Sunteți pe pagina 1din 3

Circuitul azotului n natur

Azotul (N) este o componenta esentiala a AND-ului, ARN-ului, proteinelor,


principalele componente ale vietii. Toate organismele au nevoie de azot pentru a trai si a
creste. Chiar daca majoritatea aerului pe care il respiram este N2, mare parte din azotul din
atmosfera nu este folosit de catre organisme. Asta deoarece legatura tripla dintre atomii de N
din N2 este o legatura puternica , facand astfel moleculele relativ inerte. De fapt pentru a putea
fi folosit de catre plante si animale, azotul gazos trebuie mai intai transformat intr-un compus
chimic precum amoniu (NH4+), azotat (NO3-) , sau compusii organici precum ureea
( (NH3)2CO ).
Azotul este un element extrem de versatil, existand in ambele forme anorganice si
organice si prezentand o varietate mare de stari de oxidare. Miscarea azotului intre atmosfera,
biosfera si geosfera in diferite forme este descrisa ca circuitul azotului, unul din importantele
cicluri biogeochimice.
Circuitul azotului se face prin cinci mari procese: fixarea azotului, asimilarea
amoniacului, mineralizarea azotului, nitrificare, denitrificare. Microorganismele, in special
bacteriile, joaca un rol important in principalele transformari ale azotului.

Fixarea azotului

N 2 NH 4

Fixarea azotului este procesul in care N2 este convertit la amoniu sau orice alt compus
al azotului in care acesta nu are starea de oxidare 0; esential deoarece este singurul mod in
care organismele pot atrage direct azot din atmosfera. Anumite bacterii, de exemplu cele din
Genul Rhizobium, sunt singurele organisme care fixeaza azotul prin procese metabolice.
Bacterii care fixeaza azotul formeaza de obicei relatii simbiotice cu plantele gazda. Aceasta
simbioza este foarte cunoscuta la legume. In aceasta relatie, bacteria fixatoare de azot
mosteneste nodozitatiile radacinii plantei si primeste carbohidrati si un mediu favorabil din
partea platei gazda in schimbul azotului pe care il fixeaza.. Exista si bacterii foxatoare de azot
care exista fara planta gazda de exemplu cyanobacteria care traieste in mediul acvatic.

Evenimente precum fulgere, incendii de padure, eruptii vulcanice pot cauza fixarea a
unor importante cantitati de azot. Energia mare a acestor evenimente naturale pot rupe tripla
legatura a moleculelor de N2, facand astfel atomii de N disponibili pentru reactii chimice.

N 2 O 2 energie electrica 2 NO
In ultimul secol, oamenii au devenit o importanta sursa de fixare a azotului . Arzand
combustibili fosili, folosind fertilizatori sintetici de azot si cultivand legume toate acestea
fixeaza azotul. Prin intermediul acestor activitati, oamenii si-au dublat cantitatea de azot fizat
care este pompat in biosfera in fiecare an.
Mineralizarea azotului

N organic NH 4

Dupa ce azotul este inglobat in materie organica, este deseori convertit inapoi in azot
anorganic printr-un proces numit mineralizare. Cand organismele mor, bacterii
descompunatoare consuma materia organica si produc procesul de descompunere. In timpul
acestui proces, o importanta cantitate de azot apartinand organismului mort este comvertit in
amoniu. Odata ajuns in forma de amoniu, azotul este disponibil plantelor pentru viitoare
transformari in nitrati prin procesul de nitrificare.
Nitrificarea

NH 4 NO 3

O parte din amoniul produs prin descompunere este convertit in nitrat printr-un proces
numit nitrificare. Bacteriile care conduc aceasta reactie castiga energie din ea. Nitrificarea
necesita prezenta oxigenului, asftel ca nitrificarea poate sa aiba loc doar in locuri unde exista
oxigen precum ape curgatoare, straturile superioare ale solului si sedimente.

Denitrificare

NO3 N 2 N 2 O

Prin denitrificare, formele oxidata ale azotului precum nitritii si nitratii sunt convertiti
la N2. Denitrificarea este un proces anaerob care este condus de bacterii denitrificatoare, care
convertesc nitratii la N2.
Oxidul nitric si oxidul nitros sunt gaze importante ale mediului. Oxidul nitric (NO)
contribuie la smog, iar oxidul nitros (N2O) este un important gaz de sera, contribuind astfel la
schimbarea climatului global

Asimilarea amoniacului

NH 4 N organic
Amoniacul produs de catre bacteriile fixatoare de azot este de obicei repede inglobat
in proteine si alti compusi organici ai azotului, fie de o planta gazda, de bacterie, sau de alt
organism. Cand organismele avansate ca noi consuma alimente, folosim azotul care a fost
fixat initial de catre bacterii cu acest rol.