www.e-referate.

ro

Colegiul de Stiinte Grigore Antipa Brasov

Prof: Mndru Maria Sperana

REFERAT
Redarea ingrijirii bolnavului din
comuna primitiva pana
la primul razboi mondial

Tatiana Ghetetu si Magdalena Feraru

Anul I A
CUPRINS
NOTIUNI ELEMENTARE DE ISTORIE A MEDICINEI ... 3
Descoperirile din medicin
Medicina n secolul al XIX-lea ..6

Premii Nobel pentru medicina 1901-1918

( Sfarsitul primului razboi mondial) . 7
Epoca si bolile ei:
Nobel pentru tratament...... 8
Epoca moderna si conteporana- pana la primul razboi mondial.
Florence Nightingale 8
INTRODUCERE IN NURSING. 11
Personaliti din istoria profesiei noastre...13
PRIMA SCOALA DE MOASE .. 15
Transformri n 15 ani... ...17
..
MARILE EPIDEMII ALE OMENIRII ....18
Organizatii si asociatii profesionale..... 28
Primele farmacii, primele spitale, .....29
Inceputul cercetarilor moderne - legi - sec XIX.....30
Aparitia medicamentelor de sinteza chimica - sec XX...31
Inlesniri ale domnitorilor pentru negustorii de plante medicinale ..37
1 COMPONENTELE ESENTIALE ALE UNUI MODEL CONCEPTUAL...39
VIRGINIA HENDERSON42
ANEXE. 43

NOTIUNI ELEMENTARE DE ISTORIE A

MEDICINEI

Din timpuri imemorabile se cunoaste existenta unor practici medicale.

Astfel, inca din timpul comunei primitive exista marturii ale unor acte terapeutice:
schelete care prezinta urmele unor fracturi consolidate, precum si cranii cu orificii
regulate pe bolta (trepanatii). E greu de precizat daca acestea reprezentau acte rituale sau
practici terapeutice, dar este limpede ca, la inceputurile sale, timp indelungat,
vindecatorul" cumula functia de medic si de chirurg. Practica milenara a aratat
oamenilor primitivi ca unele afectiuni ale organelor exterioare - o fractura, extractia unui
dinte, evacuarea unui abces etc. - puteau fi tratate cu ajutorul unor instrumente.
Afectiunile organelor interne, dominate indeosebi de durere, solicitau utilizarea unor
agenti terapeutici cautati in lumea animala, vegetala, printre minerale.
Odata cu modificarile care au survenit in structura societatii si cu evolutia
modului de a gandi si a actiona al oamenilor, prefaceri adanci influenteaza si medicina.
Astfel, in codul lui Hammurabi se vorbeste despre omul cu cutitul de bronz" - chirurgul,
chemat sa vindece ochiul bolnav, probabil de cataracta sau conjunctivita granuloasa, boli
frecvente in Mesopotamia.
In aceasta epoca se detaseaza cele trei mari centre ale stiintei si practicii
medicale din Grecia antica: Kos, Rodos si Knidos.
Figura cea mai reprezentativa a acelor timpuri ramane Hipocrate din Kos (460 -375
i.e.n.), denumit si parintele medicinei", pentru spiritul sau de observatie, varietatea de
tratamente, judiciozitatea recomandarilor preceptelor sale, care dealtfel stau in mare
masura si la baza medicinei moderne.
Sunt revelatoare pentru generozitatea, umanitatea si intelepciunea acestui mare invatat si
medic recomandarile care alcatuiesc cunoscutul Juramant al lui Hipocrate, juramant
depus secole de-a randul de catre medici inainte de a incepe practica medicala. Redam
mai jos acest pretios indreptar:
Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Hygeea si pe Panacheia si, luand
ca martori pe toti zeii si zeitele, ma angajez sa duc la indeplinire, dupa puterile si
judecata mea, acest juramant si angajament scris.
Jur sa socotesc ca pe egalul parintilor mei pe acela care m-a invatat arta medicinei: sa
impart cu el bunurile mele si sa ii asigur toate nevoile in caz de lipsa; sa consider pe
copiii lui ca pe proprii mei frati si, daca doresc sa studieze aceasta arta, sa ii invat fara
intelegere scrisa si fara plata; sa impartasesc preceptele generale, lectiile prin viu grai si
tot restul doctrinei copiilor mei, copiilor maestrului meu si tuturor discipolilor care s-au
inrolat si au depus juramant sa slujeasca legea medicala, si nu alta.
Voi dispune, dupa puterea si judecata mea, ca regimul dietetic sa fie folosit in folosul
bolnavilor, si nu in dezavantajul sau spre raul lor. Si nu voi da, oricine mi-ar cere acest
lucru, un drog ucigator.si nici nu voi lua initiativa ca sa sugerez vreodata asa ceva. De
asemenea, nu voi provoca unei femei avortul niciodata. Prin probitate si castitate, imi
voi mentine curate viata si profesiunea mea.
Nu voi face incizie perineala la calculosi, lasand aceasta practica profesionistilor, in
orice casa va trebuie sa intru, voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitand
orice stricaciune voluntara sau act de corupere si, cu deosebire, orice raporturi venale,
cu femei sau barbati, fie ei oameni liberi sau sclavi.
Toate cele ce in decursul sau in afara exercitiului artei mele as putea vedea sau auzi,
privind viata semenilor mei, si care nu trebuie divulgate, le voi retine pentru mine,

socotind ca toate acestea au dreptul la cel mai\ deplin secret.

Daca voi indeplini pana la capat acest juramant si il voi onora tot timpul, sa imi fie
permis sa ma bucur de toate placerile vietii si ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de
catre oameni. Daca il voi viola si voi deveni sperjur, sa mi se intample tocmai
contrariul".
Numeroase alte nume ilustreaza progresul medicinei. La inceputul erei
noastre, Celsius face disectii pe cadavre si descrie impresionant de exact anatomia
umana, iar in jurul anilor 1000 Avicenna (980 - 1037), in Canonul medicinei", contribuie
remarcabil la dezvoltarea medicinei evului mediu, descriind multe boli si indicand
Tratamente corecte.
In secolul al XVI-lea, Vesal intemeiaza anatomia moderna, iar in secolul al XVII-lea
Harvey descrie, amanuntit, legile circulatiei. Dupa anul 1700 apar in medicina descoperiri
deosebite, care-i schimba complet caracterul, reprezentand primul pas catre
extraordinarele progrese de azi.
in 1770, Jenner descopera vaccinarea antivariolica, deschizand era vaccinarilor, era
antiepidemica, profilactica. n 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 - 1823]]
introduce metoda vaccinarii anti-variolice.
Apoi, marile descoperiri in domeniul bacteriologici si virusologiei ale lui Pasteur,
Mecinikov, Lister si Koch, in secolul al XlX-lea, schimba complet modul de gandire al
medicilor privitor la raspandirea si vindecarea bolilor.
Mult timp intr-o pozitie de servitute (fiind practicata de barbieri), datorita nenumaratelor
oprelisti de ordin religios proprii evului mediu, chirurgia se desprinde de-abia dupa
sfarsitul secolului al XVII-lea dintre stiintele medicale delimitandu-se ca o disciplina
independenta.
Serurile si vaccinurile, sulfamidele si antibioticele, corticoterapia si
tranchilizantele, transfuziile, anticoagulantele, izotopii, antitiroidienele de sinteza,
transplantele de tesuturi si organe sunt numai cateva dintre descoperirile ultimului secol
care au intrat in practica curenta, transformand medicina, dintr-o arta a catorva initiati,
intr-o stiinta cu caracter de masa. Drumul parcurs de medicina in tara noastra imbraca in
general aceleasi aspecte. Primele asezaminte medicale se numeau bolnite" si erau situate
pe langa manastiri, medicii (vracii) acelor vremi recrutandu-se dintre calugari sau preoti.
Prin secolul al XV-lea apar si spitale laice. Cea dintai legislatie cu dispozitii sanitare este
cuprinsa in pravilele lui Vasile Lupu si Matei Basarab (secolul al XVII-lea).
Prima scoala de invatamant medical a luat fiinta la Cluj in 1775.
in 1710 este infiintat la Bucuresti Spitalul Coltea", iar in 1735, Spitalul Pantelimon".
Spiridonia din Iasi este intemeiata in 1745. Hotaratoare pentru inceputurile organizatiei
sanitare in Principate sunt prevederile sanitare din Regulamentul Organic emis in 1831 de
generalul Kiseleff. in 1857 este deschisa Facultatea de medicina umana din Bucuresti sub
numele de Scoala de Medicina, mai tarziu fiind inaugurate si facultatile din Iasi si Cluj.
De numele lui Carol Davila si Nicolae Kretzulescu se leaga in tara noastra inceputurile
invatamantului medical si ale organizarii sanitare moderne.
Victor Babes, in anatomie patologica si bacteriologie, Ioan Cantacuzino, in
raspandirea metodelor experimentale de studiu si Gh. Marinescu, in neurologie, sunt
nume care cinstesc tara noastra, fiind recunoscute si apreciate pe plan mondial.
Alexandru Marcovici, George Stoicescu, Nicolae Kalinderu si Christea Buicliu reprezinta

generatia de medici si profesori care au ilustrat medicina interna in secolul al XlX-lea,

facand opera de adevarat pionierat, intr-o vreme cand medicina se baza, mai ales, pe
observatia clinica la patul bolnavului, pe educatia simturilor si dezvoltarea judecatii. in
secolul nostru, Nanu Muscel, Anibal Teohari, Dimitrie Ionescu si altii au adus un aport
remarcabil la dezvoltarea medicinei interne. Eminenti medici si distinsi pedagogi pot fi
citati si in epoca noastra: D. Danielopolu, N. Gh. Lupu, I. Hatieganu etc. Paralel cu
activitatile de ingrijire a bolnavilor, didactica si de cercetare, se dezvolta reteaua unitatilor
sanitare si numarul paturilor, se diversifica si se imbogatesc dotarile si aparatura, se
introduc in activitatea curenta noi categorii de personal, printre care si asistentele
medicale.
Introducerea narcozei cu eter n America n de ctre americanul
William Thomas Mortonn 1846, a anesteziei locale cu cocain n 1884 de
austriacul Christian Koller si rachianesteziei n 1898 de ctre August Bier n Germania
contribuie la dezvoltarea furtunoas a chirurgiei In fiecare zi, mii de asistenti medicali din
tara isi dedica intreaga pricepere ameliorarii suferintei bolnavilor si insanatosirii lor.
Mereu la datorie, asistentii, impreuna cu medicii, isi fac, dupa cum spun, doar meseria.
Insa meseria lor e veche de cind lumea, si tot de atunci ingrijirea bolnavilor a fost
considerata nu doar o stiinta, ci si o arta.De-a lungul istoriei se poate vorbi despre trei
etape. Prima este bazata pe vindecatorii traditionali si autoingrijire si dateaza inca din
vremea primelor comunitati umane, cind persoane animate de dorinta de a face bine
acordau in mod anonim si dezinteresat ingrijiri.Civilizatiile timpurii din Mesopotamia,
Egipt, India si China, precum si culturile evreiesti,grecesti si romane au exercitat
influente hotaritoare asupra dezvoltarii civilizatiei universale si,implicit, asupra medicinei
si ingrijirilor de sanatate. O a doua etapa a aparut odata cu crestinismul. Avind drept scop
intelegerea celuilalt, spiritualitatea crestina a trezit in persoanele ce acordau ingrijiri
dragoste pentru cei slabi, devotament, caritate si simtul datoriei.Crearea centrelor de
primire destinate bolnavilor si saracilor si institutionalizarea ingrijirilor desanatate au
impus "arta de a ingriji" ca pe o practica diferita de "arta de a vindeca", lucru ce s-a facut
in paralel cu progresul stiintei si tehnicii, dar si cu progresul social. Cu toate
acestea,identitatea profesiunii celui care acorda ingrijiri a ramas in umbra. A treia etapa a
fost marcatade avintul economic si social care au cuprins Europa dupa Revolutia
franceza. In secolul al XIX-lea s-a observat pentru prima data un inceput al structurarii
profesionale si al enuntarii principiilor care stau la baza profesiei de asistent medical. S-a
remarcat activitatea lui Florence Nightingale (1820-1910), care a reusit pentru prima oara
sa prezinte arta ingrijirilor de sanatate ca pe o profesie distincta care cere, in egala
masura, stiinta si constiinta. Interesul crescind in profesionalizarea activitatii de ingrijire
a bolnavilor a dus la infiintarea, in 1899, a Consiliului International al Nurselor,
principala misiune a organizatiei fiind imbunatatirea ingrijirilor desanatate. Succesiunea
si complexitatea evenimentelor din secolul XX au subliniat transant legaturile dintre
societate si profesia de asistent medical. Dezvoltarea institutiilor spitalicesti,cresterea
nevoilor de calificare ale asistentului medical si reglementarea raporturilor de muncaau
facut ca practica ingrijirilor de sanatate sa se faca cu exigente sporite, atit cantitativ, cit si
calitativ.Practica a demonstrat ca asistentul medical este nevoit, prin propria menire, sa-si
concentrezeatentia asupra persoanei in toata complexitatea ei bio-psihosociala si nu doar
asupra problemelor medicale ale acesteia, asa ca nu trebuie ca activitatea asistentului sa

fie perceputaca o activitate complementara, pusa in slujba medicului. De altfel, pe 11

mai, ca un preambul la sarbatorirea Zilei Asistentului Medical, in Sala de Conferinte a
Hotelului "Unirea" din Iasi se va semna un document comun de catre Ordinul Asistentilor
Medicali din Romania si Federatia Sanitas, cu privire la modificarea Legii 461/2001,
pentru sustinerea autonomiei profesiei de asistent medical .
Descoperirile din medicin
Medicina n secolul al XIX-lea
nceputurile medicinei moderne
Numeroase descoperiri au condus la progrese importante n diagnosticul i tratamentul
bolilor precum i n dezvoltarea interveniilor chirurgicale.
Lucrrile lui Marie Bichat (1771 - 1804), n Frana, asupra esuturilor pun bazele
histologiei, n timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), n Berlin
(Germania)studiaz substraturile anatomo-patologice ale bolilor i emite cunoscuta teorie
a patologiei celulare.
Descoperirile fundamentale n lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) i ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale
lui Emil von Behring (1854 - 1917) i Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele
Imunologiei. Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis
(1819 - 1865) introduce Asepsia iar Joseph Lister (1827 - 1912), n Anglia folosete
pentru prima dat fenolul ca substan antiseptic.
Pe trmul fiziologiei sunt de remarcat lucrrile francezului Claude Bernard (1813 1878) asupra funcionrii glandei tiroide, ficatului i asupra sistemului nervos vegetativ i
ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936), n Rusia, cu privire la reflexele condiionate.
Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 - 1934) a contribuit la cunoaterea structurii
sistemului nervos.
Wilhelm Rntgen, n Germania, (1845 - 1923) descoper n 1895 razele X i le aplic n
investigarea organelor interne.
Introducerea narcozei cu eter n America n de ctre americanul William Thomas Morton
n 1846, a anesteziei locale cu cocain n 1884 de austriacul Christian Koller i
rachianesteziei n 1898 de ctre August Bier n Germania contribuie la dezvoltarea
furtunoas a chirurgiei.
n 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion
of the Hearth and the Blood , in care arata ca inima functioneaza ca o pompa care
asigura circulatia neintrerupta a sangelui.
Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia)
descopera capilarele sanguine, in timp ce in Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675)
vasele de la baza creierului.
Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descrieri clinice amanuntite
ale malariei, recunoaste deosebirea dintre scarlatina si pojar si face observatii
epidemiologice.
n anul 1632 a fost introdusa Chinina in tratamentul malariei, prima substanta cu
adevarat eficace in tratarea bolilor.

n Italia, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, apar studiile de patologie ale lui
Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 - 1799) infirma
teoria generatiei spontane.
n jurul anului 1819, in Franta, Rene Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pana
astazi cel mai utilizat instrument in examinarea medicala.
Premii Nobel pentru medicina1901-1918
( Sfarsitul primului razboi mondial)
1901 - Emil Adolf von Behring - tratamentul cu ser specific al difteriei si pentru
contributia sa la elaborarea teoriei hormonale a imunitatii
1902 - Ronald Ross - lucrarile in care evidentiaza rolul tantarilor ca sursa
transmitatoare a malariei
1903 - Niels Ryberg Finsen - Tratamentul cu raze luminoase concentrate si racite, mai
ales in lupus
1904 - Ivan Pavlov - Lucrarile din domeniul fiziologiei digestiei
1905 - Robert Koch - Descoperirea agentului patogen al tuberculozei
1906 - Camillo Golgi, Santiago Ramon y Cajal - Cercetari asupra structurii sistemului
nervos
1907 - Charles Louis Alphonse Laveran - Descoperirea rolului jucat de protozoare la
producerea imbolnavirilor
1908 - Ilia Ilici Mecinikov - Descoperirea fagocitozei si elaborarea teoriei fagocitare a
imunitatii
- Paul Ehrlich - Lucrarile in domeniul imunologiei si chimioterapiei sifilisului
1909 - Emil Theodor Kocher - Lucrarile din domeniul fiziologiei, patologiei si
chirurgiei glandei tiroide
1910 - Albrecht Kossel - Lucrarile in domeniul constituentilor proteici si
nucleoproteici din celule
1911 - Allvar Gullstrand - Lucrari de dioptrica a ochiului
1912 - Alexis Carrel - Lucrari privind structura vasculara si transplantarea vaselor
sanguine si a organelor.
1913 - Charles Robert Richet - Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al
fenomenului imunitar.
1914 - Robert Barany - Lucrari de fiziologie si patologie a aparatului vestibula
1919 - Jules Bordet - Descoperiri legate de imunitate

Epoca si bolile ei:

Nobel pentru tratament.

Primul laureat al Nobelului in stiintele medicale a fost cel care a reusit

sa inteleaga cum poate un organism sa creeze propriul antidot pentru boli severe si
incurabile la acel moment: difteria si tetanosul. Cercetarile lui Emil Adolf von Behring au
pus bazele imunologiei bolilor bacteriale, continuand munca lui Pasteur, Koch si Ehrilich.
In 1890, Behring si S. Kitasato si-au publicat descoperirea ca injectarea unor doze
graduale de culturi sterilizate de bacili de difterie si tetanos determina animalele sa
produca, in sangele lor, substante care neutralizeaza toxinele pe care bacilii le produc
(antitoxine).
Un an mai tarziu, Nobelul este decernat pentru efortul de a combate o alta boala a
inceputului de secol, malaria. Preocuparea majora a lui Ronald Ross, medic si poet, era
cea a prevenirii malariei in diverse zone ale lumii: Africa de Vest, zona Canalului Suez,
Grecia, Cipru si cele afectate de primul razboi mondial.In 1904, Nobelul ajunge la un
adevarat deschizator de drumuri in psihologia medicala, rusul Ivan Petrovich Pavlov.
Dupa ce a cochetat cu teologia, Pavlov conduce, din 1890, Departamentul de Psihologie
al Institutului de Medicina Experimentala. Canadienilor Frederick Grant Banting si John
James Richard Macleod li se recunoaste de catre Comitetul Nobel, in 1923, meritul de a
fi izolat insulina, descoperind tratamentul diabetului zaharat.Jumatatea secolului XX este
marcata de o mare descoperire a medicinei: antibioticele. Comitetul Nobel nu a putut
ignora un cercetator ca Selman Abraham Waksman (premiul Nobel, 1952), inventatorul
mai multor antibiotice, actinomicina (1940), neomicina (1946), streptomicina (1943),
neomicina (1948), dintre care ultimele doua fiind folosite in tratarea numeroaselor
infectii.
Epoca moderna si conteporanapana la primul razboi mondial.
Aceasta a generat reforme si-n sntate, cu baze stiintifice de invatamant
medical .
Florence Nightingale (12 mai 1820-1910) a revolutionat modul de ingrijire al
bolnavilor ; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se bazeze pe intelepciune si
stiinta. F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de Nursing Nightingale ,aceasta fiind
prima forma de invatatmant organizat de ingrijire a bolnavilor .
In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o
adevarata legenda : a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si
devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in
institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de
specialitate pregatit sa intervina in orice moment.
Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in
domeniu si i-au asigurat un loc in istorie.
Florence Nightingale s-a nscut in Florena, Italia .A murit la varsta de 90 ani, in data de
13 august , in Londra, Anglia.Ea a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence
Nightingale a fost nu numai prima infirmier modern, dar si un statistician important.
Datorit ambiiei si devotamentului de care a dat dovad, spitalele secolului al XIX-lea sau transformat n instituii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu
personal de specialitate gata oricnd s ngrijeasc bolnavii. Datorit altruismului si

personaliti sale, Florence Nightingale si -a consacrat ntreaga via ajutorrii bolnavilor

din spitale. Florence Nightingale s-a nascut intr-o familie britanic bine poziionat n
societate. Prinii ei, William Si Fanny Nightingale, fceau parte din acea categorie de
oameni nstrii, cu proprieti imobiliare, deschisi cltoriilor. Una dintre cltoriile
fcute, si anume cea din 12 mai 1820, de la Florena, a adus cu sine un nou copil, Si
anume pe Florence . Cele dou fete ale familiei au fost educate cu scopul de a deveni
viitoare doamne n lumea burghez britanic. Cu toate acestea, Parthenope, sora cea mare
a Florencei, era interesat de desen, broderie si reete culinare, n timp ce Florence
petrecea foarte mult timp studiind latina, matematica si filosofia. Se spune ca Florence
Nightingale avea, nc din copilrie, probleme emoionale, explicabile poate doar dac ne
gndim c tatl su era o persoan retras, n timp ce mama sa era entuziast si jovial.
Dorina de a- si ajuta semenii a aprut din adolescen, confirmarea fiind nsemnrile ei
din jurnalele acelei vremi.
Cu timpul, sentimentele sale au devenit si mai puternice. Se simea limitat si inutil si isi
cuta ocupaii care s ofere un sens vieii. Aceste dorine puternice contraveneau
planurilor mamei sale, care ar fi dorit s-o mrite.
Anul 1837 a fost decisiv n viaa ei. Asa cum reiese din nsemnrile sale din 17 februarie,
Florence a avut o revelaie: Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat n slujba Lui.
Afirmaia a dat nastere unor controverse, dar Florence nu a fost o persoan care s sufere
din punct de vedere psihic si nici nu a fost o mptimit a religiei. Tocmai din aceast
cauz nu poate fi acuzat de misticism. n anul 1839 cele dou surori au fost prezentate la
Curte si si -au petrecut vacana la Londra. A fost perioada n care mama lor si -a dublat
eforturile pentru a le mrita.
Aflarea vestii c Florence va deveni infirmier a avut consecine violente. n perioada
victorian, infirmierele erau desconsiderate de ctre clasa burghez, spitalul nu era nici pe
departe cel mai indicat loc pentru o viitoare doamn de societate.
Prinii si s-au opus categoric deciziei luate de fiica lor, interzicndu-i orice aciune n
acest sens. Reacia prinilor i-a provocat o depresie puternic- Florance pierzndu- si
astfel dorina de a mai tri. n tain, a adunat ct mai multe informaii privind
desfsurarea activitii spitalelor din Anglia, starea lor sanitar si tratamentul oferit. si-a
dezvoltat astfel planul de creare a unui sistem de tratament medical adecvat. n aceast
perioad i-a cunoscut la Roma (1847) pe Sidney Si Liz Herbert, secretarul de stat al
Angliei si soia acestuia. n momentul n care a mplinit 31 de ani, Florence s-a decis s
plece n Germania, lsnd n urm restriciile impuse de familie, pentru a urma cursuri de
specialitate.
Dup ntoarcerea n Regat, Liz Herbert a recomandat-o pentru funcia de directoare a
spitalului pentru femei din Harley Street. Instituia dup spusele lui Charles Dickens, a
fost transformat de Florence ntr-un adevrat spital: cu buctrie, grupuri sanitare,
farmacie, lifturi Si clopoele pentru solicitarea ajutorului. Adevrata capacitate de
organizare si-a artat-o abia n anul 1854, n timpul rzboiului din Crimeea.
Rzboiul din Crimeea
Condiiile din spitalele pentru soldaii englezi rnii n Crimeea, descrise de
primul reporter de rzboi din istorie, William Russell, erau nfricostoare -lipsea
ngrijirea medical de specialitate iar igena era inexistent. Pentru a dezamorsa situaia,
guvernul britanic a hotrt s trimit pe cineva capabil care s se ocupe de acest serviciu

si anume pe Florence Nightingale. Aceasta, nsoit de 38 dintre cele mai bune infirmiere
formate de ea, a ajuns la spitalul de pe front pe 21 octombrie 1854. Bazele britanice erau
amplasate n Scutari, (sau Uskudar, o suburbie a Istanbulului), la 545 km de Crimeea.
Acolo au descoperit soldaii rnii ru ngrijii de personalul medical complet demoralizat
ca urmare a indiferenei oficiale. Pe deasupra, era o lips de medicamente, igiena era
neglijat, iar infeciile n mas erau rspndite, multe fiind fatale. Nu exista echipament
pentru prepararea mncrii pentru pacieni. Doctorii britanici desconsiderau aportul
infirmierelor n recuperarea postoperatorie a rniilor. Florence si colegele ei au nceput
prin curirea temeinic a spitalului si a echipamentului, precum si prin reorganizarea
ngrijirii pacienilor. Dar, n perioada n care s-a aflat la Scutari, rata mortalitii nu a
sczut, ba din contr, a nceput s creasc, fiind cea mai mare dintre spitalele din regiune.
n timpul primei sale ierni la Scutari au murit 4077 de soldai, majoritatea din cauza unor
boli ca tifosul, holera si dizenteria, nu din cauza rnilor. n spital condiiile erau
mizerabile din cauza suprapopulrii, ventilaiei proaste si a lipsei grupurilor sanitare. O
comisie sanitar a guvernului britanic a fost trimis la un moment dat si a reglat aceste
aspecte. Mortalitatea a fost redus.
Nightingale a continuat s cread c rata de mortalitate a crescut din cauza alimentaiei
proaste si suprancrcrii cu soldai. Dup ce s-a ntors din Marea Britanie, ea a nceput
s colecteze dovezi pentru a le prezenta Comisiei Regale pentru Snatate n Armat
pentru a demonstra c majoritatea soldailor au fost omori de condiiile proaste din
spitale. Aceasta experien a influenat-o si mai trziu n carier, ea susinnd mereu
importana condiiilor de trai. Ca urmare, a contribuit la reducerea mortalitii n armata
britanic pe timp de pace, ndreptnd atenia asupra aspectelor ce in de igiena n
spitale.O dat cu mrirea numrului de rnii adusi de pe front, spiritul organizatoric al
Florencei a fost apreciat de ctre doctori. n acea perioad, ea si -a dobndit numele de
Femeia cu lampa'', deoarece personalul infirmier fcea turul de noapte al saloanelor.
Totusi, n momentul n care spitalul a nceput s funcioneze normal, ea s-a mbolnvit
att de grav, nct, dup revenirea n Anglia, la vrsta de 37 de ani, a rmas paralizat la
pat. ntoarcerea acas
Intoarcerea acasa,
Cu tenacitate si ambiie, ea si -a depsit invaliditatea, Si a condus aciunea de organizare
a spitalelor de garnizoan din Anglia, a creat un sistem de sntate n India, a nfiinat si
a condus Scolile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul c, practic, consultaiile
aveau loc n dormitorul lui Florence sau prin coresponden. I-au cerut prerea ministri,
generali si directori, iar ea le-a rspuns cu acelasi profesionalism. A ajuns astfel, de-a
lungul vieii, s scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i confer un loc nalt n istoria
epistolografiei.
Datorit ei, s-a nfiinat Academia Medical Militar Si Scoala de infirmiere de pe lng
Spitalul Sf. Thomas. Cu timpul, depresia ei, revenit sub influena bolii, s-a agravat.
Florence a limitat contactul cu exteriorul pn la minimul necesar. Se simea singur si
nemplinit. Niciodat nu s-a cstorit, desi spre bucuria mamei, la nceput, a avut muli
pretendeni. Unul dintre ei, Richard Monckton Milles, a iubit-o toat viaa. Din pcate,
refuzat dup sapte ani de ncercri, acesta nu s-a mai ntors niciodat. La btrnee s-a
mpcat cu oamenii: mult timp si l-a petrecut cu infirmierele sale la picnicurile organizate
la proprietatea surorii sale din Chaydon si si-a vizitat familia.

INTRODUCERE IN NURSING
Pe scurt,din istoria profesiei a lui Florence Nightingale
( 12 Mai 1820-13 August 1910 )
Nursingul este o art. Necesit devotament exclusiv,
pregtire temeinic, talent, ca orice pictor sau sculptor. Ce este mai
mult? S ai de-a face cu pnza de pictur sau cu marmura sau s ai
de-a face cu organismul viu, cu fiina uman templul duhului lui
Dumnezeu?
( Florence Nightingale 1860)
Nursingul este stiina si arta de a ngriji omul sntos si bolnav.
Florence Nightingale a fost educat acas, de ctre tatl ei , absolvent al Universitii
Cambridge La vrsta de 16 ani era convins c Dumnezeu o cheam spre a-i ajuta si
ngriji pe ceilali aflai n nevoie. Vizita spitalele din Londra si din mprejurimi.
Ii plcea s citeasc mult. Ii fcea plcere s-i ngrijeasc pe muncitorii bolnavi de
pe mosia tatlui su. Prinii ei nu erau de acord ca ea s munceasc n acele spitale
insalubre, ntr-o vreme cnd ngrijirea bolnavilor nu era considerat a fi o ndeletnicire
onorabil pentru o doamn de societate.
In anii 1830 spitalele erau murdare, prost administrate, iar personalul medical
(asistentele) nu erau suficient de bine pregtite, de multe ori nestiind ce trebuie fcut
pentru confortul unui pacient.
Florence Nightingale a realizat mbuntiri ale sistemului de acolo; schimbrile realizate
vizau o mai bun organizare si educaie profesional pentru personalul medical, a
implementat un sistem prin care apa cald era disponibil la fiecare etaj, a inventat un
lift prin care mncarea era dus pacienilor.
Rzboiul din Crimeea (1854) a izbuncit cnd Florence avea 34 de ani.
Ministrul de rzboi a rugat-o pe Nightingale s supervizeze o echip de nurse n spitalele
de rzboi din Turcia.
Printre primele schimbri introduse de Nightingale a fost splarea/dezinfectarea hainelor
tuturor rniilor; apoi cu banii proprii a cumprat bandaje, mese de operat si alte ustensile
de baz necesare funcionrii unui spital.
Nursele ei au fcut curat n ntreg spitalul astfel nct s se reduc la minim numrul
germenilor, fapt ce a dus la oprirea rspndirii bolilor n spital.
Ea nssi a tratat aproximativ 2000 de pacieni. Inainte de venirea ei n Crimea,
42% dintre soldaii ajunsi n spital mureau din cauza infeciilor, ns dup munca depus
de ea acest procent a sczut la 2%.
Condiiile anterioare venirii ei erau extrem de precare; pacienii erau asezai la gramad
pe trgi, printre mormane de mizerie si resturi medicale; pacienii primeau doar cte o
mas pe zi si erau bruscai de doctorii armatei.
Nu existau condiii sanitare (toalete) si nici provizii medicale.
Florence a impus curenia strict si reguli de dezinfecie; pacienilor li s-au asigurat cte
3 mese pe zi si diete realizate n funcie de starea fiecruia.
Aprovizionarea cu ap curat a devenit un imperativ.

Pentru recunoasterea meritelor muncii depuse, Regina Victoria i-a trimis o scrisoare de
mulumire Ei si doamnelor sale si i-a oferit distincia Crucea Rosie Regal.
Totodat a primit si brosa cu diamant ce avea gravat mesajul:
Binecuvntai sunt cei milostivi.
Florence s-a ntors n Anglia n 1856.
In 1860 a pus bazele Scolii de Nursing Nightingale n cadrul Spitalului Sf. Thomas din
Londra. Ea a fost prima asistent sef si prima responsabil de formarea profesional a
colegelor ei, ntr-un spital militar. In 1861 a fondat o scoal pentru moase.
Miss Nightingale scria pentru viitorii studeni:
Elementele care constituie un bun nursing ( o bun ngrijire a
bolnavilor) sunt cele care fac nelegerea si meninerea strii de
sntate, mai mult dect a bolii.
Pn n 1887, Nightingale reusise s-si fac munca cunoscut si practicile aplicate, n ri
precum Canada, Australia, India, Germania, Elveia si SUA.
In 1907, regele Edward al VII i-a oferit distincia Ordinul de Merit pentru realizrile
remarcabile ale Doamnei Florence Nightingale.
Florence Nightingale a fost o nurs, un filosof, un statistician, un istoric, un politician si
chiar mai mult de att.
Studiile, ideile si reformele ei ce vizau nursingul au dus la crearea unui mediu de munc
spitalicesc mai sigur si mai eficient.
A reformat nursingul, de la o ndeletnicire pentru femeile srace si needucate, la o
profesie demn si onorabil pentru toate femeile.
1860 - Cele 7 principii de baz ale lui Nightingale erau :
* Coninutul educaional al nursingului trebuie s fie stabilit de ctre nurse.
* Profesorii viitoarelor nurse sunt responsabili de calitatea tratamentelor pe care acestea
le vor oferi.
* Profesorii trebuie s fie si ei la rndul lor nurse (asisteni).
* Scolile de nursing trebuie s aib personalitate (juridic) proprie, separat de cea a
doctorilor si a spitalelor.
* Nursele trebuie s fie pregtite n spiritul unei educaii nalte si trebuie s-si continuie
mbuntirea educaiei de-a lungul carierei lor.
* Nursingul implic att ngrijirea omului bolnav ct si a celui sntos si are n vedere
mediul ct si pacientul.
* Nursingul trebuie s includ teoria (teoretizarea pregtirii profesionale).
Florence Nightingale :
Cea mai important lecie care poate fi dat nurselor este:
S le nvei s observe bolnavul, cum s observe,
Care sunt manifestrile care indic nsntosirea, care nu,
Care sunt semnele importante, care nu sunt, care sunt dovezile
neglijenei, ce fel de neglijen.

Dar dac nursele nu pot s observe, ntr-un fel sau altul, mai bine s
renune de a mai fi nurse, pentru c nursingul nu este chemarea lor,
chiar dac renunarea le afecteaz sau nu.
Dup Rzboiul Crimeii, a scris peste 200 de cri, rapoarte si monografii pentru
dezvoltarea nvmntului pentru profesia de asistent medical, scrieri care rmn nc si
azi o excelent surs de informaii pentru istoria acestei profesii.
Pentru a omagia memoria lui Florence Nightingale - fondatoarea primei scoli laice de
asistente medicale din lume, cea care a dat o identitate acestei nobile profesii si a fcut ca
ea s fie respectat si valorizat de comunitate, Consiliul Internaional al Asistenilor
Medicali, creat la sfrsitul secolului al XIX lea, n 1899 cu susinerea si graie muncii
desfsurate de Florence Nightingale, a decretat ca ziua ei de nastere 12 MAI s devin
Ziua Internaional a asistenilor medicali din ntreaga lume.
In timpul rzboiului, a dezvoltat o boal care a lsat-o semiinvalid pentru tot restul vieii
sale. A rmas imobilizat la pat timp de 55 de ani.
A murit n 1910, la vrsta de 90 de ani. Nu a fost cstorit niciodat.
A fost ngropat alturi de prinii ei n Hampshire.
In anul 1899, s-a creat Consiliul Internaional al Asistenilor Medicali (I.C.N.), cu
susinerea si graie muncii desfsurate de Florence Nightingale, prima si cea mai
important organizaie profesional, care cuprinde azi, organizaiile profesionale ale
asistenilor medicali din 129 de ri, printre care si Romnia.
Personaliti din istoria profesiei noastre
EDITH CAVELL ( 1865 1915) nurs englez care si-a dedicat viaa ngrijirii
sntii si alinrii suferinei oamenilor, a sosit n 1907 n Belgia, unde a condus Institutul
Medical Berkendael, care forma tinere nurse venite din toata Europa.
Pentru meritele sale din timpul primului rzboi mondial, astzi, un mare spital din
Bruxelles si o strad i poart numele; la Londra, ntr-un parc celebru se afl statuia sa, iar
pe placa de pe soclu sunt redate cele mei importante fapte din viaa ei, care au salvat
peste 1500 de oameni, refugiai, rnii sau prizonieri de rzboi.
Personaliti din istoria profesiei noastre
Regina Maria (1875 - 1938) a reprezentat, alturi de soul ei, regele Ferdinand, unul
dintre simbolurile ntruchiprii Marii Uniri din 1918.
Numit de ctre oameni regina- mam, mama rniilor, regina-soldat - pentru alinarea pe
care a adus-o rniilor si pentru curajul ei de a merge pe front Regina Maria a Romniei
a fost prezent n punctele cele mai fierbini ale Primului Rzboi Mondial, a suferit n
refugiu alturi de cei muli si a mers n spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i
ngriji si a-i ncuraja cu prezena ei matern pe cei infirmi.
Regina Ana, nscut n 1923 la Paris, a fost caporal, apoi ofier n armata francez si a
lucrat ca infirmier n spatele frontului, transportnd snge si plasm pentru rnii,
conducnd singur un jeep de rzboi.

A fcut o scoal de infirmiere de ambulan, a dus o via de cazarm n toat regula, s-a
mbolnvit de glbenare si, n final, s-a ntors la viaa civil n 1945, avnd n buzunar
o sold primit de la armata francez, precum si Crucea de Rzboi a Republicii Franceze.
VIRGINIA HENDERSON (1897 1996) a pus bazele nursingului modern. S-a
afirmat cu putere n instruirea si formarea n nursing si mai ales n cercetare. Este
creatoarea primei teorii stiinifice a nevoilor de ngrijire a omului sntos si bolnav.
Pacientul este o entitate complex, corpul si sufletul fiind inseparabile.
A urmat cursurile Scolii Militare de Nursing n 1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor
la Universitatea Columbia, unde a absolvit n 1934, iar din 1934 pn n 1948 a predat
cursuri de nursing la aceeasi universitate.
In 1953 VIRGINIA HENDERSON s-a alturat Scolii de Nursing Yale, al crei decan,
Annie Warburton Godrich i-a fost mentor n primii ani de activitate profesional. Acesti
ani petrecui la Yale au fost de maxim productivitate.
Virginia Henderson n calitate de profesor emerit a fost si consultant de nursing pentru
ntreaga lume. A primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universitii Yale.
Consiliul Internaional al Asistenilor Medicali a recunoscut n iunie 1985 c VIRGINIA
HENDERSON aparine lumii - cnd i-a fost nmnat primul Premiu Christianne Reimann
- admind c ideile ei au trecut dincolo de graniele naionale. Intr-adevr anii care au
urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) si a fost solicitat s in cursuri la
Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale, la Sorbona si la Asociaia Japonez de
Nursing.

PRIMA SCOALA DE MOASE

Organizarea nvtmntului sanitar din ara noastr dateaz din prima jumtate a
secolului al XIX-lea. Istoricul nvmntului medical este legat de problemele
nvmntului general al epocii, de organizarea primelor spitale, de libertaile
economice obinute prin tratatele de la Kuciuk-Kanairgi (1774) si pacea de la
Adrianopole (1829).
Prima form de nvmnt medical se organizeaz la Cluj n 1775 prin nfiinarea
Institutului medico-chirurgical. Aici se formau magistri si moase cu diplom dup
model austro-ungar. n ara Romneasc si n Moldova nvmntul sanitar
apare mai trziu. Pn la organizarea acestuia ngrijirea bolnavilor n spitale sau
acas era asigurat de medic sau chirurgi ajutai de surori clugrie. Personalul de
ngrijire nu aveau o pregtire corespunztoare si ca atare calitatea muncii nu
rspundea cerinelor inpuse de necesitai.O ncercare de mbunataire a acestei
situaii la nivelul personalului ce deservea spitalele se realizeaz printr-un
regulament ntocmit de Safta Brncoveanu la nivelul spitalului Brncovenesc,
regulament intitulat: asezmntul ocrmuirii din luntrul spitalului Micu
Brncoveanu". Datnd din 5 octombrie 1838, acest regulament cu elemente de
cert valoare este confuz ntruct nu separ obligaiile administrative de cele cu
caracter medical.
Scoala de moase de gradul I
Abia n anul 1852, n Moldova, pe lng Institutul clinico-obstetrical Grigore
Ghica Vod se nfiineaz prima scoala de moase, Scoala de moase de gradul I.
Prima promoie de absolveni dateaz din anul 1853 - 16 absolveni. Durata de
scolarizare este de un an pna n anul 1937 si de doi ani de la aceast dat. n anul
1886, n cadrul Scolii de moase se desfsurau si cursuri de scurt durat de 3-6
luni. De asemenea se organizeaz si examene particulare cu moasele empirice
crora li se elibereaz certificate de liber practic a mositului de ar.
Un alt moment n evoluia nvmntului sanitar romnesc este anul 1891, cnd n
marile orase printre care si Iasi se nfiineaz scoli de ageni sanitari. Menirea lor
era de a pregti personal sanitar pentru circumscripiile sanitare. Durata de
scolarizare era de un an la nceput iar mai trziu de doi ani. Dintre absolveii

acestor scoli se recrutau subchirurgii. Din anul 1920, scolile de ageni sanitari
devin scoli de oficiani sanitari. Candidaii ce se prezentau la examenul de
admitere erau absolveni a 4 clase de liceu. Dup anul 1920 nvmmntul mediu
sanitar s-a mbobit cu un nou profil, pe lng moase si oficiani sanitari, aprnd
n ciclul de scolarizare surorile de ocrotire.
Scoala de moase de gradul I susinea ncepnd cu anul 1936 un examen de
diplom organizat n conformitate cu Ordinu Ministerului Sntii . Absolventele
efectuau un stagiu de 3 luni ntr-un spital de copii, centru de ocrotire, dispensar de
puericultur. Dup acest stagiu primeau un "Certificat de pricepere si de purtare ce
a avut".
n prezena unui confesor, a directorului scolii, a delegatului Ministerului Sntii
si a delegetului Epitropiei Casei Sfntului Spiridon ele depuneau un JURMNT.
INSTITUTULUI SURORILOR DE OCROTIRE
La Iasi surorile de ocrotire se pregtesc n cadrul Institutul surorilor de ocrotire,
nfiinat n anul 1929, cu o durat de scolarizare de 3 ani.
n primele 3 luni se desfsura un curs preliminar n care se realiza o pregtire
profesional n sli de demonstraie. n acelasi timp elevele erau urmrite si testate
cu privire la aptitudinile viitoarei profesii. Cele care nu corespundeau testului erau
orientate spre alte meserii. n perioada desfsurrii cursului preliminar se
organizau si cursuri teoretice de cultur general medical, elevele obinnd
noiuni de medicin preventiv si curativ. Pregtirea practic se realiza n spitale
n cadrul saloanelor model coordonate de o instructoare specializat n profilul
clinicii.
La absolvirea cursului preliminar n prezenta oficialitailor medicale si sociale se
organiza srbtoarea punerii bonetelor de sor".
"Acest curs de studii superioare pe lng completarea culturii generale prin cursuri
de sociologie, psihologie, atic profesional, pe lng meseriile de specilalitate n

domeniul medicinii preventive si a ocrotirii mamei si copilului, creia i se d o

importan deosebit la fel ca si pregtirii sufletesti pentru a ridica o funcie
social la un apostolat naional, se caut a se preda o varietate de cunostine, n
care pregtirea pentru gospodrie are un rol important cci numai asa ele vor putea
fi adevrate nvtoare ale sntii."
Transformri n 15 ani...
n anul 1944 Institutul surorilor de ocrotire este evacuat la Arad, iar
elevele sunt transferate la Cluj, forma de nvmnt fiind n lichidare.
Paralel cu formele de scolarizare menionate anterior trebuie s subliniem faptul c
surorile au fost pregtite de-a lungul anilor si n alte forme de nvmnt. Astfel,
n anul 1934 exista Scoala de surori infirmiere, asistente sociale si supraveghetoare
de spital de pe lng Asezmntul Sfntul Spiridon sub conducerea dr. Emil
Hurmuzache, durata de scolarizare fiind de trei ani. Planul de nvmnt
cuprindea att discipline de cultur general - limba romn, aritmetic, religie,
educaie fizic, ct si discipline de specialitate - chirurgie, medicin intern
(predat de ilustrul profesor de mai trziu dr. C. Strat), igien, nutriie si diabetic,
obstretic si ginecologie, boli mintale si boli nervoase (predate de dr. Briese),
pediatrie.
Pn n anul 1941 durata de scolarizare este de un an, iar dupa aceast dat de doi
ani. ntre anii 1943-1945 scoala a fost evacuat, iar elevele dispersate n alte scoli.
Scoala de surori infirmiere de scurt durat a fost nfiinat n anul 1941 cu
aprobarea Ministerului Muncii Sntii si Ocrotirilor Sociale.
ntre anii 1946-1950 mai funcioneaz si Scoala special de moase n paralel cu
scoala de moase de gradul I cu durata de scolarizare de 6 luni. Aceast scoal de
moase n perioada anilor 1949-1951, si desfsoar activitatea sub denumirea de
Scoala special de calificare cu durata de scolarizare de 18 luni .
Scoala surorilor de ocrotire se transform ntre anii 1949-1958 n Scoala special
de calificare pentru personalul sanitar, durata de scolarizare fiind de 12 luni, iar

numrul absolvenilor fiind de 30. La aceast Scoal special de calificare exist

ncepand cu anul 1949 si profilul moase.
Grup Scolar Sanitar
Anul 1948, prin Reforma nvmantului, marcheaz o nou orientare a pregtirii
personalului mediu sanitar. n ciclul nnoirilor intr si Iasul prin organizarea Scolii
medii tehnice sanitare care a funcionat la nceput n cadrul Centrului Scolar
Medical de Biei Centrul Scolar Medical de Biei pregtea felceri igienisti cu
durata de scolarizare de 4 ani. Candidaii ce se prezentau la examenul de admitere
erau absolveni a 7 clase elementare, anul scolar fiind mprit n semestre. .
Paralel cu Centrul scolar medical de biei din acelasii an 1948, funcioneaz
Centrul Scolar Sanitar de Fete care pregtea surori de ocrotire n timp de 3 ani sau
4 ani, astfel gsim 2 clase de felceri igienisti, scolarizare 4 ani, 2 clase de surori de
ocrotire, scolarizare 3 ani si 3 clase de felceri, asisteni medicali, scolarizare 4 ani.
MARILE EPIDEMII ALE OMENIRII
Nesfarsitul razboi cu virusurile
Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva
microbilor si bacteriilor care le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in
acele vremuri indepartate o izbucnire epidemica nu avea repercusiuni decat la
nivel local, manifestandu-se in focare marunte care se ofileau rapid. Din fericire
pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa infrunte nimic asemanator cu ceea
ce urma sa vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand oamenii au inceput sa se
stranga laolalta in comunitati rurale si apoi urbane, formand populatii numeroase,
raspandirea bolilor contagioase au atins proportii epidemice.
O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de
oameni care formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand
numarul persoanelor afectate creste proportional cu marirea ariei de actiune,
vorbim despre o pandemie. Umanitatea a devenit mai expusa atacurilor microbiene
odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la randul lor, purtatoare de virusi
transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile, contactul cu microbi pe

care altfel nu ar fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate necrutatoare.

Prin depozitarea hranei au fost atrase in spatiul uman si alte specii de rozatoare
purtatoare de boli.
Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa
lucrurile nu se sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri
artificiale in apropierea comunitatilor. Apa statuta, un mediu prielnic pentru
microbi, a atras si o tantarii, care s-au transformat repede in transmitatori
perseverenti de maladii.
Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la
un capat la altul al lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod
ironic, tocmai curiozitatea si inteligenta umana care au generat noi si noi stadii de
evolutie au fost si cele care au pregatit terenul pentru cel mai temut si invizibil
dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin procesul evolutiei, microbii o
urmeaza pretutindeni.

Variola
Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea
Noua, la inceputul anilor 1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de
milioane de nativi indieni . In timpul secolelor ce au urmat, bolile epidemice au
miscorat drastic numarul acestora, reducandu-l la un numar cuprins intre 5 si 10
milioane. Incasii sau astecii au construit orase impunatoare, insa nu au avut la
dispozitie indeajuns de mult timp pentru a locui pe o perioada indelungata in
comunitati, astfel incat sistemul lor imunitar nu era la fel de pregatit atacurilor
bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici
domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea
europeana. Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care lau savarsit, au adus cu ei un blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile
bastinase au fost victime usoare in fara microbilor care au calatorit peste ape prin
intermediul gazdelor umane europene, care isi dezvoltasera deja imunitatea in
cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa ceva, fiind adaptati la

propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii dezlantuite in

Lumea Noua s-a numarat si variola.
Virusul VARIOLEI a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea
mai comuna forma a acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%.
Simptomele variolei sunt febra ridicata, mancarimi si eruptii la nivelul corpului.
Boala se raspandeste prin contactul direct cu persoana infectata sau pe calea
aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust. In ciuda descoperirii vaccinului, in
1796, epidemiile de variola au inceput sa ameninte populatia globului. In 1967,
virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in intreaga
lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de
eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an
in care au mai fost semnalizate cazuri de variola. Eliminat din lumea naturala,
virusul exista, in prezent, numai in laborator.
Gripa din 1918
In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi
Mondial. Pana la sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37
de milioane. Soldatii supravietuitori nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in
mijlocul familiilor lor. Insa fericirea revederii avea sa fie de scurta durata. O noua
maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis gripa spaniola, in vreme ce altii au
intiparit-o in memorie drept "Gripa din 1918". Oricare i-ar fi denumirea,
rezultatele pot fi traduse intr-un singur mod: 20 de milioane de victime in numai
cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul, transformandu-se intr-o unealta
mondiala a mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o cifra
astronomica: intre 50 si 100 de milioane de oameni. Din cauza numarului mare de
persoane decedate si a ariei intinse afectate, multi considera gripa din 1918 ca
fiind cea mai mare pandemie din istoria omenirii. Chiar daca vorbim despre gripa,
o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel an era
diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a
transferat de la pasari la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita
ulterior gripa spaniola dupa ce boala a facut in Spania nu mai putin de 8 milioane
de victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit pentru a face
fata acestei amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi
mondial au permis virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii
pandemice. Desi aceasta forma a bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa
obisnuita, simptomele erau asemanatoare: febra, greata, dureri si diaree. Unii
pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura ce plamanii se umpleau cu

lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In decursul unui

an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intro forma mai putin periculoasa.
Multi dintre oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la
cei care au supravietuit virusului.
Moartea Neagra
Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria
casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile... Atunci cand vine
vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra.
Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din
populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. "Marea moarte"
a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand
permanent structurile politice, comerciale sau sociale. Pentru multa vreme s-a
crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma
bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma
pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii
cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu era altceva decat
manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin
pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane
posibilelor victime ale "ciumei" continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi
genetice care sa sustina aceste noi teorii. Insa daca a fost vorba despre ciuma,
atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis,
boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate
de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta
afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ
glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor,
eliminarea sangelui pe cale orala.
Malaria
Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale
impactului devastator pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de
4.000 de ani, iar meritul apartine invatatilor greci care au lasat marturii scrise
despre aceasta maladie. Istorii in care tantarul este indicat ca fiind responsabil de
cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in textele medicale indiene si
chinezesti. Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni importante intre

malarie si apele statute in care se inmulteau tantarii. Malaria este cauzata de patru
specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si oameni.
Atunci cand tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii.
Odata aflati in sange, acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe
parcursul procesului. Simptomele includ febra, frisoane, transpiratie excesiva,
dureri musculare si de
23

cap. Manifestarile bolii pot fi medii sau pot conduce catre deces. In 1906, Statele
Unite ale Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul
Panama. Dintre acestia, mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii
malariei. Soldatii au fost printre cei mai afectati de aceasta boala. In timpul
razboiului civil american, peste 1.316.000 de barbati au contactat virusul, dintre
care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a imobilizat
fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati
au murit de malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea
razboi mondial. Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a
acestei boli, mai continua sa puna probleme maria mai ales in regiunea subsahariana africana, care a fost exclusa din cadrul ariilor stropite cu insecticide.
Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in aceasta regiune. Dintre
acestea, un milion se sfarsesc prin deces.
Tuberculoza
Tuberculoza este una dintre cele mai "longevive" boli pe care oamenii au trebuit sa
le infrunte. Ea nu s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei
epidemii. Radacinile tuberculozei sunt atat de bine infipte in istoria sanitara a
omenirii, incat marturii ale ravagiilor pe care le-a provocat se afla atat in stravechi
documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzata de catre bacteria
Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasa, deoarece se
transmite pe calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se manifesta
prin dureri in piept, slabiciune, pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si
tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate afecta creierul si rinichii. Incepand
cu anii 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma
Alba, a devastat populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand
fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta
in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din
totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.In 1944, medicii au dezvoltat un
antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu au intarziat
sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii

pe care grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In
ciuda descoperirii leacului, tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de
oameni, dintre care 2 milioane ii cad victime anual.
Holera
Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in
secolul XIX restul lumii a avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia
indiana. In aceasta perioada, cand comertul si turismul au cunoscut o inflorire fara
precedent, virusul a avut ocazia unica de a calatori fara pasaport peste granite,
catre China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX
pana in prezent au avut loc sase epidemii de holera care au rapus milioane de vieti
omenesti. Holera este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio
cholerae. De regula, manifestarea bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente
dintre cei care contracteaza boala manifesta simptome severe de voma, diaree si
crampe musculare la nivelul picioarelor, stari care duc catre o deshidratare rapida
ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc. Majoritatea sistemelor imunitare sunt
in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca pacientii raman hidratati
indeajuns de mult pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite prin contact
fizic apropiat, insa forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul
hranei si al apei.Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea
oarselor europene in timpul revolutiei industriale de la inceputul anilor 1800 .
Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza acestei boli, insa cand sistemele
sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape instant o scadere
insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a devenit o
amintire, un tribut pe care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si
modernizarii. Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip de holera isi facea aparitia
in Indonezia, pentru a se raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta
pandemie continua si in prezent. In 1991, 300.000 de oameni s-au imbolnavit de
holera, iar dintre acestia 4 000 au decedat in urma contractarii bacteriei.
SIDA
Aparitia SIDEI in anii '80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25
de milioane de victime din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in
jur de 33,3 milioane de oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV.
Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane. SIDA )este cauzata de
catre virusul uman imunodeficitar (human immunodeficiency virus - HIV).Virusul
se raspandeste prin contactul cu sangele infectat, sperma sau alte fluide corporale

si ataca direct sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta nu mai poate face fata
unor infectii banale, care nu ar constitui o problema pentru un organism sanatos.
Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar este sever afectat.
Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii
de maimute, insa a suferit o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la
jumatatea secolului XX. In timpul anilor 70, Africa se lupta cu saracia, razboaiele
si somajul in zonele urbane. In acest context, prostitutia si abuzul de droguri au
aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa aceste obiceiuri nocive nu au facut
decat sa ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la cucerirea intregii
planete.In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista medic
amentatie capabila sa tina in frau declansarea bolii in cazul purtatorilor si
medicamente pentru combaterea simptomelor alternative care se traduc prin
infectii si boli. In lipsa unui tratament care sa puna capat flagelului, au fost
desfasurate nenumarate campanii de informare a populatiilor asupra modului in
care se transmite SIDA.
Febra galbena
Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi.
De la cele demografice sau comerciale pana la schimburile de ... microbi. S-a
dovedit ca oamenii sunt dotati cu sisteme imunitare inteligente, adaptate la
propriul mediu. Astfel incat, oamenii inzestrati sa reziste unor boli serioase intr-o
parte, odata stramutati puteau fi ucisi de o bacterie banala. Este si cazul comerului
cu sclavi africani adusi in America, care nu au venit cu mana goala, ci cu un intreg
"bagaj" bacteriologic. Printre bolile care au "navigat" din Africa in America se
numara si febra galbena. Manifestarea bolii a fost atat de severa incat a decimat
colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata de 33.000 de
soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena.
Napoleon a fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi
asume un risc atat de mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut
teritoriul Statelor Unite.Febra galbena, ca si malaria, se transmite prin intermediul
muscaturilor de tantari. Simptomele tipice includ febra, frisoane, dureri de cap,
dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate varia de la mediu
pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc,
cedarea rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza
ingalbenirea pielii, de unde numele afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor
luate, epidemia persista inca in America de Sud si Africa.
Tifosul epidemic

Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc
in conditii mizere si mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase
boli a fost deja creat. Dintre acestia, micutul microb Rickettsia prowazekii se
remarca ostentativ, find cel care duce la aparitia uneia dintre cele mai devastatoare
boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul epidemic. Avand in vedere frecventa sa
in cadrul armatelor, a fost numita "febra razboiului". In timpul razboiului de
treizeci de ani din Europa (1618 -1648), tifosul, ciuma si foamea au facut
impreuna un numar aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului
razboi mondial, boala a cauzat milioane de decese in Rusia, Polonia si Romania.
Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea
temperaturii. Febra se instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata.
Netratata, boala afecteaza circulatia sangvina care se manifesta prin cangrene
locale, pneumonie si afectiuni ale rinichilor. Epuizarea provocata de temperatura
ridicata poate duce in cele din urma la delir, coma si atac de cord. Tratamentele
imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit considerabil raspandirea
bolii, insa scurte izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa si Asia.
Poliomielita
Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o
perioada foarte lunga de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952,
in Statele Unite erau inregistrate 58.000 de cazuri de poliomielita. Dintre acestea,
o treime s-au sfarsit prin instalarea paraliziei la copii, dintre care 3.000 au decedat.
Vinovatul pentru acesta maladie este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se
transmite prin materiile fecale, iar in mediile nesanitare circulatia virusului se face
prin mancare si apa. Primele simptome se manifesta sub forma febrei, oboselii,
dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si rigiditate. Pornind de aici, in
unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general,aceasta afecteaza muschii,
dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii care faciliteaza
respiratia, avand de cele mai multe ori, rezultate letale. Poliomielita se manifesta
cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala necrutatoare.
Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data
infectia. Sistemul imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta
timpurie. Cu cat pacientul este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei
sau chiar al decesului. In secolul al XVIII-lea, conditiile sanitare s-au imbunatatit
considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la imputinarea cazurilor de
poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului imunitar care nu
mai era pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul de
decese al celor care contractau virusul la o varsta mai inaintata.

In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa

dezvolte un vaccin eficient, la inceputul anilor '50. De atunci, numarul cazurilor de
poliomielita din tarile dezvoltate a scazut dramatic, insa boala nu a disparut .
Campaniile de vaccinare impotriva poliomielitei ce se desfasoara la nivel global au
scopul declarat de a eradica complet aceasta afectiune.
Societatea Crucea Rosie Romana
Actul de infiintare al Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie
1876, data la care isi incepe dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului
Coltea din Bucuresti.Inca de la infiintare, CRR s-a implicat direct, suportiv si
inovator in asistenta persoanelor aflate in dificultate, fie ca a fost vorba despre
calamitati naturale, conflagratii mondiale sau conflicte armate, campanii de
informare si educatie pentru sanatate, imbunatatirea controlului unor epidemii
majore sau intrajutorarea materiala a persoanelor defavorizate. Actul de infiintare
al Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie 1876, data la care isi
incepe dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din
Bucuresti.Printre semnatarii actului de infiintare ai Crucii Rosii Romane se
numara personalitati marcante ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr.
Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr.
Carol Davila. Primul presedinte ales al CRR a fost Printul Dimitrie Ghica, el
conducand si coordonand activitatea societatii in perioada 1876-1897. La mai
putin de 3 saptamani de la infiintare, in iulie 1876, prima ambulanta a CRR a
plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc din sudul Dunarii. Acesta
misiune avea drept scop acordarea ajutorului medical militarilor raniti, indiferent
de tabara din care faceau parte, pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Crucii
Rosii, indiferent in ce tara se afla.Misiunea fundamentala a Societatii Nationale de
Cruce Rosie din Romania este imbunatatirea conditiilor de viata a celor mai
vulnerabile persoane. Prin persoane vulnerabile se intelege acele persoane care se
afla in pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile
acestora de a trai in conditii minime de securitate materiala si demnitate umana.
In vederea indeplinirii misiunii sale, proiectele desfasurate de SNCRR{ Societatii
Nationale a Crucii Rosii Romane }vizeaza cele 4 domenii cheie definite ca
prioritare de Strategia 2010 a Federatiei Internationale, si anume:

-Pregatirea impotriva dezastrelor

-Raspunsul in caz de dezastru;
-Sanatate si bunastare sociala

- Difuzarea valorilor umanitare si a Principiilor Fundamentale.

Activitatea CRR s-a facut remarcata ori de cate ori a fost nevoie de interventia si
profesionalismul sau, de-a lungul zbuciumatei istorii a regiunii balcanice. Daruirea si
priceperea de a ingriji ranitii, de a acorda ajutorul necesar saracilor sau refugiatilor, de a
se implica in combaterea si limitarea bolilor epidemice au fost apreciate pe parcursul
celor doua razboaie Mondiale precum si in periada care a succedat ultimei conflagratii
mondiale.
Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Rosie Romana inceputul
revenirii la misiunea organizatiei. A inceput o perioada de democratizare si de aliniere la
standardele internationale ale Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. In timpul cel
mai scurt, personalul Crucii Rosii Romane si toti voluntarii care i s-au alaturat au incercat
sa se conecteze realitatilor zilei, incercand sa contribuie cu mijloacele specifice la
rezolvarea noilor probleme.
Pana in iulie 1990, in Romania au ajuns ajutoare umanitare in valoare de peste 26
milioane de franci elvetieni. Peste 30 de Societati Nationale, de pe aproape toate
continentele lumii, s-au alaturat, in 1990, eforturilor de asistare a celor mai vulnerabile
categorii. Preluarea si distribuirea bunurilor s-a facut, in principal, de catre voluntarii si
personalul Crucii Rosii Romane.
Astfel, in urmatorii patru ani de dupa 1990, Crucea Rosie Romana a inceput un proces de
reorganizare a activitatii pe baza celor 7 Principii Fundamentale ale Miscarii
Internationale: Umanitate, Impartialitate, Neutralitate, Independenta, Voluntariat, Unitate,
Universalitate.
Din 1990 pana in prezent, mobilizandu-si resursele, dezvoltandu-si sfera de preocupari,
beneficiind de sprijin international si intern, din partea populatiei si a sectorului privat,
Crucea Rosie Romana a desfasurat in Romania numeroase actiuni de asistare a victimelor
dezastrelor naturale si a categoriilor sociale vulnerabile. A continuat, totodata, traditia
promovarii educatiei pentru sanatate si acordarea primului ajutor. In 1992, Crucea Rosie
Romana a asemnat "Acordul-cadru privind dezvoltarea colaborarii dintre Federatia
Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie si Crucea Rosie Romana".
Anul 2003 a marcat un nou reper in evolutia si repozitionarea Crucii Rosii Romane in
societatea romaneasca. Prin adoptarea unui nou Statut prin care s-a reusit separarea
legislativului de deliberativ si prin derularea unui program de dezvoltare organizationala
cu sprijinul Federatiei Internationale si al Comitetului International al Crucii Rosii, s-a
mai facut un pas in directia alinierii la standardele internationale actuale. Strategia Crucii
Rosii Romane vizeaza, in prezent, intarirea capacitatii sale operationale.
Cu sprijinul financiar si moral al Federatiei Internationale a Societatilor de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie, Crucea Rosie Romana a inceput un program de dezvoltare
organizationala pentru a raspunde tot mai prompt si corespunzator situatiilor de urgenta.

Prioritati de actiune:

Elaborarea de proiecte/ programe care raspund nevoilor

identificate de membrii comunitatilor;
Recrutarea si fomarea de voluntari din comunitatile cu risc mare de
vulnerabilitate;

Informarea, educarea comunitatilor avand ca scop schimbarea

comportamentului (boli transmisibile si netransmisibile, abuzul de
substante) prin derularea de campanii si de actiuni de informare in
comunitate;

Campanii de promovare a donarii de sange voluntare si neremunerate;

Dezvoltarea de parteneriate cu organisme guvernamentale, alte ONG-uri,
precum si cu alte SN in vederea elaborarii si implementarii unor
proiecte/programe;
SNCRR devine furnizor de servicii sociale primare si specializate la nivel
comunitar. In cadrul Rundei a 6-a a Programelor finantate de Fondul Global
prin Fundatia Romanian Angel Appeal, CRR realizeaza un proiect de
distributie de stimulente pentru pacientii cu Tuberculoza, in vederea
imbunatatirii compliantei la tratament a acestora.Pe langa acesta activitate,
CRR si-a asumat si sarcina de a contribui la implicarea comunitatii si a
factorilor de decizie in imbunatatirea conditiilor de viata si de tratament a
bolnavilor TBC si familiilor acestora, combaterea stigmatizarii si
responsabilizarea autoritatilor locale

Organizatii si asociatii profesionale

Organizaia Mondial a Sntii
Drapelul OMS
OMS Organizaia Mondial a Sntii" (sau WHO acronimul n limba
englez a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost
nfiinat la 7 aprilie 1948, avnd n prezent un numr de 193 de state membre. Are
reprezentane n 147 de ri si 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de
aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizaie internaional care are rolul de
a menine si coordona situaia sntii populaiilor pe glob. Finanarea bugetului se
face prin cotizaii pltite ctre de rile membre si din contribuii voluntare ale rilor
membre sau donaii. Cotizaiile sunt calculate conform unei scri mobile: rile bogate
pltesc mai mult iar cele srace mai puin (de ex. Belize plteste doar cteva mii de
dolari americani pe an). Cu ocazia unei conferine inute la Paris n martie- aprilie 1946
de ctre 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituie pentru o
organizaie mondial a sntii. Erau descrise principiile de activitate si funciile pe

care urma s le aib organizaia. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegaiilor
naionale la o conferin inut la New York n iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state
au semnat constituia. China Si Regatul Unit au semnat necondiionat, iar celelalte
delegaii au semnat cu condiii. A fost dat autorizarea s se stabileas o comisie interim
cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei
comisii, care urma s conduc programul pn cnd 26 de ri semnau constituia
necondiionat. Aceast a 26-a semntur a fost obinut pe data de 7 aprilie 1948- dat
care este considerat ca zi de nastere a Organizaiei Mondiale a Sntii. Scopul OMS
Rolul organizaiei, stabilit n constituia ei, este meninerea n cea mai bun stare a
sntii populaiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulat n
Declaraia de la Alma-Ata" (1978) din Kazahstan.
Nivelul de sntate atins trebuie s-i asigure omului o stare fizic si psihic pentru a
putea deveni productive si folositor societii.
Concepia despre sntate si despre meninerea ei prin strategia combaterii bolilor este
formulat n Charta de la Ottawa" (1986).

ICN
Consiliul International al Nurselor
Primele farmacii, in evul mediu- sec.XIV- XVIII
In Evul Mediu au fost infiintate primele farmacii orasenesti, sustinute financiar de
primariile din Sibiu (1494), Brasov (1512), Bistrita (1516) si Fagaras, care livrau
extracte, siropuri si uleiuri eterice din plante, mai ales ape de roze, menta, tei si
soc. La sfarsitul secolului al XVI-lea, plantele medicinale pentru tratamente erau
denumite "specii" si se distribuiau de catre spiter, in timp ce plantele aromatice
erau distribuite de aromatori, cunoscuti in Iasi inca din anul 1594. In "Pravila" lui
Vasile Lupu (1646), aromatorii se mai numeau "vraci", iar in timpul domnitorului
Dimitrie Cantemir erau denumiti "apotecari" (in greaca, apotheke inseamna
depozit).

Primele spitale
Primul spital din tara care a folosit, cu predilectie, plantele medicinale
autohtone a fost construit in Bucuresti, langa manastirea Coltea, intre anii 16951708, pe baza planurilor elaborate de spatarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24
de paturi destinate bolnavilor saraci, care erau tratati cu diferite plante
tamaduitoare. In timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica din Moldova este

fondat Spitalul "Sfantul Spiridon" din Iasi (1757), in care tratamentele pentru toate
bolile imbinau folosirea plantelor de leac cu rugaciunea pentru vindecarea
suferintelor si iertarea pacatelor. Necesarul de plante era asigurat de spiterul Anton
Faermann, decedat cu intreaga sa familie in timpul ciumei din anul 1770. Un alt
lacas bisericesc orientat spre folosirea plantelor in tamaduirea bolnavilor a fost
Manastirea Obedeanu, in incinta careia a luat fiinta spitalul din Craiova in anul
1777.

Inceputul cercetarilor moderne - legi - sec XIX

La inceputul secolului al XIX-lea, arsenalul plantelor cu proprietati medicinale

folosite in tarile romane s-a largit prin introducerea unor specii sau produse aduse
din strainatate: scoarta arborelui de China, anason, revent, siminichie, sofran, piper
negru, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ienibahar, cassia, camfor, salep si sabur. Tot
in aceasta perioada s-au importat si unele preparate din plante aromatice exotice,
prezentate sub forma de balsamuri, extracte, elixire, tincturi, uleiuri, unguente si
ape aromate (de melisa, fragi, isop, magheran si portocale).
Pentru a organiza colectarea stiintifica a plantelor medicinale si aromatice din flora
spontana sau de la cultivatori, care erau necesare prelucrarii in laboratoarele
farmaceutice, a luat fiinta un prim laborator de cercetare "Planta Vorel" din
Piatra Neamt, prin hrisovul dat de voievodul Ioan Sandu Sturdza, domnul
Moldovei (1825). Sistemul de valorificare si
distributie a produselor medicinale prin reteaua de farmacii a fost mai bine
structurat dupa anul 1831, ca urmare a aplicarii prevederilor Regulamentului
Organic, introdus in ambele tari romanesti.
Sistematizarea datelor stiintifice privind alcatuirea retetelor farmaceutice a
facut obiectul unei ample lucrari de sinteza, realizata de un larg colectiv de
specialisti, la indemnul dr. Carol Davila. Colectivul a fost condus de farmacistul
Constantin C. Hepites (1802-1890). Acesta a elaborat prima farmacopee romana
(1862), care avea 790 de pagini si era apreciata ca fiind una dintre cele mai
valoroase lucrari de acest gen din Europa. In afara indicatiilor din farmacopee,
sistemul de preparare a produselor farmaceutice, naturale si de sinteza a fost
reglementat prin aparitia unei "Legi sanitare" din 1874, elaborata de Anastasie
Fatu si I. Felix.

Aparitia medicamentelor de sinteza chimica - sec XX

Avantul imperios al medicatiei cu produse de sinteza chimica, cu efecte incerte si

adesea daunatoare, a impins fitoterapia din Romania in subsolul medicinii pe o
perioada destul de lunga.
Prin dezvoltarea aberanta a chimioterapiei, pana la mijlocul secolului XX,
farmacopeele din lume au inregistrat peste 100.000 de preparate chimice. In
ultimii 40-50 de ani, pe langa prea putinele succese de necontestat, au fost
semnalate tot mai multe scandaluri si cazuri de intoxicatii grave cu medicamente
de sinteza chimica, nu de putine ori mortale, care s-au datorat efectelor secundare,
necunoscute sau ascunse initial din interese comerciale.
In lupta cu poluarea medicamentoasa, devenita un flagel amenintator, se
ridica, peste tot in lume, din ce in ce mai multe personalitati care cer reevaluarea
mijloacelor terapeutice traditionale si revenirea la remediile naturale ale
fitoterapiei. In ultimele 3-4 decenii, practica multor medici din Romania s-a
orientat tot mai mult spre "redescoperirea" plantelor medicinale si limitarea
tendintei de medicatie exclusiv alopata, promovata de marile concernuri
farmaceutice. Se apreciaza ca extinderea culturilor de plante medicinale pe
teritoriul romanesc va putea asigura tot necesarul de materii prime si produse finite
pentru industria farmaceutica, farmacii, spitale si consumul casnic. Este anormal
ca, avand un asemenea tezaur de exceptionala valoare, tara noastra sa importe, de
la firme straine, produse naturiste la preturi exagerat de mari. Nu cere un efort prea
mare ca, in viitorul apropiat, dealurile ramase golase si erodate, colinele
necultivate si luncile cu soluri bogate si umede sa devina, treptat, izvoare de
sanatate pentru populatia tarii.

Arta vindecarii in traditiile poporului roman

Arta vindecarii la poporul roman are o vechime milenara, putand fi considerata un
dar stramosesc. Fondul sau inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de romani,
permite identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui mestesug care, dupa
anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit
sacerdotilor geto-daci. Conditiile climaterice ale Daciei, corelate cu bogatia celor
geografice (ses, deal si munte, ape curgatoare si tezaure minerale) au favorizat
existenta in acest spatiu a unei incredibile
diversitati de specii vegetale, multe fiind endemice, adica locale. Inca de pe
vremea dacilor, o serie de plante ce cresc pe teritoriul de astazi al Romaniei erau
intrebuintate ca ierburi de leac. Chiar expresiile neaos romanesti a lecui, leac, o
leaca (intim inrudite cu grecescul oligo - putin) trimit la remedii in aparenta infime
(cantitativ vorbind), care insa pot vindeca sau mentine sanatatea celor care le

cunosc adevarata intrebuintare. Renumele unora dintre aceste plante merge pana
acolo incat si astazi ele apar in perceptia populara ca fiind inzestrate cu virtuti
vindecatoare magice, extraordinare, legate de o adevarata mitologie vegetala.
Multe dintre plante sint considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum
basilicum), unele facand candva obiectul unui cult specific, asa cum este cazul
Matragunei, al carei nume este cu totul consonant, in mod uimitor, cu doua cuvinte
din vocabularul mistic al Vedelor (matra si guna). Acest cult urmareste intotdeauna
rezultate din domeniul medicinei magice, cum este cazul descantecelor ce se
savarsesc cu ajutorul anumitor ierburi. Plante de o mare importanta biologica
pentru om, prin principiile lor active, sint intalnite acolo unde odinioara erau
asezarile dacilor. Iata in aceasta privinta marturia cunoscutului fitoterapeut Ovidiu
Bojor: "In urma cu multi ani, lucram pe teren in zona Gradistei, aproape de
sanctuarul vechii cetati regale Sarmizegetusa, impreuna cu un amic care nu prea
cunostea plantele si efectele lor. Am gasit acolo, printre alte specii, si specia
Circaea lutetiana sau Circaea intermedia, popular numita Tilisca, Iarba
vrajitoarei... Seara i-am facut tovarasului meu de drum un ceai din aceasta
planta. Omul depasise bine a doua varsta. Dimineata urmatoare mi-a povestit ca
de mult timp nu a avut o noapte atat de frumoasa si ca s-a simtit ca la douazeci de
ani. A cules mai multe plante si pentru acasa. Din pacate, prin uscare ele si-au
pierdut acel efect cu adevarat miraculos."

De remarcat ca in Grecia si in regiunile mediteraneene aceasta planta nu creste (de

fapt, din cele cinci specii de Circaea raspandite pe planeta, trei cresc pe teritoriul
Romaniei), ceea ce-l determina pe Bojor sa considere ca planta era procurata de
anticii greci din Dacia, unde era cunoscuta si folosita. In ce priveste mentalitatea
asa-zis populara despre plante, din pespectiva ei, mare parte dintre ierburi se afla
sub puterea celor mai temute si mai respectate dintre fiintele lumii nevazute. Se
folosesc astfel expresiile Gradina Milostivelor, Gradinile Frumuselelor, cu
trimitere la Iele sau Rusalii. Deloc intamplator, tocmai in acele zone cresc flori
precum Banuteii (Bellis perennis), folositi contra bronsitei cronice, Saschiul
(Vinca minor), Banatul (Geranium), folosit in practica populara contra junghiurilor
si Vazdoagele sau Garoafa de munte (Dianthus superbus). Ultima, care are o floare
frumoasa, este numita si Buruiana de urat, este considerata ca "aducatoare de
urat", considerandu-se, din motive obscure pentru mintea omului modern, ca cel ce
o poarta este respins de ceilalti oameni. In Moldova de peste Prut, taranii nu
administrau niciodata bolnavilor o planta de leac, indiferent de puterea ei
vindecatoare, fara descantec sau fara anumite practici magice. Acest fapt
demonstreaza filiatia ancestrala a medicinei populare, care se origineaza intr-o
medicina sacerdotala, singura in care restabilirea sanatatii era pusa in legatura cu

forte supranaturale. In cazul Buruienii cu cinci degete (Potentila recta), numita si

Iarba faptului pentru ca i se atribuie puterea de a desface vrajile, aceasta era adusa
acasa, iar dupa ce se
spala icoana Maicii Domnului, cu apa respectiva se stropea Buruiana cu cinci
degete, care se punea la icoana si, daca planta urma sa fie fiarta in ulcica noua, se
bateau trei matanii, rostindu-se: "Te primim cu paine si sare, sa ne fii folositoare".
Conform unei credinte populare, cunoasterea virtutilor magico-terapeutice ale
plantelor poate fi insusita in mod direct de la ele, prin intermediul miticului sarpe
alb. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, in Transilvania era renumit vraciul
taran Mihai Sas, din Toplita Romana, care spunea ca un sarpe nazdravan i-a dat
cunostinta graiului tuturor ierburilor de leac. In casa lui era un adevarat pelerinaj al
bolnavilor, care erau vindecati cu descantecele si leacurile pregatite de el din
ierburi.
Culegerea plantelor de leac se desfasoara de asemenea dupa un anumit calendar
cosmic, urmand un ritual specific. Unele plante, precum Usturoiul sau Pelinul, isi
pastreaza virtutile vindecatoare pe tot parcursul anului, altele, precum Sagetatura,
erau culese inainte de Sfredelul Rusaliilor, ele pierzandu-si puterea binefacatoare
timp de o luna dupa aceea, pana la sfarsitul Saptamanii Mari. Uscarea plantelor se
face in manunchiuri legate, care se atarna de o grinda in pod.

Anticii despre fitoterapia geto-dacilor

Herodot scria ca dacii ca sint "buni cunoscatori ai plantelor, avand si un mestesug

deosebit pentru ingrijirea bolnavilor cu ajutorul plantelor".
Homer, marele poet al Antichitatii, scria despre geto-daci ca, "in afara de curajul
si barbatia dovedite in lupte, ei manifestau si o inalta educatie morala, evidentata
prin grija fata de straini, de bolnavi si de ranitii cazuti pe pamantul lor".
Strabon afirma ca la geti preotii erau medici (iatros) si cunoscatori de descantece,
vraci (goes) totodata.
In creatia poetica a lui Ovidius (43 i.e.n.-17 e.n.), completata in timpul exilului sau
la Tomis-Constanta (8-17 e.n.), erau mentionate multe plante medicinale care
cresteau in spatiul carpato-danubian si mai ales la Marea Neagra (Pontus Euxinus).
Platon, in dialogul sau Charmides, pomeneste leacurile si descantecele medicilor
daci, in cuvintele "Asa stau lucrurile, Charmides, si cu descantecul nostru. L-am
invatat cu prilejul unei expeditii, de la unul dintre medicii din Tracia ai lui
Zalmoxis, despre care se zice ca au darul de a te face nemuritor". Tot el

consemneaza principiile holiste ale medicinei geto-dace, punandu-le in gura unui

medic din Tracia al lui Zalmoxis:
"Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu si un mare intelept, ne invata ca, dupa
cum e nepotrivit sa incercam ingrijirea ochilor fara sa vindecam intai capul, tot la
fel, nici capul nu poate fi ingrijit nesocotind trupul; avand in vedere acest adevar,
trupul trebuie sa fie ingrijit, in acelasi fel, intr-un mod potrivit, impreuna cu
sufletul. Caci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli
este acela ca ei nu cunosc tainele intregului pe care-l au de ingrijit. Daca acest
intreg e bolnav, atunci nici partea nu poate fi sanatoasa. Daca insa partea
tulburata va fi vindecata, atunci si intregul va fi din nou armonios, asa cum
trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp, plin de vigoare, bun la suflet si fericit.
Caci toate se trag din suflet, atat cele rele, cat si cele bune ale trupului si ale
fiintei noastre intregi, revarsandu-se din suflet, asa cum se rasfrang de la cap
asupra ochiului. Ca
urmare, mai intai sufletului trebuie sa-i dam ingrijire, daca vrem ca deopotriva
capul si restul trupului s-o duca bine. Iar sufletul se ingrijeste cu descantece. Sa
nu te lasi induplecat sa ingrijesti capul nimanui, daca nu-ti va fi incredintat mai
intai sufletul spre ingrijirea prin descantec. Aceasta este greseala pe care, acum, o
savarsesc oamenii, incercand sa vindece o parte fara cealalta."

Pseudo-Apuleius, scriitor si botanist din veacul al II-lea e.n., in lucrarea sa "De

medica minibus herbarum", mentiona alte 37 de plante cu efecte terapeutice
existente in Dacia: aniarsexe-iarba sarata, budathla-limba boului, chlodela-telina
de camp, ciborastra-brusture, diesema-coada vacii, dyn-urzica, dzena-cucuta de
apa, kardama-papura, koikodila-papalau, kroustane-rostopasca, mantia-mure,
mizela-cimbru, skite-scai. Multe din aceste plante sunt utilizate si astazi in
arsenalul fitoterapeutic. "Buruienile de leac", singurele medicamente folosite
odinioara.
Pe la mijlocul secolului al XX-la, farmacistul Dr. Gh. P. Grintescu prezenta intr-o
carte premiata de Academie (Botanica farmaceutica. Cultura si recolta plantelor
farmaceutice, publicata in 1945 la Bucuresti) o lista cu 500 de plante de leac ale
poporului roman, buna parte din ele necunoscute in medicina si farmacie. Acesta
afirma ca in popor plantele de leac au o reputatie bine stabilita, cunostintele despre
ele fiind mostenite din tata in fiu si pastrate in taina de acei ce le stiau manui.
Importanta unora este foarte mare si ramasitele populare ale cunostintelor despre
ele provin dintr-un tezaur sacerdotal stravechi si unic in spatiul carpatic, lucru
confirmat de faptul ca aceleasi buruieni sint cunoscute sub acelasi nume si pentru

acelasi tratament, din Maramures pana in Oltenia si din Apuseni pana in Moldova
nordica.
Iata cateva plante, impreuna cu intrebuintarile lor in medicina populara:
Pentru junghi (pneumonie si dureri reumatismale): Coada racului sau Scrantitoare
(Potentilla anserinna), folosita si pentru scrantituri sau friguri, Rocotea sau
Buruiana junghiului (Stellaria graminea).
Nebunie: Sica (Statice Gmelini).
Febra tifoida: Drob (Cytisus Heufelianus), Ononis hircina.
Blenoragie: Negrusca (Nigella arvensis), Ciucusoara sau Albita (Berteroa incana),
potolnic (Genista tinctoria).
Boli de piept: Turita mare (Agrimonia eupatorium), Cinci degete (Potentilla
reptans), Lytospermum arvense, Helyanthemum vulgare.
Reumatism: Cinci degete (Potentilla alba), Pidosnic (Cerinthe minor), Trifoi rosu
(Trifolium pratense), Cervana sau Iarba lui ceas rau (Lycopus europaeus), Urzica
mare (Urtica dioica), Rachita (Salix fragilis).
Debilitate: Nasturel sau Iarba voinicului (Nasturtum silvestre) - se foloseste si ca
salata de primavara, Solovarfita (Phlomis tuberosa) - se pune in baia lauzelor,
Rachitan, Florile zanelor sau Sburatoare (Lytrum salicaria) - folosita si impotriva
paraliziei, Bobornic (Veronica beccabunga) - in popor se foloseste si impotriva
neputintei la urinare, a hidropiziei si pentru curatirea sangelui, Catina (Tamarix
Palassi), Slabanog sau Buruiana celor slabi (Impatiens noli-tangere) - are
proprietati diuretice.
Icter sau hepatita: Buruiana galbinarii sau Iarba faptului (Potentilla recta),
Morcov (Daucus carota), Hrean (Armoraceae rustica) - se foloseste si la
tuberculoza.
Dureri de stomac: Cinci degete (Potentilla reptans), Volbura (Convulvulus
arvensis),
Brustan (Telechia speciosa) - considerat bun pentru toate bolile, Spirea filipendula,
Salvia
silvestris, Orobus niger, Ononis hircina.
Hernie: Studenita (Arenaria serpillyfolia), Sanziene (Galium mollugo), Phelipaea
ramosa. Dalac sau antrax: Izma broastei (Mentha aquatica) - folosita ca stimulent
in convalesenta si contra palpitatiilor, Brana ursului (Heracleum sphonylium),
Rostogol sau Maciuca ciobanului (Echinops sphaerocephalum), un soi de neghina
(Agrostema coronaria), Heracleum sibiricum.

Epilepsie: Silnic sau Rotundioara (Glechoma hederacea), Sburatoare sau Pufulita

(Epilobium hirsutum), Unghia Gaii (Astragalus glycyphyllos), Asperula
cznanchica. Cancer: radacini de la diferite specii de spini si ciulini, Cardus si
Cirsium. Spin (Carduus acanthoides), Scai (Carduus candicans), Palamida
(Carduus crispus), Ciulin (Carduus nutans), Crapusnic (Cirsium boujarti), Coltul
lupului (Cirsium erisithales), Crastaval (Cirsium oleraceum), Captalan (Cirsium
rivulare).
Dizenterie: Cioroi (Inula salicina), Catusnica sau Iarba vantului (Nepeta cataria),
Priboi sau Palaria cucului (Geranium phaeum).
Oreion: Zarna sau Umbra noptii (Solanum nigrum), Silnic (Glechoma hederacea),
Craite sau Vazdoage (Taegetes erecta).
Prostata: Talpa gastei (Leonorus cardiaca, Rocoina (Stalaria media). Pentru rani si
furuncule, se utilizau frunzele de patlagina sau de muscata. In faza de inflamatie
acuta, frunzele aveau efecte de inmuiere a pielii, iar enzimele proteolitice actionau
prin macerarea colagenului din tesuturi, astfel ca furunculul sa erupa.

In secolele XIV-XV, medicina populara se practica in bolnitele

existente in majoritatea manastirilor, cum ar fi Tismana, Bistrita (din Oltenia),
Neamt, Prislop (din Moldova), in care se foloseau plante medicinale recoltate din
flora spontana din jurul manastirii sau cultivate in gradinile proprii. Bolile
tamaduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere (congestie
pulmonara), oftica (tuberculoza), rac (cancer), blanda (urticarie), branca (erizipel),
buboaie (furunculoza), cartite (varice), dalac (antrax), galbinare (icter), lungoare
(febra tifoida), vatamatura (hernie), tranji (hemoroizi), galci (amigdalita).
Pentru fiecare boala, calugarii din manastiri, precum si vracii si doftoroaiele
satelor, foloseau anumite plante cunoscute ca tamaduitoare: angelica la vatamatura
si boli de inima, rostopasca la galbinare, fierea pamantului la friguri, alior la
reumatism si pecingine, captalan la lungoare.
In tratamentul altor boli se mai foloseau brusturele, brustanul, scrantitoarea, coada
calului, coada soricelului, pojarnita, musetelul, zamosita, bozul, busuiocul,
sunatoarea.

Inlesniri ale domnitorilor

pentru negustorii de plante medicinale

Domnitorii din acele vremi incurajau utilizarea plantelor medicinale
prin mijloacele avute la dispozitie. Alexandru cel Bun din Moldova a acordat
privilegii deosebite negustorilor din Lvov (anul 1408), iar Mircea cel Batran a
acordat privilegii negustorilor din Brasov (anul 1413), pentru a se aduce produse
farmaceutice din plante si condimente procurate din strainatate (tamaie, piper,
sofran, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ghimbir). Putem exemplifica unele remedii
naturale aplicate cu succes, pastrate in memoria poporului timp de multe veacuri.
Stefan cel Mare, ranit la picior in luptele cu turcii, la Cetatea Chiliei, a fost tratat
de medicii italieni Matteo Muriano si Ieronim da Cesena, cu lotiuni si cataplasme
de musetel, isop, tataneasa si eucalipt. Mai tarziu, Alexandru Lapusneanu, fiind
bolnav de ochi (in anul 1558), a fost ingrijit de un spiter din Transilvania cu niste
plante, printre care menta, isop, mustar si scortisoara. Printre cele mai vechi texte
pastrate in tara noastra in domeniul fitoterapiei si aromaterapiei se numara
manuscrisul intitulat Folosirea plantelor de leac, datat din secolul al XVI-lea si
conservat in Arhivele Statului din Bucuresti. Aici sunt mentionate unele
preocupari de fitoterapie casnica, utilizand multe specii medicinale folosite la acea
vreme (brusture, ghintura, iarba taieturii, patlagina, patrunjel de camp, schinel,
soparlaita, traista ciobanului, urzica) precum si unele specii aromatice alimentare
(angelica, mararul, melisa). Menta era considerata ca un leac foarte pretios, "cu
mare putere de a vindeca toate bolile si de a smulge toate stricaciunile launtrice".

Modelul conceptual al
VIRGINIEI HENDERSON

Virginia Henderson a fost descrisa ca fiind prima doamna a

nursingului. Scripter, cercetator avid vizionar este considerata de multi cea mai
importanta figura a nursingului secolului XX.
Nascuta in Kansass City, Missoury in 30 noiembrie,1897, a cincilea dintre cei
opt copii ai lui Daniel B si ai lui Lucy Minor (Abbot) Henderson. Tatal sau a
fost un reprezentant al Indienilor Americani, iar mama ei provenea din statul
Virginia, in care Virginia Henderson s-a intors pentru a urma scoala primara. A
urmat cursurile Scolii Militare de Nursing in 1921, pe cele ale Colegiului
Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit in 1934, iar din 1934
pana in 1948 a predate cursuri de nursing la aceeasi universitate. In 1953 s-a
alaturat Scolii de Nursing Yale, al carei decan, Annie Warburton Godrich i-a
fost mentor in primii ani de activitate profesionala. Acesti ani petrecuti la Yale
au fost unii de maxima productivitate. Virginia Henderson s-a folosit de titlul
de profesor emerit pentru a servi ca si consultant de nursing pentru intreaga
lume. Consiliul International al Asistentilor Medicali a recunoscut ca apartine
lumii in iunie 1985, cand i-a fost inmanat primul Premiu Christianne Reimann,
admitand ca ideile ei au trecut dincolo de granitele nationale. Intr-adevar anii
care au urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) si a
afost solicitata sa tina cursuri la Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale,
la Sorbona si la Asociatia Japoneza de Nursing.
Intreaga ei activitate a culminat cu publicarea mai multor editii a volumului
Basic Principles of Nursing in 1960 si 1969, si The Nature of Nursing in 1966
si 1991. Virginia Henderson a definit nursingul ca "un ajutor dat individului
pentru a-si castiga independenta legata de efectuarea activitatilor care
contribuie la sanatatea si recuperarea lui".
Ea a impartit activitatile de nursing in 14
componente Conceptul - cheie al sau este :

individul - bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentand 14

nevoi pe care trebuie sa si le satisfaca
scopul ingrijirilor - de a pastra sau a restabili independenta individului in
satisfacerea acestor nevoi
rolul asistentei - consta in a suplini ceea ce el nu poate sa faca singur

1 COMPONENTELE ESENTIALE ALE UNUI MODEL CONCEPTUAL

Sunt : postulate , valori si elemente : - scopul profesiei
telul activitatii {beneficiarul}
dificultati intalnite de pacient {sursa de dificultate }

interventia acordata

consecinte
Postulate - sunt suportul teoretic si stiintific al modelului conceptual ; recunoscute
si acceptate fara a trebui sa fie demonstrate . Conceptul Virginiei Henderson se
bazeaza pe urmatoarele postulate :
orice fiinta umana tinde spre independenta si o urmareste
individul formeaza un tot caracterizat prin nevoi fundamentale
cand una dintre nevoi nu este satisfacuta , individul nu este : complet ,
,,intreg sau ,,independent"

Valori sau credinte - Modelul Virginiei Henderson este sustinut de 3

valori:
asistenta poseda functii care sunt proprii
cand asistenta preia din rolul medicului , ea cedeaza o parte din functiile
sale unui personal necalificat
societatea asteapta din partea asistentelor un serviciu pe care nu-l poate
primi de la nici un alt personal

Elemente
Sunt in numar de 6 :
a. Scopul profesiei este :
-de a ajuta pacientul sa-si conserve sau sa-si restabileasca independenta sa , asa incat sa-si
satisfaca nevoile prin el insusi de a favoriza vindecarea
- de a asista muribundul spre un sfarsit demn

b. Obiectivul - activitatii profesionale este beneficiarul - persoana sau grupul de

persoane sre care se indreapta activitatea .
Pentru atingerea obiectivului se va tine seama de faptul ca omul bolnav sau
sanatos formeaza un tot cu nevoi comune tuturor fiintelor umane , dar si de
faptul ca manifestarea nevoilor este diferita de la un individ la altul .
c. Rolul profesiei - indica rolul social pe care il au membrii profesiei .
Rolul asistentei este de a suplini o dependenta { ceea ce nu poate sa faca

singur bolnavul } , de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in asa fel ca

persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap .
d. Sursa de dificultate - 0 persoana are dificultati ce nu raspund la una din
nevoile sale , cauzate de lipsa :
de forta
de vointa

de cunostiinte

Aceste dificultati tin de competenta as. med. ; ea trebuie sa le cunoasca dar nu

toate dificultatile unui pacient tin de aceasta profesie.
e_. Interventia aplicata persoanei - consta in cunoasterea dificultatii {lipsei}
si va incerca sa sporeasca independenta persoanei . Aceasta este initiativa
proprie a as. med.
f. Consecintele - constau in rezultatele obtinute , respectiv ameliorarea
dependentei sau chiar castigarea independentei , ceea ce constituie scopul
final al muncii nursei.

NURSA - cateva definitii ale ei

1. Dupa ICN { Cons. International al Nurselor }si C.I.I {Cons. Intern. al
Infirmierelor} este o persoana care :
a parcurs un program complet de formare ce a fost aprobat de
Consiliul Asistentilor Medicali {CAM}
a trecut cu succes examenele stabilite de CAM
indeplineste standardele stabilite de CAM

este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de CAM ,
in concordanta cu pregatirea si experienta sa
este autorizata sa indeplineasca acele proceduri si functii care sunt impuse
de ingrijirea sanatatii , in orice situatie s-ar afla , dar sa nu execute o
procedura pentru care nu este calificata

As. med. raspunde de propria activitate dar si de cea a personalului auxiliar cat si
de pregatirea elevilor .
Este pregatita pentru un program de studiu ce include :

promovarea sanatatii
prevenirea imbolnavirilor

ingrijirea celui bolnav atat fizic cat si mental , a celui cu deficiente

indiferent de varsta , in orice unitate sanitara sau intr-o comunitate .
Aceasta definitie a devenit cunoscuta si acceptata in toata lumea inclusiv la noi ,
pentru definirea nursingului . Codul pentru as. medicale ' ' descrie 4 resposabilitati
ale nursei :
promovarea sanatatii
prevenirea imbolnavirilor

restabilirea sanatatii

inlaturarea durerii
Nursa generalista
are :

pregatire pluridisciplinara
insusirea competentelor de baza , nu numai a cunostiintelor

cunostiinte de psihologie

sa stie sa aiba atitudine corespunzatoare fata de pacient si familia lui

preocuparea de a intelege ceea ce simt ceilalti Ea

urmareste la un pacient , in special REACTIILE :

individuale

familiale

de grup

In relatia de ingrijire a copilului are sarcini diverse si de aceea a mai fost numita si
mama profesionista ''.
2. Dupa OMS - nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a
sanatatii si cuprinde :

promovarea sanatatii
prevenirea bolii

- ingrijirea persoanelor bolnave { fizic , mental , handicapati , psihici }

de toate varstele , in toate unitatile sanitare , in comunitate si in toate
formele de asistenta sociala
3. Dupa VIRGINIA HENDERSON
,, Sa ajuti individul , fie acesta bolnav sau sanatos , sa-si afle
calea spre sanatate sau recuperare , sa ajuti individul , fie
bolnav sau sanatos , sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a
promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa
aiba taria , vointa sau cunoasterea necesare pentru a o face si
sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur
cat mai curand posibil ''.
4. Dupa ANA { North American Association}- nursingul comunitar nu este
numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii , ci
are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei. Ingrijirile au caracter
continuu si se adreseaza individului , familiei sau grupuluiu , contribuind la
sanatatea populatiei din zona respectiva . Nursa aplica metode diverse in acea
colectivitate pentru a mentine si stimula sanatatea , coordoneaza activitatea si
stimuleaza continuitatea . Scopul ei este acela de ai apropia pe indivizi , familie
sau grupuri .
Definitia aceasta ne arata ca interventiile nursei nu sunt orientate doar catre
indivizi singulari ci cuprinde si mediul social , afectiv sau fizic al acestora.
ROLUL NURSEI
1. Dupa VIRGINIA HENDERSON
,,Rolul esential al as. med. consta in a ajuta persoana bolnava
sau sanatoasa sa-si mentina sau recastige sanatatea {sau sa-l
asiste in ultimele lui clipe } prin indeplinirea sarcinilor pe care
le-ar indeplini singur , daca ar fi avut forta , vointa sau
cunostiintele necesare . As. med. trebuie sa indeplineasca
aceste functii astfel incat pacientul sa-si recastige
independenta cat mai repede posibil''
2. Dupa OMS
Rolul nursei in societate este sa asiste indivizi , familii si grupuri , sa
optimizeze si sa integreze functiile fizice , mentale si sociale , afectate
semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate ''

Nursingul se ocupa de aspecte psihosomatice si psihosociale care pot afecta

sanatatea , accentua boala si moartea.
De aceea , nursingul foloseste cunostiinte tehnice si stiintifice , medicale ,
sociale , biologice si umaniste - arta si stiinta .
Personalul de nursing lucreaza in parteneriat cu alte profesii , uneori implicand
chiar individul sau familia lui .

ANEXE
Primele aparaturi medicale,
Expuse la muzeul de stiinta Londra

Primul tomograf din lume

Prima radiografie din lume

Primul aparat de radiografii

Prima trusa chirurgicala

Ingrijiri acordate ranitilor in primul razboi mondial

Powered by http://www.e-referate.ro/
Adevaratul tau prieten