Sunteți pe pagina 1din 7

N GRADINA GHETSEMANI

de VASILE VOICULESCU
PRELIMINARII
Interesul orientat de timpuriu spre partea de mister a lucrurilor, dorul de divin nscut dintr-o mare Ateptare,
nelinitile interioare convertite ntr-o dram liric, toate vor da natere imaginii unui univers liturgic, n care peisajul
romnesc se transfigureaz n Eden, iar ngerii, Dumnezeu i Iisus constituie prezene permanente.
APARITIE
Volumul Parga(1921), din care face parte si poezia In gradina Ghetsimani, marcheaza afirmarea
originalitatii liricii voiculesciene si deschide seria volumelor cu registru tematic religios, in care sacralizarea nu
este decat forma dintai a unui ceremonial cosmic (Aurel Sasu): POEME CU INGERI-1927, DESTIN-1933,
URCUS-1937.
Complexitatea problematicii, spiritualizarea imaginii-marcand desprinderea de traditionalismul semanatorist,
ale carui influente sunt depistabile in maniera abordarii poeziei din primele volume(Poezii-1916,Din tara
zimbrului-1918) si innoirea expresiei sunt trasaturile esentiale ale acestui volum.
Daca in primele doua volume scenele si motivele biblice reprezentau, mai degraba, simple elemente
decorative, in Parga acestea devin cutremuratoare alegorii ale framantarilor ce insotesc spiritul in marele exil
interior.
INCADRARE IN SPECIE
Poezia n Grdina Ghetsemani se ncadreaz n categoria poeziilor filosofico-religioase i prezint
zbuciumul lui Iisus- omul aflat n faa martirului care avea s-l transforme n Iisus- Mntuitorul.
GENEZA
Punctul de plecare al poeziei In gradina Ghetsemani de V.Voiculescu il constituie Evanghelia Sfantului
Luca, scena biblica ilustrata fiind cina cea de taina, motivul rugaciunii lui Iisus in gradina de la poalele muntelui
maslinilor inaltata lui Dumnezeu pentru a fi izbavit: Si cand a sosit in acest loc, le-a zis Rugati-va, ca sa nu intrati
in ispita. Si el s-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra si ingenunchind Se ruga, zicand Parinte, de voiesti
treaca de la Mine acest paharDar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca! Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-l
intarea. Iar El, fiind in chin de moarte mai staruitor se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care
picurau pe pamant. Si ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare. (Luca
22, 40-46). Are ca surs de inspiraie motivul biblic al tulburtoarei rugciuni nlate de Iisus ctre Tatl ceresc n
Grdina Ghetsemani, rugciune prezentat n Evangheliile dup Matei (cap. 26, versetele 36-44), Marcu (cap.14,
versetele 32-40) i Luca (cap.22, versetele 40-45).
Motivul biblic devine la Voiculescu un suport metafizic al nelinistii omului in aspiratia lui spre Dumnezeu.
Rugaciunea lui Iisus are loc in Gradina Ghetsemani, inainte de arestarea lui de catre escorta inarmata,
condusa de Iuda, care il tradeaza sarutandu-l, fiind apoi inspaimantat de apropierea martirului si a patimilor
predestinate Fiului de Tatal Ceresc, pentru a ispasi omenirea de pacate.
In Evanghelii este mentionat momentul rugaciunii solitare a lui Iisus Hristos catre divinitate, pe care o
rosteste in Gradina Ghetsimani de pe Muntele Maslinilor. In timpul sarbatorilor pascale, dupa Cina cea de Taina,
Iisus doreste sa se roage singur, lasand la marginea gradinii pe trei dintre ucenicii sai cei mai devotati. Acestia nu sau dovedit in stare sa-l vegheze pe Invatatorul lor si au adormit cu inconstienta. De trei ori Iisus i-a trezit si i-a
implorat sa se roage alaturi de el, ca sa indeparteze ispitele si slabiciunile de sufletele lor, intarindu-si trupurile
neputincioase. Iisus le dezvaluise celor 12 ucenici, in timpul Cinei celei de Taina, ca unii dintre ei il vor trada, altii
se vor dezice de invataturile lui si ceilalti se vor risipi ulterior prin lume, ca o turma ramasa fara pastorul, care va fi
sacrificat. Cand acestia au negat din lasitate, din fareseism sau inconstienta, Iisus i-a identificat pe Iuda Iscarioteanul
si pe Simon Petru.
In Gradina Ghetsimani, Iisus i s-a adresat lui Dumnezeu, implorandu-l sa-i dea taria morala de-a bea
paharul intreg al amaraciunii si al suferintei. Dupa incheierea rugii, va fi intimpinat de Iuda, care sarutandu-l l-a
desconspirat, provocand arestarea lui de catre slujitorii inarmati ai arhiereului Caiafa. Pe drumul catre templu, Iisus
va fi umilit, badjocorit si chiar molestat de catre necredinciosi.
1

Nota distinctiva a lirismului voiculescian din aceasta creatie este fiorul mistic al viziunii sale despre lume,
privita cu ochii impresionabili ai taranului cuprins de smerenie in fata suferintei Mantuitorului
TEMA
Motivul central al poeziei In gradina Ghetsimani, anuntat inca din titlu, este acela al rugaciunii lui Iisus in
gradina Ghetsimani pe muntele Maslinilor, din Sfanta Evanghelie dupa Luca(22,40-46). Pastrand majoritatea
detaliilor din textul biblic, Voiculescu resemnifica inca substanta motivului in functie de mesajul pe care isi propune
sa-l transmita. Ideea poetica in-formeaza materia textului sacru, imbogatindu-i estetic finalitatea-imboldul catre
transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Iisus cu propriu-I
destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor-crucificarea fiind suprema patimire-, ofera poetului
imaginea perfecta in care va proiecta drama conditiei umane. Indoiala metafizica a psalmilor arghezieni, in care se
releva un spirit ce vrea sa creada, nu se regaseste in lirica voiculesciana. Amplificarea ezitarii lui Iisus in fata
infamei bauturi, metafora a totalitatii pacatelor, are alta motivatie, una de ordin estetic. Cu cat ispita renuntarii
este mai mare, cu atat depasirea ei este mai impresionanta.
Desi tema este una religioasa, semnificatiile textului pot fi cautate si dincolo de aceasta. Lupta lui Iisus cu
moartea reprezinta alegoric eternul conflict dintre cunoastere si traire, dintre trup si suflet, dintre spirit si materie.
Este draama omului ce nu poate scimba un destin care i-a fost scris, a unui suflet in cautarea linistii, a echilibrului,
a propriei identitati.
TITLUL
n poezie, grdina reprezint un topos spiritual al ispitirii. Ghetsemani (Gat + Shemen), care n ebraic
nseamn locul unde se strivesc mslinii este o grdin de pe Muntele Mslinilor, iar ramurile mslinului
reprezint un simbol al pcii i a linitii.
Gradina, acest simbol al lumii vegetale, semnificand rodnicie si vitalitate, este dublat de un al doilea simbol,
ce al maslinilor, ale carui ramuri semnifica pacea, linistea. Prin antiteza, se accentueaza drama omului singur, fare
de pacate, apasat de imensa povara a ispasirii, prin crucificare, a pacatelor tuturor.Poetul ,,ortodoxist accentueaza
nedreapta suferinta si zbaterile interioare, contradictorii, ale Omului Iisus ce si-a asumat destinul tragic. Furtuna din
sufletul sau dobandeste proportii cosmice, declansand zbuciumul intregului univers: Si-amarnica-I strigare starnea
in slavi furtuna. Linistita Gradina Ghetsemani devine acum o proiectie hiperbolizata a zbuciumului launtric.
Imagini de factura impresionista dau contur revoltei naturii insesi (se framantau maslinii/Pareau ca vor sa fuga din
loc, sa nu-l mai vada) impotriva ulilor care dau roate dupa prada, prevestind martirajul. Singurii care nu-l
vor parasi , in aceste clipe, sunt ingerii divinitatii: Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii.
Tensiunea indusa de metafora din titlu, topos decupat cu intentii creatoare din episodul biblic, evolueaza
gradat catre sugestia linistii extatice din final, rascumparata prin sacrificiu. Gradina firii, devastata de spaima
iminentei jertfe, sta intr-o mistica asteptare a tihnei, pentru ca numai jertfa impusa de mana nendurata ii ofera
posibilitatea implinirii aspiratiei catre gradina originara in care stapaneste pacea primordiala.
Alegoria sugerata chiar prin titlu a prilejuit lui Tudor Vianu observatia: Poetul a fixat in versuri indoielile,
nelinistele, luptele omului aspirand spre divinitate.
n Biblie se spune c Mntuitorul Iisus Hristos i-a petrecut aici ultimele zile din via nenvins n credina
fa de oamenii care l trdaser. n aceast grdin i ndeamn ucenicii: Rugai-v, ca s nu intrai n ispit, dar
ucenicii cad prad somnului, adormindu-si astfel si spiritul, care s-ar fi trezit numai prin rugaciune, in opozitie cu
faptul ca Iisus ramane singur in lupta cu soarta este sugerata singuratatea ce insoteste orice ezperienta spirituala.
STRUCTURA SI SEMNIFICATII
Poezia este structurata in patru catrene, organizate in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus, de
om si de fiul lui Dumnezeu. Prima secven, format din strofele I-II-III, surprinde planul subiectiv, suferina
sufleteasc a lui Iisus, omul singur n faa destinului , iar a doua secven, format din a IV-a strof, surprinde
planul exterior, natura care particip la tragism.
La nivel compozitional constatam existenta a doua planuri, cel al divinului si cel al omenescului, al lui
Iisus omul si al lui Iisus Dumnezeu. In aceste momente de cumplita nesiguranta si de indecizie, Iisus va cauta
alinarea suferintei si dezlegarea pactuluicu destinul la Tatal Ceresc: Parinte, de voiesti treaca de la Mine acest
pahar... Dar nu fie voia Mea, ci voia Ta sa se faca!.
2

DE-CONSTRUCTIE HERMENEUTICA
Iisus lupta cu soarta i nu primea Paharul
Czut pe brnci n iarb se-mpotrivea ntruna.
Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul
i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna.
O mn ne-ndurat, innd grozava cup,
Se coboar-mbiindu-l i I-o duce la gur
i-o sete uria sta sufletul s-i rup
Dar nu voia s-ating infama butur.
n apa ei verzuie jucau sterlici de miere
i sub veninul groaznic simea c e dulcea
Dar flcile-ncletndu-i cu ultima putere,
Btndu-se cu Moartea, uitase de Via!
Deasupra, fr tihn, se frmntau mslinii,
Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad
Treceau bti din aripi prin vraitea grdinii,
i ulii de sear dau roate dup prad.

Daca la Eminescu dualitatea naturii umane este generata de lupta dintre aspiratia catre transcendenta a
spiritului superior si ispita catre placerile trecatoare, caracteristice omului obisnuit, la V.Voiculescu este surprinsa
drama om-divin. Aceasta drama capata o incarcatura si mai tensionata, deoarece Mantuitorul este Omul cu suflet
neprihanit care trebuie sa ia asupra sa pacatele tuturor oamenilor jertfindu-se pentru ei.
Preioase pentru nelegerea operei sunt cele afirmate n "Confesiunea unui artist i medic", adresat
studenilor de la Facultatea de Teologie a Universitii din Bucureti n 1935: "Sunt nscut la ar prohodul.
Nu numai n planul pur afectiv al rememorrii copilriei din Prscovul natal chiar n cel reflexiv al omului
matur care caut o justificare a comportrii sale de artist.
Vecintatea lui L. Blaga, N. Crainic, P. Iuea se simte n organecismul ortodoxist. n categoria poeziilor
filosofico-religioase se prezint zbuciumul lui Iisus, omul aflat n faa martirului care avea s-l transforme n Iisus
Mntuitorul.
Poezia se circumscrie spiritului tradiionalist-ortodoxist, dar conine i note ale artei expresioniste.
ncercarea de comunicare cu transcendentul ntr-o trire etern omeneasc - durerea fr margini, fizic i moral pus pe seama lui Iisus i contrastele violente("sudori de snge", "chipu-I alb", "sterlici de miere", "veninul
groaznic") justific apropierea creaiei de curentul modern expresionist.
Poem-icoan nchinat Fiului Omului, Patimilor lui Iisus - poezia se poate ncadra ntr-un grup tematic anume
conturat mpreun cu: "Isus pe ape", "Pregtiri pentru cin", "Cina cea de tain", aprute n "Poeme cu ngeri".
Motivul rugciunii lui Iisus n grdina Ghetsemani apare frecvent n numeroase lucrri de art (Bellini, El
Greco, Drer).
Rugciunea din grdin este un tablou mural frcvent n toate bisericile pus de obicei pe peretele din stnga
catapetezmei sub celelalte panouri mari nfind Rstignirea i nvierea. Grupul pictural s-a inspirat ca i Vasile
Voiculescu din versetele din Noul Testament (56 Matei).
Poezia evideniaz cele dou ipostaze ale lui Iisus.
In prima strofa, poetul infatiseza imaginea iconica a lui Iisus cazut pe branci in iarba cu chipul alb ca
varul, pe care curgeau sudori de sange. Imaginile picturale sunt deosebit de puternice, nascute, in principal, din
contrastul alb-rosu, ca elemente cromatice care traduc cele doua ipostaze ale fiintei Mantuitorului suferinta
terestra si gratia divina de care se va bucura in urma acesteia. Prin hiperbola poetul sugereaza dimensiunea cosmica
a durerii care declanseaza fenomenele naturii: Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
Primele doua versuri ale poeziei sintetizeaza dramatismul interior al lui Iisus, care lupta cu soarta si nu
primea paharul, fiind constient de menirea ce-i fusese harazita, aceea de a lua asupra sa pacatele omenirii,
metaforizate aici prin pahar, pe care trebuia sa le izbaveasca prin suferinta. Versul al treilea ilustreaza natura
duala a lui Iisus, opozitia uman-divin, imaginile vizuale sudori de sange exprimand omenescul, iar chipu-i alb
ca varul sugerand puritatea, divinul. Latura umana domina in aceasta prima strofa, suferinta lui Iisus fiind
3

exprimata prin cazut pe branci in iarba, care capata dimensiuni cosmice prin tragismul ei, starnea in slavi
furtuna.
Este cel mai plastic conturat ipostaza uman a lui Iisus, vizeaz zbuciumul omului. Red mpotrivirea
omului n faa destinului, printr-o formulare lapidar: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul "Isus lupta cu
soarta": prototipul omului n permanent lupt cu destinul (paharul) aidoma protagonitilor tragediei antice.
Postura christic este tragic prin omenescul ei: "Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea ntr-una". Gestul
ngenunchierii nu este al unui nvins, ci al rugciunii(invocarea divinitii).
Lupta cu soarta, refuzul cupei amarnica-I strigare sunt reacii ndreptate nu mpotriva soartei ci mpotriva
ingratitudinii lumii supus pieririi i care prin comportamentul ei i grbete sfritul.
Surprinde cele dou ipostaze: omenescul i divinul sugerate cromatic: "sudori de snge" - viaa terestr,
trupescul, suferina fizic, spaima, jertfa, "chipul alb ca varul"- simbolul puritii cereti, chipul hieratic,
componenta spiritual.
Legtura terestru - ceresc este sugerat de versul "i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna."comuniunea cu natura, comunicarea cu ea pe o cale metafizic.
Paharul este o metafor a destinului, simbol al pcatelor i al izbvirii, metafor simbol pentru patimile,
rstignirea i mntuirea care-l ateapt. Paharul chinurilor este o metafor, simbolul suferinei de nenlturat
n literatura romn veche, Dimitrie Cantemir - "Divanul" - paharul vieii i paharul morii. La Vasile
voiculescu este asociat cu Sfntul Graal, paharul din care a but Iisus la cina cea de tain. Legenda mai spune c
Iosif din Arimanteea ar fi cules n acest pahar picturile de snge de sub crucea rstignitului, astfel paharul devine
simbolul puritii cretinului.
n literatura medieval poemul "Perceval" sau "Povestea Graalului" de Chrestien de Troyes, continuat n
secolul XIII de ali trubaduri. Opera "Parsifal" a lui Richard Wagner simbolizez acum lupta omului cu nsui
pacatele lui i ale altora dintre semeni.
Ruga biblica rostita pe Muntele Maslinilor poate avea urmatoare semnificatii religioase si morale: in sens
crestin, dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele Diavolului si victoria sa asupra indoielii de sine; in sens etic, denota
incercarea de a-i convinge pe ucenicii sai ca spiritul uman trebuie sa ramana neadormit si se cuvine sa vegheze
asupra patimilor propii; tristetea lui Iisus ca tradatorii sai s-au aflat in imediata apropiere, chiar mancand dintr-un
blid cu el; temerea si chiar regretul ca va indura suferinte atat de mari, pentru infruntarea carora cere divinitatii sai dea o tarie morala deosebita si sa-l despovareze de limitele specific omenesti; incercarea de a schimba firea umana
prin rugaciune, asceza si prin credinta in Dumnezeu; fireasca parere de rau ca paraseste existenta terestra, pe
ucenicii sai si pe oamenii carora le-a facut numai bine; supunerea deplina fata de hotararea Tatalui Ceresc, singurul
care decide atat soarta fiului sau cat si pe cea a muritorilor, soarta care trebuie sa ramana imuabila.
Termenul de pahar folosit atat in Biblie, cat si in poemul voiculescian trebuie inteles atat in sens spiritual,
evocand momentul cand omul bea cupa amaraciunilor pe durata vietii sale, cat si in sens material, relfectand
expierii sale, in care Iisus insetat a baut otetul ce i-a curmat sirul sufentelor.
Cea mai important metafor-simbol este cea a paharului i dubla serie de epitete care o caracterizeaz i atest
cele dou semnificaii:
a) de Cup a Graalului;
b) de ceas al patimilor i al morii pmnteti.
a) Cea dinti semnificaie se refer la paharul din care bea vin Iisus(i apoi ucenicii) la cina cea de Tain.
Cuvintele Celui sortit morii (Acesta este sngele meu al Aezmntului celui nou, care pentru muli se
vars ntru iertarea pcatelor) i confer paharului semnificaii sacre. De aici, metaforele sterlici de miere
i dulcea simboliznd dorina lui Iisus de a se jertfi pentru ca oamenii s se mntuiasc.
b) Cea de a doua semnificaie (nsumnd inversiunile. grozava cup, infama butur ca i epitetele: apa ei
verzuie2 i veninul groaznic) se refer la ceasul acela2 al patimilor care aveau s vie.
Alte metafore mai sunt: mna ne-ndurat (destinul hrzit omului- Iisus) i sete uria(semnificnd
dorina jertfei ntru izbvirea omenirii).
La nivel morfo-sintactic, coninutul ideatic este susinut de verbele la imperfect, timp ce sugereaz o
aciune neterminat i care se poate continua. Sugestia dat de adverbul ntr-una cu sens iterativ. Punctele de
suspensie contribuie la amplificarea tensiunii. Coodronare copulativ la nivelul frazei prin conjuncia copulativ "i"
La nivel stilistic, paharul este o metafor a destinului . Comparaia i epitetul cromatic ("sudori de snge",
"chip alb ca varul"). Metaforele sunt dispuse antitetic. Este prezenta inversiunea "amarnica-i strigare"
4

Strofa a doua debuteaza cu porunca divina, o mana ne-ndurata, data Fiului pentru a prelua asupra lui
pacatele omenirii, exprimate prin metafora grozava cupa. Setea uriasa sugereaza dorinta lui Iisus de a se
sacrifica prin patimire, de a-si implini destinul,desi nu voia s-atinga infama bautura, din cauza slabiciunii umane
pentru chinurile pe care urma sa le indure pentru izbavirea omenirii.
In strofa a treia, metaforele apa ei verzuie si veninul groaznic sugereaza chinurile pe care Iisus le va
indura pentru mierea si dulceata ce semnifica izbavirea omenirii prin jertfa divina, fericirea ce urmeaza sa vina.
Veninul este o metafora pentru continutul cupei pline de pacate, dar si pentru chinurile pe care urma sa le indure
Iisus. Tema de moarte il face pe Iisus sa se impotriveasca cu ultima putere, uitand ca numai asa va putea sa
salveze omenirea, capatand in schimb viata vesnica, uitase de viata.
Supunandu-se vointei si hotararii divine, Iisus sfarseste prin a-si accepta destinul si renuntand la trasaturile
umane implicit el uitase de viata. In Gradina Ghetsimani, maslinii se framantau fara tihna, compatimind
soarta tragica a Fiului Domnului. Daca ar fi putut, maslinii s-ar desprins din radacinile lor, ca sa nu mai vada
suferinta oglindita pe chipul celui ce se ruga cu disperare pentru el si pentru izbavirea semenilor lui. Furtuna divina
tulbura linistea gradinii, transformand-o in vraiste, iar in inaltul cerului isi fac aparitia uliii, care vaneaza prada
umana, asa cum adversarii noii credinte il pandeau pe Iisus ca niste pasari rapitoare.
Strofele II si III constituie a doua secvent poetic si este realizat n jurul metaforei simbol grozava cup
, iar sintagma metonimic o mn nendurat defineste un Dumnezeu nemilos . Mna nendurat a Tatlui ceresc i
ntinde fr crutare cupa amrciunii si i-o aproprie de gur . n aceast secvent se contureaz ipostaza divin a lui
Iisus . n ciuda setei nepotolite de adevr si a dorintei de salvare a umanittii prin propria jertf , Iisus refuz
grozava cup si infama butur n care veninul mortii se simte mai puternic dect dulceata vietii .
Rezistenta la ispitire implic suferinta n plan fiziologic si sufletesc ; Si-o sete urias sta sufletul s-i rup
este o metafor personificatoare care sugereaz iminenta sacrificiului si necesitatea acestuia . Setea urias
sugereaz infinita iubire de oameni pentru care el s-a ntrupat pe pmnt spre a muri n chinuri pentru mntuirea
omenirii . Sufletul care sta s-i rup este cel al omului fr prihan , nspimntat n fata mortii , pentru c jertfa
sa este ptat de asumarea unor vinovtii ce-i strnesc oroare (grozava cup , infama butur) ; totusi nu se
poate mpotrivi .
Toate elementele corespunztoare sacrificiului (soarta , sudori de snge , mn , sete) apar n
stnga (semn al maleficului , aici al refuzului) , pe cnd cele corespunztoare mpotrivirii dictate de partea uman
apar n dreapta , ca semn al beneficului , al omenescului . Se sugereaz astfel iminenta sacrificiului. Versurile n
apa ei verzuie jucau sterlici de miere / Si sub veninul groaznic simtea c e dulceat redau imaginea infamei
buturi a ispitirii sub forma jocului aparent-esent , benefic malefic . Oximoronul relev trecerea de la lupta cu
lumea la lupta cu sine . Butura verzuie a mortii cu veninul ei groaznic va duce la disparitia pmnteasc a
trupului , dar spiritul va primi viata cereasc fr sfrsit .
Infama butur este un simbol al pcatelor omenesti ce trebuie rscumprate prin jertf , si se ascunde sub
aparenta amgitoare a mierii , veninul se asociaz cu mierea . Butura este infam si setea omeneasc este urias .
Omul Dumnezeu sau Dumnezeul prefcut n Om pentru iertarea pcatelor omenesti , lupt cu moartea , cu
suferinta , dar stie c n apa verzuie cu otrav , sub venin se afl dulceata izbvirii n chip de sterlici de miere .
La nivel morfo-sintactic putem ntlni expresivitatea adjectivelor cu rol de superlativ absolut precum
grozava cup , veninul groaznic , adjective fr grade de comparatie (stete urias , ultima puere) .
Conjunctia adversativ dar sustine ideea mpotrivirii , a rezistentei la ispit .
La nivel lexico-semantic se ntlnesc regionalisme precum sterlici si cuvinte apartinnd cmpului
semantic al paharului grozava cup , infama butur .
La nivel stilistic , poetul uziteaz sintagma metonimic O mn nendurtoare , ce defineste un Dumnezeu
nemilos si metafora personificatoare o sete sta sufletul s-i rup , ce sugereaz iminenta sacrificiului . Opozitia
venin-dulceat este compus din dou metafore ce sugereaz capacitatea de izbvire a omenirii de pcate . De
asemenea , se mai foloseste paradoxul Btndu-se cu moartea , uitase de viat , paradox ce vizeaz capacitatea lui
Iisus de a-si depsi conditia de fiint muritoare . n ncrncenata lupt a trupului flcile-nclestndu-si mpotriva
mortii , omul Iisus , supus slbiciunilor firesti , uitase sensul propriu al sacrificiului su dobndirea vietii vesnice .
Strofa a patra. Suferintele lui Iisus sunt apocaliptice, personificarea maslinilor, se framantau maslinii
ofera o imagine terifianta a intregului univers: Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada... / Treceau batai de
aripi prin vraistea gradinii. Ultimul vers al poeziei anticipeaza chinurile lui Iisus, in urma tradarii lui Iuda, martiriul
si moartea Fiului, care izbaveste astfel omenirea de pacate si lumea de toate relele care se manifesta pe pamant.
5

Este prezentat proiecia suferinei interioare asupra cadrului natural. n grdin mslinii ,,se frmntau fr
tihn'' comptimind soarta tragic a Fiului Domnului. Daca ar fi putut s-ar fi desprins din rdcinile lor ca s nu mai
vad suferina oglindit pe chipul celui care se ruga cu disperare pentru el i pentru izbvirea semenilor lui.
Furtuna divin tulbur linitea grdinii, transformnd-o n ,,vraite''. n naltul cerului i fac apariia ulii ce
vneaz prada uman, aa cum adversarii noii credine l pndeau ca nite psri rpitoare.
Imaginea apocaliptic este sugerat de sintagma ,,vraitea grdinii''. Mesagerii divini, ngerii, nu nsoeau
zbaterea omului, dar metafora ,,bti de aripi'' susine ambiguitatea limbajului poetic(ngerii mntuirii - ngerul
morii), iar ulii de sear ce dau roate dup prad ntresc deasemenea sugestia morii.
Un vnt de spaim frmnt lumea anunnd martiriul care va schimba destinul omenirii.
La nivel morfo-sinctactic se remarc adverbul deasupra, ce sugereaz proiecia cosmic a suferinei sau
verbele la imperfect: se frmntau, preau, treceau, dau.
La nivel stilistic sunt prezente personificri i metafore precum: vraitea grdinii, bti de aripi, sau ulii,
care semnific mortiragiul.
Se creeaz o imagine de natur expresionist care amplific furtuna din sufletul Omului Iisus.
Poetul religios adauga evenimentului biblic al rugii lui Iisus din Gradina Ghetsimani si pe cel al Patimilor
Mantuitorului, incheiate cu moartea lui atroce prin rastignire. Intre cele doua momente temporale Rugaciunea si
Crucificarea lui Iisus s-a plasat ragazul psihologic, atat specific omenesc, al indoielii de sine si al deciziei
compensatorii de a se sacrifica pentru purificarea de pacate a intregii lumi, izbavite prin moartea celui curat si fara
vina. Iisus stie ca invataturile sale vor fi consacrate printr-o jertfa de neuitat.
Concluzii
Gradina este un topos spiritual al ispitirii; linitita Grdina Ghetsimani devine o proiecie hiperbolizat a
zbuciumului luntric. Tudor Vianu afirma ca: Poetul a fixat n versuri ndoielile, nelinitile i luptele omului
aspirnd spre divinitate. Spaiu sacru cu semnificaie n plan spiritual, Gradina Ghetsimani este locul purificrii lui
Iisus de patimi, prin virtui.
Refuzul sacrificiului atrage dup sine o perpetu vraite a grdinii spiritului, condamnat la moarte, i pndit
de ulii de sear ai sufletului prins n apa verzuie , sttut, a pcatului renunrii de cutare, Iisus rmne singur n
lupta cu soarta, sugestie a singurtii care nsoete orice experien spiritual.
n text, grdina reprezint un spaiu propice meditaiei, retragerii n sine, rugciunii i ispitei, dar i un
spaiu sacru, locul purificrii lui Iisus de patimi prin virtui.
n opera sa, Viaa lui Iisus, filozoful italian Giovanni Papini scria: adevrurile sunt n natura sngelui i cu
sngele din propriile vene trebuie s scrii pe paginile pmntului pentru ca trecerea secolelor s nu le tearg
contururile. Crucea este concluzia riguros necesara a discursului de pe Muntele Mslinilor.
Hristos va plti cu moartea binele suprem pe care-l reprezint dragostea de oameni i mntuirea lor.
Iisus este o metafora a omului singur printre semeni si in fata lui Dumnezeu, abandonat de ceilalti si ramas
sa duca singur o lupta cu sine de dragul oamenilor, al celor care l-au tradat si chinuit. El inacarneaza, pe de o parte,
neputinta omeneasca in lupta cu limitele, dar, pe de alta parte, si sublimul sacrificiu care anuleaza limita si da o
sansa omului de a se rascumpara de pacatele pamantesti in aspiratia catre cer. Vitalitatea omului se vede in forta cu
care stie sa-si depaseasca slabiciunile prin credinta si speranta. Se naste de aici un paradox al mortii care invinge
moartea: Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere / Batandu-se cu moartea uitase de viata!. Este o moarte
sinonima cu nasterea unei noi lumi, cea care a reprezentat o rascruce in devenirea umanitatii, atat in sens crestin cat
si in sens etic.
Poezia se incheie cu imaginea reverbratiilor pe care drama Mantuitorului le produce in natura
inconjuratoare. Suferinta trece granitele timpului, este preluata si amplificata de intreaga fire personificata. Astfel,
Deasupra fara tihna, se framantau maslinii si Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii, intr-un tablou ce
amplifica tragismul viziunii.
Timpul ce se rotete n jurul lui Hristos, timpul divin, ce schimb destinele pentru totdeauna, este
prestabilit s modifice un univers prea linear, unde toate perceptele sunt realizate de un Dumnezeu ce ascult mai
mult de monadele lui Leibnitz, dup care fiecare lucru are un scop. Ideea de cadru nocturn amplific misterul
evenimentului, determin o ncriptare a sensurilor poeziei, iar verbele, la imperfect, accentueaz ideea de caracter
rapid al trecerii timpului, fiind prezente n toate cele patru catrene: lupta, primea, curgeau, strnea, se
cobora, jucau, preau, treceau, dau.
6

LIMBAJ ARTISTIC
Limbajul artistic este de un mare efect plastic, metaforele avnd profunde semnificatii ideatice si biblice:
paharul,grozava cupa, infama bautura, apa verzuie, veninul groaznic, sugereaza chinurile si suferintele
lui iisus pentru izbavirea imenirii, iar sterlici de miere si dulceata sugereaza fericirea ce se va pogora asupra
omenirii dupa mantuirea ei de pacate. Epitetele potenteaza chinul lui Iisus, apa verzuie, veninul groaznic,
infama bautura, iar personificarea maslinilor, care se framantau si voiau sa fuga, inspaimantati de suferintele
pe care urma sa le indure Iisus, ofera dimensiuni cosmice zbuciumului divin.
Iisus Hristos a fost Mantuitorul omenirii, pe care a izbavit-o de pacate si a platit cu chinuri fizice si morale
binele suprem facut numai din dragoste pentru oameni si pentru mantuirea lor.
NIVELURILE TEXTULUI POETIC
Nivelul morfosintactic
- verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativ a aciunilor;
- expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu: amarnica-i strigare",
grozava cup", veninul groaznic");
- adjective fr grad de comparaie (sete uria", cu ultima putere");
- rolul expresiv al adverbului: ntruna (sens iterativ); deasupra (proiecie cosmic a suferinei);
- conjuncia adversativ dar, n strofele a Il-a i a IlI-a - susine ideea mpotrivirii, a rezistenei la , ispit;
- topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) -evideniaz opiunea poetic.
Nivelul lexico-semantic
- prezena unor regionalisme: sterlicf; expresii populare: pe brncf, Jr tihna" - intensificarea
dramatismului;
- terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme
sensibile ale cunoateri? (tefan Munteanu);
- cmpul semantic al paharului: grozava cup11, infama butur", apa ei verzuie";
- opoziia venin - dulcea - relev ispitirea;
- sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz.
Nivelul stilistic
- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforei-simbol, a
oximoronului.
Nivelul fonetic i prozodic
- pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinei;
- conservarea prozodiei clasice;
- patru catrene; msura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rim ncruciat
ELEMENTE DE PROZODIE
La nivel prozodic sunt conservate elementele prozodiei clasice. Textul este compus din 4 catrene, cu msura
de 14 silabe, cu ritmul iambic i rima ncruciat.
Un element de noutate este introducerea cezurii mediane. Aceasta relaxeaz versul, subliniind opoziia dintre
cele doua stri contradictorii. nainte de cezur i la sfritul versului apare un iamb incomplet, care face posibil
continuarea discursului poetic.
INCHEIERE
Vasile Voiculescu reitereaza un mit nemuritor intr-un text liric ce contine elemente de elegie, de meditatie
si de oda, intr-un limbaj cu rezonanate biblice, si un registru iagistic complex, pe schema unei poezii clasice, atat in
continut cat si in forma.
Filozoful italian Giovanni Papini, in opera intitulata Viata lui Iisus scrie ca adevarurile sunt de natura
sangelui si cu sange din propiile vene trebuie sa scrie pe paginile pamantului, pentru ca trecerea secolelor sa nu le
stearga contururile. Crucea este concluzia riguros necesara a discursului de pe Muntele Maslinilor.