Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 53

ECOCARDIOGRAFIA

¾ BAZELE FIZICE ALE ECOCARDIOGRAFIEI

9 Ecocardiografia este tehnica de explorare a activităţii inimii cu ajutorul ultrasunetelor.
9 Ultrasunetele reprezintă vibraţii mecanice ale unui mediu elastic cu o frecvenţă mai mare de
20.000 Hz; pot fi reprezentate grafic ca unde sinusoide caracterizate prin amplitudine, lungime
de undă şi frecvenţă (fig.III-56).

V1 V2
Unda reflectatã
FRECVENÞA = Nr.Vibraþii / Secundã
[Hz]

i
AMPLITUDINEA i r

Unda refractatã

Unda emisã
LUNGIMEA DE UNDÃ
sin i/sinr =V1/V2

Figura III-56. Reprezentare schematică a parametrilor care caracterizează o undă şi a

fenomenului de reflexie şi refracţie. Ecografia se bazează pe analiza semnalului reflectat
la limita de separaţie a mediilor cu proprietăţi diferite.

9 Într-un mediu elastic şi omogen ultrasunetele se propagă în linie dreaptă sub forma unui front de
unde. La nivelul limitei de separaţie dintre două medii cu proprietăţi diferite o parte din
ultrasunete se reflectă, întorcându-se înapoi în mediul din care provin, iar o altă parte se
refractă, trecând în al doilea mediu (fig.III-56). Ultrasunetele reflectate sunt transformate în
semnale luminoase vizibile pe un ecran, realizând imaginea ecocardiografică a structurii
studiate.

¾ ECOCARDIOGRAFUL
Se compune din transductor, sistemul de amplificare şi sistemul de înregistrare şi vizualizare a
semnalului.
9 Traductorul are rolul de-a genera şi recepţiona ultrasunetele, funcţionând pe baza efectului
piezoelectric în sistem pulsatil. Explorarea cardiologică foloseşte la adulţi frecvenţa de emisie
de 2.25 MHz sau 3.5 MHz.
Există în practică mai multe tipuri constructive de transductori (fig.III-57):
• traductorul moncristal este folosit în explorarea ecocardiografică monodimen-sională;
• traductorul mecanic are un singur cristal mişcat astfel încât să acopere un arc de
aproximativ 60 - 90o sau 4 cristale încorporate într-un sistem care se roteşte, lansând un
fascicul de ultrasunete în momentul când ajunge în dreptul fantei din carcasa transductorului;
54 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

• traductorul liniar est format din 15-30 cristale piezoelectrice aşezate liniar şi activate
simultan, imaginea obţinându-se prin sumarea imaginilor fiecărui element separat;
• traductorul electronic cu activare secvenţială este format din mai multe cristale aşezate
liniar, la care activarea se face secvenţial, fiecare element fiind activat cu o anumită
întârziere fată de cel de alături; secventa de activare este astfel calculată încât se obţine
înclinarea dorită a frontului de undă faţă de axa transductorului.
Ultimele tipuri sunt folosite în explorarea bidimensională.

60-90o
A B C D
Figura III-57. Reprezentare schematică a diverselor tipuri de traductori folosiţi în
examinarea ecografică: A-transductor monocristal, B-transductor mecanic cu un singur
cristal mobil, C-transductor rotativ, D-transductor liniar.

9 Sistemul de afişare a imaginii foloseşte un osciloscop cu persistenţă de imagine sau un ecran

asemănător monitorului TV; aceasta din urmă este tehnica cea mai folosită la ora actuală
Există trei moduri de formare a imaginii pe ecran:
• Modul A (A=amplitudine) afişează semnalul sub formă de deflexiuni verticale (spike), a
căror amplitudine este proporţională cu intensitatea ecoului, redate pe o scară orizontală
corespunzătoare profunzimii.
• Modul B (B=brightnes/strălucire) redă structurile sub forma de puncte de luminozitate
diferită în funcţie de ecodensitatea formaţiunii cercetate. Folosind un fascicul larg de
ultrasunete (liniar sau sectorial) se obţine imaginea bidimensională (2D-ECO). Dacă se face
o afişare rapidă pe ecran (peste 15 cadre pe secundă) se crează impresia de mişcare a
structurilor cardiace; aceasta este o reprezentare în "timp real" (real-time).
• Modul M (M=motion/mişcare) redă semnalul obţinut în funcţie de timp. Traductorul emite
impulsuri într-o singură direcţie, imaginea fiind creată prin alăturarea rapidă pe ecran a
semnalelor obţinute (M-ECO). Are practic o singură dimensiune, cea de-a doua coordonată
fiind timpul.

¾ TEHNICA DE EXAMINARE
9 Ferestrele ecocardiografice reprezintă zonele de pe torace unde se plasează traductorul pentru
ca semnalul sa ajungă la structurile cardiace fără a traversa osul sau parenchimul pulmonar,
structuri care absorb puternic ultrasunetele (fig.III-58). Pentru a uşura transmiterea
ultrasunetelor la ţesuturi, traductorul se aplică pe pielea pacientului prin intermediul unui gel.
9 Planurile de secţiune ecocardiografică sunt reprezentate în figura III-59.
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 55

SUPRASTERNAL

PARASTERNAL

SUBXIFOIDIAN
APICAL

Figura III-58. Reprezentare schematică a ferestrelor ecocardiografice

folosite în practică.

SECÞIUNE ÎN
4 CAMERE
AD

AS
VD

VS

SECÞIUNE
LONGITUDINALÃ
VD
SECÞIUNE Ao
VD TRANSVERSALÃ VS
VS
AS

Figura III-49. Reprezentare schematică a planurilor de secţiune folosite în

ecocardiografia bidimensională. Fiecare din aceste secţiuni, permite eviden-
ţierea structurilor cardiace situate de-a lungul fasciculului de ultrasunete,
conform figurii.

9 Secţiunile M-ECO la care se va face referire în continuare sunt secţiunea mitrală, secţiunea
aortică şi secţiunea medio-ventriculară.

¾ ECOGRAFIA VALVEI MITRALE

9 Valva mitrală este formată din două cuspide, anterioară şi posterioară, legate prin cordaje
tendinoase de muşchii papilari.
9 Examinarea se face cu traductorul în poziţia parasternală, la 1-2 cm de marginea stângă a
sternului, realizând secţiunea mitrală.
9 Aspectul M-ECO este reprezentat în figura III-60:
56 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

• în diastolă cele două valvule execută mişcări "în oglindă", valva mitrală anterioară
deplasându-se anterior şi realizând aspectul literei "M", iar valva mitrală posterioară
deplasându-se posterior şi realizând aspectul literei "W".
• în sistolă, cele două valvule se alipesc, producând un singur ecou cu o mişcare uşor
anterioară.

PAVD
ECG

SIV
E A
VMA
D
F
C VMP

PPVS

Figura III-50. Reprezentare schematică a aspectului M-ECO al secţiunii mitrale. PAVD = peretele
anterior al ventriculului drept, SIV = septul interventricular, VMA = valva mitală anterioară, VMP
= valva mitrală posterioară, PPVS = peretele posterior al ventriculului stâng D = deschiderea valvei
mitrale, E = deschiderea maximă a valvei mitrale anterioare, F = închiderea protodiastolică a valvei
mitrale anterioare, A = sistola atrială, C = închiderea valvei mitrale.

9 Ecografia cantitativă se referă la caracteristicile valvei mitrale anterioare. Calcularea

parametrilor uzuali a fost reprezentată în fig.III-61, iar valorile normale sunt cele date în tabelul
III-5.

¾ ECOGRAFIA VALVEI AORTICE

9 Cele 3 valve semilunare aortice sunt valva coronară dreaptă şi coronară stângă, situate anterior
şi valva necoronară, situată posterior. În sistolă ele se deschid în lumenul aortei, iar în diastolă
se închid perfect.
9 Înregistrarea se face prin sectiunea aortică, cu transductorul în poziţie parasternală, orientat
posterior şi medial, spre mijlocul claviculei drepte a pacientului.

Tabel III-5. PARAMETRII ECOGRAFICI AI CUSPIDEI MITRALE ANTERIOARE

PARAMETRUL NOTAŢIA VALOARE SEMNIFICAŢIE

1.Amplitudinea maximă D-E 20 - 30 - mobilitatea valvei
de deschidere. (mm) mm - debitul prin valvă
2.Panta de închidere E-F 50 - 150 - scade în stenoza mitrală
protodiastolică. (mm/s) mm
3.Panta de închidere A-C 140 - 370 - corelată cu presiunea
sistolică (mm/s) mm telediastolică din VS.
4.Intervalul A-C(eco) - A-C - P-R sub - corelat cu presiunea
P-R(ecg) (secunde) 0.06" telediastolică din VS
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 57

E 1 sec.
P
e
deschidere A
VMA

F
VMA
D C
VMP

Q
panta EF = tg e = PQ/EP = PQ/1 sec

Figura III-61. Calcularea parametrilor ecocardiografici ai valvei mitrale anterioare

(VMA). Deschiderea VMA este dată de distanţa măsurată pe verticală între punctul D şi
punctul E. Viteza de închidere protodisotolică este dată de tangenta unghiului pe care
segmentul EF îl formează cu orizontala.

9 Aspectul M-ECO al aortei şi valvei aortice este redat în figura III-62

VD
Ao-perete ant.

VAo

Ao-perete post.
AS

Figura III-62. Reprezentare schematică a aspectului M-ECO al secţiunii aortice. VD = ventriculul

drept, Ao = aorta, VAo = valva aortică, AS = atriul stâng.

Aorta se recunoaşte prin două ecouri paralele reprezentând peretele ei anterior şi posterior, care
se mişcă aproape sinusoidal, anterior în sistolă şi posterior în diastolă. Între pereţii aortici se
înregistrează ecourile valvei aortice (fig.III-63).

Ao
DAo

EIA

Figura III-63. Calcularea parametrilor ecocardiografici ai aortei şi valvei aortice. Ao =

diametrul aortei, DAo = deschiderea valvei aortice, EIA = excursia sistolică a inelului
aortic.
58 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

9 Ecografia cantitativă în secţiunea aortică permite calcularea parametrilor menţionaţi în tabelul

III-6.

Tabel III-6. PARAMETRII ECOGRAFICI CALCULATI PE M-ECO

ÎN SECŢIUNEA AORTICĂ

PARAMETRUL NOTAŢIE VALOARE SEMNIFICAŢIE

1.Deschiderea sistolică DAo 17 - 25 - scade în stenoza aortică.
a valvei aortice. (mm) mm
2.Diametrul inelului aortic Ao 20 - 37 - creşte cu vârsta şi în
(mm) mm anevrismul aortic
3.Excursia sistolică a ine- EIA 5 - 15 - depinde de volumul
lului aortic (mm) mm sistolic
4.Diametrul endocavitar al DAS 23 - 44 - depinde de presiunea
atriului stâng (mm) mm telediastolică din VS.
5.Raportul DAS/DAo DAS/DAo 0.07-1.1 - creşte în valvulopatiile
mitrale.

Înregistrarea ecografică în modul M a mişcării complete a valvelor pulmonară şi tricuspidă

este dificilă din cauza poziţiei lor anatomice. Aspectul obţinut este asemănător cu al cuspidei
mitrale anterioare, de aceea precizarea fazelor mişcărilor foloseste aceeaşi nomenclatură.

¾ ECOGRAFIA VENTRICULUL STÂNG

9 Înregistrarea ecografică a ventriculului stâng (VS) se face în secţiunea medio-ventriculară care
se obţine înclinând transductorul din poziţia mitrală spre lateral şi inferior.
9 Aspectul M-ECO al secţiunii medioventriculare este redat în figura III-64.
Cavitatea VS apare între ecourile porţiunii posterioare a septului interventricular şi ecourile
peretelui posterior al VS. Cei doi pereţi se apropie în sistolă şi se îndepărtează în diastolă.

VD
SIV

DTDVS DTSVS VS

PPVS

Figura III-64. Reprezentare schematică a aspectului M-ECO al secţiunii medioventriculare. VD =

ventriculul drept, SIV = septul interventricular, VS = ventriculul stâng, PPVS = peretele posterior al
ventriculului stâng. Este reprezentată modalitatea de calculare a parametrilor cantitativi ai
ventriculului stâng: DTDVS = diametrul telediastolic al ventriculului stâng, DTSVS = diametrul
telesistolic al ventriculului stâng; grosimea pereţilor ventriculari se măsoară în diastolă.

9 Ecografia cantitativă a VS permite măsurarea diametrelor şi a grosimii pereţilor ventri-culari

în modul prezentat în fig.III-64.
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 59

Tabel III-7. PARAMETRII ECOGRAFICI AI VS DETERMINAŢI M-ECO

ÎN SECTIUNE MEDIOVENTRICULARĂ

PARAMETRUL NOTAŢIA VALOARE SEMNIFICAŢIE

1.Grosimea septului SIV 6 - 11 - creşte în hipertrofia ventri-
interventricular. (mm) mm culară.
2.Grosimea peretelui PPVS 6 - 11 - creşte în hipertrofia ventri-
posterior al VS. (mm) mm culară.
3.Diametrul telesistolic DTSVS 24 - 40 - creşte în dilataţia ventricu-
al VS. (mm) mm lară.
4.Diametrul telediasto- DTDVS 35 - 57 - utilizaţi în aprecierea perfor-
lic al VS. (mm) mm manţei VS.

Pe baza unor modele geometrice a cavităţii VS se pot aprecia apoi volumele ventriculare
(fig.III-65).

Figura III-65. Model geometric al cavi-

tăţii VS, prin care aceasta este aproxi-
mată unui elipsoid al cărui diametru mare
este dublul diametrului mic. Volumul se
cal-culează prin ridicarea la cub a
diametru-lui mic, care se măsoară M-Eco.

Aceste modele geometrice pemit calcularea unor indici de performanţă ai VS (tabel III-8)

Tabel III-8. INDICI DE PERFORMANŢĂ AI VS CALCULAŢI M-ECO.

PARAMETRUL NOTAŢIA FORMULA DE CALCUL VALOARE

1.Fracţia scurtării FSCf (DTDvs - DTSvs ) X 100 28 - 41 %
circumferenţiale. (%) DTDvs
2.Viteza de scurtare VSCf DTDvs - DTSvs 0.85 - 1.4
circumferenţială. (circ/s) DTDvs X PEJ circ/s
3.Fracţia de ejecţie. Fej (DTDvs3-DTSvs3) X 100
(%) DTDvs3 50 - 80 %
4.Volumul bătaie. VB (l) DTDvs3-VTSvs3 70 - 80 ml
5.Debitul cardiac. Dc (l) VB X Fc 5-6l

¾ ECOGRAFIA VENTRICULUL DREPT

9 Ventriculul drept (VD) se examinează M-ECO concomitent cu VS, în secţiunea
medioventriculară, ceea ce se vede fiind de fapt porţiunea care corespunde camerei sale de
ejecţie; dimensiunile VD se măsoară 2D-ECO în secţiunea în patru camere (fig.III-67).
60 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

Figura III-67. Aspectul ecocardiografic 2D-ECO al secţiunii

VS VD apicale în patru camere. VS = ventriculul stâng; VD = ventriculul
drept; AS = atriul stâng; AD = atriul drept.

AS AD

¾ ECOGRAFIA CAVITĂŢILOR ATRIALE

9 Atriul stâng se examinează în secţiunea aortică, cavitatea sa înscriindu-se ca un spaţiu fără
ecouri posterior de artera aortă (fig.III-60). Detectarea de ecouri patologice intracavitare,
semnifică fie o tumoare intraatrială, fie prezenţa de trombi. Parametrii cantitativi ai AS sunt cei
notaţi în tabelul III-6.
9 Atriul drept este dificil de examinat în M-ECO datorită poziţiei lui retrosternale, studierea lui
făcându-se în 2D-ECO în secţiunea în patru camere (fig.III-67)