www.referat.

ro

11 septembrie 2001
S-a vorbit mult despre 11 septembrie 2001. S-a vorbit despre simboluri ale democratiei,
despre schimbarea lumii, despre declansarea razboiului impotriva terorismului.
S-a vorbit mult si s-a facut, iata, dupa 5 ani, extrem de putin. Au murit atunci 3000 de
oameni, printre ei si romani. Au mai murit de atunci, in urma altor zeci de acte teroriste
sau in conflicte armate generate de aceasta isterie mondiala, alte cateva zeci de mii,
printre ei, din nou, si romani.
Comisia Uniunii Europene a ratificat strategia antiterorista a Uniunii Europene, iar SUA
au deblocat 200 milioane dolari pentru infiintarea unui departament de criza cu obiectiv
declarat: prinderea lui Osama Bin Laden.
Sunt din ce in ce mai multe voci care critica linia dura a administratiei Bush. Sunt voci
care spun ca in acesti 5 ani diplomatia americana nu a reusit sa izoleze miscarea terorista
internationala.
Iata, dupa alegerea unui guvern democratic in Afganistan, proces calificat ca o mare
victorie, atacurile talibanilor nu inceteaza.
Spre ce ne indreptam? O lume macinata de conflicte, o lume in care frica va deveni
principalul dusman al dezvoltarii democratice? Raspunsul nu poate fi decat unul negativ.
Razboiul impotriva terorismului nu va fi castigat decat prin atitudine, frica trebuie
invinsa! Un semnal pozitiv a fost dat pe aeroportul din Londra, acolo unde, in ciuda
amenintarilor, oameni din toate semintiile au sfidat teama, si cu copii in brate stateau
cuminti la cozi interminabile, treceau prin zeci de filtre ca sa poata zbura peste ocean.
A fost, cred eu, un semn ca frica poate fi invinsa. Astazi, intreaga planeta comemoreaza
victimele unei teribile grozavii. Una dintre cele mai sfidatoare actiuni impotriva conditiei
umane. Imagini transmise atunci cu avioane infipte in cele doua turnuri au tulburat si
continua sa tulbure omenirea.
Indiferent cati ani vom comemora aceste imagini, vor ramane mereu mai socante in
inimile noastre, ca si cand evenimentele s-ar fi petrecut ieri.
Dupa 11 septembrie 2001 a urmat un 11 martie insangerat in Spania. Apoi foarte multe,
nepermis de multe alte acte teroriste care au acoperit, din pacate, arii foarte largi din
Europa pana in Asia sau Orientul Mijlociu.
Poate ca ne aflam la o mare rascruce. Poate ca depasirea cu succes a acestei crize
mondiale va permite dezvoltarea fara precedent a societatii umane.
Poate ca vom avea timpul si orgoliul sa eradicam foametea si saracia.
Noua, ca romani, nu ne este indiferenta nici strategia antiterorista a Uniunii Europene,
nici razboiul condus de SUA impotriva lui Osama Bin Laden.
Suntem pregatiti sa sprijinim proiectele internationale de colaborare impotriva oricaror
actiuni de rasturnare a valorilor caracteristice conditiei umane.
Progresele tehnice informationale nu mai permit intoarcerea la stadiul tribal.
Democratiile avansate, fie ca este vorba de europeni sau americani, propun un alt
standard de viata si de societate, pe care ni le-am asumat. Nu mai putem si nici nu vrem
sa dam inapoi.

Trebuie totusi sa analizam un aspect foarte important. Toate progresele de care vorbim
ne-au ajutat sa ne miscam mai repede, sa primim mai multe informatii. Ne-au ajutat sa
regandim notiunile de timp si spatiu.
Dar, in acelasi timp, ne-au insingurat, ne-au dus la o izolare comunicationala generala, la
pierderea identitatii si a sensului de comunitate. Aici cred ca suntem cu totii vinovati: si
administratia americana si institutiile Uniunii Europene sunt criticate ca nu mai decid cu
fata la cetateni.
Acelasi pericol apare si la nivelele nationale, inclusiv la noi. Agenda politica se
departeaza prea mult de agenda cetatenilor. Acest lucru induce o stare de nervozitate, de
lipsa de incredere in institutii, de nesiguranta, care nu fac decat sa favorizeze miscarile
gruparilor teroriste in tentativa lor de a raspandi teama ca pe o boala incurabila.
Sa ne plecam capetele in semn de compasiune, in memoria celor disparuti in fatidica zi de
11 septembrie 2001 si sa strangem randurile printr-o mai eficienta comunicare pentru
instaurarea unei noi atitudini, pentru o lume care poate invinge frica, pentru un pamant al
moderatiei unde fanatismul extremist trebuie sa devina istorie! Va multumesc.
Despre asta eu cred urmatoarele: niciodata nu conteaza in perspectiva istorica cine face
concret un lucru. Esenta este cine beneficiaza pe termen scurt si, mai ales, pe termen lung
de pe urma lui. Si in cazul 11.09.2001 beneficiarul pe termen lung a fost SUA si, implicit,
cei care o conduc, evreii.
Asa ca daca 11.09.2001 a fost opera arabilor, evreilor, americanilor, rusilor, francezilor
sau albanezilor, e clar ca nu mai conteaza absolut de loc.
S-a vorbit mult despre 11 septembrie 2001. S-a vorbit despre simboluri ale democratiei,
despre schimbarea lumii, despre declansarea razboiului impotriva terorismului.
S-a vorbit mult si s-a facut, iata, dupa 6 ani si jumatate, extrem de putin. Au murit atunci
3000 de oameni, printre ei si romani. Au mai murit de atunci, in urma altor zeci de acte
teroriste sau in conflicte armate generate de aceasta isterie mondiala, alte cateva zeci de
mii, printre ei, din nou, si romani.
A fost, cred eu, un semn ca frica poate fi invinsa. Astazi, intreaga planeta comemoreaza
victimele unei teribile grozavii. Una dintre cele mai sfidatoare actiuni impotriva conditiei
umane. Imagini transmise atunci cu avioane infipte in cele doua turnuri au tulburat si
continua sa tulbure omenirea.
Indiferent cati ani vom comemora aceste imagini, vor ramane mereu mai socante in
inimile noastre, ca si cand evenimentele s-ar fi petrecut ieri.
Poate ca ne aflam la o mare rascruce. Poate ca depasirea cu succes a acestei crize
mondiale va permite dezvoltarea fara precedent a societatii umane.
Odata cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, eu cred ca lumea a intrat abrupt in
epoca postmodernista, ale carei simboluri suntem obligati sa le invatam cat mai repede cu
putinta, pentru a putea sa mai pastram ceva din averea noastra identitara.
Astfel incat, 11 septembrie 2001 reprezinta nu numai un oribil atac terorist, nu numai o
teribila tragedie, ci si un moment istoric. Un moment care marcheaza sfarsitul unei epoci
si inceputul alteia, noi, inceputul mult anuntatei new age, in care, daca nu vom sti sa ne
inscriem, cu abilitate, cu subtilitate si chiar cu intelepciune, nu vom face nimic profitabil,
ori semnificativ, nici in existenta individuala, nici in cea nationala.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate