Sunteți pe pagina 1din 2

Problema masurii (masurarii) in planificarea spatiala

- Evolutia orasului in raport cu starea si tendinta actuala Planificarea spatiala reprezinta o necesitate a contextului prezent - social-urban si economic, intrucat
este cea care reuseste sa mentina un echilibru in cardul problematicii expansiunii urbanului ce tinde
de cele mai multe ori sa se produca spontan, organic si care, in lipsa unei strategii, a unui plan
prestabilit de dezvoltare, poate genera haos si pierderi economice semnificative reuseste sa
mentina ,,ordinea si sa controleze dezvoltarea si modificarea oraselor lumii - care se confrunta cu o
noua problema tendinta de teritorializare imposibil de controlat fara planificarea spatiala, adica
fara strategii de extindere si de organizare spatiala elaborate.
Orasul industrial a avut momentele sale de glorie, de ,,inflorire urbana, in care societatea a fost
propulsata cu putere spre urbanitate si facand astfel ca urbanizarea (exprimata prin cresteri
demografice, iventii ce au dus la ,,mecanizarea si usurarea muncii omului, un nou mod de viata de a
locui, de a munci, de a-si petrece timpul liber etc.) vechilor orase sa expandeze inevitabil intr-un timp
extrem de scurt, cerintele si totodata necesitatile (impuse de noul stil de viata) tinzand sa fie tot mai
mari (sporirea confortului, a facilitatilor, a igienei etc.) - sa creasca odata cu schimbarea facuta, pe
masura ce inainteaza in timp, din cauza impactului modificarilor neasteptate pe care nu le mai suferise
pana atunci. Au luat nastere noi orase generate la contopirea dintre vechiul spirit si noile idei si
idealuri, insa confruntandu-se cu aceleasi probleme din pricinea unei lipsei unei gandiri omplexe, de
ansamblu, sistemice toate aceste dezvoltari s-au produs relativ spontan, fara o cercetare mai
profunda bazata pe analize si vizionare numeroase orase industriale (de mici dimensiuni) au luat
nastere la initierea unor intreprinzatori care si-au construit o fabrica si locuri de cazare pentru
muncitorii sai asigurandu-le niste conditii nenormate, de cea mai slaba calitate, igiena si comfort.
O noua regandire a tuturor lucrurilor a fost necersara Le Corbusier a fost unul dintre initiatorii sai:
,,In dureroasa nastere a acestei epoci care se formeaza, se afirma o nevoie de armonie. Trebuie ca ochii
sa vada: aceasta armonie se afla aici, functiune a muncii grele, determinata de economie si
conditionata prin fatalizarea fizicii. Aeasta armonie are anumite ratiuni; ea nu este deloc efectul
capriciilor, ci al unei constructii (evolutii) logice si coerente cu lumea inconjuratoare. O epoca isi
creaza arhitectura, care e imaginea clara a unui sistem de gandire. care este firesc sa fie diferit de
cele precedente; este firesc ca fiecare epoca si societate care a existat de-a lungul timpului sa isi
aduca ,,aportul si sa doreasca sa contribuie la crearea lumii in care traieste, locuieste, sa arate intr-un
fel sau altul ca a existat. Ceea ce parea sa fie glorios cu o scurta perioada de timp in urma, din cauza
lipsei unei abordari complexe si sistemice s-a dovedit a tinde catre un esec orasul industrial,
dezvoltat dupa principiile traditionale. A luat astfel nastere orasul modern al secolului XX, dezvoltat in
baza urbanismului liber, dupa principii total diferite de cele anterioare ,,intorcandu-se cu spatele la
orasul traditional dezvoltat indeosebi organic.
Francoise Choay critica orasul functionalist al lui Le Corbusier in lucrarea sa intitulata ,,Urbanismul.
Utopii si realitati considera ca s-a dovedit a fi un esec. Intr-adevar, in prezent el nu mai
functioneaza coerent - dupa standardele noii generatii tehnologizate si computerizate puternic, in care
omul incepe sa isi schimbe din nou aspiratiile si viziunea despre viata, in care mediul rural incepe sa
piara, iar orasele sa e teritorializeze, iar masinile sa se inmulteazca odata cu autostrazile suspendate,
insa la momentul implementarii respective urbanismul liber si normarea locuintelor dupa standarde
de igiena si comfort - au reprezentat solutia multor probleme apuse ale orasului industrial, de care
beneficiem si in prezent, alaturi de gandirea sistemica si de planificarea spatiala in dezvoltarea
oraselor.
Aceasta transformare, modificare extrem de brusca a societatii si a tehnologiei, produsa intr-un timp
neasteptat de scurt, a dus la esecul (intr-o oarecare masura) a urbanismului liber, care presupune
construirea intr-un mod rarefiat a mediului urban el trebuie insa adaptat noilor cerinte si noii

mentalitati a societatii epocii noastre. Intrucat populatia urbana tinde sa creasca, orasul se extinde in
plan vertical si inevitabil si in orizontal, generand suprafete urbane extrem de ample construite in
masa, distante si centre de interes dispuse la distante greu de parcurs. Pentru aceste deficiente trebuiesc
gasite noi solutii.
Avem tendinta sa ne raportam la trecut si prea putin la prezent sau la viitor - ancorarea in traditie si in
trcut nu mai reprezinta o solutie valida, intrucat omul s-a schimbat prea mult, odata cu tehnologia si
masinariile el nu mai poate trai si nu se mai poate raporta la epoci si la societati care nici nu
conepeau lumea prezentui. Perioada actuala trebuie inteleasa, iar viitorul trebuie vizionat, intuit si
ghidat cu ajutorul planificarii spatiale si a abordarii sistemice, controlate.
Bibliografie:
Cristina Turlea - ,,Arhitectura si spatiile publice, Editura Cadmos, Bucuresti, 2008
Alexandru M. Sandu - ,,Termeni si notiuni de urbanism si amenajarea teritoriului", 1996
Camillo Sitte - ,,Arta construirii oraselor. Urbanismul dupa principiile sale artistice", Buc. Ed. Tehnica, 1992
Tiberiu Florescu - ,,Forma si trans-formare urbana", Editura Universitara ,,Ion Mincu" Bucuresti, 2006
Francoise Choay - ,,Urbanismul. Utopii si realitati", Editura Paideia, Colectia Spatii imaginate, 2000
Francoise Choay - ,,Le Corbuser, Master of world architecture series, N.Y., 1960
Le Corbusier Catre o noua arhitectura