CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

BAZELE TEORETICE SI ORGANIZATORICE

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Sistemul contabil al intreprinderilor

Societatile comerciale - sfera de actiune a contabilitatii financiare
Normalizarea contabila
Planul contabil general
Cadrul contabil conceptual
Principiile contabilitatii general admise
Principiile si regulile evaluarii in contabilitate
Raportul dintre contabilitate si fiscalitate
Utilizatorul de informatii contabile si cerintele lor

Societatile comerciale;Sfera de activitate a contabilitatii financiare

De la aparitie contabilitatea a raspuns in plan decizional si informational problemelor gestiunilor
valorice separate patrimonial in cazul entitatilor.
Regulamentul legii contabile include in sfera entitatilor patrimoniale:
societati comerciale
regii autonome
institutii publice
asociatii
fundatii
orice persoana fizica sau juridica ce desfasoara activitati comerciale
O categorie de entitati are activitate economica unitati economice
O alta categorie are activitati publice institutii publice
Legea societatilor comerciale (31) reglementeaza tipurile de societati comerciale, modul de constituire,
functionare, dizolvare si lichidare a acestora, fiecare cu particularitatile ei si cu implicatiile
corespunzatoare in plan contabil.
Sistemul contabil al intreprinderilor
Ansamblul principiilor, normelor, regulilor, instrumentelor, procedeelor si tehnicilor speciale ce asigura
informatii necesare conducerii si utilizatorilor externi.
Componente:
una ce apartine cadrului conceptual: normele, regulile, metodele si procedeele aplicabile
contabilitatii
una ce apartine domeniului de aplicare: reguli si instrumente utilizate:
plan de conturi
registre contabile
sistemul financiar
Orice sistem contabil privit in corelatie cu sursele legislative si evolutiile doctrinale ale contabilitatii pe
plan national si international.
Ele difera de la o tara la alta sisteme contabile nationale

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

In fiecare economie, pentru fiecare domeniu sau ramura exista particularitati organizatorice,
economice, financiare ce impun adoptari ale sistemelor contabile nationale de la sistemul national se
ajunge la sistemul contabil al intreprinderii.
Surse de drept contabil al sistemului contabil
In orice tara acestea sunt pe de o parte sursele legale si reglementare si pe de alta parte alte surse de
drept contabil.
Sursele legale si reglementare cuprind:
surse internationale de drept contabil:
directivele CEE
standardele internationale de contabilitate
surse nationale:
texte legislative concretizate in:
legea contabilitatii
regulamentul legii contabilitatii
codul comercial roman
legislatia economico-financiara ce reglementeaza direct sau indirect problemele
in cauza si in plan contabil.
Alte surse:
jurist-prudenta: sentinte sau hotarari judecatoresti date in aplicarea unor litigii comerciale (in
Romania nu se aplica inca)
doctrina contabila:
instructiunile si raspunsurile ministeriale date unor probleme de natura contabila
recomandarile profesionale ale unor organizatii Corpul Expertilor Contabili si
Comisia Nationala a Valorilor Imobiliare
literatura contabila
Concepte de organizare a contabilitatii
Practica contabila a pus in evidenta doua concepte:
monist
dualist
Monismul contabil: existenta unui singur circuit de informatii contabile (o singura contabilitate) ata
pentru functiile interne cat si cele externe ale intreprinderii.
Dualismul contabil: separarea informatiilor contabile in doua categorii:
una reda imaginea intreprinderii in interior- CONTABILITATEA FINANCIARA
alta descrie procesele interne ale intreprinderii- CONTABILITATEA DE GESTIUNE
CONTABILITATEA FINANCIARA
Obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitatea sa la entitatea gestionara
Scop: determinarea periodica, la inchiderea exercitiului financiar, a sistemului patrimonial si a
rezultatului global al exercitiului.
Asigura informatii necesare completarii sitoatiei financiare (bilantul contabil, contul de profit si
pierdere, notele la bilant, situatia fluxurilor de trezorerie)
Informatiile sunt utilizate atat pentru necesitatile proprii ale intreprinderii, cat si in relatiile acesteia cu
proprietarii, asociatii sau actionarii, furnizorii, clientii, bancile comerciale, organele fiscale etc.
Are la baza norme unitare prevazute de legea contabila.
CONTABILITATEA DE GESTIUNE (INTERNA / MANAGERIALA)
Obiect: circulatia costurilor, stabilirea rezultatelor analitice din exploatare si a rentabilitatii (pe produse,
lucrari, servicii) precum si intocmirea, executia si controlul executiei bugeturilor de venituri si cheltuieli
pe feluri de activitati.
Scopul: determinarea si cunoasterea periodica a rezultatelor analitice din exploatare si furnizarea
datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea intreprinderilor.

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Informatiile sunt utilizate numai in interiorul intreprinderii avand caracter confidential si tin de strategia
si tactica adoptata de fiecare intreprindere.
Este obligatory, dar nu are la baza norme unitare; ea se organizeaza si se conduce de fiecare
intreprindere in functie de specificul activitatii sale si interesele proprii.
Normalizarea contabila
Procesul prin care se armonizeaza prezentarea situatiei financiare, metodele contabile si terminologia
contabila.Rezultatele ei se concretizeaza in definirea de principii si norme contabile. Baza juridical a
acestora o constituie sursele de drept contabil (!vezi sursele)
Procesul de normalizare contabila din diferite tari a dus la sintetizarea a trei tipuri:
de tip statal- ansamblul de norme este definit de un organism de stat, toate intreprinderile
avand obligtia aplicarii acesteia (Franta, Germania, Romania)
de tip pragmatic- asociatile profesiunii contabile libere preiau initiativa elaborarii si punerii
in aplicare a normelor (Anglia)
de tip mixt- interventia publica (statul) face obligatory apicarea normelor contabile elaborate
de organizatiile profesiei contabile libere (SUA)
Dimensiunile normalizarii contabile
Principala dimensiune, in plan spatial, este cea nationala.
In timp, obiectivele economice si financiare ale unor grupuri de tari au dus la o alta dimensiune, la nivel
regional (CEE- elaboreaz directive ce se difuzeaza tarilor membre)
Fenomenul de mondializare a economiei a adus necesitatea normalizarii la nivel international realizata
de CISC
Atat directivele CE cat si SIC au caracterul de recomandari; pentru a fi aplicate trebuie legiferate de
fiecare tara.
Planul contabil general
Este instrumentul normalizarii contabile la nivel national de unde denumirea de PLAN CONTABIL
NATIONAL. Constituie o teorie sau o doctrina ce ghideaza practica contibila la nivelul unei tari.
Ca instrument al normalizarii contabile pote fi impus celor lezati.
Pentru a raspunde obiectivelor sale trebuie sa aiba un continut adecvat dat de:
un ansamblu de principii si reguli contabile
lista de conturi si norme de utilizare a conturilor
un vocabular contabil (terminologie contabila)
metode si proceduri pentru organizarea contabilitatii
Planul contabil general nu se confunda cu planul de conturi general- cuprinde doar lista de conturi si
norme de utilizare a lor.
Trasaturi ale planului de conturi general din Romania
are un caracter obligatoriu, dat de prevederile legale, cele cuprinse in regulamentul legii
contabile, in care sunt cuprinse o serie de norme, reguli de evaluare, metode de organizare a
conturilor si altele, toate acestea impunand, mai mult sau mai putin, planului de conturi genaeral,
caracter de plan de conturi national.
in actualul plan de conturi, acestea pot fi grupate in 4 categorii in functie de natura acestora si
scopul in care sunt utilizate:
conturi de bilant (clasele I-V) care sunt utilizate in final pentru intocmirea bilantului
contabil ca parte componenta a sistemului financiar

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

conturile externe de gestiune (clasele VI-VII) utilizate in final pentru intocmirea

contului de profit si pierdere, componenta a sistemului financiar
conturile speciale (clasaVIII) contabilizeaza valori extra patrimoniale si o serie de
obligatii si angajamente ale intreprinderii cu caracter direct, indirect patrimonial
conturi de gestiune (clasa IX) utilizate pentru calculul si evidenta costurilor
in actualul plan de conturi terminatia simbolica aconturilor are anumite semnificatii:
terminatia de la 1 la 8 indica cazurile normale privind continutul si functia conturilor
terminatia 9 reprezinta exceptia
Ex: Grupa 41, clienti si conturi asimilate
toate conturile de la 411 la 418 reflecta creante ale intreprinderii fata de clienti- conturi de
activ
contul 419, clienti creditori, reflecta obligatii fata de clienti pentru avansuri incasate de la
acestia-conturi de pasiv
s-au stabilit anumite corelatii intre conturile de cheltuieli si cele de venituri, avandu-se
invedere natura activitatilor
conturile din grupele 60-65 evidentiaza cheltuielile de exploatare
conturile din grupele 70-75 evidentiaza venituri din exploatare
conturile din grupa 66 evidentiaza cheltuieli financiare
conturile din grupa 76 evidentiaza venituri financiare
conturile din grupa 67 evidentiaza cheltuieli exceptionale
conturile din grupa 77 evidentiaza veniturile exceptionale
potrivit standardelor internationale conturile de cheltuieli si venituri din grupele 67 si 77 se
numesc cheltuieli, respectiv venituri extraordinare, adica ele privesc doar activitatile cu totul
intamplatoare; iar toate conturile din actualul plan ce reflecta cheltuieli sau venitur exceptionale
privind despagubiri, amenzi, penalitati, diverse pierderi, sunt trecute in categoria cheltuielilor,
veniturilor din exploatare.
In planul de conturi apare grupa de 68, 78 ce se refera la cheltuieli si venituri din deprecieri
Grupa 68: 681, 686, 687 ce reflecta fiecare in parte cheltuieli privind deprecierile di
exploatare, financiare si exceptionale.
In cosecinta totalul cheltuieli pe naturi (din exploatare) va fi suma data din conturile 60-65
plus 681
Motivul evidentei separate a cheltuielilor si veniturilor din deprecieri in grupe distincte il
reprezinta necesitatea calcularii si analizei indicatorilor stabiliti prin tabloul soldurilor
intermediare de gestiune.
Conturile de deprecieri figureaza in planul de conturi in grupele 28, 29, 49 etc
Orice depreciere (fie ca e ireversibila- amortizarea, fie ca e reversibila- provizioane) la
constatare se apreciaza ca o cheltuiala
In conturile pentru care se contabilizeaza deprecierile, incasarile (intrari/iesiri) se inscriu la
valoarea contabila (de intrare)
In bilantul contabil aceste conturi figureaza ca posturi de bilant la valoarea contabila neta
(valoarea contabila-deprecierea)
Diminuarea provizioanelor reversibile duce la reducerea sau diminuarea datelor din contul de
provizioane pe seama veniturilor din provizioane
Cheltuielile cu provizioane pot fi incluse in baza de impozitare
Cadrul contabil conceptual
Un sistem coerent de obiective si principii fundamentale , legate intre ele, susceptibile sa conduca la
formularea de norme contabile si sa indice natura, rolul si limitele contabilitati financiare si ale
sistemului financiare
Cadrul contabil conceptual este elaborat de Comitetul International a Standardelor Contabile. La noi nu
exista un cadru conceptual complet asa cum e elaborat de Comitetul International, ci doar unul general de

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

intocmire si prezentare a situatiei financiare, cadru inclus in reglementarile contabile armonizate si care
cuprinde in mod concentrat problemele cadrului contabil conceptual.Aceste probleme sunt:
obiectivele situatiei financiare
elemente ce compun situatiile financiare
recunoasterea sau constatarea elementelor situatiei financiare
evaluarea elementelor situatiilor financiare
conceptele de capital si mentinere a capitalului
Obiectivele situatiei financiare sunt 2:
sa furnizeze o informare completa privind situatia financiara, performantele intreprinderii si
modificarea situatiei financiare la finele anului fata de inceputul anului
sa fie utile pentru o gama larga de utilizatori potentiali in vederea luarii deciziilor economice
care-I privesc
Pentru a raspunde acestor obiective cadrul conceptual face 2 precizari:
intocmirea situatiei financiare se face in contextul a 2 ipoteze:
aplicarea unei contabilitati de angajamente
afirmarea starii de continuitate a activitatii intreprinderii
informatiile din situatia financiara trebuie sa prezinte anumite caracteristici:
sa fie inteligibile (usor de inteles de utilizatori, cu conditia ca ei sa aiba cunostinte
despre activitatile intreprinderii si cunostinte contabile)
sa fie pertinente (relevante) aceasta calitate o au informatiile cand influenteaza
deciziile economice ale utilizatorilor; aceasta poate fi data fie de marimea semnificativa a unui
indicator, fie de importanta informatiei indiferent de marimea acesteia
sa fie fiabile (de calitate) iar utilizatorii sa aiba incredere in ele, altfel deciziile lor vor
fi eronate
sa fie comparabile in timp si spatiu (de la an la an, de la intreprindere la
intreprindere)
Eemente ce compun situatia financiara sunt:
bilantul
contul de profit si pierdere
notele la situatiile financiare
situatia fluxurilor de numerar
Elementele siuatiei financiare, recunoasterea si evaloarea lor trateaza la capitolul Situatii financiare
Concepte de capital:
capital financiar (activul net, capitaluri proprii ale intreprinderii; activul net=total
activ-datorii)
capital fizic (capacitatea productiva a intreprinderii bazata pe productia zilnica)
Alegerea unui concept sau altul de capital se bazeaza pe necesitatea utilizatorilor de sisteme financiare,
predominand conceptul de capital financiar.
Mentinerea capitalului financiar- un profit e obtinut numai atunci cand valoarea financiara a
activelor nete la sfarsitul perioadei >decat cea de la inceputul perioadei, exceptand contributiile
proprietarilor la cresterea sau distribuirea de capital catre proprietari in cazul reducerii acestuia.
Mentinerea capitalului fix- un profit e obtinut numai atunci cand fondurile necesare pentru a realiza o
capacitate de productiela sfarsitul perioadei >decat la inceputul perioadei (dupa excluderea contributiilor
si distribuirii de capital)
Principiile contabilitatii general admise
Reglementarile contabile armonizate au retinut din ansamblul principiilor contabile general admise
1. Principiul prudentei
2. Principiul permanentei metodelor
3. Principiul continuitatii activitatii
4. Principiul independentei exercitiului

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

5. Principiul intangibilitatii
6. Principiul necompensarii
7. Principiul pragului de semnificatie
8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
9. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv
Principiul prudentei
Nu e admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfsurarea
activitatii exercitiului curent sau precedent
Consta in contabilizarea pierderilor probabile si necontabilizarea profiturilor sperate, chiar daca sunt
foarte probabile
Strans legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele exercitiului financiar, cand pentru fiecare
element patrimonial se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar
Potrivit standardelor internationale, valoarea de inventar e definita in mod diferit in functie de natura
elementelor patrimoniale:
valoarea realizabila neta (stocuri)
valoarea probabila de incasat sau platit (creante/stocuri)
valoarea justa (imobilizarile, alte elemente patrimoniale)
Diferenta dintre valoarea contabila si cea de inventar are semnificatie diferita in functie de natura
elementelor patrimoniale
Elemente de activ:
daca valoarea contabila > decat valoarea de inventar, diferenta reprezinta un minus de valoare,
o depreciere, ce se contabilizeaza fie ca amortizare, fie ca provizion
daca valoarea contabila < decat valoarea de inventar, diferenta este un plus de valoare si nu se
contabilizeaza
Elemente de pasiv:
valoarea contabila < decat de inventar, diferenta este un plus de valoare, o depreciere, ce se
contabilizeaza fie ca o datorie (daca e definitiva, fie ca un provizion (depreciere reversibila)
valoarea contabila >valoarea de inventar, diferenta este un minus de valoare si nu se
contabilizeaza
Principiul independentei exercitiului
Presupune limitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente intreprinderii pe masura angajarii
acesteia si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.
Presupune decuparea activitatii intreprinderii pe perioade contabile ce se suprapun cu anul
calendaristic.
Aplicarea lui are mai multe consecinte:
practicarea unei contabilitati de angajamente contabilizarea veniturilor in momentul
livrarii/vanzarii bunurilor, si a cheltuielilor in momentul primirii acestora
Ex.:vanzarea unui bun in exercitiul N se contabilizeaza ca venit al exercitiului N,chiar
daca incasarea se face in N+1
Primirea stocurilor in N se contabilizeaza ca cheltuiala in N chiar daca plata se face
in N+1
In Romania prin normele contabile, contabilizarea cheltuielilor cu bunurile primite nu se face in
momentul primirii (cheltuieli=furnizori), ci in momentul consumului (stocuri=furnizori,
cheltuieli=stocuri), fara ca rezultatul financiar sa fie influentat.
utilizarea conturilor de regularizare ce inbraca urmatoarele forme:
cheltuieli si venituri constatate in avans- 471, 472
diferente de conversie de activ si pasiv- 476, 477
cheltuieli de platit si venituri de primit- 408, 418
necesitatea calcularii amortizarii si provizioanelor la sfarsitul exercitiului
mentionarea intr-o nota la sitoatia financiara a cheltuielior si veniturior privind exercitiul
anterior

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

contabilizarea unor evenimente ulterioare inchiderii exercitiului, dar anterioare inchiderii

conturilor
(!vezi restul principiilor)
Principiile si regulile evaluarii in contabilitate
Pentru evaluarea patrimoniului se aplica 4 principii:
Principiul stabilitatii, unitatii monetare
Esenta lui o constituie faptul ca unitatea monetara, ca unitate de masura a valorilor luate in considerare
in contabilitate, e stabila; aceasta conventie e valabila doar intr-o economie stabila, intr-o economie
instabila se procedeaza la reevaloarea valorii economice sau actualizarea lor in functie de puterea de
cumparare a monedei.
Principiul costului istoric
Orice valoare economica inscrisa in contabilitate e bazata pe costul de intrare (origine) consemnat in
documente justificative; modificarile ce intervin ulterior in mediul economic si financiar impun
corectarea pretului istoric la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, sub urmatoarele forme:
deprecierilor (amortizari, provizioane)
evaluarii pe baza valorii de inlocuire
reevaluarii imobilizarilor corporale si financiare
Principiul prudentei
Se impune aprecierea cu precautie a activelor si pasivelor, a cheltuielilor si veniturilor pentru a evita
supraevaluarea rezultatului.
Principiul continuitatii activitatii
Presupune ca unitatea economica sa-si continue activitatea in mod normal.
Evaluarea se face dupa aceleasi norme.
Daca intr-un viitor apropiat intreprinderea isi reduce volumul de activitate sau intra in stare de faliment,
evaluarea nu se mai face pe baza regulilor anterioare, ci se utilizeaza valori lichidative.
Evaluarea patrimoniului se face la 4 momente:
Intrarea bunurilor in patrimoniu
Evaluarea se face la valoarea contabila de intrare reprezentata de:
costul de achizitie (pentru bunuri cumparate)
costul de productie (pentru bunuri fabricate de intreprindere)
valoarea de utilitate (pentru bunuri primite gratuit)
Iesirea bunurilor din patrimoniu
La aceasta data evaloarea se face la valoarea contabila de intrare; aceasta se aplica diferentiat in functie
de bunurile la care se refera, si care in functie de modul de identificare se impart in:
bunuri identificabile la iesirea din patrimoniu prin gestiune, evaloarea se face dupa metoda
identificarii specifice (la iesire valoarea cu care sunt evaluate bunurile se identifica cu valoarea
de intrare dupa diferite criterii, ca data intrarii, locul de depozitare etc.)
bunuri fungibile nu se poate identifica la iesire valoarea cu care ele au intrat in patrimoniu; se
apeleaza la metode conventionale de calcul a costurilor:
metoda costului mediu ponderat
cost mediu ponderat calculat dupa fiecare intrare
cost mediu ponderat calculat odata pe luna la finele lunii pentru toate intrarile din
luna respectiva
Acesta calculat se aplica la cantitatile iesite si se determina valoarea cu care se
contabilizeaza iesirea
metoda epuizarii loturilor

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

primul intrat, primul iesit (FIFO)- la iesire cantitatea respectiva se evalueaza in

functie de pretul de corespunzator primului lot intrat; daca acesta depaseste
cantitatea primului lot intrat, pentru diferenta se apeleaza la pretul lotului urmator
ultimul intrat, primul iesit (LIFO)- cantitatea iesita se evalueaza in functie de pretul
corespunzator lotului ultim intrat; daca acesta e mai mare luam pretul lotului
precedent
Utilizarea variantelor mentionate are consecinte financiare si fiscale in conditii de
inflatie.
Ex.:FIFO in inflatie conduce la contabilizarea unor cheltuieli mai mici, unui profit mai
mare si a unui impozit pe profit mai mare
LIFO conduce la contabilizarea unor cheltuieli mai mari, a unui profit mai mic si a
unui impozit pe profit mai mic
Aceste consecinte au condus la divergente intre contabilitate si fiscalitate, pentru ca
interesul gestionar in contabilitatea de inflatie duce la aplicarea metodei LIFO, in timp ce statul
vrea FIFO.
metoda pretului standard
Un pret constant calculat de fiecare intreprindere in functie de costurile unei perioade
anterioare. Fiind constant, permite contabilizarea fiecarei intrari si a fiecarei iesiri in momentul in
care se produc operatiile. Aceasta metoda permite cunoasterea in orice moment a valorii
stocurilor. Diferentele dintre costurile de intrare si preturile standard se contabilizeaza separat,
intr-un cont de diferente urmand ca la finele fiecarei luni acestea sa fie repartizate prin calcule
conventionale la acele conturi in care s-a contabilizat iesirea bunurilor respective. Asa se ajunge
ca in conturile in care s-a contabilizat iesirea pe baza pretului standard, sa se ajunga cu valoarea
corespunzatoare costului de intrare.
Inventarierea patrimoniului
La acest moment evaluarea se face la valoarea de inventar (actuala) care ia denumiri specifice nturii
elementelor patrimoniale
Ex.:valoarea realizata neta pentru stocuri
Valoarea justa pentru imobilizari corporale
Valoarea de piata pentru valoarile mobiliare de plasament
Inchiderea conturilor
Evaloarea se face la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii; aceasta conduce la
2 categorii de diferente:
diferente cantitative intre stocurile scriptice si cele faptice si care pot fi:
+ constatate la inventar cand stocurile faptice > stocurile scriptice
- cand stocurile faptice < stocurile scriptice
Diferentele cantitative sunt evaluate la valoarea contabila si sunt inregistrate:
+ ca intrari in patrimoniu
- ca iesiri din patrimoniu
Se ajunge sa se puna de acord valoarea contabila corespunzatoare stocurilr scriptice cu cea
corespunzatoare stocurilor faptice.
diferente valorice intre valoarea contabila corespunzatoare stocurilor faptice si valoarea de
inventar.
Aceasta se calculeaza pentru fiecare element patrimonial si se contabilizeaza potrivit
principiului prudentei.
- de valoare pentru elementele de activ se contabilizeaza ca deprecieri (+ de
valoare nu se contabilizeaza)
+ de valoare pentru elementele de pasiv se contabilizeaza ca deprecieri (-de
valoare nu se contabilizeaza)

Raportul contabilitate fiscalitate

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Fiecare disciplina se subordoneaza (contabilitatea, dreptului contabil; fiscalitatea, dreptului fiscal)

Interventia dreptului fiscal in contabilitate in sensul fixarii regulilor de evaluare, modului de prezentare a
sitoatiei financiare, are la baza 2 explicatii:
in absenta unei regui contabile specifice, norma fiscala inpune o norma aplicativa
necesitatea de a asigura acoperirea dreptului public prin impozite
In ultimul timp problemele ce au facut si fac obiect al cheltuielilor contabile s-u perfectionat, s-a ajuns la
o independenta cheltuielilor contabile fata de dreptul fiscal, insa continua interventia fiscalitatii in
domeniu contabil, in fixarea regulilor de evaluare. Motivul: statul sa-si asigure incasarea veniturilor.
In aceste conditii, documentele intocmite d intreprinderi au la baza reguli:
documentele de natura contabila sunt intocmite aplicandu-se normele contabile, chiar daca
acestea difera de normele fiscale (asigurarea unei imagini fidele a situatiei patrimoniului si
situatiei financiare)
declaratiile fiscale intocmite de intreprindere au la baza normele fiscale; sursa datelor o
constituie contabilitatea:
atunci cand baza impozitelor stabilite in contabilitate concorda cu baza impozitelor
determinate potrivit normelor fiscale, intre contabilitate si fiscalitate exista convergente datele
contabile se preiau ca atare de catre fiscalitate
daca baza impozitelor stabilite in contabilitate difera de cea stabilita de normele
fiscale, vorbim de divergente intre contabilitate si fiscalitate ce se armonizeaza prin retratarea
informatiilor contabile (adaugand sau scazand anumite sume potrivit prevederilor fiscale)
Utilizatorul de informatii contabile si cerintele lor
Situatiile financiare ce se dau publicitatii = informatii contabile
Producatorii de informatii contabile sunt entitatile ce conduc contabilizarea activitatii proprii desfasurate;
pe baza conturilor curente intocmesc bilantul si il dau publicitatii in Monitorul Oficial.
Utilizatorii pot fi:
investitorii
creditorii
actionarii sau asociatii
salariatii
bancile comerciale
organe fiscale
analisti financiari
populatia
sindicatele etc.

CONTABILITATEA CAPITALURILOR
1.
2.
3.
4.

Delimitari si structuri privind capitalurile

Contabilitatea capitalurilor proprii
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli
Contabilitatea datoriilor pe termen mediu si lung

Delimitari si structuri privind capitalurile

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Capitalurile exprima sursele de finantare cu caracter stabil, ale valorilor economice, constituite ca activ
patrimonial al intreprinderii. Determinativul stabil, marcheaza prezenta acestei surse la dispozitia
intreprinderii pe o perioada mai mare de 1 an, deaceea mai sunt numite si capitaluri permanente.
Daca se ia in considerare modul de constituire financiar, se grupeaza pe trei categorii:
Capitaluri proprii se constituie prin aportul proprietarului, autofinantare sau alte resurse
financiare. Componentele acestuia se regasesc sub forma denumirii contabile din gruprle 10-14 din
palnul de conturi.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli fonduri constituite la incheierea exercitiului
financiar prin autofinantare pe seama cheltuielilor . Ele sunt destinate finantarii pierderilor si cheltuielilor
probabile sau exigibile in viitor, certe dar nedeterminate ca volum. Sunt destinate finantarii unor
cheltuieli importante ca volum, ce se etaleaza pe mai multe exercitii (cazul cheltuielilor cu reparatii
capitale) structura este redata in grupa 15.
Datorii pe termen lung sau mediu exprima resurse financiare straine, puse la dispozitia
intreprinderilor de terte personane, pe termen mediu (1-5 ani) sau lung (mai mult de 5 ani). Structura se
gaseste in grupa 16.
A nu se confunda capitalul propriu cu capitalul permanent (= capital propriu + proviziane pentru riscuri
si cheltuieli + datorii pe termen mediu si lung)
A nu se confunda capitalul permanent cu pasivul bilantului ( surse de finantare a activului ce se
determina prin insumarea capitalului permanent cu datoriile pe termen scurt si cu valoarea din contul de
regularizare si asimilate).
Contabilitatea capitalurilor proprii
Contabilizarea capitalului social
NOTIUNI
Capitalul social reprezinta o parte a capitalului propriu care se constituie la infiintarea intreprinderii ca
o conditie a existentei si functionarii acesteia. E reprezentat de un numar de actiuni sau parti sociale,
fiecare de valoare egala, detinute de proprietarii acestuia (actionari sau asociati). Deoarece este subscris
si apoi varsat, avem doua forme:
capital subscris nevarsat
capital subscris varsat.
Pentru contabilizare sunt utilizate doua categorii specifice:
101 (capital social)
456 (decontari cu asociatii privind capitalul)
CONSTITUIRE
Constituirea lui se face potrivit prevederilor legislative (legea 31/1990 republicata, privind societatile
comerciale ), precum si in conformitate cu statutul societatii si a contractului de societate. Principalele
prevederi legale privind capitalul privesc:
marimea capitalului social
numarul de actionari
valoarea nominala minima a drepturilor sociale
felul si structura aporturilor
data constituirii
datele ulterioare varsarii capitalului subscris
Aceste prevederi se diferentiaza de la un tip la altul de societate, in functie de forma juridica in care se
constituie, pentru fiecare societate prevederile in cauza conducand la metodologii diferite de
contabilizare.
La constituire actiunile pot fi emise fie la o valoare egala cu valoarea nominala, fie mai mare ca
aceasta. Incasarea se face in transe, si concomitent cu incasarea transelor, capitalul subscris nevarsat se
transforma in capital subscris varsat. Aportul in natura se depune integral la subscriere, sub forma de
stocuri, chiar si creante, marfuri, mijloace fixe.
La constituire exista doua cazuri particulare:

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Depunerea cu intarziere de catre asociati a capitalului subscris.

Legea 31/90 prevede ca in acest caz actionarii sau asociatii in cauza sa plateasca suplimentar
dobanda calculata de intreprindere pentru perioada de intarziere, dobanda care se constituie ca
venitfinanciar si se evidentiaza in contul 768 (alte venituri financiare).
In afara dobanzii, intreprinderea mai calculeaza si daune pentru intarziere, calculate dupa criterii
proprii (ex. Rentabilitatea capitalului social exprimata in procente, defapt profitul relativ care s-ar fi
realizat in perioada de intarziere). Daunele se evidentiaza la incasare ca venit din exploatare in functie de
rata datoriei de la banca comerciala unde isi are banii plus zilele de intarziere.
Situatia in care actionarii sau asociatii nu mai pot sa verse contravaloarea transelor/transei
urmatoare.
Legea 30/90 prevede ca in acest caz, actionarii in cauza sa fie totusi urmariti in continuare
pentru incasarea transelor, iar daca ele nu pot fi incasate, actiunile in cauza vor fi anulate, si se vor emite
actiuni noi purtand acelasi numar cu actiunile vechi. Pretul de emisiune al actiunilor noi poate fi >, <, =
decat valoarea nominala.
Dupa contabilizarea incasarii actiunilor noi de catre asociati, se procedeaza la regularizarea cu
vechii actionari. Pentru determinarea diferentelor care se rgularizeaza cu vechii actionari, se compara, pe
de o parte, suma incasata din emisiunea de actiuni anulate, pe de alta parte, cu suma urmatoarelor
elemente:
varsamintele neefectuate
dobanda calculata pe perioada de la data ultimei scadente pana la data incasarii
actiunilor noi
contravaloarae cheltuielilor de publicitate si reclama
Apare des o diferenta de restituit vechilor actionari.
Regularizarea in plan contabil presupune mai intai evidentierea veniturilor societatii din dobanzi
si din recuperarea cheltuielilor efectuate, si apoi plata diferentelor calculate din regularizare.
CRESTEREA
Considerentele care duc la cresterea de capital social la constituire:
necesitatea obtinerii de resurse noi in vederea finantarii operatiilor de investii
necesitatea consolidarii situatiei financiare a intreprinderii
Exista trei cai de crestere a capitalului social:
emiterea de actiuni noi cu aport in numerar sau natura
in numerar
Actiunile emise pentru cresterea de capital cu aport in numerar au valoaraea de emisie
(=pret de vanzare ) situata intre valoarea nominala si valoarea contabila a actiunilor.
Valoarea nominala = partea din capital social corespunzatoare unei actiuni care se
calculeaza raportand capitalul social la numarul de actiuni.
Valoarea contabila = partea din capital propriu corespunazatoare unei actiuni si se
calculeaza raportand capitalul propriu la numarul de actiuni.
Rezulta ca intotdeauna valoarea contabila este mai mare decat valoarea nominala,
datorita faptului ca in structura capitalului propriu sun incluse si alte elemente decat capitalul
social.
Situarea valorii de emisie intre cea nominala si cea contabila are 2 motivatii:
necesitatea incasarii de catre intreprindere, cel putin a sumelor care sa asigure
dreptul de proprietate conferit cumparatorilor (corespunzatoare valorii nominale
a actiunilor care formeaza capitalul social)
atragerea cumparatorilor utilizand un pret de vanzare inferior valorii contabile a
actiunilor.
Prima de emisiune = diferenta dintre valoarea contabila si cea nominala. Ea se
constituie ca o componenta a capitalului propriu care se contabilizeaza in 104 (prime legate de
capital), contul sintetic 1041 (prime de emisiune sau de aport). Fata de actiuni, primele de
emisiune prezinta doua particularitati:
se incaseaza integral cu ocazia incasarii primei transe a capitalului subscris
apartin in mod nediferentiat tuturor actionarilor, fata de actiuni care se
individualizeaza pe fiecare actionar in parte.

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

La contabilizarea actiunilor de crestere a capitalului social cu aport in numerar pot fi

intalnite doua cazuri:
pretul de emisie = valoarea nominala toate operatiile se contabilizeaza similar
celor de la constituirea societatii
pret de emisie > valoarea nominala diferenta este o prima de emisiune. In plan
contabil acest caz presupune ca la subscriere sa se evidentieze distinct capitalul
subscris nevarsat pentru valoarea nominala si, distinct prima de emisiune in
contul 1041.La incasarea primei transe reprezentand capitalul subscris, suma
incasata in contul 512 (dobanzi), este egala cu valoarea nominala a transei
respective +100% valoarea primelor de emisiune. La acel moment, modificarea
formei capitalului din subscris nevarsat in varsat, se face doar pentru partea din
valoarea nominala corespunzatoarei transei incasate.
La cresterea capitalului social prin emisiune de actiuni noi cu aport in numerar, in toate
cazurile se pune problema protectiei vechilor actionari, pri atribuirea acestora aunor drepturi de
subscriere (D.S.), care sunt tiluri de valoare negociabile, ce se ataseaza actiunilor noi.
D.S.-ul exprima pierderea de valoare a unei actiuni, datorata cresterii numarului de
actiuni. Pierderea de valoare se expica prin faptul ca noile actiuni sunt emise la un pret inferior
valorii contabile a vechilor actiuni. Pentru compensarea pierderii, vechii actionari primesc pentru
fiecare actiune veche posedata cate un D.S. Ca atare, actionarii vechi nu realizeaza nici pierdere,
nici castig din operatia de crestere de capital.
1 D.S. = diferenta dintre valoarea contabila veche si valoarea contabila noua.
Paritatea de emisiune = raportand numarul de actiuni vechi la numarul de actiuni noi,
sau invers, se exprima numarul de actiuni vechi ce revin uneia noua.
Diferenta dintre numarul de D.S.-uri primite si cele corespunzatoare actionarului,
urmeaza sa fie rezolvata de actionari fie prin cumpararea de D.S.-uri pana isi completeaza
numarul de D.S.-uri necesar paritatii de actiune, sau vinde D.S.-uri care nu corespund paritatii
unui alt actionar.
Daca actiunile noi sunt subscrise numai de actionari vechi, un actionar vechi pentru a
intra I posesia unei actiuni noi va plati valorea nominala a acesteia si va depune D.S-uri intr-un
numar corespunzator paritatii de emisiune.
Daca actiunile noi sunt subscrise de actionari noi, un actionar nou pentru a intra in
posesia unei actiuni noi, palteste efectiv valoarea contabila noua (adiva valorea nominala
intreprinderii si distinct plateste valoarea D.S.-urilor corespunzatoare paritatii de
emisiunecumparate de la alti actionari vechi)
Problemele se diferentiaza daca pretul de emisiune este mai mare decat valoarea
nominala (intervine prima de emisiune). In aceasta situatie, efectele emiterii de actiuni noi asupra
indicatorilor reprezinta:
capitalul
valoarea contabila a actiunii
D.S.-ul
Operatiile sunt urmatoarele:
cresterea capitalului propriu cu valoarea primelr de emisiune
cresterea valorii contabile noi ca urmare a cresterii valorii capitalului propriu
micsorarea valorii unui D.S
plata de catre vechii actionari pentru o actiune noua a primei de emisiune si
depunerea D.S-ului intr-un numar corespunzator paritatii de emisiune
daca actiunile noi sunt subscrise de actionari noi, acestia platesc valoarea contabila
noua (adica prima de emisiune +contravaloarea D.S-ulurilor corespunzatoare
paritatii de emisiune)
in natura
Nu se mai pune problema protectiei vechilor actionari, intrucat cpitalul in natura este
adus si subscris de cei care majoreaza acesta capital. Principalel probleme intampinate le
reprezinta determinarea numarului de actiuni noi care urmeaza sa le emita, si determinarea
primei de aport. Punctele de plecare: valoarea de aport si valoarea contabila la data majorarii sau

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

inainte de majorarea de capital pe aceasta cale. Valoare de aport este stabilita de o Comisie de
Evaluare avandu-se in vedere o serie de criterii:
valoarea contabila a bunurilor promise a fi aduse ca aport, potrivid documentelor
justificatorii prezentate
gradul de uzura daca este vorba de un mijloc fix
valoarea de utilitate, etc.
Avand satbilita valoarea de aport, se procedeaza la calcului numarului de actiuni noi ce
urmeaza a fi emise, acesta fiind egal cu raportul dintre valoarea de aport si valoarea contabila a
unei actiuni inainte de amjorarea capitalului. Cunoscandu-se numarul de actiuni noi se determina
valoarea cu care se majoreaza capitalul social inmultind numarul de actiuni noicu valoarea
nominala, apoi se determina prima de aport scazand din valoarea de aport valoarea nominala.
Prima de aport se contabilizeaza in contul 1041. La subscrierea cresterii de capital cu aport in
natura intrvine neutilizarea contului 1011 (capital social nevarsat), valoarea fiind contabilizata
direct in 1012 (capital social varsat), ca urmare a obligativitatii de depunere a capitalului social
imediat dupa operatia de subscriere. Bunurile aduse ca aport in natura la majorarea capitalului
social se contabilizaeza la nivelul valorii de aport in conturile corespunzatoare destinatiei
acestora: 371(marfuri), 300 (materii prime), 301 (materii consumabile), etc.
cresterea de capital social prin operatiuni interne
Incorporara unor componente alor capitalurilor proprii, altele decat cele din capitalul social, in
masa capitalului social. Ex.:rezervele (mai putin cele legale), primele de capital si rezultatul raportat.
Includerea acestora in capitalul social nu modifica marimea capitalului propriu, ci doar structura acestuia
(scad rezervele, creste capitalul social, etc.)
Majorarea de capital social pe aceasta cale se realizeaza prin emisiunea de actiuni noi, ce se
distribuie gratuit vechilor actionari, sau cresterea valorii nominale. Protectia vechilor actionari se asigura
prin atribuirea acestora a unor titluri de valoare denumite cheltuieli de atribuire ( D.A.), ce se adaseaza
actiunilor noi. Ca si D.S.-ul, D.A.-ul exprima pierderea de valoare a unei actiuni determinata de cresterea
numarului de actiuni. Pentru compensarea pierderii de valoare, fiecare actionar vechi primeste atatea
D.A.-uri cate actiuni vechi detine. Transformarea D.A.-urilor in actiuni se face in functie de paritatea de
emisiune, calculata ca raport intre numarul actiunilor vechi si numarul actiunilor noi. D.A.-ul se
calculeaza similar D.S.-ului (valoarea contabila veche valoarea contabila noua). De regula actiunile noi
sunt subscrise de catre actionari vechi. Ca exceptie actiunile noi pot fi subscrise si de actionari noi, daca
exista actionari vechi care din motive personale doresc sa intre in posesia unor actiuni noi si procedeaza
la vanzarea dreptului de atribuire.
Ex.: Consideram ca o societate are un capital social = 6.000.000, rezerve = 1.200.000 si 6.000 de
actiuni. Societatea decide sa majoreze capitalul social incorporand din rezerve suma de 400.000, pentru
care se emit 400 actiuni noi. Situatia capitalului si valoarea actiunilor inainte si dupa majorarea
capitalului se prezinta astfel:
Indicatori
Capital social
Rezerve
Capital propriu
Numar actiuni
Valoarea nominala
Valoarea contabiala

Situatia inainte de majorare

6.000.000
1.200.000
= 7.200.000
6.000
1.000 (6.000.000:6.000)
1.200 (7.200.000:6.000)

Situatia dupa majorare

6.400.000
800.000
= 7.200.000
6.400
1.000 (6.400.000:6.400)
1.125 (7.200.000 :6.400)

D.A.=1.200 1.125 =75

P.A. = 6.000/400 =15/1 (15 actiuni vechi pentru una noua)
Un actionar vechi pentru a intra in posesia unei actiuni noi va trebui sa depuna 15
D.A.*75=1.125 (valoarea contabila noua).
Un actionar nou pentru a intra in posesia unei actiuni noi va trebui sa plateasca efectiv valoarea
contabila noua de 1.125, plata fiind contravaloarea celor 15 D.A. detinute de un actionar vechi.

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Daca un actionar vechi detine un numar de actiuni vechi si D.A-uri care nu e divizibil cu
paritatea de emisiune, diferenta de D.A urmeaza aceleasi solutii ca D.S-urile:
se cumpara diferenta de D.A-uri pana la completarea numarului corespunzator
paritatii de emisiune
se vinde diferenta de D.A-uri altui actionar
Daca un actionar vechi a avut 38 de actiuni pentru care a primit 38 D.A-uri, el va intra in posesia
a doua actiuni noi (2*15=30), deci vor mai ramane 8 D.A-uri nefolosite si atunci fie cumpara inca 7 D.Auri, fie le vinde pe cele 8.
1068 (alte rezerve) = 1012 (capital social varsat) 400.000
1041 (prime de emisiune sau aport) = 1012 (capital social varsat)
107 (rezultatul reportat) = 1012 (capital social varsat)
cresterea de capital social prin conversia unor angajamente financiare in capital social
Motivul cresterii de capital social pe aceasta cale il reprezinta reducerea datoriilor fara se se
apeleze la trezorerie. Conditia este ca persoana creditoare sa doreasca sa devina actionar. Ex. De
angajamente financiare:
imprumuturile din emisiune de obligatiuni
datorii fata de anumiti furnizori
datorii fata de personal reprezentand participarea la profit.
Conversia angajamentelor financiare in capital social, nu obliga la protectia vechilor actionari.
Pentru fiecare operatie de conversie in capitalul social, se calculeaza prima de emisiune.
Ex.: O intreprindere are un imprumut din emisiune de obligatiuni de 4.000.000 (4.000*1.000)
Emite 2.000 de actiuni cu valoare nominala de 1.750 actiunea.
Valoarea majorarii capitalului social eate de 2.000*1.750 = 3.500.000
Diferenta dintre valoarea imprumutului si suma cu care se majoreaza capitalul este prima de
emisiune (500.000)
D 161(imprumuturi din emisiune de obkigatiuni) C
4.000.000
4.000.000

161 = %
4.000.000
1012 3.500.000
1041 500.000
REDUCEREA
Exista trei modalitati:
rambursarea unei parti catre actionari
Intervine atunci cand capitalul e supraproportionat fata de activul sovietatii, cand se reduc
investitiile dintr-un sector de activitate, sau cand are loc retragerea unor actionari din societate, daca AGA
e deacord cu aceasta retragere.
Modalitati:
reducerea numarului de actiuni
reducerea valorii nominale
Obligatia de plata catre actionar a sumei cu care se reduce capitalul:
1012 (capital social varsat) = 456 (decontari cu asociatii privind capitalul)
Stingerea obligatiei:
456 =5311/5121 (casa n lei)/(conturi la banci un lei)
%
= 456
106 (rezerve)
1041(prime de emisiune)

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

acoperirea pierderilor
Cand pierderile inregistrate in exercitiile precedente nu pot fi acoperite pe alta cale.
Reducerea capitalului social se face numai dupa aprobarea bilantului de catre AGA. Diferenta
dintre valoarea efectiva a pierderilor si valoarea cu care se diminueaza capitalul social afecteaza rezervele,
contul 1068 (alte rezerve).
Ex.: In N cheltuielile totale = 31.468, si veniturile = 25.000
La finele exercitiului N, se raporteaza cheltuielile si se incorporeaza veniturile in rezultat.
D 121(pierdere si profit) C
(C) 31.456

(V) 25.000
6.468

121 = 6 (conturi de cheltuieli) 31.468

7 (conturi de venituri) = 121 25.000
107 (rezultatul reportat) =121 6.468

Societatea comerciala poate reporta pierderile calculate intr-un exercitiu pentru o perioada
stabilita prin lege (ex. 3 ani). In urmatorii 3 ani pierderea urmeaza sa fie acoperita din profitul exercitiilor
urmatoare, sau alte surse. Daca in exercitiile urmatoare intreprindere are pierderi, sau realizeaza profituri
nesemnificative, la expirarea perioadei prevazute de lege se procedeaza la reducerea de capiatal social.
Valoarea capitalului social este repartizata de un numar de actiuni cu valoare nominala egala
suma cu care se reduce capitalul se determina in functie de valoarea nominala a actiunilor.
Presupunem valoarea nominala =1.000, deci la o pierdere de 6.468 se reduce capitalul social cu
6.000, diferenta de 468 afectand rezrevele 1068 (alte rezerve)
D 107 (rezultatul reportat) C
6.468

1012 = 107 6.000

1068 = 107 468

6.000
468

alte modalitati
rascumpararea actiunilor cu scopul de a fi anulate
Actiunile sunt rascumparate la un pret care poate fi =,<,< decat valoarea nominala.
Diferenta dintre pretul de rascumparare si valoarea nominala a actiunii rascumparate se
contabilizeaza pe seama celorlalte componente ale capitalului propriu:
rezervelor (1068) care vor fi diminuate daca pretul de rascumparare este mai mare
ca valoarea nominala
primelor de capital, dacapretul de rascumparare este mai mic decat valoarea
nominala
Cu ajutorul contului 502 (actiuni proprii) evidentiem valoarea realizata la nivelul
pretului de rascumparare.
Ex.: Presupunem ca o actiune proprie se rascumpara la bursa la pretul de rascumparare
de 3.100, in conditiile in care valoarea nominala este de 3.000
502 (actiuni proprii) = 5121 (conturi la banci in lei) 3.100
%
=502
3.100
1012(capital social varsat)
3.000
1068 (alte rezerve)
100
rascumpararea actiunilor cu scopul de a fi vandute
Cu ajutorul contului 502, actiunile rascumparate sunt contabilizate la nivelul pretului
de rascumparare.
Vanzarea actiunilor rascumparate se face la un pret diferit de pretul de rascumparare.

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Atunci cand pretul de vanzare este mai mare ca pretul de rasumparare avem un plus de
valoare ce trebuie contabilizat ca venit financiar, in contul de venituri financiare 764 (venituri
din titluri de plasament)
Daca pretul de vanzare este mai mic ca pretul de rascumparare, avem un minus de
valoare ce se contabilizeaza ca cheltuiala financiara in contul 664 (cheltuieli privind titluri de
plasament)
Fata de operatiile obisnuite de vanzare la termen pentru care se constituie creante in
conturile 411 (clienti), 461 (debitori diversi), etc., in cazul vanzarii de actiuni rascumparate, se
contabilizeaza direct incasarea in 5121 sau 5311.
Ex.: Presupunem ca se rascumpara o actiune la pretul de rascumparare de 6.000, pretul
de vanzare fiind 6.200.
Rascumpararea:
502 (actiuni proprii) = 5121 (conturi banci lei) 6.000
Vanzarea la pretul de 6.200
5121 = %
6.200
502
6.000
764 (venituri din titluri de plasament)
200
Ex.: Dca pretul de rascumparare 6.200 si pretul de vanzare 6.000
Rascumpararea:
502 =5121 6.200

Vanzarea
%
=502 6.200
5121
6.000
664
200
(!vezi) Toate problemele de contabilitate privind cresterea de capital prin emisiune de actiuni noi cu aport
in numerar sau natura
Conturile: 104, 106, 107,118, 112
Diferentele de reevaluare +/- de valoare calculate in urma reevaluarii elementelor patrimoniale
In teoria si practica contabila exista doua metode de reevaluare
reevaluarea centralizata efectuata potrivit unui act normativ emis (in Romania hotarare de
guvern)
reevaluarea descentralizata efectuata din initiativele proprii ale intreprinzatorului
In Romania reevaluarea se face centralizat. Nu exista act normativ expres care sa reglementeze
reevaluarea activelor. Cand au loc revaluari se emite o hotarare guvernamentala, prin care se
reglementeaza toate problemele implicate in reevaluarea in cauza.
Din regulamentul de aplicare a legii contabile se desprind trei concluzii referitoare la reevaloarea
activelor:
sfera de reevaloare priveste toate elementele patrimoniale, insa cu precadere imobilizarile
corporale
calculul diferentelor din reevaluare se face in functie de fapt daca imobilizarile sunt sau nu
amortizabile. Daca nu sunt amortizabile diferenta din reevaluare se calculeaza comparand valoarea
contabila cu valoarea actuala (valoarea justa denumita conform standardelor). Daca sunt amortizabile,
diferenta din reevaloare se calculeaza comparand valoarea contabila ramasa cu valuarea actuala ramasa.
Diferentele pot fi +, daca valoarea actuala mai mare decat valoarea contabila, sau - in situatia inversa.
regularizarea diferentelor din reevaluare se face pe seama componentelor capitalului propriu,
in principal pe seama rezervelor.
Contabilitatea diferentelor din reevaluare se tine cu ajutorul contului 105 (diferente din reevaluare), cont
bifunctional, care inregistreaza in C in momentul calcularii diferentele + din reevaluare, iar in D
diferentele in -. La regularizarea diferentelor acestea se contabilizeaza invers, - in C, si + in D.

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

Ex.: O intreprindere a cumparat un mijloc fix in exercitiul N pentru valuarea contabila de 2.000.000,
avand durata de functionare de 5 ani. Dupa primii 2 ani are loc reevaluare mijloacelor fixe stabilindu-se ca
valuarea actuala ramasa este de 1.500.000.
Calculam amortizarea pentru primii 2 ani:
N 2.000.000* 20% = 400.000
N+1 400.000
D 281 (amortizarea imob.corporale) C
400.000
400.000
500.000
500.000
500.000

D 212 (mijloace fixe) C

2.000.000
300.000

Se calculeaza valoarea contabila ramasa:

V.R = V.C. A =2.000.000 800.000 =1.200.000
Calculam diferenta din reevaluare:
V.A.R - V.C.R = 1.500.000 1.200.000 = +300.000
212 (mijloace fixe) = 105 (diferente din reevaluare) 300.000 (1)
In exercitiile urmatoare (pe durata ramasa de functionare), amortizarea se calculeza in functie de valoarea
actuala ramasa
Durata de functionare ramasa = 3 ani
Annual se va amortiza 1.500.000/3 = 500.000
6811 (ch. din expl. privind amort. imobilizarilor) =281 (am. privind imob. corporale) 500.000 (2)
Concomitent pe perioada ramasa de functionare se regularizeaza si diferentele din reevaluare (1068)
Diferenta =300.000
Anual se regularizeaza 100.000
105 (diferente din reevaluare) =1068 (alte rezerve) 100.000 (3)
Operatiile (2) si (3) si repeta in N+3 si N+4.
Cand rezulta - de valuare se contabilizeaza:
105 (diferente din reevaluare) =212 (mijloace fixe)
Pe durata ramasa de functionare se contabilizeaza:
6811 =281
Se regularizeaza concomitent:
1068 = 105
Contabilitatea subventiilor pentru investitii
Sunt sume obtinute de la buget, fiind destinate achizitionari sau construirii de active imobilizate, sau
finantarii unor active pe termen lung. Deasemenea, sunt asimilate subventiilor pentru investitii activele
imobilizate primite cu titlu gratuit, si cele constatate + la inventar.
Subventiile pentru investitii primite sunt decontate asupra venituilor exceptionale in contul 7727
(subventii pentru investitii virate la venituri), fie pe masura amortizarii imobilizarilor finantate pe aceasta
cale, fie pe masura vanzarii imobilizarilor in cauza, pentru valoarea neamortizata.
Contabilitatea subventiilor pentru investitii este tinuta cu ajutorul contului 131 (subventii pentru
investitii). Cand subventia pentru investitii este mai intai calculata, dar incasarea se face ulterior, creanta
fata de buget pentru incasarea subventiei pentru investitii, e contabilizata in contul 445 (subventii). Tot
aici se contabilizeaza, in cazul mentionat, creanta pentru subventiile de la buget pentru exploatare, in
corespondenta insa cu contul 741 (venituri din subventii pentru exploatare).
Ex.: Consideram ca in exercitiul N, o intreprindere incaseaza de la buget o subventie pentru investitii de
1.000.000. Daca subventia ar fi fost mai intai calculata si apoi contabilizata:
la calculare: 445 (subventii) = 131(subventii pentru investitii)

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

la incasare: 5121(conturi la banci) =445 (subventii)

Presupunem ca intreaga suma este folosita pentru achizitionarea unui mijloc fix si cota de TVA presupusa
20%.
%
= 404 (furnizori de imobilizari)
1.200.000
212 (mijloace fixe)
1.000.000
4426 (TVA deductibila)
200.000
Se stinge plin plata:
404 =5121 1.200.000
Consideram ca durata de funtionare a mijlocului fix este de 5 ani.
In primul an amirtizarea este 200.000
Ea se contabilizeaza:
6811(cheltuieli din exloatare privind amortizarea imobilizarilor) =281 (amortizari privind imobilizarile
corporale) 200.000
Concomitent se regularizeaza subventia pentru investitie primita:
131 (subventii pentru investitii) = 7727 (subventii pentru investitii virate la venituri)
Operatia se repeta timp de 4 ani, iar la expirarea duratei de functionare, intrega subventie primita a fost
transferata la venituri.
Efectul: venitul exceptional contribuie la majorarea profitului, si la cresterea impozitului pe profit.
Daca presupunem ca mijlocul fix se vinde dupa primul an de functionare unui tert, atunci, cu ocazia
scoaterii din evidenta a mijlocului fix, valoarea neamortizata de 800.000 se deconteaza in intregime asupra
veniturilor exceptionale.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli
Calculul si contabilizarea provizioanelor sunt o consecinta a aplicarii principiului prudentei. In esenta
sunt valori calculate pe seama cheltuielilor ce servesc pentru autofinantarea intreprinderii. Constituirea de
provizioane are implicatii fiscale, pentru ca in perioada care se constituie ele majoreaza cheltuielile,
diminuand profitul si impozitul pe profit. In perioada in care se diminueaza, sau se anuleaza, se petrece
fenomenul invers, din aceasta cauza calculul provizioanelor trebuie facut si evalurile implicate trebuie
facute cu prudenta, pentru a nu afecta gestiunea intreprinderii in perioadele urmatoare. Indiferent de
categoria de provizioane, sau felul acestora, la constituire, sau suplimentare, ele se contabilizeaza prin
operatia contabila: cheltuieli = provizioane. La diminuarea sau anularea lor se contabilizeaz prin operatia
contabila: provizioane = venituri. Diminuarea valorii costului istoric, ca urmare adisparitiei conditiilor ce
au condus la deprecieri, se face prin reducerea cheltuielilor.
Ceea ce difera de la o categorie la alta de provizioane, sau de la un fel la altul sunt:
modul de calcul (unele pe baza de date exacte, altele pe baza de date estimate)
conturile de cheltuieli, venituri si privizioane utilizate (fiecarei categorii de provizioane ii sunt
proprii conturile potrivit naturii acesteia)
deductibilitatea fiscala (unele sunt deductibile fiscal, altele nu sunt deductibile fiscal)
In Romania, exista elaborat un act normativ (HG 335/1995), care reglementeaza provizioanele care sunt
deductibile fiscal.
In teoria si practica contabila sunt trei categorii de provizioane:
provizioane reglementate
Componente ale capitalului propriu, pentru ca exprima datoriile pe o perioada mai mare de un an.
In actualul plan general de conturi, si in normele de aplicare e prevazuta posibilitatea calcularii
provizioanelor reglementate, cu mentiunea ca acestea se efectueaza numai ca urmare a aparitiei unui act
normativ. Pana acum in Romania nu au fost utilizate, iar reglementarile contabile armonizate nu le mai
prevad. Acestea se practica in alte tari, pentru situatii in care se calculeaza armotismentele derogatorii
pentru cresteri succesive de preturi si pentru fluctuatii de curs valutar.
provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Destinate pentru a acoperi riscurile si cheltuielile pe care evenimentele survenite le fac probabile.
Au obiectul determinat cu precizie, dar marimea cheltuielilor sau a pierderilor, precum si realizarea lor

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)

sunt incerte. In conformitate cu regulamentul legii contabile, se constituie provizioane pentru urmatoarele
riscuri si cheltuieli :
litigii, amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte
cheltuieli legate de activ, de service si alte cheltuieli privind garantia acordata
clientilor
cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii
pentru pierderi latente aferente datoriilor in devize ( potrivit reglementarilor
contabile, amortizate o sa dispara)
pentru alte situatii proprii unor sectoare de activitate
Trasaturi:
obligatorii
unele sunt, altele nu sunt deductibil fiscal (HG 335/1995)
Contabilizarea acestora este realizata cu ajutorul contului 151 (provizioane pentru riscuri si
cheltuieli., dezvoltat pe conturi sintetice de gradul II (1511- 1518) ce indica felul provizioanelor pentru
riscuri si cheltuieli.
Ex.: Presupunem ca in ianuarie N, o intreprindere cumpara un mijloc fix pentru care prevede ca
peste 3 anisa efectueze o reparitie capitala. Valoarea estimata e repartizata in ianuarie N de 3.000.000.
Valoarea efectiva a repartitiei in ianuarie N+3 este de 3.500.000, TVA =20%
31.12.N 6812 (ch. de expl. priv. prov. pt. ch. si riscuri) = 1513 1.000.000
Aceasta operatie se repeta in N+1 si N+2
Ajungem la finele lui N+2 cu 3.000.000 provizioane constituite
In ianuarie N+3 se contabilizeaza factura prestatorului de servicii:
%
611 (ch. de intretinere si reparatii)
4426 (TVA deductibila)

= 401 (furnizori) 4.200.000

3.500.000
700.000

La 31.12 N+3 pentru ca provizionul nu mai are obiect acesta se anuleaza:

1513 = 7812 (venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli) 3.000.000
Contabilitatea datoriilor pe termen lung si mediu
Datoriile pe termen mediu si lung exprima resursele straine apartinand intreprinderii pe o perioada mai
mare de un an (mediu 1 5 ani, lung mai mare de 5 ani)
Se cuprind:
imprmuturi din emisiune de obligatiuni
Sunt imprumuturi pe termen lung emise de societati comerciale sau institutii publice, ce au acces
pe piata financiara. Imprumuturile divizate pe parti egale denumite obligatiuni. Vanzarea obligatiilo se face
prin institutii specializate sau direct de societatile emitente, imprumuturile fiind garantate cu activele
societatii. Sunt rambursate cumparatorilor de obligatiuni fie esalonat, fie o singura data la termen. Pe
perioada de crditare ele datoreaza dobanda, acesta putand fi calculata pe baza unor rate fixe, sau pe baza
unor rate diferentiate.
credite bancare pe termen mediu si lung
datorii legate de participatii
alte imprumuturi si datorii asimilate
dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate

CONTABILITATE FINANCIARA Bazele teoretice si organizatorice (Curs 1-3)