Sunteți pe pagina 1din 27

Turel Mihai Gabriel

ECMP

Examinarea cu pulberi magnetice

Cuprins
Introducere
Terminologie si notiuni generale
Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice
Tehnologia examinarii cu pulberi magnetice
Modul de lucru
Echipamente
Concluzii
Avantajele i limitrile metodei de examinare cu pulberi magnetice

Introducere
Este o metod relativ simpl, aplicabil numai pieselor feromagnetice, punnd n
eviden defectele de suprafa sau de interior ale pieselor aflate n imediat
apropiere a suprafeei. Metoda permite localizarea defectelor superficiale, prin
punerea n eviden a cmpului magnetic de scpri la suprafaa i exteriorul
suprafeei piesei de controlat

Terminologie si notiuni generale


Controlul nedistructiv magnetic, MT (Magnetic Testing) metoda de control nedistructiv care
consta in detectarea discontinuitatilor unui material pe baza efectelor produse de acestea asupra
unor caracteristici ale campului magnetic produs in obiectul controlat.
Examinarea cu pulberi magnetice metoda de control magnetic, constand in
detectarea discontinuitatilor materialelor feromagnetice cu ajutorul pulberilor
magnetice ce se acumuleaza in dreptul acestora, ca urmare a atragerii lor de catre
campurile de scapari.

Pulbere magnetica pulbere cu o anumita granulatie, din materiale cu permeabilitate magnetica


mare si remanenta mica. In mod obisnuit sunt folositi oxizi de fier feromagnetici.
Materiale feromagnetice materiale metalice cu permeabilitatea magnetica relativa r (mult mai
mare decat 1). Aceste materiale sunt atrase foarte puternic de un camp magnetic. Exemple: fier,
nichel, cobalt, magnetita Fe3O4.
Rezulta de aici ca, prin aceasta metoda, pot fi controlate doar piese si semifabricate
confectionate din materiale care se magnetizeaza, cum ar fi: otel carbon si slab aliat,
fonta, unele oteluri aliate, cobalt, nichel si unele aliaje ale lor.

Camp magnetic de dispersie camp magnetic produs in mediul inconjurator in dreptul unei
discontinuitati ca urmare a magnetizarii marginilor sale. Sinonim: camp sau flux de scapari (fig.
1).

Fig.1 Magnetizarea unei piese fara discontinuitate (a)


si a uneia cu discontinuitate (b)
Campul magnetic de dispersie este neomogen si are energie mare.
Tendinta campului de a-si micsora energia pana la o valoare minima posibila este
satisfacuta prin atragerea unor particule feromagnetice depuse sub forma de pulbere pe suprafata
piesei controlate; se formeaza astfel aglomerari de pulbere pe suprafata piesei, marcand prezenta
defectelor.
Marimea campului magnetic de scapari depinde in mod direct de orientarea discontinuitatii in
raport cu liniile de forta ale campului magnetizant si de adancimea la care se gaseste
discontinutatea.

camp magnetic de scapari

1 discontinuitate de suprafata, orientata perpendicular pe liniile de camp;


2 - discontinuitate in apropierea suprafetei, orientata perpendicular pe liniile de camp;
3 - discontinuitate de profunzime, orientata inclinat fata de liniile de camp;
4 - discontinuitate in apropierea suprafetei , orientata paralel cu liniile de camp.

Fig. 2. Perturbarea liniilor de camp de catre discontinutati


Dupa cum se vede in figura 2 numai discontinuitatile 1 si 2 pot fi detectate prin
examinarea cu pulberi magnetice.
2. Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice
Pulbere magnetica vezi pct. 1
Pulbere magnetica fluorescenta pulbere magnetica ale carei granule sunt acoperite cu o
pelicula fluorescenta. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de stralucire la iluminarea
cu radiatii ultraviolete (UV).
Pulbere magnetica colorata pulbere magnetica ale carei granule sunt colorate prin depunere de
pelicule sau prin atacare chimica. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de culoare.
Suspensie magnetica suspensie de pulbere magnetica intr-un mediu de dispersie (aer, apa,
petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, daca mediul este lichid.
Observatie: In functie de modul de utilizare a pulberii magnetice, metodele de control pot fi:
- metode uscate, cand pulberea este folosita in suspensie cu aer;
- metode umede, cand pulberea este folosita sub forma de lichid magnetic.
Clasificarea standardizata a componentelor suspensiei magnetice este prezentata in tabelul 1.
Tabelul 1
Pulbere
Denumire
Fluorescenta

Colorata

Simbol

Fluid purtator
Denumire

Simbol

Aer

Hidrocarburi lichide

Apa

Alte fluide

Tehnologia controlului cu pulberi magnetice

Pentru controlul cu pulberi magnetice a unui obiect (piesa, semifabricat) sunt necesare
urmatoarele operatii:

10 Curatirea suprafetelor controlate

Zonele care se vor examina se curata mecanic indepartandu-se murdaria, spanul, rugina,
arsura, produsele de coroziune.Substantele grase se indeparteaza prin degresare, mai ales
arunci cand se vor utiliza suspensii magnetice pe baz apa.

Curatirea se aplica zonei de examinat si unei zone adiacente pe o distanta de minimum 25


mm.

Prelucrarea mecanica este admisa cu conditia ca ea sa nu genereze o rugozitate a


suprafetei, Ra 12,5 m

20 Magnetizarea
Modul in care se realizeaza magnetizarea piesei este esential pentru reusita controlului cu
pulberi magnetice.
Regula de aur, in cazul de fata, este urmatoarea: magnetizarea trebuie astfel realizata
incat liniile de forta ale campului magnetic sa cada perpendicular pe discontinuitatile
cautate.
Sensibilitatea de detectie scade apreciabil daca orientarea discontinuitatilor este deviata
cu mai mult de 450 fata de directia optima.
Luand in considerare directia liniilor de camp, in raport cu axa de simetrie a piesei
magnetizate, campul magnetic poate fi longitudinal sau transversal.
Vor exista deci:
-

magnetizare longitudinala, cand directia campului magnetic este paralela cu


axa longitudinala a piesei (fig.3,a);

magnetizare transversala, cand directia campului magnetic este


perpendiculara pe axa longitudinala a piesei;

magnetizare circulara (fig.3,b), cand liniile de camp urmaresc conturul


periferic al obiectului controlat; ea poate fi considerata o varianta
a magnetizarii transversale.

Fig. 3. Tipuri de magnetizare

Pentru a fi siguri ca toate discontinuitatile piesei vor fi detectate se poate proceda astfel:

se combina metodele de magnetizare, obtinandu-se magnetizarea mixta;

se schimba directia liniilor de camp magnetic prin schimbarea pozitiei


dispozitivului de magnetizare;

se magnetizeaza suplimentar portiunile deficitare, prin una din metodele


posibile.

Exista o mare varietate de metode de magnetizare, care folosesc aproape in exclusivitate


curentul electric pentru producerea campului magnetic (v.anexa 1). Luand in consideratie modul
de producere a campului magnetic in piesa controlata, magnetizarea se poate realiza:
-

prin introducerea piesei intr-un camp magnetic;

prin trecerea curentului electric prin piesa.

Intrucat, aproape in exclusivitate, curentul electric este folosit la producerea campului


magnetic, felul si marimea curentului devin deosebit de importante pentru controlul magnetic.
Cateva considerente:

Intensitatea curentului electric trebuie sa fie suficient de mare pentru ca


inductia magnetica (B) din piesa magnetizata (in vecinatatea suprafetei), indiferent de
metoda de magnetizare utilizata, sa fie de minimum 0,72 T.

Curentul electric folosit la alimentarea dispozitivelor de magnetizare poate fi: continuu,


alternativ sau pulsant.
Curentul continuu asigura o mai buna sensibilitate de detectare a discontinutatilor
in profunzime (de circa 7- 8 ori mai buna decat la curentul alternativ), dar prezinta
inconveniente legate de obtinerea lui.
Curentul alternativ asigura o buna sensibilitate de detectare a discontinuitatilor fine
de suprafata (din cauza vibrarii granulelor pulberii), se obtine usor, dar are o mica
sensibilitate de detectare in profunzime (din cauza efectului pelicular).

Curentul pulsant intruneste avantajele metodelor precedente dar se obtine destul de


dificil.
Dispozitivele de magnetizare moderne permit masurarea intensitatii curentului electric
folosit la crearea campului magnetic. Valorile intensitatii minime a curentului pentru
fiecare metoda de magnetizare sunt indicate in standardul STAS 8539-85 pct.3.1.
30 Aplicarea pulberii magnetice

La metodele uscate (v. pct. 2) pulberea se poate aplica pe suprafata piesei examinate sub
forma de suspensie A1 sau B1 (tabelul 1), prin pulverizare sau prin sitare. Pentru suprafetele
rugoase se poate folosi un recipient din plastic cu pereti subtiri (doza magnetica).
La metodele umede, suspensiile de tip A2, A3, A4, B2, B3 si B4, se aplica prin turnare,
pulverizare, pensulare, stropire sau imersie.
Pentru amplificarea contrastului se admite indepartarea excesului de penetrant prin
agitarea pesei, suflarea cu un jet de aer (max. 2 bar) sau asezarea ei intr-o pozitie favorabila
scurgerii excesului de suspensie.
Derularea si aplicarea pulberii conduce la doua tipuri de metode de control.
- Metoda in camp aplicat, la care aplicarea suspensiei magnetice si observarea indicatiilor
se fac in timpul magnetizarii (fig. 4,a).
- Metoda in camp remanent, la care aplicarea suspensiei magnetice si observarea
indicatiilor se fac ulterior magnetizarii (fig.4,b).

Fig. 4. Derularea in timp a etapelor de magnetizare si depunere a pulberii


40 Examinarea suprafetei
Definitii

Indicatie orice aglomerare evidenta de pulbere magnetica


Indicatie relevanta indicatie care poate fi asociata cu existenta unei discontinuitati.
Marimea indicatiei nu reprezinta marimea reala a discontinuitatii.
Indicatia nu ofera nici o informatie asupra adancimii discontinuitatii.

Indicatie nerelevanta indicatie provocata de o alta cauza decat existenta unei discontinuitati.
De obicei se datoreaza unei tehnici de magnetizare incorecte sau configuratiei geometrice a
piesei.
Indicatie neconcludenta indicatie pe baza careia nu se poate stabili existenta unei
discontinuitati sau nu se poate determina natura acesteia.
Indicatie difuza indicatie fara contururi clare. Se datoreaza in general unei
discontinuitati aflate in vecinatatea suprafetei materialului controlat.
Depozit de pulbere acumulare excesiva de pulbere magnetica pe o portiune a suprafetei
controlate, datorita unei magnetizari excesive a materialului.

Examinarea
Examinarea suprafetei se executa dupa fiecare magnetizare.

Suprafetele controlate cu suspensie de tipul A1.A4 se examineaza in


incinte intunecate sau slab iluminate, folosind lumina ultravioleta.

Suprafetele controlate cu suspensie de tipul B1.B3 se examineaza in


lumina naturala sau atificiala, iluminarea minima pe suprafata fiind de 500 lx
(bec cu incandescenta de 100 W situat la o distanta de 0,2 m sau tub
fluorescent de 80 W la distanta de 1 m de suprafata examinata).

Indiferent de felul radiatiilor utilizate (lumina alba sau ultravioleta) sursa de


lumina se indreapta spre suprafata examinata si se ecraneaza spre
observator. Unghiul dintre normala la suprafata si directia de examinare nu va
depasi 300.

50 Interpretarea
Prezenta unei aglomerari de pulbere intr-o zona a piesei (indicatie) indica posibilitatea
existentei unei discontinuitati.

Interpretarea indicatiilor se va face dupa configuratia lor, amplasarea pe piesa,


tehnologia folosita la obtinerea piesei si conditiile in care a fost exploatata (daca e
cazul).

Discontinuitatile plane (fisuri, suprapuneri, stratificari, nepatrunderi etc) dau


indicatii cu aspect de linii continue, intrerupte sau punctate.

Discontinuitatile spatiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicatii circulare sau ovale.

Modificarile de sectiune, suprafetele de separatie intre materiale cu proprietati


magnetice diferite, magnetizarile prea intens, precum si cantitatile prea mari de
pulbere pot provoca indicatii nerelevante.

Indicatiile neconcludente, datorate in mod obisnuit modului de lucru


necorespunzator si pregatirii incorecte a suprafetei, impun repetarea controlului.

Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.

De exemplu, daca se aplica prevederile prescriptiilor ISCIR CR 6 se procedeaza


astfel:
Se impart indicatiile in:
-

liniare, la care lungimea este mai mare decat triplul latimii maxime;
rotunjite circulare sau eliptice la care lungimea este mai mica decat triplul latimii
maxime.

Nu sunt admise:
-

discontinuitatile ale caror indicatii sunt liniare;


discontinuitatile ale caror indicatii sunt rotunjite, daca dimensiunea maxima a indicatiei
este mai mare de 4 mm.

Se admit cel mult trei discontinutati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima de 4 mm,
situate in linie, cu conditia ca distanta dintre marginile indicatiilor sa fie de cel putin 1,5 mm

Observatie: pentru sporirea cantitatii de informatii privind discontinuitatile si natura lor,


controlul se completeaza cu o examinare optico-vizuala a portiunii defecte!
60 Demagnetizarea
Exista numeroase situatii in care magnetismul remanent aparut in urma controlului magnetic
dauneaza bunei functionari a pieselor in exploatare sau la prelucrarea ei in continuare (sudare cu
arc electric, vopsire in camp electrostatic, montaj etc.).
Din acest motiv, la sfarsitul controlului magnetic, trebuie inclusa o operatie de demagnetizare
a pieselor controlate.

Scopul demagnetizarii consta in readucerea starii magnetice a materialului la punctul zero al


buclei de histerezis, adica aducerea la valoarea zero a inductiei B si a intensitatii campului
magnetic H (fig. 5).

Fig. Demagnetizarea prin schimbarea polilor


si reducerea concomitenta a campului magnetic
Practic, acest deziderat se poate realiza aplicand una din urmatoarele scheme de
demagnetizare:
a. trecerea piesei printr-o bobina de curent alternativ si indepartarea ei axiala, lent,
pana la circa 1,5 m.
b. introducerea piesei intr-o bobina de curent alternativ si reducerea treptata a
curentului la valoarea zero.
c. trecerea prin piesa a unui curent alternativ a carui intensitate se reduce treptat la
zero.
d. amplasarea pe suprafata a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ si
indepartarea sa fara a intrerupe curentul perpendicular pe suprafata, pana la o
distanta de circa 0,45 m.
Verificarea demagnetizarii, in lipsa unui aparat special de masurare a campului magnetic
tangential, se poate face cu un ac magnetic suspendat deasupra piesei urmarind rotirea acestuia
(testul busolei) sau, calitativ, folosind agrafe din otel feritic nemagnetizat, suspendate de un fir
(testul lantisorului).
70 Curatirea finala
Urmele de suspensie magnetica se indeparteaza prin stergere cu ajutorul unei panze
curate. Se poate folosi si un tampon textil imbibat intr-un solvent adecvat pentru
indepartarea lichidului purtator.
Modul de lucru

Dupa documentarea prealabila, studentii vor parcurge urmatoarele etape:


10 Trecerea in revista a standardelor utile in domeniu:
STAS 10 042 90 Controlul nedistructiv magnetic. Terminologie
STAS 8539 85 Defectoscopie cu pulberi magnetice
20 Efectuarea controlului cu pulberi magnetice a unei piese stabilita de cadrul didactic.
Se vor erfectua urmatorii pasi:

Se verifica daca materialul se preteaza controlului cu pulberi magnetice.

Se prepara suspensia magnetica folosind reteta indicata de producatorul pulberii sau


concentratiile:
-

100 g pulbere fluorescenta la 100 l lichid purtator;

100 g pulbere colotrata la 20 l lichid purtator;

Se alege metoda de control.

Se verifica viabilitatea sistemului de control (suspensie magnetica + camp magnetic +


procedura de lucru). Se lucreaza conform experimentului nr.1

Se parcurg etapele 10 70 ale tehnologiei de control.

Se intocmeste raportul de examinare completand formularul anexat (Anexa 3). In


anexele raportului de examinare se pot include: schite, fotografii, replici si amprente
referitoare la defecte si indicatii, liste de defecte etc.

Se intocmeste un referat de laborator.


Experimentul 1: Verificarea sistemului de control

Scop: stabilirea viabilitatii sistemului de control folosit la examinarea cu pulberi magnetice.


Notiuni teoretice: control cu pulberi magnetice, pulberi magnetice (v. pct. 1).
Sistem de control: totalitatea elementelor care concura la efectuarea corecta a controlului.
In cazul de fata: pulberea si suspensia magnetica, campul magnetic (valoarea inductiei si
orientarea liniilor de camp) operatorul (procedura de control).

Indicator de flux magnetic dispozitiv pentru verificarea magnetizarii unei piese (fig. 6).

Fig. 6. Indicator de flux magnetic, tip 2 (STAS 8539-85)


1- segmente din otel carbon, brazate (8 buc.); 2 maner din material nemagnetic;
3 articulatii; 4 suprafata de observare (0,200,25 mm) din cupru sau alama
Desfasurare:

Indicatorul de flux magnetic se aseaza pe suprafata piesei cu suprafata de observare spre


operator.

Se magnetizeaza piesa si se aplica concomitent suspensia magnetica pe indicator.

Se observa formarea indicatiei (indicatia caracteristica are aspectul literei X taiata de o


linie transversala, fig. 7).

Directia liniilor de camp

Fig. 7. Indicatie caracteristica

Se roteste indicatorul pana cand se obtine o indicatie foarte bine conturata.

Existenta indicatiei arata ca:


-

exista camp magnetic si se cunoaste si directia liniilor de camp;

sistemul de control este viabil, adica este apt sa detecteze prezenta


discontinuitatilor;

cunoasterea pozitiei discontinuitatilor care pot scapa controlului (cele


orientate in lungul liniilor de camp, astfel, rezulta ca este necesara
completarea magnetizarii in vederea detectarii si acestui tip de discontinuitati).

Folosirea etaloanelor
Scop: determinarea sensibilitatii metodei si a conditiilor de magnetizare in vederea efectuarii
controlului.
Notiuni teoretice:
Etalon: piesa din material feromagnetic (eventual identic cu cel al pieselor controlate) continand
discontinuitati artificiale (sinonim: bloc de referinta).
Desfasurare:
Se testeaza capacitatea metodei de control cu pulberi magnetice de a pune in evidenta
principalul defect al unei imbinari sudate cap la cap prin frecare sau topire intermediara: lipsa de
legatura sau nepatrunderea (fig. 8).
Etalonul folosit are forma cilindrica cu doua tesituri la capat pentru a usura amplasarea
polilor unui jug magnetic PM sau EM) ce asigura o magnetiza longitudinala (fig. 8).

Fig.8. Defecte artificiale

Discontinuitatea (defect plan orientat perpendicular pe axa piesei si pe liniile campului


magnetic) produce o indicvatie de defect liniara, pe intreaga circumferinta a piesei.
Prezenta indicatiei demonstreaza capacitatea sistemului de control de a detecta acest tip de
defect si ne obisnuieste cu aspectul indicatiei de defect (linie continua sau intrerupta pe
circomfernita piesei, in zona de imbinare).
Experimentul 3: Magnetizarea cu jug magnetic
Scop: insusirea modului de utilizare a jugului magnetic pentru magnetizarea unei piese in
vederea examinarii cu pulberi magnetice.
Notiuni teoretice: metode de magnetizare (v. pct. 3 si anexa 1).
Jug magnetic piesa in forma de U, care conduce liniile de camp ale unui electromagnet sau
magnet permanent si care serveste la magnetizarea obiectului de controlat, (fig. 9).

Fig. 9. Jug magnetic (EM)

Desfasurare:

Se verifica daca jugul magnetic indeplineste conditia impusa de standard: ridicarea numai
cu ajutorul fortei magnetice a unei piese din material feritic avand o masa de 18 kg,
pentru alimentarea in curent continuu, respectiv 4,5 kg pentru alimentarea in curent
alternativ.

Jugul magnetic se amplaseaza pe suprafata controlata astfel incat liniile de forta ale
campului magnetic, intre cei doi poli, sa traverseze perpendicular discontinuitatile
presupuse a exista in pesa controlata. Orientarea liniilor de camp se poate evidentia cu
ajutorul indicatorul de flux, magnetic.

Pentru acoperirea unei suprafete mari este necesar ca electromagnetul sa fie amplasat
succesiv pe portiuni alaturate (1,2,3.7 in figura 10), astfel incat intreaga suprafata sa fie
controlata. Suprafata activa a electromagnetului se apreciaza pe baza distantei d dintre
polii jugului.

Fig. 10. Amplasarea succesiva a jugului electromagnetic


Experimentul 4: Magnetizarea cu electrozi de contact
Scop: insusirea modului de utilizare a electrozilor de contact magnetizarea unei piese in vederea
controlului cu pulberi magnetice.
Notiuni teoretice:
Metode de magnetizare (v. pct. 3).
Electrozi mobili de contact electrozi usor manevrabili, din cupru sau aluminiu, legati prin
cabluri la sursa de curent, folositi pentru introducerea curentului electric in piesa examinata, in
vederea magnetizarii acesteia (fig. 11).

Desfasurare:

Se calculeaza distanta dintre electrozi d folosind relatia: I = 4,7 x d [A]


in care I este intensitatea curentului debitat de sursa (in laborator se foloseste o sursa
de curent alternativ ZS 500 care furnizeaza un curent de 500 A).

Se apreciaza zona de examinare ca are forma unei elipse cu semiaxa mare egala cu
distanta dintre electrozi si cu semiaxa mica egala cu jumatatea acestei distante (v. fig. 9
din exp. 3).

Pentru examinarea unei suprafete intinse se va respecta asezarea electrozilor conform


aceleiasi figuri, iar directia de asezare a electrozilor se va roti cu 900 la a doua examinare.

Pentru detectarea discontinuitatilor longitudinale ale cusaturilor sudate, electrozii se vor


amplasa de o parte de alta a cusaturii, astfel incat directia curentului de magnetizare sa
formeze un unghi de 20-300 cu axa sudurii. Examinarea in lungul imbinarii se face pe
zone suprapuse pe o distanta de 40 - 50 mm, cu scopul punerii in evidenta a defectelor
din preajma electrozilor (fig. 12, a si b).

Pentru detectarea defectelor transversale, curentul de magnetizare trebuie sa faca un


unghi de 90 - 1200 in raport cu axa cusaturii sudate, iar distanta dintre electrozi, pentru
doua zone vecine, sa nu depaseasca 100 mm (fig. 12,c).

Fig. 11. Magnetizarea cu electrozi de contact (CE)


Metode de magnetizare
Metoda

Dispozitiv
Principiu

Simbol

Magnetizare cu flux

Magnet permanent

MP

Electromagnet

EM

Bobina rigida

BR

Conductor rigid

CR

Cablu flexibil central

FC

Cablu flexibil
multiplu (bobina)

FB

Cablu flexibil adiacent

FA

magnetic prin piesa


(magnetizare polara)

Magnetizare cu conductori
parcursi
de curent

Magnetizare cu flux

Dispozitive de contact

DC

Electrozi

CE

Montaj inductiv

MI

de curent prin piesa

Anexa 2
Exemple de aplicare practica a metodelor de magnetizare
Schema magnetizarii

Tipul piesei

Discontinuitatile depistate

Arbore

Fisuri longitudinale pe
portiunile cilindrica si
conica

DC

Arbore

Fisuri transversale

BR

sau oblice

Simbolul
metodei

Arbore

Fisuri transversale

EM

sau oblice

Arbore

Fisuri orientate oricum

BR

Arbore

Fisuri orientate oricum

EM+DC

Arbore

Fisuri transversale pornind


de la gaurile de ungere

BR

Paleta de
turbina

Fisuri transversale

EM

Cilindrica
(arbore,disc,

Fisuri radiale pe suprafetele


frontale

CE

gros)

Disc

Fisuri radiale

DC

Tubulara

Fisuri transversale pe
suprafata interioara

BR

Cu gauri

Fisuri longitudinale pe
suprafata interioara a
gaurilor

CR

Inel

Fisuri orientate oricum,


pe toate fetele inelului

EM+DC

Arcuri
elicoidale

Fisuri longitudinale

CR

si transversale pe
suprafata spirelor

Biela inchisa

Fisuri longitudinale pe
suprafetele exterioare

DC

Biela cu capac Fisuri longitudinale pe


suprafetele exterioare

DC

Notatii: P piesa; I curentul electric de magnetizare; C placi de curent

Echipamente
Instalaii de tip mese de control

In topul acestor instalaii se situeaz mesele de control cu deschideri de prindere de 300 mm sau
600 mm, care reprezint cele mai economice soluii pentru acest tip de control.
Instalaii de tip bancuri de control

Sunt destinate n mod special controlului fisurilor longitudinale (fr jug de magnetizare)
pieselor mici, trase sau laminate (srme, bare, profile, etc.).

Surse de curent portabile sau transportabile


Echipamentele de magnetizare prin trecerea direct a curentului, introduc cureni de intensitate
foarte mare, n pies, cureni ce produc un cmp magnetic perpendicular pe direcia lor, lucru ce
permite punerea n evidena a fisurilor orientate paralel cu direcia contactelor de curent.
Sursele de curent conin un transformator de mare putere, un comutator de tensiune, eventual i
un redresor. Se potntlni i surse care produc impulsuri de curent.
Toate elementele sunt introduse ntr-o carcas; n exterior sunt bornele de curent i comutatorul
n trepte. Pentru introducerea curentului de magnetizare se utilizeaz diferite tipuri de electrozi.
Surse Portabile:

WP 1000/1500 Procedee:
- LKW, SSW, SIW(W)
- LKW, SSW, SIW, LKP, SSP (WP);

Permite msurarea intensitii cmpului magnetic tangenial;

La magnetizare operatorul are ambele mini libere;

Zon mare de controlat, la o Singur magnetizare;

Din cabluri poate fi format i o bobin;

Posibil i curent pulsatoriu (WP)

Curent de scurtcircuit:

funcionare continu: 5000 A;

curent pulsatoriu: 7700 A.

Surse transportabile:
W 2000; WP 2000/3000 WR 2000;

WPG 2000/3000 Procedee:

LKW, SSW, SIW, LKP, SSP.


Permite msurarea intensittii

cmpului magnetic tangenial;

La magnetizare operatorul are ambele mini libere;

Zon mare de controlat, la o Singur magnetizare;

Din cabluri poate fi format i o bobin;

Posibil i curent pulsatoriu;

Curent de scurtcircuit:

funcionare continu: 10.000 A;

curent pulsatoriu: 16.000 A.

Magnetizarea prin parcurgerea piesei cu cmp magnetic


Magnetizarea cu jug (simbol conform DIN 54130: JE, JD) nu se deosebete fizic de
magnetizarea cu bobin; cu acest metod se obine acelai efect, ea oferind ns anumite
avantaje la manipulare. Miezul de fier transmite n afara bobinei cmpul magnetic folosit pentru
control, format n interiorul bobinei. Forma de baz a jugului magnetic este de potcoav, n cazul
jugului nchis, circuitul magnetic nchizndu-se prin piesa de controlat. Bobina jugului poate fi
amplasat pe travers sau divizat n dou, pe cele dou brae ale jugului.
Magnetizare combinat, prin parcurgerea piesei concomitent cu curent i cu cmp magnetic
Sunt destinate n mod special controlului pieselor mici. n topul acestor instalatii se situeaz
mesele de control cu deschideri de prindere de 300 mm sau 600 mm, care reprezint cele mai
economice soluii pentru acest tip de control.

Concluzii
Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice

Sensibilitatea de detectare a defectelor plane prin metoda cu pulberi magnetice este de


ordinal 0.10.5 mm, fiind influenata si de natura pulberii;

Sensibilitatea maxima se obine in cazul fisurilor si nepatrunderilor foarte nguste, unde


seasigura chiar contactul suprafeelor(latime zero); la latimi de peste 4mm cmpul de
dispersie dispare;
Adncimea maxima detectabila a defectelor este de 4-8mm;
In general nu se poare face o legtura intre curentul de magnetizare si mobilitatea
pulberii;
Cea mai mobila este pulberea fluorescenta si suspensia
Cea mai lenta este pulberea de magnetita;
Capacitatea maxima de detectare in profunzime(penetrabilitatea) este limita la nivele
aleintensitatii curentului de magnetizare de cca.1000-2000A; unele pulberi sunt
improscate la cureni de magnetizare de peste 1700A.
Performantele maxime, in domeniul decelabilitatii discontinuitatilor se situeaz in cazul
unuicontrol condus cu un cmp de magnetizare optim, folosind pulberi magnetice de
granulaie fina, fluorescente, si mijloace optice de examinare adecvate, la nivelul unor
discontinuitati cu odeschidere ( latime) de pana la 0.001mm, pana la adncimea de
0.010mm.
Avantajele i limitrile metodei de examinare cu pulberi magnetice

Avantaje:
sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea acesteia
este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara
curatirea produselor supuse controlului
prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria
petrochimica,automobilistica si aeronautica- aparatura necesara controlului este
portabila, iar indicatiile se dau la fata locului
Dezavantaje:
posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a evidentia defectele
desuprafata si din imediata apropiere a acesteia
geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea unor tehnici
deexaminare
orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un factor critic
demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind cerute valori
demagnetism rezidu foarte scazute

Bibliografie
Examinari nedistructive. A.Mihai
https://www.scribd.com/doc/145047852/Examinari-Cu-Pulberi-Magnetice