Notiunea generica de divort international desemneaza acea situatie factuala in

care, doua persoane de nationalitati diferite sau doua persoane care nu mai locuiesc in
acelasi stat membru doresc sa divorteze, trebuie sa stie caror instante sau autoritati trebuie
sa se adreseze si in ce loc.
Intr-o astfel de ipoteza, cel putin doua probleme de drept substantial si procesual
apar, anume, care instante din cadrul statelor membre au competenta de a judeca o cerere
de divort si totodata, cum sunt recunoscute divorturile pronuntate intr-un stat membru in
celelalte state.
Din perspectiva reglementarilor Noului Cod Civil, putem retine regula posibilitatii
alegerii de catre parti, a legii incidente in cazul divortului, care conventie trebuie pe de o
parte a fi incheiata sau modificata cel mai tarziu pana la data sesizarii autoritatii
competente sa pronunte divortul, iar pe de alta parte, din punct de vedere al formei, se
cere a fi incheiata in scris, semnata si datata de soti.
Astfel, potrivit art. 2.597 C.Civ, sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele
legi aplicabile divortului:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data
conventiei de alegere a legii aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna,
daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei de alegere a
legii aplicabile;
c) legea statului al carui cetatean este unul dintre soti;
d) legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani;
e) legea romana.
In masura in care, sotii, nu au ales aplicarea vreunei anumite legi, din cele premise de
lege, atunci, potrivit art. 2.600 C.Civ., legea aplicabila divortului este:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data
introducerii cererii de divort;
b) in lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut
ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre soti mai are
resedinta obisnuita pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort;

c) in lipsa resedintei obisnuite a unuia din soti pe teritoriul statului unde acestia au
avut ultima resedinta obisnuita comuna, legea cetateniei comune a sotilor la data
introducerii cererii de divort;
d) in lipsa cetateniei comune a sotilor, legea ultimei cetatenii comune a sotilor, daca
cel putin unul dintre ei a pastrat aceasta cetatenie la data introducerii cererii de
divort;
e) legea romana, in toate celelalte cazuri .

(2) Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii
deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la
data cererii de divort, cetatean roman sau are resedinta obisnuita in Romania.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul in care divortul este carmuit de legea
aleasa de soti.
Din perspectiva legislatiei romane: Pe de o parte, sunt incidente normele substantiale,
anume, cele prevazute in Codul Civil, anume cele privitoare la ``legea divortului``; iar
relativ la competenta, devin incidente dispozitiile Codului de procedura civila, anume
dispozitiile art. 607 ce prevad ca ``Cererea de divort este de competenta judecatoriei in
circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au
avut domiciliu comun sau daca niciunul din soti nu mai locuieste in circumscriptia
judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este
aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are
domiciliu in tara, este competenta judecatoria in circumscriptia caruia isi are domiciliul
reclamantul.``
Oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind: divortul, separarea de drept si
anularea casatoriei si atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala, in
acest sens, prin regulamente se are in vedere: (a) incredintarea si dreptul de vizita; (b)
tutela, curatela si institutiile similare; (c) desemnarea si atributiile oricarei persoane sau
oricarui organism insarcinat sa se ocupe de persoana sau bunurile copilului, sa-l
reprezinte sau sa-l asiste; (d) plasarea copilului intr-o familie substitutiva sau intr-un
centru de plasament; (e) masurile de protectie a copilului privind administrarea,
conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile copilului.

Prin regulamente, se determina si competenta instantelor de judecata . Divort, separare de

drept si anulare a casatoriei (Articolul 3), astfel, (1) Sunt competente sa hotarasca in
problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele
judecatoresti din statul membru:
-pe teritoriul caruia se afla:
(a) resedinta obisnuita a sotilor sau
(b) ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca
locuieste acolo sau
(c) resedinta obisnuita a paratului sau
(d) in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
(e) resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo
cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
(f) resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo
cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care
acesta este fie resortisant al statului membru respectiv.

Caracterul alternativ al competentei stabilita de art. 3, rezulta atat din modalitatea

literara de redactare a textului (se utilieaza termenul sunt competente) cat si din modul de
tehnica legislativa, in care sunt insiruite instantele declarate competente, fara a fi distinct
prevazut fiecare caz, separat la acte un articol, alineat, fapt corect recunoscut si de catre
tribunal.
De altfel, caracterul alternativ al art. 3 din regulament, a fost stabilit cu titlu
preliminar de care Curtea de Justite a Comisiei Europene1 ocazie cu care s-a statuat ca:
``instantelor prevazute la articolul 3 alineatul (1) literele (a) si (b) din Regulamentul nr.
2201/2003 se intemeiaza pe mai multe criterii obiective alternative si pe inexistenta unei
ierarhii intre criteriile de atribuire a competentei enuntate de dispozitia mentionata. Prin
urmare, coexistenta mai multor instante competente este permisa, fara a fi stabilita o
ierarhie intre acestea.``
Caracterul exclusiv recunoscut de art. 6 din Regulament, evident, se refera la
faptul ca nicio alta instanta, in afara celor prevazute la art. 3 nu va fi competenta sa
judece o astfel de cauza.

Asa fiind, o data stabilit caracterul alternativ de competenta instituit de art. 6,

inseamna ca, oricare dintre instantele enumerate la art. 6 va fi competenta sa judece o
astfel de cerere de divort, iar alegerea de competenta, in lipsa unei provederi special
facuta de regulament, se va face potrivit normei de procedura interna, in speta, art. 12
C.p.C., ce prevede ca ``reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva
competente``.
Atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii
parintesti, incluzand aici incredintarea minorului, dreptul de vizita, tutela, curatela,
reprezentarea, plasarea minorului si masurile de protectie luate asupra bunurilor
minorilor, enumerare care este, in opinia noastra, exemplificativa, nu limitativa.
Astfel, sfera sa de aplicare este restransa la aceste institutii, iar pentru a se evita orice fel
de neintelegeri, art. 1 alin. 3 din Regulament prezinta domeniile carora nu li se aplica
dispozitiile Regulamentului comunitar European:
(a) stabilirii sau contestarii filiatiei;
(b) hotarrii privind adoptia i masurilor premergatoare acesteia, precum i desfacerea i
declararea nulitaii adoptiei;
(c) numelui i prenumelui copilului;
(d) emanciparii;
(e) obligaiei de intreinere;
(f) actelor fiduciare i succesiunilor;
(g) masurilor luate ca urmare a faptelor penale savrite de copii.
Inregistrarea in Romania a divortului pronuntat in strainatate
Orice modificare intervenita in statutul civil al unei persoane, ca urmare a intocmirii unui
act de stare civila sau, dupa caz, dispusa printr-o printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva si irevocabila, ori printr-un act administrativ, se comunica autoritatii
administratiei publice locale unde s-a intocmit actul de nastere, de casatorie sau de deces
al persoanei la care aceasta modificare se refera, in vederea inscrierii mentiunilor
corespunzatoare

(art.9

din

Legea

119/1996

privind

actele

de

stare

civila).

Hotararile straine privind desfacerea casatoriei trebuie sa fie investite cu formula

executorie de catre instanta judecatoreasca din Romania, prilej cu care se va inregistra
noul statut civil al fostilor soti si va fi clarificat numele pe care acestia urmeaza sa-l
poarte.
Inscrierea divortului pronuntat in strainatate, privind un cetatean roman, se va face numai
dupa ce hotararea straina, definitiva si irevocabila, a fost recunoscuta de catre tribunalul
judetean competent (sau tribunalul municipiului Bucuresti, dupa caz), conform
prevederilor art.166 si 170 din Legea nr.105/1992.
Pentru inregistrarea divortului in Romania, sunt necesare:
1. copia hotararii straine ;
2. dovada caracterului definitiv al acesteia - certificatul de divort sau hotararea
definitiva;
3.

copia dovezii de inmanare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care

a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si
actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia sa dat hotararea

Se vor anexa declaratii autentificate ale fostilor soti precizand numele pe care il poarta
dupa casatorie, intrucat in hotararile de divort din strainatate este posibil ca acest lucru sa
nu fie mentionat; cei care si-au inregistrat in Statele Unite ale Americii schimbarea de
nume si sunt in posesia certificatului change of name, il vor anexa pe acesta.
Toate actele oficiale straine vor fi apostilate de catre Secretarul de Stat din tara
respectiva. Durata procedurii variaza in functii de volumul de activitate al tribunalului
competent.

BIBLIOGRAFIE
1. 1. F.A.BAIAS, E.CHELARU, R.CONSTANTINOVICI, I.MACOVEI. Noul Cod
Civil.Comentariu pe articol,ed.CH.Beck, 2012
2. http://www.dreptonline.ro/utile/inregistrarea_in_romania_divort_strainatate.php
3. http://www.edivort.ro/divortpentruromaniidinstrainatate.htm