Sunteți pe pagina 1din 3

Modurile de expunere

Naratiunea
Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se
bazeaza pe actiune si pe verbe.Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul este
ipostaza literala a autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele
intamplate.Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si in
operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate fi
intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.

Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un
text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara
intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.Ea se bazeaza pe
substantive, adjective si adverbe. Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar poate
fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul.

Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului,
povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.Dialogul sta la baza
operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si chiar in operele lirice, in
asa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj
le schimba cu el insusi.

Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia
intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva pastel).Putem vorbi si de un monolog interior,
cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj vorbeste singur, pe scena,
in fata spectatorilor.

DESCRIEREA LITERARA
Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si plastic trasaturile
caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei fiinte, ale unui fenomen, asa cum sunt
vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea fata de acestea. Sunt infatisate doar acele trasaturi care lau impresionat pe observator, oferind o viziune personala asupra realitatii. In aceste opere se urmareste
sa se trezeasca sentimente si emotii in sufletul cititorului.In operele literare in care predomina, ca mod
de expunere, descrierea, imaginea reala este transfigurata prin folosirea unor procedee artistice (imagini
vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparatii, inversiuni, metafore) sau a
cuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominand substantivele si adjectivele.Autorul participa afectiv la
cele descrise.

Semnele de punctuatie
1.Punctul
-marcheaza pauza care se face in vorbire intre propozitiisau fraze independente ca inteles. El se pune de
asemenea la sfarsitul unor fraze si propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care
echivaleaza cu propozitii independente si dupa care vorbirea nu mai continua.
Se foloseste in urmatoarele situatii:
Dupa propazitii enuntiative;
a)independente (Era liniste imparateasca.)b)dupa fraze alcatuite din propozitii enuntiative care se
gasesc in raport de coordonareLa sfarsitul unei propozitii optative sau la sfarsitul unei fraze alcatuite din
propozitii dependente de o optativa, cand tonul nu este exclamativ:Jelui-m-as si n-am cui.La sfarsitul
propozitiei imperative sau al unei fraze dependente de o imperativa, cand acestea sunt rostite pe un ton
neutru: Urcati in varfuri pe catargSi puneti steagul de plecare.La sfarsitul unei propozitii interogative

indirecte: Tata a intrebat cate exemplare vom trage.In abreviri de cuvinte-Nu se pune punct dupa
-titlurile de carti, de opere literare,muzicale-formulele de adresare(din scrisori,cuvantari)
2.Semnul intrebarii
-este foloseit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.-se pune dupa
cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fraze care au un caracter interogativ si care sunt intrebari
directe.-titlurile care au caracter interogativ (Ce-I de facut?)
3.Semnul exclamarii
-Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau imperative
-se pune de asemenea dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective si sunt considerate
cuvinte(sau parti de fraza) independente-cand interjectia are in acelasi timp sens exclamativ si
interogativ,semnul exclamarii este insotit de semnul intrebarii
-se foloseste dupa un substantiv in cazul vocativ
4.Virgula
-delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul unei fraze si unele parti de propozitie in cadrul propozitiei.
Virgula arata felul in care fraza si propozitia se despart in elementele lor constructive, pe baza
raporturilor sintactice dintre ele(functia gramatica)modurile de folosire a virgulei in limbi diferite nu
exista deosebiri esentiale-virgula marcheaza grafic anumite pauze scurte facute in cursul rostirii unei
propozitii sau fraze.Astfel, ea, alaturi de alte semne de punctuatie, serveste la redarea grafica a ritmului
vorbirii si a intonatiei-totodata,ea realizeaza rapoarte de coordonare si subordonare prin juxtapune in
interiorul unei fraze
5.Punctul si virgula
este semnul de punctuatie care marcheaza o pauza mai mare decat cea redata prin virgula si mai mica
decat cea redata prin punct-o astfel de pauza este adesea necesara pt. A desparti propozitii sau grupuri
de propozitii care formeaza unitati relativ independente in cadrul unei fraze.Astfel, fraza castiga in
claritate si se evita legarea gresita a unei subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct si virgula de
propozitia imediat urmatoare, Alteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe care vorbitorul o face
pentru a arata ca partea de fraza care urmeaza e o intregire, o explicatie sau o concluzie a celor afirmate
anterior
6.Doua puncte
-anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheaza totodata o pauza, in
genere mai mica decat pauza indicata de punct. Ele se pun atat la sfarsitul unei fraze, cat si in interiorul
ei
7.Semnele citarii(ghilimelele)
-sunt semne grafice care se intrebuinteaza atunci cand reproducem intocmai un text spus sau scris de
altcineva,ele se pun si la inceput si la sfarsitul unei citari, inchizand vorbirea directa
8.Linia de dialog si de pauza
:acelasi semn de punctuatie ( - )are doua funciuni cu totul diferite:a)linia de dialog indica inceputul
vorbirii fiecarei persoanecare ia parte la o convorbire
b)linia de pauza marcheaza, ca si alte semne de punctuatie, pauza dintre diferite parti ale propozitiei,
dintre propozitii sau fraze
9.Panatezele-parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ]
arata un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze-parantezele rotunde cuprind o explicatie, o
precizare ori un amanunt, care imbogatesc intelesul propozitiei sau al frazei de care lunt legate. In acest
sens, parantezele au aceeasi functiune ca linia de pauza sau virgula, cand acestea cuprind comunicari
care explica sau intregesc propozitia sau fraza in interiorul careia se afla-in peisele de teatru se dau intre
paranteze rotunde se dau indicatiile scenice-parantezele drepte se folosesc cu scopul de a inchide un
adaos facut de noi intr-un text citat. Deci, ele ajuta la separarea spuselor noastre de ale altuia, ori de cate
ori este nevoie sa intervenim cu o lamurire
10.Puctele de suspensie

-arata o pauza mare in cursul vorbirii.Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marcheaza
sfarsitul unei propozitii sau al unei fraze, ci indica, in general, o intrerupere a sirului vorbiriicomunicarea care e asezata inaintea pauzelor redate in scris prin pc. De suspensie are intotdeauna o
intonatie caracteristica: cand pauza este neintentionata, intonatia este descendenta, iar cand pauza este
intentionata, intonatia comunicarii este ascendenta
11.Cratima(liniuta de unire sau de despartire)
-ca semn de punctuatie, cratima se foloseste :In repetitii, cand cuvantul separat formeaza o unitateIn
interiorul unor expresii formate din doua substantive , un substantiv si un adverb, din doua adverbe sau
doua interjectii(calea-valea, caine-caineste, ici-colo)Intre 2 numerale, pentru a arata ca indicatia
numerica e aproximativaIntre cuvinte care arata limitele unei distante, ale unui interval de timp
Cratima-marcheaza rostirea impreuna a 2 sau mai multe cuvinte, fie ca lipsesc sunete, in care caz
inlocuieste apostroful din vechea ortografie, fie ca nu lipsesc-se foloseste si la scrierea unor cuvinte
compuse-se intrebuinteaza la despartirea cuvintelor in silabe-se foloseste intre doua numerale
Apostroful-marcheaza absenta accidentala in rostirea unor sunete
Trsturi genul liric
- gndurile, impresiile, emoiile, strile sufleteti sunt exprimate direct
- eul liric este identificat n text dup mrci lexico-gramaticale specifice
- impresiile i emoiile autorului sunt redate prin imagini artistice
- textul este alctuit prin valorificarea muzicalitii limbajului
- eul liric red coninutul ntr-un limbaj artistic care sugereaz impresii i emoii prin figuri de stil
- modul de expunere predominant este descrierea; alte moduri de expunere : confesiunea liric,
meditaia, monologul, liric sau dialogul imaginar
Trsturi genul epic
- autorul transmite propriile gnduri, idei, preri n mod indirect printr-un narator
- naratorul relateaz fapte i ntmplri pe care le plaseaz ntr-un timp i spaiu
- aciunea se alctuiete din faptele i ntmplrile povestite i urmeaz un ritm gradat, corespunztor
momentelor subiectului
- la aciune sunt implicate personaje de diferite tipuri
- personajele sunt portretizate prin diferite procedee
- modurile de expunere sunt naraiunea, descrierea, dialogul sau monologul personajelor

S-ar putea să vă placă și