Sunteți pe pagina 1din 4

Plumb

George Bacovia
Pentru a argumenta apartenenta unei opere literare la specia
simbolism, selectez creatia lui George Bacovia Plumb.
Simbolismul este un current literar aparut in Franta la sfarsitul
secolului al 19 lea, ca reactie impotriva romantismului si
parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri Les
fleurs de mal (Florile raului) si Les Corespondeces
(Corespondente). In viziunea lui Hugo Friedrich in studiul
Structura liricii moderne Simbolismul este un romantism
deromantizat, este un curent post-romantic ce se construieste pe
destructurarea structurilor romantice.
Simbolismul romanesc a aparut sub auspiciile revistei
Literatorul a lui Alexandru Macedonski, care s-a evidentiat
mai ales ca teoretician a acestui curent si mai putin ca poet
simbolist. Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion
Minulescu, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, dar critica considera
ca George Bacovia a atins puncul cel mai inalt al simbolismului
romanesc, caruia ii confera o dimensiune specifica:
descompunerea materiei organice si a alunecarii omului spre
neant. O sintagma definitorie a universului sau poetic ar fi cea a
lui Ion Caraion: Sfarsitul continuu, sintagma ce exprima
angoasa existentiala permanentizata, de amenintarea continua a
mortii, dar care nu se mai produce.
Un argument pentru incadrarea textului in simbolism este apelul
la simboluri, tehnica repetitiei, corespondente, sugestia, acestea
fiind vagi, ambiguizate. In viziunea criticului G. Craciun, in
studiul Bacovia, simbolism eretic, poeziile din volumul
Plumb promoveaza un simbolism programatic excesiv, se
concentreaza intr-un singur poem aproape toate caracteristicile
orientarii, devenind de la un punct incolo antisimboliste.
Simbolismul bacovian are ca nota specifica accentuarea
dimensiunii psihologice, conturand un eu tipic bacovian. S-a
subliniat de asemenea, ca un element de factura simbolista il
1

constituie retorica rafinata a repetarii temelor si motivelor:


plumb, cavou sicriu. Gestica teatrala si artificialitatea obtinuta
prin supralicitarea simbolurilor, fiind un alt element de factura
simbolista.
Cromatica este sustinuta de cenusiul de plumb care
uniformizeaza elementele unui decor aflat in incremenire.
Un alt argument il reprezinta tema si motivele cultivate in
poezia Plumb apartinind simbolismului: moartea
lumii/spiritului, conditia poetului damnat-imposibilitatea salvarii
prin iubire. Tema nu este numita, ci este sugerata conform
viziunii simboliste. In text se pot identifica mai multe motive:
cavoului, plumbului (recurent), sicriului, golului interior,
vidului, zboului in jos.
Orice tema genereaza o viziune despre lume modelata de factori
culturali, spirituali in care a trait autorul operei. In cazul nostru,
viziunea despre lume este a unui solitar captiv, inspaimantat de
sine si de criza spirituala a lumii. In viziunea criticului Ion
Simut, filosofia bacoviana are ca obiect nu fiinta, ci nefiinta.
Lipsa de transcendenta a simbolurilor face posibila
corespondenta dintre filosofia negativa a lui Cioran si universul
liric negativizat a lui Bacovia. Acest text care sugereaza
mineralizarea lumii si a eului ar putea avea drept motto sintagma
lui Cioran: pe culmile disperarii.
Titlul poeziei este simbolul plumb, cuvantul-cheie al textului,
regasindu-se in titlu si de sase ori in text, concentreaza motivul
central al textului si are functia de a anticipa. Simbolul plumb
are drept correspondent in natura, metalul, ale carui trasaturi
specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice: greutatea
metalului sugereaza apasarea sufleteasca, culoarea cenusie
sugereaza monotonie, iar sonoritatea surda a cuvantului, care
este alcatuit din patru consoane si o singura vocala, sugereaza
inchiderea definitia a spatiului existential, fara solutii de iesire.
Incipitul este in relatie semantica stransa cu titlul prin recurenta
simbolului central plumb in sintagma sicrie de plumb prin
care se sugereaza o arie semantica dominanta in text: moartea.
Verbul a dormi sugereaza intrarea intr-un spatiu al
somnului/mortii. Sinonimia a dormi-a muri este sustinuta de
2

adverbul adanc utilizat cu valoare superlativa. Sicriul de


plumb este un simbol ce poate sugera captivitatea, izolarea
eului intr-o lume care poate muri prin mineralizarea sub forma
de plumb. Unii critici o considera, datorita, sugestiilor din
subtext si a unor elemente care definesc poetica bacoviana, arta
poetica neconventionala.
La Bacovia, Manolescu in studiul Metamorfozele poeziei a
subliniat tendinta de destructurare a discursului, un element de
modernitate in text.
Poemul se caracterizeaza prin simetrie compozitionala,
parallelism sintactic: stam singur si fiecare strofa incepe cu
dormea adanc, dormea intors. Cele doua catrene
structureaza si cele doua planuri ale textului prin tehnica
specifica simbolista corespondenta exterior-interior.
Ideea poetica a primei strofe o constituie moartea, care in
maniera simbolista nu este numita, ci este sugerata. Conditia
eului damnat, captivitatea spiritului in materie, captivitatea
omului modern. Adverbul adanca face posibila analogia
somn-moarte. Sombolul central este plumb care invadeaza
toate formele(coroanele, sicriele) sugerand tendinta de
mineralizare a lumii. Cavoul este un symbol ce sugereaza
captivitatea finite. Verbele la imperfect sugereaza
permanentizareastarii de angoasa, criza; la Bacovia moartea este
o amenintare perpetua. Punctele de suspensie au valoare
expresiva sugerand dezarticularea eului, perceptia fragmentara a
realului, imprimand un ritm lent, obsedant (tehnica sincopei).
Strofa a doua prezinta planul interior prin corspondenta interiorexterior. Tragicul existential, drama eului care nu se mai poate
salva prin iubire. Prin aceasta viziune, Bacovia se situeaza
polemic fata de romantism. Versul Dormea intors amorul meu
de plumb are effect de ambiguizare a mesajului: intors este
un element predicative suplimentar , avannd ca efect
amplificarea semnificatiei. Amorul ar putea fi creatia in
viziunea unor critici. Versul sugereaza moartea iubirii sau
moartea iubitei, neputand fi posibila salvarea prin iubire.
Perfectul compus inseamna dorinta iesirii din starea de criza
spirituala. Daca vantul ucide trupul, frigul ucide sufletul,
3

amplificand sugestia mortii. Simbolul aripile de plumb


sugereaza caderea, zborul in jos, esecul; linia poeziei fiind
descendenta. Despartirea de simbolism se face prin lipsa de
transcendeta a simbourilor si muzicalitatea interioara care este
stridenta.
La nivel fonetic predomina consoanele p,m,n, conturand
sonoritati lugubre. Vocalele inchise ;,I, u predomina ca sugestie
a vidului, a captivitatii, La nivel lexical predomina aria
semnatica a mortii, la nivel morphologic predomina verbe
statice sugernd impietrirea (imperfect, perfect compus).
In concluzie, textul se inscrie in simbolism prin sugestie,
corespondente, muzicalitatea interioara stridenta, iar cea
exterioara armonioasa. Aceasta este sustinuta si de ritmul iambic
si de masura de zece silabe. Simbolismul bacovian luneca catre
expressionism prin permanentizarea starii de criza si prin
valorizarea trasaturilor negative ale spatiului.