Sunteți pe pagina 1din 1

Din fr. epique, lat. epicus ( gr.

epikos, derivat din epos = cuvnt, zicere)

Definiie

- Genul epic este genul literar care cuprinde totalitatea


creaiilor literare cu caracter narativ.

Autorul i exprim indirect gndurile, ideile, sentimentele, prin


intermediul personajelor i al aciunii.

Presupune prezena naratorului, intermediarul ntre autor i cititor.


Naratorul este cel care povestete (nareaz, relateaz) ntmplrile.

Aciunea este constituit din totalitatea faptelor relatate i evolueaz n


funcie de momentele subiectului. ntmplrile se deruleaz prin raportare la indicii
de timp i de spaiu.

Personajele sunt ageni ai aciunii i poart mesajul autorului. Ele


prezint o mare diversitate, n funcie de criteriile variate de clasificare. Naratorul
nsui poate fi unul dintre personaje.

Modul de expunere dominant al acestor opere este naraiunea.


Aceasta se poate realiza la persoana a III-a, cnd naratorul este obiectiv i se
detaeaz de faptele relatate, sau la persoana I, cnd povestitorul este personaj.
Aciunea este dinamizat prin prezena dialogului, care pune n lumin intensitatea
conflictului dintre personaje sau se poate constitui i n mijloc de caracterizare a
acestora, iar prin descriere se fixeaz indicii spaio-temporali i pot fi prezentate
personajele.

Partea de vorbire cu mare frecven este verbul, care imprim un


anumit ritm ntmplrilor, fiind utilizat cu valori expresive multiple.

Se caracterizeaz printr-o mare varietate de specii literare, realizate n


versuri sau n proz:
n versuri: balada (cntecul btrnesc), legenda, fabula etc.;
n proz: basmul, povestirea, schia, nuvela, romanul,
reportajul, memoriile, amintirile etc.
Prof. Mgureanu Geta, coala Al. Ciucurencu