Sunteți pe pagina 1din 2

NICODIN PAULA MIHAELA

GRUPA 32A

CERTITUDINE IN PLANIFIAREA URBANA


PRAGMATISMUL IN SPIRITUL EPOCII MODERNE
Explicarea titlului:
Prin punerea in aplicare a principiilor orasului functionalist, si din dorinta de a tine
pasul cu noile probleme cu care se confrunta specialistii, s-a adoptat o atitudine
pragmatica. Insa pragmatismul, in incercarea unei planificari totale, care nu lasa loc
neprevazutului, a articulat disatisfactie, ca raspuns al sistemului.
Data fiind constanta nevoie de adaptare si sincronizare a spatiului urban la ritmul
alert al inovatiilor si necesitatilor societatii, cautarile unui sistem care sa raspunda
acestora au condus la abordari radicale.
O astfel de cautare este reprezentata de Modernism, care prin respingerea
traditiei doreste descoperirea unor noi si radicale feluri de a crea, tinand pasul cu
inovatiile tehnologice ale inceputului de secol XX si a exploziei demografice.
Cautarile insistente ale unui nou stil, s-au oprit asupra unui numar restrans de
asemanari morfologice si asupra unor principii sintactice noi, definite mai ales prin
negarea celor clasice. Modelul International a aparut ca urmare a generalizarii si
utilizarii principiilor orasului functionalist, intr-o incercare de sincronizare cu realitatile
lumii moderne.
Specific modernismului este atentia acordata planificarii urbane. O data cu noile
rezolvari ale cerintelor societatii apar si probleme noi cu care specialistii trebuie sa se
confrunte. Promisiunea modernismului de a transforma cantitatea in calitate prin
abstractizare si repetitie a fost un esec, o farsa ideile, estetica, strategiile au
esuat.1 Cu alte cuvinte, desi au fost luati in considerare factori pentru crearea unui
sistem optim, raspunsul dat de sistem nu a fost cel sperat, dovada fiind faptul ca pe
masura ce conceptul de oras este distorsionat acesta duce irevocabil prin nostalgie
la irelevanta.
Un exemplu in aceasta privinta este planul manifest Plan Voisin al lui Le
Corbusier. Tot ceea ce insemna oras traditional: raport de inrudire, de legatura, din
tesutul urban si ierarhiile spatial traditionale, au cedat in fata obiectului
autosuficient2 de arhitectura. Aceste obiecte autosuficiente pe care le propune
apar ca niste sculpturi plutind in spatiul verde fluid.
In concluzie certitudinea in planificarea urbana nu este posibila, binele si raul
lucrand ca un binom. Planificarea trebuie sa fie deschisa, si nu inchisa, ci sa lase loc
intamplarii. Aici intervine ierarhizarea, vazuta ca o negociere de prioritate, avand la
baza renuntarea la cerinte secundare in favoarea cerintelor de mare importanta.
1

Koolhaas, Rem, Whatever Happened to Urbanism? from Rem Koolhaas and Bruce
Mau, S,M,L,XL

[in The City Cultures Reader, Malcom Miles, Tim Hall, Iain Borden, eds., Routlegde,
London, 2000] p.01
1
Koolhaas, Rem, Whatever Happened to Urbanism? from Rem Koolhaas and Bruce
Mau, S,M,L,XL
[in The City Cultures Reader, Malcom Miles, Tim Hall, Iain Borden, eds., Routlegde,
London, 2000]p.01
Bibliografie:
1.Curs: Zahariade, Ana Maria, Introducere in Arhitectura Contemporana - Miscarea
Moderna Orasul Functionalist
2.Simmel, Georg, The Metropolis and Mental Life, from The Sociology of Georg
Simmel ,1950
3.Frampton, Kenneth, Modern Architecture a Critical History, Editura: Thames and
Hudson, 1982
4.Benevolo, Leonardo, Orasul in Istoria Europei, Editura: Polirom, 2003
5.Jenks, Charles & Kropf, Karl, Theories and Manifestoes of Contemporary
Architecture, Editura: Wiley Academy, 2006
6.Sitte, Camillo, Arta Construirii Oraselor, Editura: Editura Tehnica, 1992