-i oful?
-Ma gandeam...e asa de minunat ca te vei casatori si eu iti voi fi domnisoara de
onoare, insa....
-Insa....
-Mi-ar placea sa o fac si eu!
-Ce sa faci?
Gandul meu inca umbla aiurea.
-Sa ma casatoresc!
Aaaa...
Chiar in momentul in care ma gandeam ce ar trebui sa spun eu acum, a sunat
telefonul.
Uau, o minune ca il aveam in buzunar.
-Scuze, i-am spus si am raspuns.

-Renesmee?ma intreba vocea de la telefon.


-Da, am raspuns.
-Sunt Sam.
-Buna, Sam. S-a intamplat ceva?
Era ciudat ca ma sunase. Singura cu care mai pastram legatura era Caire, insa
nici ea nu imi scrisese de mai bine de o luna.
-Da,raspunse el. Puteti veni aici?
-Desigur, dar ce s-a intamplat?
-Nu iti pot spune la telefon. Va rog, veniti aici cat puteti de repede.Si daca
ati putea sa o luati si pe Bella..
-Dar de ce?Ce s-a intamplat?
-Va rog, veniti doar.....tu, Jacob si Bella.
-Bine, vom veni cat putem de repede. Dar ce....
Inchisese. Oare ce s-a intamplat? Si de ce vrea sa vina si mama?
Jacob a urcat in camera Aishei. Auzise convorbirea cu Sam.
-Sa mergem, a spus.
L-am luat de mana si am alergat pana la masina.
-Aisha, le spui tu, te rog...
-Da, da, stai fara grija!
Ne-am oprit la spital sa o luam pe mama.
-Ce s-a intamplat?
As vrea sa stiu.
-Nu stim nici noi prea multe.Iti spunem pe drum.HAI!
Am lasat masina in parcarea aeroportului. Dupa ce Aisha le va spune ca am plecat,
probabil tata sau Alice, sau altcineva va veni sa o ia acasa. A doua pereche de
chei se afla in camera mea din casa mare.
Am luat primul avion catre Arizona. Din feircire, pleca in 30 de minute si nu a
trebuit sa asteptam. De fapt, am ajuns pe ultima suta de metri.
Dupa ce s-a terminat decolarea mi-am scos centura de siguranta si mi-am pus capul
pe umarul lui Jacob. Oare ce se intamplase? Ma gandeam la toti cei dragi: Billy,
Sam, Charly, Emily.....Claire?

Capitolul 4:Rugaminti

Am gasit cu usurinta un taxi in aeroport, insa nu a fost de acord sa ne duca pana


la La Push, spunand ca era prea departe. Mama i-a indesat o suma enorma in buzunar
si am pornit.
Am alergat pe alee pana la micuta casa a lui Billy. Eram cu totii ingrijorati, nu
stiam ce sa credem.
Simteam cum inima imi bate mai tare decat de obicei, urcand pana sa-mi ajunga in
gat. Aveam un gol ce se zbatea in stomac, iar capul imi vajaia.
Am apasat puternic pe clanta si am intrat.
Sam ne astepta. Parea imbatranit, cuprins si framantat de griji.
-Ati venit, murmura el.
-Spune, Sam, ce este? am intrebat.
-Claire, spuse el foarte incet. E sus,va asteapta. E....grav bolnava.
-Cum? De ce, ce a patit?
Nu spunea nimic. Se uita la mine, la noi, nefiind capabil sa rosteasca vreun
cuvant.
Billy a intrat in camera. Jacob s-a dus la el si l-a imbratisat.
-Tata...sunteti bine?
-Urcati, spuse Sam. Va asteapta.
Am urcat pana la dormitorul in care dormisem eu si Jake in urma cu un an.
Claire era intinsa in pat. Quil statea langa ea. Isi tinea capul in maini, parand
extrem de obosit.
M-am apropiat de pat. Apoi am vazut-o: Claire....era galbena ca ceara, iar sub
ochii avea brazdate cearcane imense.
Asa micuta, cu parul blond si ondulat, nemiscata, parea o papusa. Insa imaginea
era morbida. In camera se simtea un miros dulce, coplesitor si greoi: mirosul
mortii.
M-am apropiat si mai mult.
-Ce are?am intrebat soptit.
-Leucemie,a raspuns Quil.
-Va...
-Muri,da, spuse el si isi cuprinse din nou capul cu mainile.
Dar asta nu se poate! Nu, nu este posibil! Claire...Micuta Claire, energica,
mereu vesela, cu zambetul pe buze...frumoasa, fericita si cu un viitor inainte! Nu
se poate....
Mama se apropie si ea de pat.
-Dar...nu ati dus-o la medic, poate...
-Am dus-o la toti medicii...nu i-au dat nicio sansa. Nu exista nicio sansa. Sau
poate totusi exista una. De asta te-am chemat aici, Bella.
-Quil, dar eu...trebuia sa ne spuneti, sa il aducem pe Carlisle, eu nu sunt
doctor...
-Nu avem nevoie de un doctor. Niciun doctor nu mai poate face nimic pentru ea.
-Atunci, nu inteleg. Ce vreti sa fac eu?
-Nu pot trai fara ea, spuse Quil. Pur si simplu nu pot. Insa daca as sti ca ea
traieste....sub o alta forma...oricum....poate as putea rezista.
Stiam ce spune, nici nu vroiam sa ma gandesc cum ar fi sa raman fara Jacob.Si
totusi.....ce puteam face?
M-am uitat la mama. Nu puteam citi nimic pe fata ei. Apoi, intr-o secunda mi s-a
parut ca se schimba de la intelegere la uimire, apoi la suparare.
-Quil, nu pot face asta! a spus ea aproape tipand.
Claire s-a miscat foarte putin, trezita din somnul ei, apoi capul i-a cazut intr-
o parte.
-Bella, uita-te la ea! Moare! Esti unica ei salvare! Te rog, Bella, te rog, fa-o,
a spus Quil asezandu-se in genunchi.
Jacob l-a ridicat de umeri. Ne uitam cu totii la mama.
-Dar nu se poate, spuse ea. Nu pot condamna un copil la o viata ca a mea! Nu pot!
Mama a cazut in genunchi langa pat. M-am asezat langa ea si am luat-o in brate.
-Mama, am spus plangand.
Nu stiam ce sa spun, nu stiam ce sa cred. Stateam acolo, plangand, privind cand
la mama, cand la Claire. Stiam ca se stinge pe minut ce trece. Stiam ca va muri si
nu e drept. Insa ceea ce ii cereau ei mamei era drept? Era etic? Era ceva ce ea
putea face?
Nu stiam aceste raspunsuri. Stiam doar un lucru: Claire nu poate muri.
-Mama, te rog, i-am spus si eu.
Am sperat ca nu ma voi uri pentru asta. Stiam ca este o presiune foarte mare
asupra ei.
-Dar nu avem voie. Renesmee...Volturii...nu...
Volturii....cei mai temuti vampiri, cei care imi apareau uneori in cosmaruri, cei
care au vrut sa ne omoare....
Am inceput sa plang si mai tare. Pur si simplu nu ma puteam opri, nu ma puteam
controla. Salvarea lui Claire era condamnarea noastra.
-Bella, te rog, te implor, incepu Quil din nou.
-Va fi un copil toata viata. Nu se va putea controla, va omori oameni, Quil!
Oamenii pe care voi ii protejati, ea ii va omori! Asta vrei? Sa o transformi intr-
o criminala?
-Orice, numai sa stiu ca este in viata, raspunse el.

Capitolul 5:Ultimul fluturat de aripi

-Renesmee,adu-mi trusa din masina.


M-am ridicat si m-am repezit spre usa. Am ajuns la masina si am deschis
portbagajul. Am luat trusa si am alergat cu ea inapoi.
Cand am ajuns din noi in camera, Claire se trezise.
-Ai venit, spuse ea vazandu-ma.
M-am dus si am imbratisat-o.
-Mi-era asa de dor de tine, imi spuse incet.
-Si mie imi era dor.Stai linistita, o sa te faci bine.
-Nu o sa ma fac.O sa mor.
-Nu, Claire,nu.Nu vei muri, nu spune asta.
-Dar asta simt. Ma apasa aici, spuse atingadu-si pieptul.
-Nu,nu,nu, spuneam tinand-o in brate.
Nu stiam ce altceva sa spun, ce sa fac. Ii auzeam inima batand din ce in ce mai
incet, ii vedeam buzele vinetii si imi era groaza atat de faptul ca ea ar putea
muri, cat si de o pisibila transformare in vampir.
-Mi-e atat de somn,spuse ea.
-Dormi.Iar cand te vei trezi te vei simti mult mai bine.
-Ma bucur ca ai venit sa ma vezi,Renesmee.
Am lasat-o usor din brate si am asezat-o cu capul pe perna. Imediat a cazut intr-
un somn profund.
Mama tragea ser intr-o seringa. M-am uitat la ea intrebator.
-Morfina, spuse abia soptit.
-O vei face?am intrebat-o.
-Voi incerca.
Quil s-a asezat pe pat langa Claire. Obrajii ii erau din nou uzi de lacrimi.
-Ia-o,imi spuse mama intinzand seringa. Fa-o!
-Ii pot face injectia, dar apoi....trebuie sa o faci tu.Stii ca eu nu pot.
-Da.
Am luat seringa cu mana tremuranda. Pana acum nu mai facusem injectii decat la
animale. Dar stiam cum trebuie facut. I-am luat usor mana si i-am cautat vena.
Vederea mea este mult mai buna decat a oamenilor, asa ca am gasit-o repede.
Am respirat adanc.
Acul a intrat sub piele, paralel cu vena, pana a strapuns-o. Am inceput sa apas
usor pentru a impinge serul.
Dupa ce seringa s-a golit, am tras incet acul. Era gata. Si era partea cea mai
usoara.
Stiam ca in mama inca se da o lupta si ca ii este foarte greu sa o faca. Si mai
stiam ca morfina va avea efectul de a o tine pe Claire paralizata in timpul
transformarii. Nu cred ca as fi rezistat sa o aud urland si vaitandu-se ca pe
Aisha. Si cu siguranta, nici mama.
Stiam ca morfina incepea sa isi faca efectul, dar mama nu reusea sa isi faca
curaj.
M-am uitat la fata lui Claire: parea atat de senina si fericita. Apoi am auzit
ceva ca un fluturat stins din aripi.
Era o inima care inceta sa mai bata.

Capitolul 6:Tristete

Mama s-a napustit asupra ei. Am auzit cum dintii ii perforau pielea si am simtit
mirosul intepator al sangelui.
Apoi, a lasat-o pe Claire si a iesit atat de repede din camera, inca nici nu am
apucat sa o vad.
Numaram secundele. Se auzea ticaitul unui ceas in camera si inimile lui Jacob si
Quil, insa nimic altceva. Am mai asteptat. Liniste.
Pana la urma, m-am apropiat de Claire. In aer inca se mai simtea mirosul
sangelui.Un firisor ii curgea pe gat.
I-am atins obrazul. Era rece. Mana. La fel. Si nici o alta inima batand.
"Haide,Claire,haide!" imi spuneam in gand. Lacrimile au inceput sa imi curga
iarasi pe obraji.
Ma uitam la ea. Parea ca doarme cel mai dulce somn. Un somn vesnic.
Am facut cativa pasi inapoi. Quil s-a apropiat de pat, iar Jacob a venit si m-a
luat in brate. Mi-am lasat capul pe umarul lui, patandu-i tricoul de lacrimi.
-A murit, nu-i asa?am intrebat incet.
Atunci Quil s-a prabusit.
Dupa ce si-a revenit, am parasit camera. Jacob m-a urmat.
-Lasa-ma putin singura, te rog. Stai langa Quil.Are nevoie de tine.

Mi-am sters lacrimile si am pornit spre plaja. Acolo am gasit-o pe mama. Statea pe
nisip, cu capul in maini.Am imbratisat-o si am ramas mult timp asa. Daca ar fi
putut sa planga, ar fi plans si ea, cu siguranta. In cele din urma, se uita la
mine.
-A murit, i-am spus.
M-a imbratisat din nou.
-Poate, daca m-as fi grabit....
-Mama! am spus aproape rastit. Ai facut deja prea multe! Si...imi pare rau...ca am
insistat...e mai bine....
-Ca s-a intamplat asa, continua ea in locul meu, pentru ca eu nu puteam sa rostesc
cuvintele.
Mi-am pus capul pe picioarele ei si m-a mangaiat pe par. Am stat asa minute, ore
in sir, fara sa spunem nimic.
Nu stiam ce se intampla in casa, nu vroiam sa stiu nimic. Eram atat de obosita si
de trista. Daca imi mai permiteam sa imi doresc ceva in momentele alea, imi doream
sa merg acasa.
Am vazut-o pe Emily venind spre noi.Ne-am ridicat de pe nisip.
-Bella....Renesmee....
-Cum se simte Quil?am intrebat.
-Pai,el...nu se stie ce va fi cu el. Pana acum, nu s-a intamplat ca sufletul
pereche al cuiva sa...
A tacut. Stiam ca nu poate rosti cuvantul. Emily era foarte apropiata de Claire.
Numai cand ma gandeam, simteam parca o durere in inima si cum lacrimile incep
iarasi sa imi curga. Am tras aer adanc in piept, ca sa nu incep sa plang.
-Unde e Jacob?intreba mama.Mergem acasa.
-Bella, te rog, mai stati macar o zi. Quil are nevoie de Jacob.
-Quil are toti prietenii langa el. Si daca Jacob vrea intr-adevar sa ramana, nu il
opreste nimic. Insa noi mergem acasa.
Era suparata pe Quil pentru ceea ce ii facuse. El probabil nu stia-sau poate nu ii
pasa- ca era pe cale sa ne condamne pe toti.
Caci daca am scapat o data de Volturi, a fost o minune. Si, de regula, minunile se
intampla doar o singura data.
Am pornit spre casa. Jake era in sufragerie.Avea o mana pe umarul lui Billy.
-Plecati, nu-i asa?intreba cel din urma.

Capitolul 7:Revenire

Am deschis gura sa spun ca da, insa nu am reusit sa articulez cuvintele. Era ceva
ciudat. Am innumarat persoanele din casa. Cele a caror inima batea: Jacob, Quil,
Sam, Billy si Emily. Inca o data: Jacob, Quil, Sam, Billy si Emily. Cinci
persoane. Insa de sus, de la etaj, se auzea un zgomot mai slab, o bataie slaba de
inima care incepea si exact cand incepeam sa aud se oprea...si incepea din nou.
Eram zapacita. Am inchis ochii. Se auzea din nou, de data asta ceva mai tare.M-am
uitat la mama.Era inmarmurita.
Am alergat amandoua la etaj si am intrat in camera lui Claire. Ea statea intinsa
in aceeasi pozitie, ca si cum ar fi dormit. Insa zgomotul care ma innebunea a
inceput din nou, de data asta mai tare si frenetic. Era singurul sunet care ma
putea atinge in acele momente.
Sunetul unei inimi care se schimba.
Mama s-a apropiat si i-a atins mana.
-Jacob! striga ea.Jacob!
A ajuns si el intr-o clipa.
-Cheama-i pe Edward si Carlisle!
Jake a iesit din camera.
Stiam ce se intampla, insa nu stiam cum este pisibil.
-Renesmee,esti sigura ca....
-Mama, inima ei nu mai batea. Pur si simplu. Si acum....nu stiu, nu stiu ce s-a
intamplat!

*****

Tata si bunicul au ajuns cinci ore mai tarziu. Afara se intunecase. Stateam pe
podea, prijinita de patul lui Claire.
Nu stiam ce sa cred, nici ce vreau .Nu ma puteam gandi la absolut nimic. Decat la
un singur lucru: Claire-vampir. Frica imi intrase in fiecare particica o corpului.
Frica de faptul ca ea va fi un nou-nascut incontrolabil si noi toti vom plati
pentru asta.
Dar, cu toate astea, daca mi-ar fi fost dat sa traiesc inca o data ultimele 10
ore, probabil as fi luat aceleasi deicizii. Stiam ca rugamintea mea a convins-o pe
mama sa o transforme pe Claire.Dar nu o puteam lasa pur si simplu sa moara...ma
intrebam pe noi cine oare ne va salva cand vor afla Volturii ce am facut. Cine va
risca pentru viata noastra in clipa executiei?
Stiam raspunsul: nimeni.
Pur si simplu ne vom duce ca si cand nici nu am fost, fara sa lasam nimic in urma.
Va fi ca si cum nici nu am fi existat.
Cuvintele imi rasunau in minte: ca si cum nici nu am fi existat.
Caci stiam ca vor veni pana la urma. Ar fi fost prea frumos ca ei sa nu vina.
Pentru ca un copil-vampir atrage intotdeauna Volturii. Si va muri alaturi de cei
ce l-au creat.
Oare era posibil ca cineva sa se salveze?Pana la urma, doar eu si mama eram
vinovate. Doar ca ei....ei condamnau prin asociere.
Usa s-a deschis. Nu am gasit in mine puterea sa ridic capul si sa-i privesc.
Stiam, dupa miros, ca tata si bunicul ajunsesera.
O mana rece mi-a atins fruntea.
-O sa fie bine, mi-a spus tata.
Insa stiam ca nu va fi.

Capitolul 8: Trezita din somn

Emily a intrat in camera.


-Bella, Renesmee, daca vreti sa va schimbati hainele, va pot imprumuta cateva. Si
daca mai aveti nevoie de orice altceva, nu ezitati sa imi cereti.
Mama a dat din cap, murmurand "nu, multumesc", insa eu am simtit nevoia acuta sa
imi fac un dus.
-As vrea sa imi fac un dus, am spus.
-Desigur.
M-a condus pana la baia din capatul holului, apoi a intrat intr-una din camere.
Cand s-a intors, mi-a intins un prosop mare impreuna cu un trening negru si un
tricou.
Apa calda are mereu efect de calmare asupra mea, asa ca am savurat momentul din
plin.
Am iesit din cada infasurata in prosop si am inceput sa imi perii parul ud. Inima
a inceput sa imi bata iarasi mai tare cand mi-am amintit situatia in care ne
aflam. Gandurile negre mi-au invadat cu repeziciune mintea si m-am simtit foarte
slabita. S-a dus efectul calmant al apei.
M-am imbracat in trenigul lui Claire, in timp ce incercam fara putinta sa imi
opresc gandurile rele si frica de moarte. Mi-am mai periat o data parul, lasandu-l
ud pe spate si am iesit.
In camera in care zacea Claire era aceeasi tacere monumentala si sinistra, aceasi
imagine pe care o lasasem: Quil, stand cu capul in maini pe scaunul de langa pat.
Era greu de spus daca dormea sau era treaz. Mama si tata, langa fereastra,
tinandu-se de mana. Bunicul, stand langa Claire in partea opusa lui Quil; si
Jacob,motaind intr-o pozitie chircita pe canapeaua de langa usa.
Valuri de disperare m-au cuprins din nou, vazand-o pe Claire intinsa in pat parca
dormind.
M-am intors la locul meu de pe podea, stand sprijinita de pat.
Urmatoarele trei zile au trecut la fel: stateam toti in camera, asteptand.
Rareori schimbam cate o vorba. Doar asteptam. Pana cand asteptarea noastra a luat
sfarsit.
Adormisem din nou stand pe scaun si nu imi aminteam cum ajunsesem in pat. Mi-am
intins oasele si am privit pe geam. O seunda mai tarziu, am tresarit convulsiv,
amintindu-mi de Claire si de faptul ca trebuia sa se trezeasca in curand.
Am sarit din pat si am alergat spre camera ei.Am apasat cu putere clanta si am
impins usa.
Camera era pustie. Patul lui Claire era acum gol.
Am coborat in fuga la parter, unde nu am gasit pe nimeni. In ultimle trei zile
casa vuia de oameni, iar acum: nimic.
-Mama! Tata! Jacob!!!
Nimeni.
Am iesit afara. Pe alee se afla Billy singur, in caruciorul cu rotile.
-S-a trezit, a spus pana sa apuc sa il intreb.
-Si unde sunt cu totii?
Probabil se dusesera cu ea sa vaneze. Oare cat timp dormisem?
-A fugit. A sarit pe geam si a pornit-o spre padure. S-au dus cu totii dupa ea.
M-am uitat la el cu ochii mari. Parintii mei si Jacob erau in padure, infruntand
un nou-nascut, iar pe mine nu m-a trezit nimeni ?Oh, nu, Jacob...
Am inceput sa alerg catre padure.
-Renesmee, nu! Asteapta! Au spus sa stai aici! Renesemee....
Billy striga dupa mine, insa stiam ca nu are cum sa ma ajunga din urma in
caruciorul cu rotile.
Mi-am incordat muschii la maxim, incercand sa alerg si mai repede.
Inima imi batea cu putere si tremuram de emotie. Daca patisera ceva?

Capitolul 9: Intrebari

Alergam mai repede, alergam innebunita de spaima. In scurt timp, am inceput sa le


simt mirosul. Dar erau o gramada de mirosuri noi, parca aveau ceva din mirosul lui
Jacob, insa atat de diferite.
Ajunsa in mijlocul padurii, i-am simtit mirosul lui Jake si in scurt timp am
ajuns in poienita in care se aflau ei. Nu stiu la ce imagine de cosmar ma
asteptam, ideile groaznice imi misunau prin minte cu viteza maxima si nu imi
puteam imagina decat lucruri rele.
In mijlocul poienitei se afla Claire. Micuta, fragila la o prima vedere. In fata
ei se aflau mama, tata si bunicul.
La o privire mai atenta, am vazut cel putin 5 lupi inconjurand poienita, ascunsi
printre copaci. Atunci am realizat ca al lor era mirosul nou, cel care semana
putin cu al lui Jake. Baietii redevenisera varcolaci, din cauza lui Claire. Ma
uitam cu disperare dupa Jacob, vroiam sa il zaresc in forma lui de lup. Insa
atentia mi-a fost atrasa de vocea dura a tatalui meu:
-Renesmee, ai facut o imprudenta sa vii aici!
Mi-am dat seama ca este suparat ca am venit. Bineinteles, isi facea griji. Si
bineinteles, uitase ce abilitati am eu in momentele critice. "Imprudenta este o
calitate a mea", i-am raspuns in gand.
Totusi, oricat as fi fost de imprudenta, nu am facut niciun pas in plus inspre
Claire. Stateam tintuita locului, uitandu-ma la ea. Dintr-o data, a intors capul
spre mine.
Stiam ca va avea ochii rosii, dar tot am tresarit.
S-a apropiat de mine. Nimeni nu a schitat niciun gest.
Bine, poate aveam eu acea putere, insa mi-ar fi fost de folos si ceva sustinere.
-E adevarat?m-a intrebat
M-am clatinat, ametita. Vocea ei era atat de schimbata....parca ar fi fost mai
degraba a unei mici femei, decat a unui copil si nu semana absolu deloc cu vocea
lui Claire.
-Ce sa fie adevarat?am intrebat cu vocea tremuranda.
-Ca sunt un vampir. Ca m-ati facut un vampir si tu ai fost de acord cu asta.
Daca am fost de acord? Dar...ce intrebari erau si astea?Si de ce statea asa calma?
Si de ce....de ce nu se purta ca un nou-nascut obisnuit?
-Este adevarat, Renesmee?insista ea.
-Da.Este adevarat.
-De ce?
M-a uimit si mai mult.Nu stiam ce sa cred, ce sa spun, nu stiam de ce se comporta
asa....
-Pentru ca erai pe moarte, Claire. Iar noi te-am....salvat.
-De ce nu m-ati lasat sa mor?
-Pentru ca...tinem la tine.
-Eu nu vreau sa fiu asa. Nu vreau sa fiu vampir. Nu imi place.
-Imi pare rau,am reusit sa articulez cu greu cuvintele.
Claire mi-a intors spatele si s-a afundat in padure.

Capitolul 10: Surprindere

-Ce se intampla?am spus socata.


Ceilalti s-au apropiat de mine.
-Nu stim, Renesmee, a spus bunicul. S-a trezit in urma cu cateva ore si cand ne-a
vazut pe toti acolo a sarit pe geam si a fugit in padure .Apoi, cand am gasit-o,
nu ne-a venit sa credem...
-Se hranea cu o caprioara, continua tata. Stia ce s-a intamplat, a auzit tot ce
vorbeam noi, chiar si atunci cand era bolnava si ati venit voi la ea. Am incercat
sa ii raspundem la intrebari, insa avea altele si altele.
S-a aproapiat si mama.
-Nu vrea sa fie vampir, spuse ea. Si este suparata pe noi ca am facut asta. Nu
stiu prin ce minune, dar este foarte matura.
-Probabil s-a intamplat ceva in timpul transformarii, spuse bunicul. Nu am
experienta la genul asta de transformari.
-Gandurile ei sunt foarte elaborate, ca cele ale unui adult, continua tata. Insa
nu poate accepta ca este vampir, acesta este gandul ei dominant. Intr-un mod
ciudat, nu setea este cea care o domina, ci acest gand.
-Deci este posibil sa nu ne faca probleme?
-Se poate controla, asta e sigur. Insa trebuie sa fim cu ochii pe ea pana aflam ce
s-a intamplat exact, spuse tata. Dar daca nu se poate obisnui cu ideea, e posibil
sa ne faca mai multe probleme decat am crezut initial.
Am inghitit in gol. Ma asteptam de la Claire sa fie un nou-nascut care nu se poate
controla, ma asteptam sa ne puna tuturor vietile in pericol sau sa nu inteleaga ce
sa intampla cu ea. Insa nu ma asteptam sa fie atat de lucida.
-Ne poate pune tuturor vietile in pericol,spuse tata. Este foarte impulsiva si
foarte puternica.
-Jane avea doar cu doi ani mai mult decat Claire atunci cand a fost
transformata,spuse bunicul.
M-au trecut fiorii cand i-am auzit numele lui Jane.
-Asta inseamna ca mai avem o speranta?Tata?
-Posibil. La cat de bine se controleaza Claire si avand in vedere ca nu gandeste
ca un copil, cred ca da. Totul depinde insa de ea, daca se va impaca cu ideea.
-Dar de ce este atat de pornita impotriva acestui lucru?
-Cu totii am fost, spuse tata. Mai putin Bella si Aisha, pentru ca ele si-au dorit
asta. Viata vampirica inseamna renuntarea la multe lucruri, iar pentru Claire este
cu atat mai greu pentru ca va avea etern aceeasi infatisare de copil si nu va
putea niciodata sa creasca pentru a putea fi impreuna cu Quil.
-Asta ai citit in mintea ei?
-Da.
Ma simteam dintr-o data foarte obosita si vinovata. Cum am putut fi atat de oarba?
Lupii se transformasera din nou in oameni, iar Jacob a alergat la mine si m-a
imbratisat.
-Te simti bine?m-a intrebat.
-Da, cred ca da.
Ne-am intors acasa, unde Claire ajunsese deja. Billy o vazuse intrand pe geamul
camerei sale si il sunase pe Sam. Dupa spusele sale, Claire se inchisese in camera
si nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Si stiam ca mai devreme sau mai tarziu trebuia
sa am o discutie cu ea. Preferam mai tarziu.
Am zarit in fata casei porsheul galben al lui Alice. Am alergat intr-acolo uimita.
Aisha si Alice ne asteptau. Le-am imbratisat cu drag pe amandoua.
-Unde e micuta vampirita?intreba Alice. Am venit sa o luam acasa.

Capitolul 11: Viziunile

-Alice, o poti vedea? Ce se va intampla?


-Este foarte greu de spus. Isi tot schimba deciziile. In unele viziuni, ea
incearca sa se omoare. In altele, fuge departe de noi, intr-un loc cu multa
zapada, nu imi dau seama exact unde.
-Spune-le, Alice, zise Aisha.
Alice se incrunta.
-Au dreptul sa stie.
Tata si ceilalti ajunsesera la noi si se asezaseara in jurul nostru.
-Bine, zise Alice oftand. La inceput, imi apareau unele viziuni in care ea, ei
bine....
Ofta. Tata continua, citindu-i gandurile lui Alice:
-O omora pe Bella, spuse el cu glas obosit.
Am simtit ca mi se inmoaie picioarele si ma prabusesc. Jacob m-a prins la timp.
-Dar aceste viziuni nu imi mai apar, spuse Alice. Dintre toate, aceasta este cea
mai putin probabila.
-Mai uita-te, am spus. Ce mai apare?
Alice si-a dus mainile la tample, masandu-le usor.
-Nu pot sa vad clar, ati aparut voi in peisaj, spuse inclinand capul spre mine si
Jacob.
-Renesmee, spuse tata, cred ca ar trebui sa te duci sa vorbesti cu ea acum.
Convinge-o sa vina cu noi, nu trebuie sa mai stea aici. Daca va fi de acord, vom
pleca in seara asta. Eu, Carlisle si Alice o vom duce cu masina. Tu, Jacob, Aisha
si Bella, veti lua avionul.
-De ce sa se duca Nessie?sari Jacob. De ce nu va duceti unul dintre voi? Claire
poate fi periculoasa, de ce o trimiteti pe ea?
-Relaxeaza-te, Jacob, spuse tata batandu-l pe umar. Vom fi cu totii in apropiere
si in plus, Renesmee este mai puternica decat noi toti cand e in garda.
Nu imi placea ca se bazau prea mult pe acea putere a mea. Daca aveam sa mi-o
pierd, fara niciun avertisment?
Tata isi dadu ochii peste cap.
-Du-te, Renesmee, spuse tata. Numai pe tine te va asculta.
-Edward, spuse Jake. Chiar trebuie sa stea ea de vorba cu Claire?
-Da.
Dintr-o data, Claire a aparut in fata casei, la cativa metri de noi. Nu am vazut-o
cand a ajuns. Statea pur si simplu si ne privea.
-Du-te, Renesmee, imi sopti Aisha. E o fata buna, te va asculta.
M-am incruntat. De unde stia Aisha ce fel de om este Claire, cand nu o mai vazuse
niciodata?
Mi-am scuturat capul pentru a alunga acest gand, ma voi gandi mai tarziu la asta.
Jacob ma tinea inca de mana. M-am intins si l-am sarutat pe obraz, i-am dat drumul
la mana si am pornit spre Claire.
Capitolul 12: Furie

-Putem vorbi putin?am intrebat-o.


Nu mi-a raspuns, insa mi-am imaginat ca ar trebui sa o urmez.
Am ajuns in camera ei, mai exact in camera in care ea zacuse in timpul in care era
bolnava si in timpul transformarii.
S-a sezat pe pat, incrucisandu-si picioarele sub ea.
M-am clatinat putin. Inca eram marcata de cele petrecute si cand mai uitam la pat
parca ma asteptam sa o vad pe Claire umana, zacand acolo, de parca ar fi dormit.
In locul ei, o Claire vampir, uimitor de frumoasa, cu pielea alba si ochii rosii
statea relaxata si astepta sa spun ceva ce eu nu reuseam sa articulez.
-Imi pare atat de rau, Claire, am spus si am simtit cum lacrimile ma ameninta. Pur
si simplu nu ne-am gandit la ce va urma, eram cu totii disperati sa te salvam....
-Nu v-ati gandit, spuse ea rece, fara sa se uite la mine.
-Claire, uite ce e: mama nu a fost de acord initial, insa Quil a tot insistat, a
facut presiuni asupra ei. Si eu am presat-o, pentru ca te vedeam cum mori, iti
auzeam inima batand din ce in ce mai incet si nu vroiam sa te pierd!aproape ca am
tipat eu.
Bine, imi pierdusem firea. Nu intentionasem sa spun asta, insa viziunea despre
care spusese Alice, cea cu mama moarta, imi trecuse prin minte din nou. In plus, o
vedeam pe Claire atat de rece si indiferenta si nu am reusit sa ma lupt cu acea
tensiune.
Claire se ridicase in picioare pe pat, parul i se desfacuse din coada si ii atarna
rebel peste fata, mainile ii erau incordate in pumni, iar ochii ei rosii ma fixau
furiosi.
Insa si eu eram la fel de furioasa: nu era drept sa o urasca pe mama, nu era
drept sa se poarte asa cand noi toti tineam la ea.
Cand furia a atins cote maxime si am simtit ca voi exploda de nervi, Claire s-a
aruncat asupra mea intr-un atac pe cat de violent, pe atat de haotic. Manioasa si
eu, am impins-o cu putere catre perete, pe care l-a strapuns, oprindu-se trei
camere mai in fata.
Cand mi-am revenit din uimire, am alergat dupa ea. Statea exact in pozitia in care
cazuse, avand capul in maini si plangand in hohote. Desigur, din ochii ei nu
curgea nicio lacrima.
M-am dus sfioasa langa ea si i-am pus o mana pe umar. Nu a reactionat in niciun
fel. M-am asezat langa ea.
-Claire, te rog, iarta-ma, am reactionat prosteste.
-Eu te-am atacat, spuse ea printre suspine. Si imi pare rau.
-Stai linistita, i-am spus mangaind-o pe spate.
Ea s-a agatat de gatul meu, imbratisandu-ma si a continuat sa planga.

Capitolul 13: Discutie

-Mi-e atat de greu, spuse ea cand s-a mai linistit.


-Stiu,am spus.
Oare chiar stiam?
-M-am speriat foarte tare cand m-am trezit, toate erau atat de noi, iar amintirile
mele erau in ceata. Simteam cum ma ustura ceva in gat si cand am atacat
caprioara...pur si simplu nu m-am gandit la nimic, am actionat ghidata de
instincte.
-E bine ca nu ai atacat pe vreunul din oameni.
-Cum as fi putut face asta?
-Cum ai spus si tu, fara sa te gandesti.
-Acum inteleg....
S-a desprins din bratele mele.
-Cum pot trai fara el, Renesmee? Cum o sa pot trai fara Quil?
-Vino cu noi. Avem multe sa te invatam. Noi te intelegem, Claire! Si cand vei fi
stapana pe puterile si emotiile tale, te vei putea intoarce la el. Cred ca puteti
fi impreuna daca vei fi capabila sa te controlezi.
-Nu se poate....el este varcolac, daca fac un pas gresit poate muri din vina mea
si asta nu mi-as ierta-o nicicand.
-Mama si tata au fost impreuna cand mama era un om. Era cam aceeasi situatie. Nu
cred ca le-a fost usor, dar au putut avea o relatie date fiind circumstantele. Eu
cred ca este posibil, Claire. Si cred in tine ca vei reusi!
Ea a facut ochii mari, dar nu a spus nimic. Medita.
-Vei putea sa ne ierti?am intrebat-o.
-Da, cred ca da. Cred ca am facut-o deja. Lasati-ma doar un timp sa ma acomodez,
bine?
-Vrei sa vii cu noi?
-Am de ales?
-Presupun ca da.
Nu a raspuns.
-Vei avea camera ta, o putem decora cum iti doresti. Din punct de vedere
financiar, vei avea tot ce iti doresti.
Macar atat puteam face pentru a-i reduce tristetea.
-Chiar sunteti asa bogati?intreba ridicand o spranceana.
-Dap.
-De unde aveti atatia bani?
-Ei bine, nu e ca si cum a trebui sa dam banii pe mancare. Investitii pe termen
lung si, bineinteles, Alice iubeste bursa.
A zambit.
-Renesmee, tu nu esti vampir. Iti simt inima batand si iti aud sangele pompandu-se
in vene.
M-au trecut fiorii cand a spus asta.
-Iti amintesti povestea cu mama si tata?Sunt copilul lor biologic. Mama a ramas
insarcinata cu mine pe vremea cand era om.
-Dar cum este posibil?
-Totul este posibil daca ai suficienta incredere.

Capitolul 14: Inapoi in micuta casa

Am luat avionul inapoi catre Minnesota chiar in seara aceea. De abia asteptam sa
ma intorc acasa, in casuta mea si a lui Jacob, sa fim din nou doar noi, fara
nimeni sa ne deranjeze.
Lipsisem deja patru zile de la facultate, probabil colegii mei erau ingrijorati,
caci niciodata nu am mai lipsit. Jacob lipse uneori, din diferite motive: fie nu
se putea trezi la timp, fie nu avea chef. El nu lua scoala in serios, o facea doar
pentru a fi alaturi de mine.
Aveam sa ma intorc probabil la inceputul saptamanii urmatoare. Desi imi placea
mult facultatea, de data asta eram fericita ca aveam sambata si duminica in fata,
doua zile libere in care ma puteam relaxa. Stiam ca nu este prudent sa fac planuri
pentru nunta si ar trebui amanata, pana ce Claire va fi ceva mai fericita. Cel mai
rau lucru, atunci cand nu poti fi cu cel pe care il iubesti, este ca cineva
apropiat tie sa se casatoreasca. Nunta trebuia amanata, de asta eram sigura, insa
nu aveam curajul sa ii spun si lui Jacob.
Am trecut de cel care ne verifica actele si ne-am indreptat spre pasarela care
facea legatura cu avionul.
Toata durata zborului am dormit, obosita de toate intamplarile trecute.
M-am trezut de abia cand avionul a aterizat si am fost putin zguduita cand rotile
au atins pista.
-Facem o escala sa luam cina? intreba Aisha cu subinteles in timp ce paraseam
aeroportul.
Casa noastra era la marginea orasului, la cativa km de aeroport. Puteam lua un
taxi sau...puteam merge pe jos. Nu mai vanasem de destul de mult timp si nici
Aisha, daca ma uitam bine la ochii ei. Erau negru-taciune.
-Sa mergem, am spus zambind.
Am mers relaxati pana am ajuns la marginea padurii, iar cand am ajuns destul de
departe incat sa nu mai existe riscul sa ne vada cineva, am inceput sa vanam.
Jacob s-a preschimbat in lup si am vanat impreuna.
Am ajuns acasa inspre dimineata. Bunica, Jasper si David ne asteptau nerabdatori.
Stiam ca cei din urma nu erau prea fericiti ca iubitele lor plecasera sa o ia pe
Claire.
M-am dus la bunica sa o imbratisez, iar Aisha a fugit in bratele lui David.
Dupa ce schimbat cateva vorbe, am plecat cu Jacob la casuta noastra.
Mi-am facut un dus si m-am dus in dormitor. Jake adormise deja. M-a bufnit rasul.
M-am intins langa el si am adormit imediat.
Cand m-am trezit, am simtit parfumul lui Jacob invaluindu-ma si pe el cum ma
saruta pe umar. Insa nu vroiam sa deschid ochii, imi era prea somn.
-Trezeste-te, somnoroaso! spuse el.
Am deschis ochii. In camera era semintuneric, ca si cum soarele de abia rasarea,
la fel cum era cand ma culcasem. Ce naibii? Atat de putin am dormit?Mi se parea ca
au trecut ore.
-Hai, Nessie, o sa ajunga Claire inaintea noastra.
M-am ridicat in cot. Cum asa?
-Ai dormit 14 ore, ma lamuri el.
Cum? Deci soarele nu rasarea, ci apunea.
Veni mai aproape de mine si ma saruta pe gat.
-Trebuie sa ajunga?am intrebat inca somnoroasa.
-Ultima data cand am vorbit cu ei treceau de frontiera.
Ma saruta din nou pe gat. Cu cat buzele lui se lasau mai jos de gat, cu atat
senzatia de somn ma parasea si o alta punea stapanire pe mine.....

Capitolul 15: Talentul

Am ajuns, in cele din urma la casa mare, cateva ore mai tarziu. Afara se
intunecase de-a binelea.
Ma asteptam sa vad porsheul galben al lui Alice in garaj, insa nu era.
Am intrat in casa. Mama statea ghemuita in fotoliu si completa niste fise,
probabil ale pacientilor.
-Te-ai intors la spital?am intreabat-o zambind.
-Da. Spre deosebire de tine, care ai dormit toata ziua, spuse razand.
-Ha...
-Probabil as fi facut acelas lucru daca mi-as fi permis sa dorm.
-De ce nu au ajuns inca?
-S-au oprit sa vaneze, dar trebuie sa ajunga dintr-o clipa in alta.
Nu aveam stare, ma plimbam dintr-o parte in alta a incaperii.
-Vrei sa te calmezi?intreba David coborand scarile.
-Nu.
Am simtit cum incep sa ma relaxez si am stiut ca Jasper trebuie sa fie pe aproape.
Imediat, l-am vazut coborand scarile.
-Unde e Aisha?l-am intrebat pe David.
-In camera ei.
Am urcat pana la camera Aishei. Usa era deschisa, iar ea statea la birou, cu o
foaie in fata si un pix in mana. Cosul de langa birou era plin cu hartii
mototolite.
-Ce faci?
-Rau. Nu reusesc sa imi gasesc cuvintele, nu pot scrie nimic.
A mototolit si foaia pe care o avea in fata si a aruncat-o alaturi de celelalte.
-Aisha, ce vrei sa scrii?
Ii placea sa scrie poezii si erau foarte frumoase. As fi putut sa jur ca daca luam
din cos hartiile voi gasi pe ele o gramada de versuri superbe.
Vroiam sa o intreb ce s-a intamplat, dar mi-am adus brusc aminte de intamplarea
din La Push, atunci cand Aisha imi spusese despre Claire ca e o fata buna.
-Aisha...
-Nu ma intreba.
-Nu vroiam sa te intreb asta. Mi-am amintit ceva: tu nu o cunosteai pe Claire, de
ce ai zis ca este o fata buna?
-Ah, nu ti-a spus Carlisle? Se pare ca asta e talentul meu.
-Ce?
-Da, pai imi dau seama de caracterul oamenilor numai vazandu-i. Cool, nu?
-Uau....dar cum de nu ai stiut asta pana acum?
-Nu am stiut pentru ca nu am cunoscut pe nimeni strain de cand am devenit vampir.
Am stat doar cu voi. Edward a citit in gandurile mele, dar a crezut ca sunt doar
impresiile mele despre voi. Tot atunci a realizat si el.
-Aisha...
Vroiam sa o intreb ce se intampla de fapt cu ea, dar am auzit motorul porsheul
apropiindu-se de casa.
-Au ajuns, am incheiat eu conversatia brusc.

Capitolul 16: Volturii

Dupa ce a cunoscut si restul familiei, Claire a spus ca ar vrea sa stea putin


singura.
-Camera ta nu este gata inca, ii spuse bunica. Vroiam sa te lasam pe tine sa iti
alegi culorile si mobila. Care este culoarea ta preferata?
-Negru. Vreau sa fie neagra.
-Scumpo, esti sigura?
-Absolut.
-Poti sta in camera mea pana este gata a ta, i-am spus.
-Si tu, unde?
-Eu am casa mea, aproape de aici. In fosta mea camera imi tin doar niste carti si
haine mai vechi. O poti folosi fara nicio problema.
I-am spus unde se afla si a urcat acolo, unde a ramas pentru tot restul
urmatoarelor zile.
-Tata, tu stii ce gandeste, incearca sa o ajuti!
Trecusera trei zile de cand Claire se intorsese acasa si nu iesise din vechea mea
camera. Ceilalti mi-au spus ca iesea adesea noaptea sa vaneze.
Era o zi de luni si tocmai ma intorsesem de la facultate.
-Nu sunt psihologul ei, Renesmee.Las-o in pace, ii trebuie timp sa se obisnuiasca.
-Si daca nu se va obisnui?
-Vom vedea atunci ce-i de facut.
*****
Si nu s-a obisnuit. Au trecut doua saptamani, iar Claire era la fel ca in prima
zi: trista, cufundata in ganduri, izolata de noi.
Bunica i-a aranjat camera. Alice nu a fost de acord sa o faca neagra, ci roz.
Claire nu a spus nimic. S-a mutat acolo si a inceput sa se adanceasca in carti,
mai ales cele cu vampiri.
-Claire, nu e adevarat de scrie acolo, de ce mai citesti?am intrebat-o intr-o zi.
-Nu ma pot regasi in niciun personaj dintr-o carte obisnuita cu oameni si stii de
ce, pentru ca nu sunt om.
Nu am mai spus nimic.
Sesiunea de examene incepuse si din cauza lipsei de timp treceam din ce in ce mai
rar pe la casa mare. Preferam sa imi petrec timpul liber cu Jacob, doar noi doi,
in micuta casa pe care o iubeam atat.
*****
M-am trezit si am deschis lenesa ochii. Era sambata si probabil dormisem pana la
pranz. Auzeam glasuri destul de aproape de casa. Le-am recunoscut imediat ca fiind
tata si Jake. Jumatate treaza, jumatate adormita, am ascultat ce spuneau:
-Ce facem acum?
-Nu stiu, Jacob, nu stiu. De data asta nu vom mai scapa.
-Nu a vazut Alice si cand vor veni?
-Maine.
-Cum?Nici nu avem timp sa chemam ajutoare.
-Dar e ceva ciudat. In viziunea lui Alice, sunt doar Jane si Aro.
-Crezi ca ne pregatesc o ambuscada?
-Cred ca da.
M-am ridicat din pat. Inima imi batea cu putere in piept. Asta e...asta ne va fi
sfarsitul. Nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la faptul ca vom muri. Ca
toate lucrurile pe care le iubesc nu vor mai exista maine. Ca oamenii pe care ii
iubesc nu vor mai fi. Si nici eu. Lacrimile imi curgeau pe fata.
-Jacob, fa ceva, orice, dar convinge-o pe Renesmee sa plecati de aici.
-Stii ca nu va pleca.
-Atunci minte-o. O vom minti cu totii. Nu ii spunem ca ei vin, ne vom preface ca e
totul bine.
-Voi incerca.
Am ramas tintuita locului, incapabila sa ma misc. Jacob a intrat in camera.
-Ai auzit totul, nu-i asa?
Nu am putut sa raspund, doar am dat din cap.

Capitolul 17: Rugaminti si disperare

Nu mai puteam respira, lacrimile nu conteneau sa imi curga pe obraji. Plangeam in


hohote, in bratele lui Jacob si plangea si el. Stiam ca asta este inevitabil, in
adancul sufletului meu stiam ca vor veni, dar am sperat ca ma insel.
-Nessie,linisteste-te, Nessie, te rog....
Nu puteam sa spun nimic, doar plangeam, corpul tresarindu-mi spasmatic la fiecare
respiratie si tremurandu-mi la fiecare suspin.
-Nessie...
Am inchis ochii si am incercat sa imi reglez respiratia, sa imi opresc lacrimile.
Vom muri...si aveam 24 de ore sa ma obisnuiesc cu ideea.
-Hai...sa mergem..la casa mare...
Vocea mea a sunat chinuita, epuizata, exasperata.
Si asa ma si simteam.
Am ajuns la casa mai repede decat de obicei. Ne despartea doar 1 km de padure
peste care am alergat mai repede ca niciodata. Desi imi era teama de reactia
parintilor mei, a intregii familii. Dar cum se puteau gandi sa ma trimita departe
de lupta? Cum credeau ca voi pleca, lasandu-i pur si simplu sa moara?
Toata familia mea era stransa in living, chiar si Claire.
Toti aveau aceeasi expresie infranta, aceeasi tristete in ochi, aceeasi disperare
in voce.
-Ai aflat, spuse tata, nu ca o intrebare, ci ca o constatare.
Stia ce simt si stia ca nu i-as parasi. Cum puteam sa traiesc stiind ca ei au
murit? Si mai ales stiind ca poate daca as fi fost acolo, i-as fi putut ajuta.
-Renesmee,esti sigura?
-Da, tata. Nu plec nicaieri.
-Renesmee, te implor, spuse si mama.
-Nu.
-Puteti avea o viata frumoasa tu si Jacob, undeva departe. Fa asta pentru noi.
-Cum crezi ca as putea avea macar o viata fara voi?Dar pai una frumoasa....
-Renesmee, spuse si Alice.
-Lasati-o in pace, nu va pleca, spuse tata.
Citea hotararea in gandurile mele. Nimic in lume nu m-ar face sa plec. Incerc sa
ii salvez sau mor alaturi de ei, astea erau variantele mele. Si bineinteles, a
doua era cea mai probabila.

Capitolul 18: Ultima noapte de dragoste

Toata ziua am stat impreuna. Tata si bunicul faceau planuri. De parca i-ar fi
putut impiedica ceva sa ne ucida. De parca am fi avut o sansa sa ii
invingem.Seara, au ajuns Rosalie si Emmet. Bunicul ii chemase de la Paris de cum
aflase.
Stateau in prag si se uitau la noi cu figuri inexpresive.
-Chiar vin, nu?spuse Rosalie.
Alice se plimba dintr-o parte in alta a camerei, incercand sa obtina o viziune
clara. Asta facuse toata ziua.
Prima data, ii vazuse pe Jane si Aro venind spre noi. Apoi, viziunile erau in
ceata, pentru ca apaream eu si Jacob in ele. Deciziile se schimbau si ea nu reusea
sa inteleaga mare lucru.
L-am luat pe Jacob de mana si am plecat in padure. Cand am ajuns destul de
departe, el m-a imbratisat strans. Lacrimile ma amenintau din nou, dar am luptat
cu ele.
Jake mi-a luat capul in maini si m-a sarutat.
-Nu esti atenta.
-Cum pot fi atenta, Jake? Cum ma pot concentra la ceva cand stiu ca maine va fi
poate ultima zi, ca poimaine nu va mai exista?
Cel mai groaza imi era ca eu voi supravietui si Jake va muri. Sau mama, tata, sau
oricare alt membru al familiei. Mi-era groaza ca as fi nevoita sa traiesc fara
unul din ei. Stiam ce am de facut daca se va intampla asa si ma rugam sa am
suficienta putere sa o fac. Am sa ma duc direct spre ei, am sa ma arunct in
bratele mortii daca unul din ei va muri.
-Te rog, Nessie, concentreaza-te la mine doar un moment.Uita-te la mine. Poate
asta va fi ultima data cand te tin in brate, poate va fi ultima data cand te
sarut. Poate aceasta va fi ultima noapte si vreau sa fii a mea in aceasta ultima
data. Te rog, uita de tot pentru o vreme. Uita de tot inafara de mine.
M-am uitat in ochii lui. Era usor. Trebuia sa ma las prada pasiunii pentru aceasta
ultima noapte. L-am cuprins in brate si i-am mangaiat umerii lati si puternici.
Si am reusit sa uit o vreme de tot.
De tot inafara de Jake al meu, de iubirea mea ce poate maine nu va mai fi.

*****
Ne-am intors acasa aproape de miezul noptii. Am intrat pe geam si m-am dus direct
in veche mea camera sa ma schimb si sa imi fac un dus. Nu era ca si cum nu ne-ar
fi auzit intrand. Dar ne-au respectat intimitatea.
Am coborat scarile 10 minute mai tarziu.
Intotdeauna mai rapid decat mine, Jacob era deja acolo.
-Claire pleaca, spuse Carlisle.
-Cum?
Aveam de partea noastra puterea unui nou-nascut si o lasam pur si simplu sa plece?
-Pentru ca asa am hotarat noi, spuse tata.
-De ce?
-E ceva ciudat la mijloc. S-ar putea sa nu fi venit pentru Claire, ci pentru tine,
sa te verifice. Daca ar fi aflat de Claire, tindem sa credem ca veneau cu totii.
Insa sunt doar Jane si Aro. In toate viziunile, sunt doar ei.
-Dar daca Aro te va atinge, va sti imediat.
-Si daca nu o va face? Daca tinand-o pe Claire aici distrugem si ultima urma de
speranta pe care o aveam?
-Du-te, Claire, spuse bunicul. Si orice s-ar intampla, ramai in La Push.
Ea s-a uitat o data inapoi si a iesit pe usa.
-Dumnezeu sa ne ajute, spuse bunicul.

Capitolul 19: Aro si Jane

Am ramas acolo, tacuti, pana in zori. Doar stateam si ne bucuram unul de prezenta
altuia pentru timpul care a mai ramas.
-Vin, spuse tata ridicandu-se in picioare.
Am simtit ca privirea mi se incetoseaza si ma ia ameteala.
Tata si bunicul s-au dus langa usa, asteptand. David, Emmet si Jasper s-au asezat
mai in spate, in partea stanga.
Mama a venit si m-a imbratisat, apoi s-a dus langa ei. Jacob s-a dus sus sa se
transforme.
Aisha m-a luat de mana si ne-am alaturat grupului impreuna cu Alice si Rose si
bunica, in partea dreapta.
Jake s-a intors in forma sa de lup si a venit langa mine.
Stateam tacuti si asteptam.....
Usa s-a mai de perete cu o putere incredibila si am vazut-o: micuta, cu parul
blond, ochii rosii si o expresie aroganta. Jane.
Imediat in spatele ei se afla Aro.
-Vechi prieteni, spuse Carlisle. Aro, Jane. Bine ati venit in casa noastra.
Aro ridica mana dreapta.
-Pace, prieteni. Am venit cu ganduri pasnice.
Da, desigur.Pe cine credea ca minte?
-Carlisle, Edward, continua el de parca ar fi facut inventarul.
Privirea i-a strafulgerat si s-a oprit asupra lui David.
-David, nu te-am mai vazut de secole. Cine este ea?spuse Aro ridicand o spranceana
catre Aisha.
-Este partenera mea.
Accentua cuvantul mea.
-Pace, prietene. Nu vrem sa va facem rau.
Au inaintat in casa, iar tata a inclinat din cap in spatele lor in semn ca da.
Da, ce? Da, spuneau adevarul? Nu vroiau sa ne faca rau?
M-am uitat in ochii lui si a mai inclinat o data capul in semn ca da.
-Prieteni dragi, spuse Jane cu ceea ce mie imi parea cea mai falsa voce posibila.
M-au trecut din nou fiorii. Ea continua:
-Am venit la voi cu ganduri de prietenie. Ne confruntam cu cea mai grava problema
de pana acum. Si speram ca voi, prin bunatatea si loialitatea de care ati dat
dovada de-a lungul anilor, ne veti sustine.
Cand le-am fost noi loiali lor?
-Prieteni dragi, spuse Aro cu vocea ferma, atat de diferita de cea catifelata si
extrem de falsa a lui Jane.
Daca pana atunci tot avansa in camera, trecand cu vederea asupra fiecaruia dintre
noi, acum ajunsese in partea opusa usii. S-a intors spre noi, desfacandu-si
mainile ca intr-o imbratisare larga.
-Prieteni dragi, am venit sa va cerem ajutorul!

Capitolul 20: Decizie

Am ramas preplexa, cu respiratia intretaiata. Noi, sa ii ajutam pe ei?


-Edward va poate spune ca nu mintim, zise Jane.
Tata dadu o data scurt din cap.
-Ne aflam intr-o situatie cum nu ne-a mai fost dat sa fim, continua Aro.O familie
de nou-nascuti a fost creata undeva in Europa. Marcus, Caius si Demetri se afla
deja acolo, insa sunt mult mai multi decat ne-am imaginat.
-Cine i-a creat?intreba tata.
Cea care raspunse a fost Jane, cu vocea ei afectata si incredibil de falsa, care
ma scotea din minti.
-Nu stim inca, creatorul se ascunde, dar il vom gasi cu siguranta in curand.
Imi venea sa sar la ea. Stiam ca as dobora-o, era mai mica decat cei 1,70 ai mei
cu un cap, iar eu beneficiam de extra-puterea mea. Eram suficient de nervoasa si o
uram suficient de tare incat sa reusesc.
Aro m-a trezit din gandurile in care ma cufundasem.
-Asadar, prieteni vechi, sunteti alaturi de noi in aceasta confruntare?
-Pace, prietene, spuse bunicul. Suntem onorati ca ati venit la noi, insa ne
trebuie un timp sa deliberam. Vreau sa fiu sigur ca fiecare membru al familiei
mele este de acord cu aceasta decizie.
-Desigur.
-Avem nevoie de 3 zile.
-Trei zile?!?! tuna Aro. Carlisle, nou-nascutii actioneaza acum, nu peste 3 zile.
Va lasam 3 ore.
-O zi, se auzi vocea lui David si stiam ca isi foloseste puterea de convingere.
-Fie, o zi. La miezul noptii ne intoarcem.
Aro s-a indreptat spre usa, dar Jane tragea de timp.
-Rensemme, spuse ea si am simtit cum imi clocoteste sangele in vene.
M-am uitat urat la ea fara sa ma pot controla. Mi-a intors privirea cu ura si
stiam acea privire: era cea prin care isi manifesta talentul, acela de a produce
durere.
Insa nu am simtit nimic. Mama fusese mai rapida si pusese scutul intre noi.
-Ne vedem la miezul noptii, spuse ea infuriata si frustrata ca nu m-a putut
atinge.
A mai aruncat o privire plina de ura spre Jacob si l-a urmat pe Aro, care iesise
deja.
Am ramas nemiscati mult timp dupa ce ei au plecat. Asteptam sa fie destul de
departe incat sa nu auda ce vorbim.
Intr-un final, tata s-a relaxat putin, semn ca nu le mai putea citi gandurile din
cauza ca ajunsesera prea departe.
-Ce facem acum?am intrebat.
Vocea mea s-a auzit tare si parea puternica acum. Se simtea in ea ura profunda.
Dar in realitate, eram mai deznadajduita decat inaintea sosirii lui Aro si Jane.

Capitolul 21: Pregatiri

-Trebuie sa acceptam, spuse bunicul intr-un tarziu.


-De ce?intreba mama.
Imi luase intrebarea de pe buze. Nu vroiam sa ii ajut, cum am fi putut sa o facem
cand ei au vrut sa ne omoare?
-Pentru ca daca vor scapa cu viata din acea lupta vor veni dupa noi, asta e sigur,
spuse tata.
-Si inca ceva, adauga bunicul: sa presupunem ca ei mor, cu totii. Cine va mai
ramane in Voltera?
-Trebuie neaparat sa fie cineva?
-Desigur. Sunt malefici, stiu. Dar sunt simbolul dreptatii si fara ei alta ar fi
fost soarta noastra, a vampirilor, in general. Au reusit sa mentina ordinea si sa
ne pastreze scretul timp de secole. Si daca ei mor, urmatoarea mare familie de
vampiri ramasa in viata am fi noi. Si ne va reveni sarcina sa le luam locul.
-POFTIM?!?
-Si ce se va intampla daca refuzam sa le luam locul?intreba mama.
-Celelalte familii ne-ar putea acuza. Este, intr-un mod straniu datoria noastra.
In oricare dintre cazuri, nu vom mai avea liniste. Nu cred ca asta va doriti.
-Deci, nu ne ramane alta varianta decat sa ii ajutam?am intrebat ingrozita.
-Da. Ei sunt constienti de asta. Nu avem de ales.
M-am asezat pe canapea. Totul se invartea in jurul meu. Cum vom putea face asta?
Ceilalti au continuat conversatia, incercand sa gaseasca o modalitate de scapare.
Era insa evident ca nu exista niciuna.

A venit noaptea, iar Jane si Aro s-au intors. Au adus cu ei mai multe dintre
pelerinele acelea cu gluga pe care le purtau ei mereu.
-Trebuie sa purtam astea?a intrebat Aisha.
-Am crezut ca nu vreti sa se stie ca ati fost voi, in cazul in care vor mai exista
supravietuitoti. Astea va mai acopera fata si veti parea de-ai nostri. Insa e
problema voastra, spuse Jane cu dispret.
Am luat una dintre nenorocitele alea de pelerine si am imbracat-o.
-Avem o conditie, spuse David.
Jane si Aro si-au indreptat atentia catre el.
-Voi incerca mai intai sa ii fac sa renunte, inainte de a-i ataca.
-Nu, spuse Jane hotarata.
David se uita in ochii ei.
-Ba da.
Intr-o secunda, David era pe podea, zvarcolindu-se. Mama a alergat langa el si a
oprit-o pe Jane mental.
-Foloseste-ti puterea cu dusmanii, Jane, a spus mama cu hotarare in glas.
-Jane, inceteaza chiar acum! a tunat Aro.
Ea s-a uitat urat la el, dar s-a departat de David.
-Ai doar o incercare ca sa ii convingi, David, spuse Aro rece. Daca nu reusesti
din prima, atacam.

Capitolul 22: Intaia noapte de razboi

Si am pornit. Am alergat toata noaptea si toata ziua urmatoare. Pentru ca aveam


inavantajul de a obosi, mama si tata faceau cu randul, luandu-ma in spate cand
oboseam.
La miezul urmatoarei nopti am ajuns la destinatie: S-E Europei Centrale, Romania.
Padurile erau mai frumoase decat in toate tarile prin care trecusem. Ne-am oprit
in mijlocul uneia. Dormeam de ceva timp in spatele lui tata si m-am bucurat ca m-
am putut odihni. Am coborat usor si am privit in jur: totul era minunat, parca si
iarba era mai verde, si aerul mai curat.
Apoi mi-am amintit ca nu am venit in vacanta.
-Unde suntem?am intrebat.
-Muntii Fagaras, sopti tata.
Mai multe siluete au trecut rapid de langa noi, ajungand in fata. Printre ei, i-am
recunoscut pe Marcus, Caius, Demetri si mai multi din cei care venisera cu 8 ani
in urma sa ne nimiceasca.
Aro s-a intors si ne-a vorbit tuturor:
-Ii asteptam aici, trebuie sa apara din clipa in clipa. Din cate vedeti, membrii
familiei Cullen au fost de acord sa ni se alature. Nu uitati, David are o
incercare sa ii convinga, apoi atacam. Daca discutia lui se indreapta spre esec,
atacati mental si apoi fizic. Fiti pregatiti!
Impresia ca David nu va reusi sa ii convinga persista asupra mea. El putea
convinge un singur om o data, insa ei erau multi.Nu stiam cum va putea face asta.
Tata a venit si m-am imbratisat. Mama l-a urmat si a venit sa ma imbratiseze si
ea. Jake, care era in forma de lup, mi-a lins mana.
-Atentie! sopti Aro. Aliniati-va!
Tata a trecut in primul rand. Stiam ce ne asezasera astfel incat sa nu putem
comunica intre noi. Mama si-a ocupat locul de la mijlocul randului. Eu si Jake am
ramas ceva mai in spate.
Auzeam pasii celorlalti vampiri apropiindu-se. In cateva momente au ajuns in fata
noastra. Erau o multime. Am incercat sa ii inumar si m-am blocat cand mi-am dat
seama ca erau de cel putin doua ori mai multi decat noi si inca nu terminasem
numaratoarea.
Eram terminati. Nu aveam nicio sansa in fata lor. Si atunci am stiu ca Volturi
erau constienti de cum stau lucrurile, dar ne-au tras dupa ei, din razbunare.

Capitolul 23: Haotic

-Opriti-va! striga David. Opriti-va si ascultati!


Erau un sir infinit de vampiri. In fata lor de aflau doi, probabil conducatorii.
S-au oprit.
-Incetati chiar acum! Aceasta violenta nu va duce nicaieri! Haideti ca negociem pe
cale pasnica!
-Tinere, raspunse unul dintre conducatori, ne-am saturat de calea pasnica!
Am inghetat. Recunosteam acea voce foarte bine: era Vladimir, unul dintre romanii
care fusesera de partea noastra in urma cu 8 ani. Si eram sigura ca celalalt
conducator este Stefan, fratele lui.
M-am uitat la Jacob si el s-a uitat la mine. Nu puteam spune sau face nimic, nu
puteam comunica cu nimeni.
Tata a rupt randul si s-a apropiat de cei doi. Ajuns in fata lor, si-a dat gluga
jos.
-TU! urla Stefan. Cum poti fi de partea lor, dupa ce au vrut sa te omoare?
-Pace, spuse tata. Nu stiam ca sunteti voi. Nu am stiut impotriva lui luptam.
-Dar cum v-ati putut alatura lor dupa tot ce v-au facut?
-Te rog, asculta-ne, spuse David. Asculta-l pe Edward si crede ce iti spune,
fiindca spune adevarul.
-Incetati! striga Aro. Nu am venit aici pentru explicatii. Iar voi, decideti acum
daca sunteti cu noi sau impotriva noastra.
Eram la mijloc. Daca tata ar fi spus ca suntem de partea romanilor, Volturii ar fi
atacat, iar noi eram prinsi intre ei. Probabil ne-ar fi atacat chiar pe noi. Apoi
am realizat stiau ca este vorba de Vladimir si Stefan, de aceea ne-au pus atat de
departati in rand.
Tata nu stia ce sa faca si nici noi,ceilalti, nu stiam.
Daca spunea ca este de partea Volturilor, ca sa ne salveze pe noi, cei care eram
prinsi in rand, romanii ar fi atacat imediat.
Apoi, mai multe lucruri s-au intamplat simultan:
Tata a spus "Suntem neutri, asta nu e lupta noastra", Jake m-a prins de pelerina
si m-a tras intr-o parte, o haita de peste 15 lupi au navalit printre noi si o
silueta mica, blonda a atacat-o pe Jane.
M-am simtit trasa de Jake mai departe, fara sa ma pot dezmetici. Lupta a inceput
haotic. Romanii se parea ca stiu ca suntem de partea lor, caci nu ne atacau pe
noi.
M-am dat mai in spate si m-am izbit de ceva tare. Cand m-am intors, mi-am dat
seama ca este Felix, care era se batea cu Seth. Am sarit asupra lui si i-am prins
capul in maini, rasucindu-l cu putere. Seth a profitat de diversiune si l-a atacat
pe Felix, doborandu-l. Am simtit cum cineva ma ia de par. Era o femeie, nici macar
nu stiam cum o cheama, dar purta vesmintele Volturilor. M-am smucit si am impins-o
cativa metri in spate, unde Jacob a sarit direct la gatul ei.
Mi-am dat rapid pelerina jos, pentru a nu fi incurcata cu Volturii. Pentru ca
acum, mai mult ca niciodata, eram impotriva lor.
Ceva tare m-a izbit si m-a aruncat la pamant. Am cazut, dar m-am intors ridicandu-
ma pentru a contraataca. Insa lupii erau deja asupra lui.
Lupta era pe terminate si am inceput sa imi caut familia, ignorand praful care imi
bloca respiratia si mormanul de cadavre de la picioarele mele.
S-a auzit un tipat prelung si am vazut-o pe Claire cazand.

Capitolul 24: Durere

Jaine s-a ridicat victorioasa. Eu, mama si Aisha, am alergat toate trei asupra lui
Jane. Insa mama a ajuns prima. Era in spatele ei, asa ca Jane nici nu a vazut-o: a
apucat-o de umeri, tragand-o cu putere spre ea. Buzele i s-au apropiat de gatul
lui Jane, iar eu am inchis ochii.
Cand i-am deschis, capul lui Jane i se odihnea langa picioare.
Am alergat la mama si am imbratisat-o. Tata si bunicul ni s-au alaturat.
Un foc ardea deja destul de aproape. Lupta se incheiase. Ma uitam prin mormanul de
vadavre incercand sa il gasesc pe al lui Claire.
-Nu mai cauta, spuse tata aratand spre foc.S-a dus!
Am inceput disperati sa ne cautam si restul familiei si i-am gasit: Aisha si
David, Jasper si Alice scapasera de ultimii atacatori si le carau trupurile spre
foc. Rosalie, Emmet si bunica veneau spre noi. Tata si David s-au dus sa vorbeasca
cu Vladimir si Stefan, pentru a le explica totul.
Ma uitam disperata in toate partile si nu vedeam ceea ce imi doream: Jacob lipsea.
Imi invarteam capul in toate partile, incercand sa il zaresc.
-Nu il aud, spuse tata.
Lacrimile m-au podidit, varsand tot amarul zilelor trecute. M-am prabusit, iar
tata m-a prins in cadere.
-Jacob! am inceput sa il strig! Nuuu....nuuu...
Au inceput si ceilalti sa il caute.
-Renesmee, nu este, spuse Rosalie.
M-am uitat la cadravrele ce asteptau sa fie aruncate in foc.
-Nu este nici acolo, spuse ea.
-Poate este prea departe ca sa il pot auzi, spuse tata.
-Unde se putea duce?Lupta era aici.
Focul a ars orice urma a bataliei. Romanii ne-au invitat sa ramanem la eu o vreme,
in semn de recunostiinta. Intelesesera cum s-au intamplat lucrurile si
redevenisera prieteni cu noi.
Eu stateam pe jos, pe iarba arsa. Plangeam incontinuu, spunand "Jacob,Jacob".
Au trecut ore si nu m-am miscat de acolo. Soarele incepuse sa rasara.
-Renesmee, sa mergem, spuse tata. Ai nevoie de odihna.
-Nu plec de aici, am spus in hohote de plans.
Nu putea fi adevarat. Trecusem de batalie, trecusem cu bine, desi nu mai aveam
nicio speranta. Jacob al meu nu putea fi mort. Viata mea nu mai avea sens fara el.
Jake al meu...ce ma voi face fara el?
Vreau sa mor, nu vreau sa traiesc fara el, nu pot. Lupta se incheiase si nu aveam
nici macar sansa de a muri. De a scapa de o viata plina de durere.O viata fara
Jacob.
M-am simtit ridicata si purtat de bratele tatalui meu. Nu mai aveam putere sa ma
impotrivesc.

Capitolul 25: Ordine

Am adormit plangand, simtind cum sufletul imi moare de durere.


Cand m-am trezit, eram intinsa pe un pat moale, cu baldachin, iar razele soarelui
padrundeau prin matasea fina, batandu-mi in ochi.
Inima mi-a tresarit, amintindu-mi toate evenimentele trecute. Am sarit din pat,
ametita si speriata.
Jacob disparuse dupa lupta, Jake al meu nu mai era.
Mi-a scapat un suspin.
-Ce s-a intamplat, iubit-o?
Mi-am intos capul cu uimire, tresarind cu putere.
Jacob se afla acolo, alaturi de mine in patul cu baldachin. M-am frecat la ochi,
apoi m-am ciupit. Au!
-Nu visezi, iubit-o. Sunt aici langa tine. Sunt aici si nu voi mai pleca
niciodata.
Am sarit la pieptul lui si am inceput sa plang. El m-a curprins in brate si a
inceput sa ma mangaie pe spate.
-Acum de ce plangi?intreba el.
-De fericire.
M-a strans si mai tare in brate.
-Imi pare rau, iubit-o.
-Ce s-a intamplat? De ce ai plecat asa? M-ai speriat ingrozitor.
-Stiu. Mi-a spus Edward. Imi pare rau.
Am simtit cum ma inrosesc la fata. Am reactionat copilareste.
-Ce s-a intamplat?
-Demetri a scapat. L-am urmarit impreuna cu Quil pana dincolo de granita. Insa
Quil...
M-am uitat la el.Stiam. Imi puteam imagina ce va spune, dupa tonul vocii.
-Si Claire, am spus eu.
Jacob a oftat. Mi-am asezat capul pe pieptul lui si am ramas asa o vreme.
-Demetri este singurul dintre Volturi care a scapat? am intrebat intr-un tarziu.
-Da. Iar din nou-nascutii romanilor, a supravietuit doar o femeie. O cheama Elena.
Se pare ca ea si Stefan isi fac deja planuri impreuna.
-Ce facem cu Demetri?
L-am simtit pe Jacob ridicand din umeri.
-Probabil va incerca sa isi faca o alta armata. Insa vor trece ani buni pana sa
reuseasca. Avem timp sa decidem daca il lasam sau nu.

Capitolul 26: Povestea lui Vladimir


-povestea lui Vladimir si a Elisabetei nu este creatie proprie, find inspirata din
Dracula de Bram Stocker-

Am coborat din camera in care dormisem in curte, unde se aflau toti ceilalti.
Casa lui Vladimir si a lui Stefan era imensa. Ulterios am aflat ca era un palat.
Mi-a placut uneorm felul in care arata: paturile cu baldachin, scrile de piatra,
incaperile cu tavan foarte inalt.
Am plecat cu toii sa vanam, iar la intoarcere i-am gasit pe romani stand pe
tronurile lor. Erau foarte impresionanti stand acolo.
-Plecati, nu-i asa?intreba Vladimir.
-Curand, raspunse bunicul.
-Sa ne mai vizitati. Portile va sunt deschise oricand.
Am inceput sa ne imprastiem, pregatindu-ne de plecare. Stefan si Elena s-au
furisat afara. Vladimir statea nemiscat in tronul lui.
-E foarte frumoasa tara voastra, i-am spus.
-Era inzecit mai frumoasa pe vremea cand eram om.
-Cum era atunci?
-Numai paduri dese, sate cu poteci inguste si o viata frumoasa. Eram un print, un
conducator.
-Si printesa? A existat si o printesa?
-Da. Numele ei era Elisabeta. Dar soarta cruda a rapit-o de langa mine.
-Ce s-a intamplat?
-Tara era in razboi, iar eu am plecat la datorie. Am iesit invingator din lupta,
iar cand m-am intors, printesa mea era moarta. Primise o scrisoare in care i se
spunea ca eu am murit. S-a sinucis de cum a aflat, aruncandu-se in Arges. Raul
printesei.
-Imi pare atat de rau...
-Eu m-am dus in padure. Vroiam sa mor si eu, eram orbit de durere.Acolo m-a gasit
Stefan. Restul povestii cred ca ti-o poti imagina.
-Vai...
-Ai grija, draga Renesmee. Ai grija de dragostea ta si nu mai reactiona impulsiv,
ca aseara. Aminteste-ti: daca Elisabeta ar fi asteptat o confirmare a acelei
scrisori inainte de a de sinucide, alta ar fi fost soarta noastra.
M-am cutremurat.
-Renesmee, esti gata de plecare?ma intreba mama intrand in camera.
-Imediat.
-La revedere, preafrumoasa Renesmee.

Capitol 27:Detalii

La intoarcerea acasa, am luat cu totii avionul.I-am zambit tatei cand am vazut


biletele.
Totii lupii se intorsesera inapoi in La Push imediat dupa intoarcerea lui Jacob.
Toti cei ramasi in viata. Toti, mai putin Quil.
Am facut pe drum 17 ore, cu escala la Madrid si la Washington. Am dormit aproape
tot drumul. Evenimentele trecute ma obosisera si ma marcasera. Aveam nevoie de
odihna pentru a-mi reveni.
Cand am ajuns acasa, ma simteam deja ceva mai bine.
Tata a inceput sa ne povesteasca detalii ale luptei, ce gandea fiecare. Eu nu
vroiam sa imi mai amintesc de acea lupta. Si totusi, am ascultat. M-am asezat,
spirijinita de Jacob si cu picioarele intinse pe canapea.
-Ei banuiau ca este vorba de Vladimir si Stefan, insa au incercat sa tina asta
ascuns cat mai mult timp. Stiam ca ascund ceva de mine si totusi nu am reusit sa
imi dau seama decat prea tarziu.
-Stiau ca nu au nicio sansa, spuse mama.
-Nu chiar. De fapt, ei sperau ca ii vom ajuta sa-i invinga de romani, apoi aveau
de gand sa ne omoare.
-S-au panicat cand au vazut ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum le planuisera,
spuse Jasper. Le-am simtit panica atunci.
-Si apoi, Claire, spuse Alice cu voce mica.
Am inchis ochii. Claire. Micuta Claire.
-Stiam ca va veni, spuse tata. Si ca va aduce haita cu ea. Daca nu ar fi fost ei,
am fi murit cu totii.
-Cand ai aflat ca vor veni?intreba mama.
-Prima data am citit in mintea lui Jacob. El il auzea pe Sam si stia ca vor veni.
Cand Aro ne-a spus sa ne aliniem, am inceput aud toate gandurile acelor nou-
nascuti si pe cele ale lui Claire si ale haitei. Speram sa ajunga la noi simultan.
-Am vorbit cu Sam tot drumul, spuse Jake. Le-am dat detalii despre locul in care
ne aflam si despre tot ce se petrecea.
-Apoi, continua tata, stiam ca sunt aproape si m-am hotarat ca avem nevoie de o
diversiune. Si stiti ce s-a intamplat mai departe...
Au continuat entuziasmati sa povesteasca. Mama il ranise pe Demetri, dar o atacase
cineva a carui fata nu a vazut-o si Demetri a reusit sa fuga. Alice si Aisha l-au
omorat pe Caius, tata pe Marcus. Fiecare membru al familiei se pare ca devenise un
criminal, omorand cel putin unul sau doi vampiri.
-Dar tu, Renesmee?intreba Aisha.
-Pai, pot spune ca i-am dat o mana de ajutor lui Seth.
-Si mie, cu siguranta, spuse Jacob.
I-am zambit.
-Nu suntem niste criminali, Renesmee, spuse tata. Suntem niste invingatori.

Capitolul 28: Camera cu amintiri

Ne-am intors acasa, in micuta noastra casa. Si, intr-un fel ciudat, ne-am reluat
activitatile cotidiene. Ne-am intors la facultate, eu si Jacob. Nu a fost chip sa
il conving si pe tata sa revina. Medicina nu era pentru el. Insa mi-a promis
solemn ca se va inscrie la facultatea de Drept in vara ce urma.
Totul revenise la normal, daca ceea ce faceam noi se numea normal. Legaturile
dintre noi erau mai strange decat oricand, pentru ca mai invatasem inca o data cat
de importanti suntem unul pentru celalalt si toti ceilalti pentru fiecare. Am
invatat inca o data ca trebuie sa pretuim faptul ca suntem o familie.
Ne-am intors de la facultate, dupa ultima zi de cursuri din acel an. Trecuseram
anul 2 si ne astepta o vacanta pe care ne-o doream de mult.
Am mers la casa mare, pentru a ne intalni cu Alice. Dupa ce lucrurile s-au mai
linistit, am reluat pregatirile pentru nunta si luasem dificila decizie de a-i da
mana libera. Asa ca trebuia sa ma intalnesc cu ea la casa mare pentru a mai pune
la punct cateva detalii. Mai era o luna pana la nunta. Deja incepeam sa am emotii
si sa fiu nervoasa.
Jacob m-a lasat in fata casei si a plecat. Nu trebuia sa fie de fata, caci aveam
sa probez rochia. Era o alta rochie decat cea pe care mi-o alesese Alice initial:
una simpla, pe gustul meu.
L-am sarutat pe Jake si am pornit catre casa. Am auzit masina scartaind in spatele
mel si l-am vazut plecand.
Am intrat in casa. Ma asteptat ca Alice sa fie in living, asteptandu-ma
nerebdatoare. Dar nu era.
-Alice!! am strigat-o.Alice, unde esti?
Am tras aer adanc in piept, cautandu-i mirosul. Nu parea sa fie in casa.
Am urcat treptele catre veche mea camera. Aveam de gand sa o astept acolo, in timp
ce alegeam cateva carti care mi-ar fi putut fi folositoare pentru un nou proiect
de practica.
Dar pe drumul spre vechea camera, ceva mi-a atras atentia: o usa din capatul
holului. M-am indreptat spre ea, am apasat clanta si am intrat.
Camera era roz, cu o canapea alba de piele in mijloc, un birou si un sifonier,
ambele tot albe.
Stiam ca fusese camera lui Claire. Nimeni nu mai intrase in ea de cateva luni.
M-am indreptat catre birou. Intr-unul din sertare se afla o agenda. Am deschis-o,
rasfoind-o. Era plina cu desene. Nu am stiut ca desena atat de frumos.
Chiar inainte de a inchide agenda, am vazut scrisul frumos al lui Claire pe prima
pagina:
"Dragii mei, sa nu fiti suparati cand eu nu voi mai fi. Si sa stiti ca am facut-o
intentionat. Claire"
Mainile au inceput sa imi tremure si lacrimile m-au rapus. Saraca de Claire! Ea a
lasat-o pe Jane sa o omoare...

Capitolul 29: Noii Volturi

Alice intra in camera.


-Renesmee, ce s-a intamplat?
I-am aratat agenda.
-Nu ai vazut, asta, nu?
Ea a dat din cap.
-Nu am vazut asta. Poate s-a intors aici dupa ce noi am plecat. Nu am mai urmarit-
o de atunci.
-Asta cred si eu. Ca s-a intors aici si nu era singura.
-Quil?intreba Alice
-Da.
-Crezi ca au fost amandoi aici? Si ca...Renesmee...crezi ca s-au sinucis amandoi?
-Asa cred.
M-am lasat pe spate, cu capul pe picioarele lui Alice.
Am stat mult timp asa gandindu-ma la Claire, la toate amintirile de pe vremea cand
ea era om.Atat de frumoasa, atat de energica....era.
M-am ridicat, stergandu-mi lacrimile.
-De ce ai intarziat?am intrebat-o.
-Probleme. Edward, David si Carlisle au vorbit cu restul de familii-vampir.
Am inghitit in sec. Bunicul credea ca ceilalti vor avea pretentia ca noi sa
devenim noii Volturi, avand in vedere ca toti, cu exceptia lui Demetri murisera.
-Ei nu ne invinuiesc de nimic, insa au pretentia sa intervenim daca lucrurile o
iau razna.
-Ce vezi?
-Ca David ii va putea convinge pe toti sa fie pasnici, daca actionam din timp.
-Si intotdeauna actiona din timp, fiindca te avem pe tine, i-am spus imbratisand-
o.
-Asa-i, sunteti norocosi sa ma aveti.
-Si Demetri?
-Vor dura ani pana sa inceapa sa isi faca o alta armata. Dar din cate vad eu...
-Da...
-Nu intentioneaza sa faca asta. S-a saturat de putere si lupte. Va trai singur,
nomad, fara vreo idee de a face ceva pentru a-si reintregi echipa.
-Deci, asta e?fara Volturi?
-Fara Volturi.
Am imbratisat-o inca o data.
-Haide, acum, Alice, avem o nunta de organizat!

Capitolul 30: Din nou la inceput

Asta era, cu siguranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa
ii spun...purgatoriul?
Eram obligata ca 6 si uneori 7 ore pe zi sa stau si sa aud 6 sau 7 profesori
diferiti spunand niste lucruri plictisitoare. Probabil niciun adolescent normal nu
este chiar pasionat de scoala, dar eu ii depasesc pe toti, cu toate ca nu sunt
nici pe departe un adolescent normal.
Sunt un hibrid, un jumatate om-jumatate vampir, la fel ca mama mea, Renesmee. Si
sunt mandra de asta. Fratele meu mai mare, Romulus, este un varcolac, la fel ca
tata, Jacob. Si el este la fel de mandru. Poate prea mandru, uneori. Doar fratele
meu cel mai mic, Sirius, este om. Dar nici el nu este un om normal. Avand in ADN
atat gene de vampir, cat si de varcolac, este foarte puternic si aproape la fel de
indestructibil. Si daca cineva ar reusi sa ii faca rau, desi nu se pune problema,
el se reface foarte repede datorita sangelui de varcolac. Si, mda, este singurul
dintre noi care nu numai ca mananca mancare, ci ii si place. Bineinteles, nu intra
la socoteala si varcolacii, care se pot hrani cu mancare atunci cand sunt in forma
umana, dar de asemenea pot vana cand sunt lupi.
Familia mea, alcatuita in cea mai mare parte din vampiri, are in spate o istorie
destul de lunga si interesanta.
-Maria, vrei sa mergem impreuna acasa?ma intreba Alfred.
Ah, Alfred..nici nu am auzit clopotelul, atat de adancita eram in ganduri.
Alfred ar fi simpatic, daca nu s-ar gandi la mine in felul acela. Ah, ma tem ca am
mostenit darul cititului gandurilor de la bunicul meu. Nu pot sa spun ca imi place
neaparat asta, uneori poate fi chiar obositor. Dar este destul de util. De
exempli, stiu ca fratele meu Romulus a plecat cu Yanca, colega lui de clasa, in
loc sa ma astepte sa mergem impreuna acasa. Si stiu exact si ce fac...
-Alfred, imi pare rau, ma grabesc, ma asteapta Romulus in parcare sa mergem acasa.
Poate alta data.
Mai exact, ar fi trebuit sa ma astepte Romulus in parcare. Eh, casa noastra e
aproape, daca alerg prin padure fac 10 minute.
-Bine, Maria, ne mai vedem!
-Pa, Alfred.

Am alergat prin padure si am ajuns acasa. Am inceput sa aud doua ganduri


distincte, necunoscute. Iarasi aveam oaspeti.
Ajunsa in fata usii de la intrare, am deschis-o si am intrat.Toata familia mea era
in living, mai putin Romulus. Strainii erau o fata si un baiat care pareau de
varsta mea, insa avand in vedere ca erau varcolaci era probabil sa aibe mai mult.
-Maria, te asteptam, spuse tata. Acestia sunt prietenii nostri, Leah si Seth.
Fata era inalta si draguta, iar acum ca ma uitam mai bine la ea, i se citea in
ochi faptul ca era trecuta prin viata. Da, si in ganduri.I-am intins mana pentru a
face cunostiinta.
Figura baiatului m-a lasat fara grai: era de o frumusete ce nu mi-a mai fost dar
sa vad, cu parul negru si un zambet discret pe buze. M-am simtit brusc atrasa de
el. I-am intins mana si lui, ca prin vis.
Cand mainile noastre s-au atins, am simtit intre ele o energie magica, ceva ce ne
apropia unul de altul cu o putere incredibila. Ma indragostisem de el, intr-un mod
brusc, ciudat si irevocabil.
Am incercat sa ii ascult gandurile, dar nu reuseam in totalitate. Auzeam doar
fragmente din ceea ce gandea. Intr-un final am reusit sa inteleg un termen din
gandurile lui.
-Ce sunt sufletele preche?am intrebat.

Sfarsit

Multumiri:

Ii multumesc mamei mele, pentru ca m-a sustinut.


Le multumesc fetelor de pe www.twilight2you.blogspot.com pentru ca au continuat sa
imi publice fanficul, atunci cand altii au refuzat.
Ii multumesc Adrianei ca a fost alaturi de mine mereu. (Adry, iarta-ma ca am
omorat-o pe Claire, dar de la tine am dobandit aceasta placere macabra de a omori
personajele)
Ii multumesc Alexiei pentru ca mi-a facut serile (si uneori notile si chiar
diminetile) mai frumoase.
Dar cel mai mult va multumesc voua, pentru va ati citit. Sper din suflet ca nu v-
am dezagamit!