Sunteți pe pagina 1din 7

ORASUL GRADINA

Miron Ludmila, Sem. B


CUVINTE CHEIE
Oras-gradina
Urbanismul modern

Orasul - gradina idealul unei comunitati rezidentiale planificate. Prinde forma


urbanistica foarte devreme, putind fi recunoscuta, pe plan teoretic si practic, in Austria si
Germania anilor 1880-1890. Reprezentantul cel mai important din aceasta zona este Camillo
Sitte, autorul Artei construirii orasului, care va deveni un model pentru aceste tari. Aplicatia cea
mai consistenta ramine insa orasul-gradina englez, creat teoretic de Ebenezer Howard si pus in
forma arhitectural-urbanistica de Raymond Unwin.
Principiile teoretice sint comparabile cu ale predecesorilor, indiferent daca promotorii lor
erau condusi de principii sociale (E.Howard) sau estetice (Sitte si Unwin): comunitatea este mai
importanta decit indivizii, conceptul cultural de oras este mai important decit notiunea materiala
de oras si printr-o anume estetica urbana se poate stimula re-formarea simtului comunitar.
Ideea de oras - gradina va ramane una dintre cele mai importante idei ale urbanismului
modern. Howard si-a dat seama pornind de la observarea directa a realitatii sociale din propria
tara, cum populatia in crestere puternica si continua era atrasa de centrele industriale existente si
in mod particular de marile orase deja supraaglomerate. El a dedus ca planurile filantropice ale
oraselor industriale descentralizate si mai ales falansterele nu numai ca erau irealizabile, dar
sfarseau prin a-i lasa mai saraci si mai putin liberi pe cei carora le erau destinate. Tot atunci a
descoperit ca zonele din afara oraselor erau supuse unui proces rapid de despopulare, pierzandusi orice atractie din punct de vedere economic si social.
Din analiza celor doua fenomene, acela de suprapopulare a oraselor industriale si acela de
despopulare a provinciilor, Howard a dedus ca solutia problemelor specifice orasului si
exteriorului sau, trebuia sa fie gasita in mod unitar. Aceasta a facut ca Howard sa propuna

guvernului englez sa realizeze asezari urbane noi, de interes regional, cumuland avantajele legate
de igiena cu cele de mediu ale asezarilor rurale, cu cele socio-culturale ale orasului.
Acestei noi forme de asezare umana i s-a dat numele de oras-gradina unde, asa cum a
spus de multe ori Howard, urbanul si ruralul se unesc si din unirea lor se naste o noua viata, o
noua civilizatie.
Ideile de baza ale orasului gradina au fost trei:
a)

terenul destinat fiecarui oras gradina (400 ha pentru terenul de constructie si 200 ha

pentru terenul agricol) nu era fractionabil si trebuia sa ramana in proprietatea comunitatii;


b)

comunitatea asigura controlul asupra cresterii si limitarii cresterii populatiei din

fiecare oras gradina. Ajunsa la numarul stabilit de locuitori (maxim 32.000), cresterea
ulterioara nu trebuie sa duca la supraaglomerare, asa cum se intampla in cazul oraselor existente,
ci trebuia sa aiba loc numai prin intemeierea unui alt oras gradina, conform acelorasi principii.
Aceste orase, izolate prin definitie unele de altele prin centuri verzi, puteau fi eventual grupate la
periferia unui oras central (aflat la o distanta cuprinsa intre 5 si 32 km), a carui populatie nu ar fi
trebuit sa depaseasca 58.000 de locuitori.
c)

orasul gradina trebuia sa asigure un echilibru intre urban si rural, iar in dezvoltarea

sa interna trebuia sa stabileasca un echilibru intre localitati, activitati productive si tertiare si intre
functiunile politice, sociale si recreative.
Modelul spatial al orasului gradina propus de Howard este construit din inele
concentrice pornind din centru; unul dintre aceste inele, cel central, este conceput ca un mare
parc circular spre care se infatiseaza cladirile publice principale, in timp ce in alte inele sunt
situate cladirile de locuinte, urmate apoi de un inel care contine industriile, apoi o cale ferata si in
cele din urma o fasie agricola.
Ca urmare, spatiul orasului are limite precise, este ocupat intr-o maniera diferentiata, ceea
ce constituie mijlocul de creere al varietatii. Spatiul este controlat si inchis, decupat in
continuitatea de fond a edificiilor, conturind piete, strazi, fundaturi sau "close-uri", care
constituie unitatile de grupare si "vecinatate apropiata" ale locuintelor. Forma este mulata pe
teren, nesimetrica si cu caracter pitoresc.
Unwin considera ca:...lasand orasele sa se dezvolte singure este important sa le stabilim
limitele si sa precizam, separand partile vecine ,spatiul destinat noilor cartiere si periferiilor.....o
urbanistica adecvata va oferi fiecaruia mai mult spatiu fara sa foloseasca mai mult teren.

Estetica joaca un rol fundamental, dar spre deosebire de progresisti (care vor propune o
estetica noua, de avangarda), culturalistii promoveaza una de factura nostalgica, inspirata din
forme ale orasului traditional, capabila sa controleze spatiile urbane si sa favorizeze un anumit
tip de pitoresc, acrosat intr-un trecut idilizat. Se creaza astfel o "ordine spatiala model" (asa cum
in viziunea progresista se creaza constructii model), care produce un climat mental linistitor,
favorabil dezvoltarii relatiilor interpersonale. Aceasta ordine spatiala este inspirata din formele
orasului trecut, din antichitate pina in Renastere, iar nostalgia merge pina la refuzul evolutiei
conditiilor de munca sau a problemei circulatiei. Intr-un fel, se poate spune ca, traduce anumite
tendinte nevrotice rezultate din incapacitatea de adaptare la epoca industriala.
Locuinta este individuala si preia tipologii traditionale (de exemplu, cottage-ul in orasele
gradina engleze), este legata direct de spatiile verzi individuale si este grupata foarte nuantat si
variat in jurul unor spatii cu caracter comunitar (mai ales close-uri, dar si strazi si piete).
Howard a imaginat si o remarcabila operatie financiara, care urma sa duca la autofinantare si la cotracararea speculatiei funciare. Totusi, primele orase-gradina engleze,
preconizate a adaposti o populatie saraca, au fost o reusita arhitecturala, dar din punct de vedere
financiar nu si-au atins scopul, locuitorii lor apartinind in final mai degraba micii burghezii. In
continuare, legislatia britanica a suferit modificari in scopul de a stimula constructia de orase
gradina.
Miscarea a luat amploare si pe continent, daca nu prin preluarea modelului spatial, cel
putin prin preluarea ideii si a fost folosita din plin pentru locuinta muncitoreasca, dar si pentru
cartierele mai luxuoase.
Orasul- gradina oferea omului foarte mult spatiu ,natura si zona verde fiind foarte
importante si valorificate pe cat de mult posibil.In oras erau realizate pe fiecare hectar construibil
20 de locuinte intre acestea existand o distantade 16,5m ,fiecare cladire fiind inconjurata de
garduri de mici dimensiuni realizate din vegetatie.Orasul gradina era caracterizat prin existenta
unor close-uri sau fundaturi ,o tipologie de locuire specifica.Casele puteau fi grupate laolalta si
aranjate in asa fel incat fiecare sa capete un aspect insorit si o priveliste deschisa,pentru a le
asigura spatii mari de teren erau lasate in permanentalibere.
De-a lungul timpului orasul- gradina s-a raspandit foarte mult,astfel multi alti arhitecti au
pornit de la ideea lui Ebenezer Howard realizand orase ce se pot asemana cu ceea ce
numimoarsul-gradina.

Cele mai interesante orase-gradina a secolului XX au fost:


-

Letchworth - este un oras realizat de Unwin si Parker,are multe elemenet formale sub
forma unor strazi radiale, rond-points,si mai presus de toate,marea piata centrala a
orasului,dominata de principalele cladiri municipale.Aceasta combinatie nu a
funtionat insa prea bine.Majoritatea aranjamentelor informale ale cladirilor sunt la fel
de reusite ca si cele de la Earswick(alt oras realizat de ei, la o scara mai mica) unele
proiectate in jurul unor spatii verzi imense-chiar mai reusite.Iar fabrica Spirella este o
incantare ,proiectata probabil pentru a incerca si a evita aociatiile-intr-un Jugedstil
vienez foarte liber.In schimb centrul oraului este o harababura teribila,cu strazi care
par sa duca in vrio directie anume,impodobite de un amestec amorf din cele mai

proaste ornamente comerciale in stil neo-georgian din perioada interbelica.


Hampstead - a fost un punct culminant ,atat pentru miscarea orasului-gradina englez
general ,cat si pentru Parker si Unwin (in particular).Putem observa ca nu era un orasgradina,ci o suburbie gradina; nu avea industrie proprie si era dependent de o statie
de metrou din vecinatate,care a fost deschisa exact cand se proiecta orasul.

Unwin si Parker au adus urbanismul la nivelul artei pure. Ei au afirmat in mod explicit
ca sarcina lor era de,mai presus de toate ,aceea de apromova frumosul sau agreabilulul,termeni
care pentru ei erau sinonimi mai presus de toate ,va trebui sa inoculam in munca noastra spiritul
artistic. Ideile lor erau intotdeauna indreptate catre oamenii care urmau sa locuiasca si sa
floseasca cladirile,aleile si spatiiile de agrement create de ei.Si aceasta orientare mergea pana la
cele mai marunte detalii individuale:o urbanistica si o arhitectura reusita inseamna pentru ei
multiplicarea detaliilor potrivite.
Dupa al doilea Razboi Mondial,Europa a trecut la actiune.Lewis Silkin l-a numit pe John
Reith presedinte al comitetului responsabil pentru construirea oraselor.Astfel din 1946 pana in
1950 ,guvernul laburist a finalizat proiectarea a 13 orase noi in Marea Britanie: opt pentru zona
Londrei ,doua pentru Scotia,doua in nord-estul Angliei,unul in Tara Galilor si unul in centrul
Londrei.Patru dintre cele opt noi orase din zona Londrei erau situate in acelasi
distrcit,Hertfordshire; iar trei dintre ele formeaza un grup intinzandu-se de-a lungul Great North
Road si a principalei linii paralele de cale ferata,la nord de Londra.Aici se poate observa
realizarea viziunii lui Howard a Orasului Social.Fiecare oras-gradina este inconjurat de propria
sa centura verde ,astfel ca fiecare apare ca o comunitate urbana individuala,situata pe fundalul
unui teren agricol. Toate patru sunt legate impreuna prin echivalentul modern al caii ferate

inter-urbane a lui Howard:calea ferata electrificata ,care leaga orasele de centrul Londrei, si
autostrada, terminata la mijlocul anilor anilor80.Trecand de la un oras la altul in doar cateva
minute,trecem de la zgomotul autostrazii la o lume linistita,verde;nici unul dintre noile orase nu
mai este nou,iar vegetatia luxurianta le-a inghitit de mult ,inmuind unele dintre liniile exagerat
de simple ale locuintelor construite cu grija pentru a nu depasi bugetul.
Valul urbaniarii s-a raspandit peste tot in lume. In tarile dezvoltate si America Latina, a
atins aproape un punct culminant; peste 70% din populatia acestor regiuni locuiete n zone
urbane. In Africa i Asia, oamenii inca migreaza spre orase, a caror populatie e ingrosata de
cresterea demografica. Cei mai multi oraseni stau n localitati cu populatii sub o jumatate de
milion, dar marile orase devin tot mai mari si mai multe. n secolul al XIX-lea, numai Londra
avea peste 5 milioane de locuitori; acum exista 54 de asemenea orase cele mai multe n Asia.
Ins de atunci s-a mai produs o schimbare: urbanizarea a devenit o veste buna. Opiniile
specialistilor s-au schimbat profund n ultimii 10 sau 20 de ani. Desi mahalale la fel de
infioratoare precum cele din Londra victoriana sunt inca larg raspandite, iar spaima victoriana
fata de orase inca dainuie, cancerul nu mai pare sa fie metafora potrivita. Dimpotriva: cum
populatia Pamantului tinde acum sa se apropie de pragul de 9 sau 10 miliarde, orasele cu multi
locuitori par mai degraba solutia de a scoate oamenii din saracie fara a distruge planeta.
Orasele-gradina au evoluat si ele in timp, insa utopiile lui Howard tot raman punct de
insipratie ale murtor arhitecti,drept exemplu servind si un caz de la noi din Romania,unde
arhitectul Marcel Iancu a dorit trasformarea capitalei Romaniei intr-un oras fericit si sanatos, un
oras-gradina, cu parcuri si palate" ,din nefericire aceasta idee nu a fost pusa in practica.Astazi
Bogdan Andrei Fezi, doctor n arhitectura al Universitatii Ion Mincu, propune solutii de
ameliorare urbana a Bucurestiului, lansnd un SOS edililor orasului,el isi doreste sa transpuna in
realitate dorinta lui Marcel Iancu.

Orasul-gradina este un oras in care si- ar dori sa locuiasca fiecare din noi,deoarece el
satisface taote nevoile omenesti.E un oras unde gasesti echilibru intre localitati, activitati
productive si tertiare , intre functiunile politice, sociale si recreative.Orasul-gradina e un oras de
succes.
Orasele de succes sporesc profiturile generate de inteligenta, ajutand oamenii sa invete
unii de la altii. In orasele unde nivelul mediu de educatie e ridicat, chiar si persoanele fara studii
castiga salarii mai mari; este o dovada a efectului de raspandire a capitalului uman.
Aceasta raspandire functioneaza cel mai bine fata in fata. Nici o tehnologie inventata pana acum
nici telefonul, nici internetul, nici videoconferintele nu asigura intalniri la fel de bogate in
sanse cum ne-au oferit mereu orasele, inca de cand Forumul Roman abia se cladise.
Astazi ne aflam intr-un pericol tehnologic.Noi, oamenii, suntem furati de lumea
tehnologiei hi-tech si uitam de placerile oferite de natura,de comunicarea fata in fata,de
plimbarile prin parc sau de mancatul inghetatei la marginea unui lac.Uitam de unde a pornit
totul,uitam cat de importanta e relatia dintre natura si om.
De aceea e timpul sa ne trezim la realitate,e timpul in care trebuie sa actionam.Noi,ca
arhitecti suntem responsabili de aceste legaturi om-natura,noi suntem cei care trebuie sa dam
viata oraselor secolului XXI.Trebuie sa venim cu cat mai multe proiecte in care sa punem in
primul rand accent pe natura si pe nevoile premordiale ale omului,pentru a-l putea satisface din
toate punctele de vedere.
Orasul-gradina ar fi unul din punctele principale de plecare,pentru atingerea acestui scop
si anume ,readucerea naturii in sufletele oamenilor.

Surse bibliografice
Orasele de maine ,de Peter Hall
Introducere n Urbanism ,de Mariana Fartatescu
Urbanismul Utopii i Realitti ,de Franchoise Choay
Culture and Anarchy ,de Matthew Arnold