Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concilierea (in dreptul comercial) este procedura prin care se urmareste realizarea acordului
partilor cu privire la stingerea unor litigii cum ar fi in procesele de divort sau in unele pricini de
competenta comisiei de judecata. Procedura de concilere indeplineste un rol important in
micsorarea numarului litigiilor si asigurarea unor relatii armonioase intre persoane, pe baza
respctarii legii si a normelor sociale.
Dintre toate celelalte modele restaurative de management al conflictelor, concilierea se aseamana
cel mai mult cu procesul de mediere, insa se diferentiaza totusi de acesta prin faptul ca partile
participa separat la intalniri, conciliatorul avand rolul de a transporta informatiile de la o parte la
cealalta fara sa se implice efectiv in proces. Concilierea functioneaza cand ambele parti doresc un
acord, dar nu reusesc sa se inteleaga reciproc si sa comunice. Aici intervine conciliatorul care
faciliteaza comunicarea si incurajeaza stabilirea unei solutii comune.
Metoda concilierii poate fi vazuta si ca o forma de negociere, in cadrul careia fiecare parte
incearca sa obtina cat mai mult de la cealalta, doar ca in cazul acesta nu mai exista niciun
dezechilibru de putere intre parti. In plus, concilierea aplica in principal strategia de solutionare a
conflictului prin compromis.
Intrucat metodele alternative de rezolvare a disputelor se afla mereu in competitie si comparatie
cu sistemul formal de justitie, iata cateva dintre avantajele apelarii la conciliere in detrimentul
litigiului:
Concilierea ofera autonomie partilor; acestea isi stabilesc singure timpul, locul, persoana
conciliatorului si structura procesului.
In conciliere este asigurata luarea tuturor deciziilor de catre parti, fara nicio implicare a
conciliatorului;
Conciliatorul nu trebuie sa aiba o anumita pregatire profesionala, partile hotarasc relevanta
criteriilor de selectie;
Concilierea este mai putin costisitoare si mult mai rapida;
Concilierea asigura confidentialitatea datelor si a procesului.
Persoana conciliatorului
Practicarea concilierii
Practicarea concilierii reprezinta o traditie seculara in multe dintre culturile asiatice. In traditia
Confuciana, de exemplu, partile isi conduceau afacerile in mod prietenos conform culturii lui LI
(pace, armonie si conciliere) si nu a lui FA (aplicarea stricta a legii). In prezent Japonia face
adesea apel la conciliere, cel mai frecvent in cazul disputelor civile. Procesele de conciliere sunt
realizate sub auspiciile sistemului penal de catre un judecator si doi conciliatori.
Concilierea a devenit familiara si la indemana si pentru multe cazuri de conflicte domestice din
Statele Unite, deoarece este mai putin costisitoare si se desfasoara intr-o perioada mai scurta de
timp. De asemenea, concilierea a devenit o practica tot mai intalnita in domeniul afacerilor
datorita flexibilitatii acesteia si a posibilitatii partilor de a participa activ in gasirea solutiilor si
luarea deciziilor, economisind timp si bani.
In Europa, interesul pentru conciliere nu este atat de pronuntat, s-ar spune ca aici sunt foarte
putine insatisfactii in legatura cu sistemul de justitie penala sau poate ca oamenii isi cunosc prea
bine interesele si nu este posibil sa se ajunga la un conflict.
In orice tara sau regiune ar fi practicata, concilierea are si ea anumite limite si aspecte care
trebuie avute in vedere. De exemplu, concilierea nu poate fi aplicata pentru orice fel de dispute,
precum cele foarte inversunate. Depinde de conciliator daca stie cum sa ofere timp partilor pentru
a-si stinge furia si conflictul interior.
De asemenea, nu se poate apela la conciliere in cazul in care partile nu sunt dispuse sa negocieze
pentru gasirea unor solutii, precum si daca nu se pot pune deacord in alegerea unui conciliator.
Rolul conciliatorului este crucial in rezolvarea cu succes a unui conflict prin conciliere.
O importanta deosebita o are si formularea acordului final dintre parti, caci o formulare prea
scurta si lacunara poate lasa loc de interpretari, generand astfel un nou conflict. Pornind de la
acest aspect, conciliatorii au gasit doua modalitati eficiente de a evita situatia. Una dintre ele se
refera la imbinarea concilierii cu arbitrajul in stilul asiatic, prin care cele doua proceduri se pot
intruni in una singura mult mai folositoare. O a doua modalitate ar fi aceea de a se stabili in
prealabil niste reguli standard pe care trebuie sa le respecte partile si care sunt prevazute in
contractul de conciliere.
fie ratificata si sa intre in vigoare in iulie 1996. Aceasta aderare s-a rasfrant asupra noii legislatii
romanesti, insa nu intr-un mod foarte alert si evident.
Astfel, in Romania conform vechiului Cod de Procedura Civila, concilierea directa este o
procedura care prevede ca in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte
de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul este obligat sa incerce solutionarea
litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
Potrivit art. 720 indice 1 alin. 2, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris
pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea.
Convocarea se va face prin orice mijloc de comunicare ce asigura transmiterea textului actului si
confirmarea primirii acestuia, data convocarii pentru conciliere fixandu-se peste cel putin 15 zile
de la data primirii actelor comunicate.
Rezultatul concilierii se va consemna intr-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare
la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii, dovada
ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile, se anexeaza la cererea de chemare in
judecata.
In noul Cod de Procedura Civila adoptat in iulie 2010 dispare obligativitatea apelarii la conciliere
inainte de a merge in instanta, dar ramane totusi o posibilitate la care partile pot apela de
bunavoie.
1. Recomandarea Comisiei Europene nr. 98/257/E.C. din 30 martie 1998 asupra Regulilor
aplicate de autoritatile responsabile de solutionarea extrajudiciara a litigiilor ;
2. Recomandarea Comisiei Europene 2010/310/E.C. din 4 aprilie 2001, asupra Regulilor aplicate
de autoritatile extrajudiciare responsabilor pentru rezolvarea amiabila a disputelor ;
3. Directiva 2008/52/C.E. din 21 mai 2008 a Parlamentului European si a Consiliului privind
anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
Pentru Romania cadrul Legislativ este completat Cartea a IV-a din Codul de Procedura Civila cu
privire la procedura arbitrajului si de Art. 865.
O importanta deosebita pentru metodele de rezolvare alternativa a disputelor o ofera Legea nr.
192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator completata si modificata prin
Legea 376/2009, care pune bazele solutionarii prin mediere a conflictelor aparute in domeniile
civil, comercial, penal, dreptul familiei, protectiei consumatorului, etc.
Alte state, precum Anglia si China, au adoptat o noua forma a concilierii, respectiv concilierea
victima-agresor care este practicata in cazurile in care agresorii sunt minori. In aceste cazuri
concilierea este folosita pentru ca agresorii sa-si intalneasca victimele si sa poata discuta fata in
fata intelegand repercursiunile faptelor comise. Procesele de conciliere pot schimba durata
pedepsei cu inchisoarea, dar nu o pot substitui. Rezultatele acestor grupuri de conciliere victimaagresor nu au fost tocmai cele scontate, regretele si scuzele fiind adesea pur formale, insa asta
poate depinde intr-o mare masura de calitatea procesului de conciliere.
Concluzii
In concluzie, putem spune ca procedura de conciliere este o metoda alternativa de solutionare a
disputelor prin care partile aflate intr-un conflict sunt de acord sa utilizeze serviciile unui
conciliator, care urmeaza sa se intalneasca separat cu partile in incercarea de a solutiona disputa.
Concilierea nu implica demersuri de natura legala, iar conciliatorul (de cele mai multe ori) nu
este investit cu autoritatea de a face cercetari, de a instrumenta cazul, de a convoca si audia
martori, nu redacteaza decizii si nu emite hotarari.
In conciliere partile se gasesc fata in fata foarte rar, si atunci sunt descurajate discutiile directe,
procedurile fiind indeplinite prin intermediul conciliatorului. In conditiile in care procesul de
conciliere este finalizat cu succes, se elaboreaza un document care cuprinde acordul partilor,
purtand semnaturile acestora.
Prin semnarea acordului de conciliere de catre parti, acestui document i se confera statutul de
contract, din care decurg obligatii pentru partile semnatare.
Bibliografie:
http://www.osce.org/cca,
http://mediere.infojust.ro/2012/03/05/procedura-prealabila-in-cauzele-comerciale-concilierea-simedierea-pe-acelasi-plan/
http://www.dispute-resolution-hamburg.com/conciliation/what-is-conciliation/
http://www.acas.org.uk/index.aspx?articleid=2826