Clinica si terapia edentatiei totale

Stratu Victoria Grupa 6, Anul 4

Modificari ale musculaturii sistemului stomatognat

si a articulatiei temporo-madibulare la edentati total
Edentatia totala evoluiaza in timp si produce modificari
majore generale, loco-regionale si locale.
Muschii mobilizatori ai mandibulei se clasifica in: muschii ridicatori ai
mandibulei,
muschii coboratori ai mandibulei, muschii propulsori ai
mandibulei, muschii retropropulsori (temporali, maseteri, pterigoidieni interni).
Muschii ridicatori ai mandibulei (muschii temporali, muschii maseteri,
muschii pterigoidieni interni) se contracta mai mult pentru apropierea
maxilarelor in timpul masticatiei, ei devin mai scurti, fata de muschii coboratori
care sunt mai intinsi. Astfel pozitia de repaus mandibular la edentat este mult
apropiata de maxilarul superior. Hipercontractia intereseaza muschiul maseter si
fascicolele posterioare ale temporalului.
Muschii coboratori ai mandibulei pot fi clasificati in muschi coboratori
propriu-zisi (muschii milohioidieni, muschii geniohioidieni, muschii digastrici)
si muschii coboratori indirecti ( burta posterioara a digastricului, muschii
stilohioidieni, muschii sternohioidien, muschii omohioidieni, muschii
tirohioidieni). Ei sufera la edentatul total o intindere mai mare , iar prin atrofia
osului alveolar muschii genioglosi si muschii milohioidieni se apropie prin
insertia lor de varful crestei edentate.
Muschii oro-faciali: muschii buccinatori, muschii orbicularul buzelor,
triunghiularul buzelor, patratul barbiei, motul barbiei. Ei sufera procese de
imbatranire cu hipotonia musculara. In acest mod se afecteaza posibilitatea de
mentinere a protezelor.
Muschii limbii sufera procesele de pseudomocroglosie.
Articulatia temporo-mandibulara.
Lipsa dintilor, a ghidajelor anterioare sau laterale, face ca in miscarea de
propulsie sau lateralitate, mandibula sa nu mai coboare si sa treaca direct la
miscarea propusa, ghidajul fiind asigurat de muschii mobilizatori ai mandibulei
si ATM prin reflexe neuromusculare si neuroarticulare. Miscarile mandibulei

devin mai ample, capsula articulara mai laxa, favorizand subluxatia cronica
anterioara. Condilul articular ia mereu pozitii posterioare cu uzura meniscului
articular, a osului timpanic, care uneori duce la perforarea lor. Pe terenul
patologic al unei boli articulare degenerative apar fenomene de uzura si atrofie a
tuberculului articular, degenerescenta elementelor articulare.
Manifestarile specifice edentatiei totale la nivelul ATM sunt vizibile
anatomic si sunt in general asimptomatice datorita fenomenelor de adaptare prin
remanieri lente si progresive. Desigur ca este dificil sa se stabileasca diferenta
dintre fenomenele adaptative si cele patologice, dintre cele determinate de
edentatia totala sau de procesele degenerative care insotesc varsta inaintata.
Modificarea dimensiunii verticale de ocluzie determina alterarea
versantelor osoase de la nivelul ATM. Condilii mandibulari la nivelul capetelor
condiliene sufera remodelari de grade diferite, se rotunjesc si se aplatizeaza,
tuberculul articular sufera un proces de resorbtie pierzand din inclinarea sa
normala, meniscul articular se subtiaza prin degenerescenta fibrocartilaginoasa,
putand merge pana la perforare, realizand subluxatii, luxatii sau chiar aderente.
Deplasarile repetate posterioare ale condilului cu presiuni asupra partii
anterioare a tubercului articular dincolo de limita scizurii lui Glasser stau la baza
aparitiei sindromului disfunctional dureros al lui Costen prin iritarea nervului
auriculo-temporal. Apar dureri oftalmice, faciale, glosite. Factorii favorizanti ai
acestui sindrom sunt starile psihice tensionate, precum si proteze mobile
deteriorate, necorespunzatoare, care intretin obiceiuri parafunctionale.