Sunteți pe pagina 1din 30

V.I.

Izvoare primare/principale
(originarej'"
1. Clasificarea izvoarelor primare
Formeaza dreptul primar european si sunt urmatoarele:
1) tratatele institutive:
*Tratatul de la Paris (CECA -1952)
*Tratatele de la Roma (CEE si EURATOM -1958)
2) tratatele modificatoare:
Actele prin care s-au pus bazele institutiilor comune:
a) Conventia cu privire la anumite institutii comune, semnata ~i
intrata in vigoare in acelasi timp cu Tratatele de la Roma;
b) Tratatul instituind un Consiliu unic si 0 Comisie unica pentru
Comunitati ~i Protocolul unic cu privire la imunitati si privilegii,
semnate la Bruxelles, la 8 aprilie 1965 si intrate in vigoare la I iulie
1967;
"Tratatele bugetare", cu privire la cresterea puterii financiare a
Parlamentului European, semnate la Luxemburg, la 22 aprilie 1970
(intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971) si la Bruxelles, la 22 iulie 1975
(intrat in vigoare la 1 iunie 1977);
Decizia din 21 aprilie
1970, cu privire la inlocuirea
contributiilor financiare prin resurse proprii Comunitatilor, fondata pe
articolele 2692 din Tratatul instituind CE si 173 din Tratatul instituind
CEEA., intrata in vigoare la 1 ianuarie 1971, inlocuita ulterior prin
Decizia nr. 24 din 31 decembrie 1998;
Decizia din 20 septembrie
1976, cu privire la alegerea
reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct, fondata, in
special, pe articolul 190 din Tratatul instituind CE4, intrata in vigoare
la 1 iulie 1978;
Actele de aderare care adapteaza si completeaza tratatele
anterioare:
a) Actele eu privire la aderarea la Comunitatile europene a
Regatului Danemarcei, a Irlandei ~i a Regatului Unit al Marii
Britanii, din 22 ianuarie 1972, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1973;
b) Actele cu privire la aderarea Republicii Elene la Comunitati,
din 24 mai 1979, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1981;

64 Sursa: Manualul realizat cu finantare PHARE pentru participantii la


cursul de Drept comunitar si integrare europeana organizat de Institutul
National de Administratie, Bucuresti si adresat functionarilor publici, precum
si .Jzvoarele dreptului comunitar", referat.

86

c) Actele cu pnvire la aderarea Regatului Spaniei ~i


Republicii Portugheze, din 12 iunie 1985;
d) Actele cu privire la aderarea Republicii
Austria,
Republicii Finlanda: ~i a Regatului Suediei, din 24 iunie 1994.
3) tratate "compozite":
Actul unic european, semnat la Luxemburg ~i la Raga, la
si 28 februarie 1986, intrat in vigoare la 1 iulie 1987;
Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht,

a
a

17
la

7 februarie 1992;
Tratatul de Ia Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997;
Tratatul
de modificare
a Tratatului
privind
Uniunea
Europeana, a Tratatelor care instituie Comunitatile Europene ~i a
un or Acte conexe, semnat in februarie 2001, la Nisa.
Sunt izvoare ale dreptului comunitar ~i au un caracter compozit.
Ele nu constituie dreptul comunitar asimilat Tratatelor comunitare
decat in masura in care acestea, prin dispozitiile pe care le contin,
modifica Tratatele comunitare, (de exemplu, Titlurile II, III, IV, VII
din Tratatul de la Maastricht). In schimb, celelalte dispozitii, in special
cele care sunt inscrise la Titlurile V, VI, care corespund pilonilor doi
si trei, fac parte, in eel mai fericit caz, din categoria dreptului
comunitar complementar.
2. Autonomia

Tratatelor

Comunitare

Tratatul de -la, Bruxelles, denumit "Tratatul de fuziune", nu a


unificat decat institutiile celor trei Comunitati europene, dar prevede
faptul ca aceste institutii i~i vor exercita atributiile si puterile in cadrul
fiecarei Comunitati, conform dispozitiilor din fiecare Tratat. Astfel, in
lipsa unei "unificari a Tratatelor", ramase a se realiza la 0 data inca
neprecizata, Tratatele comunitare constituie trei angajamente distincte,
independente unele de altele.
Raporturile intre ele raman guvernate de articolul 3052 din
Tratatul instituind CE, care, conform regulilor dreptului international,
stipuleaza faptul ca dispozitiile Tratatului instituind CE (tratat-cadru,
general) nu le modifica pe eele din Tratatul instituind CECO si nu
deroga de la dispozitiile Tratatului instituind CEEA (tratate speciale).
Astfel, regulile speciale din Tratatul instituind CECO nu se vor
aplica in cadrul CE Tot astfel, de fiecare data cand Tratatul instituind
CECO regle11)enteaza intr-un mod exhaustiv, Tratatul instituind CE nu
se va aplica. In schimb, in cazul in care ar exista 0 lacuna in Tratatele
speciale, dispozitiile Tratatului, ca si cele ale dreptului derivat din
87

V. IZVOARELE

eventualitatea in care nu se poate ajunge la un compromis intre cele


doua institutii, Parlamentul European are dreptul sa respinga complet
propunerea respectiva. Procedura de co-decizie se aplica in domenii,
pre cum reteaua europeana de comunicatii, libera circulatie a fortei de
munca, protectia consumatorilor, educatia, cultura, sanatatea etc.
IVA. Procesul de extindere a Uniunii Europene
Evolutli comparative
UE de la

Anul
extinderii

61a 9
membri
91a 12
membri

1973

12 la 15
membri
15 la 25*
membri

privind extinderile succesive ale Uniunii Europene


Teritoriu
Populatie
PIB
PIBlloc
(% total UE) (% total UE) (% medie (%medie
UE)
UE)
22
20
25
95

1981-1986

18

31

60

1995

27

104

2004

15

19

46

* Cipru, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia,


Po Ionia, Malta, Republica Ceha au impreuna 75 milioane locuitori, un
teritoriu de 738.571 km2, PIB de 404 mId. euro ~i PIB/loc. de 10.895 euro.
Sursa: Comisia Europeans

DREPTULUI
- Sinteza-

COMUNITAR

In doctrina, au fost formulate mai multe propuneri cu privire la


criteriile de clasificare a izvoarelor dreptului comunitar (european).
Criteriul eel mai des intalnit, Insa, este acela al fortei juridice a
normelor comunitare. Potrivit acestui criteriu, izvoarele dreptului
comunitar sunt:
- izvoarele primare (principale);
- izvoarele derivate (secundare);
_ normele juridice ce provin din angajamentele exteme ale
Cornunitatilor europene;
- izvoarele complementare;
- izvoarele nescrise.
Totusi clasificarea simplificata si recunoscuta de majoritatea
specialistilor si doctrinarilor In drept comunitar este:
1. Izvoare primare ale dreptului comunitar european - tratatele
institutive (originare) si tratatele si actele modificatoare'"
2.lzvoare derivate ale dreptului comunitar european (regulamentul,
directiva, decizia, recomandarea si avizul)
.r

Izvoarele dreptului comunitar'f


,"",.

Primul val- extinderea spre Nord:


o 1973, UK, Irlanda, Danemarca
Al doilea val - extinderea spre Sud
o 1981, Grecia
o 1986, Spania si Portugalia
Al treilea val - extinderea spre Centru ~i Nord:
o 1995, Austria, Suedia, Finlanda
Al patrulea val - extinderea catre Est
o 2004: Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Siovacia,
Slovenia, Ungaria + Cipru si Malta;
o 2007: Romania si Bulgaria

Cel mai important criteriu de clasificare e criteriul fortei juridice


a normelor dreptului comunitar astfel, avand cinci categorii de
izvoare:
I. Izvoare primare/principale (originare)
II. Izvoare derivate/secundare
Ill. Norme ce provin din angajamentele exteme ale CE
IV. Izvoare complementare
V. Izvoare nescrise

A se vedea si cap. V din volumul Uniunea Economica si Monetara.


Perspective, Roxana-Daniela
Paun, Editura Universul Juridic,
Bucure~ti, 2005.
6 Ibidem.
85
62

Istoric.

84

cadrul CEE se pot aplica produselor din Tratatul instituind CECO, rara
ca un act special sau 0 alta interpretare ori declaratie interpretativa sa
fie necesara,
in prezent, aceasta independents a Tratatelor este temperata de
Curtea de Justitie prin faptul ca aceasta promoveaza 0 mai mare
armonie in interpretarea dispozitiilor celor trei Tratate in lumina unuia
dintre ale. Trebuie remarcat faptul ca, in fata analogiei evidente care
exista intre cele trei Tratate, principiul interpretarii a permis Curtii de
Justitie sa recurga la dispozitiile dintr-un Tratat pentru interpretarea
dispozitiilor obscure din altu!.
.
3. Durata tratatelor comunitare
*Tratatul de la Paris a fost incheiat pentru 0 perioada de 50 de ani.
*Tratatele de la Roma sunt incheiate pentru a durata nedeterminata,
ceea ce exprima dorinta autorilor de a releva caracterul lor de
angajament irevocabi!.
*Tratatul asupra Uniunii Europene nu prevede nici 0 procedura de
denuntare a Tratatului ~i nici 0 procedura de excludere a unui stat.
Curtea de justitie a subliniat caracterul definitiv al limitarii
drepturilor suverane ale state lor. Insa, nu se poate imagina situatia In
care unui stat care doreste sa se retraga din Cornunitati sa i se opuna
caracterul definitiv al angajamentelor sale, iar retragerea sa se poata
interveni numai pe baza unui acord incheiat intre statele membre.
In realitate, amploarea efectelor concrete ale participarii statelor
membre la Comunitati apare ca un veritabil factor de ireversibilitate a
angajamentelor comunitare.

4. Sfera de aplicare terltoriala


in !ipsa unei definitii a sferei de aplicare teritoriala a Tratatului
asupra Uniunii Europene (TUE), este bine ca referirile sa se faca cu
prudenta In ceea ce priveste notiunea de "teritoriu comunitar".
Teritoriul comunitar, la care, adeseori, face referire Curtea de
Justitie a Comunitatilor Europene, apare ca fiind un teritoriu functional,
cu 0 geometrie variabila, potrivit competentelor comunitare.
Dreptul comunitar se aplica oricarui teritoriu In care state Ie
membre actioneaza In carnpul de cornpetente atribuite Comunitatilor
europene.
5. Structura tratatelor comunitare
Cele trei Tratate Comunitare au 0 structura aproape identica care
se ordoneaza in j urul a 4 categorii de clauze.

a) Preambulul ~i dispozitfile preliminarii


Obiectivele finale, statale ~i politice, care i-au animat pe sefii
statelor fondatoare, apar in termeni similari la inceputul si la finalul
preambulurilor.
Obiectivele socio-economice, proprii fiecareia dintre cele trei
Comunitati, sunt enuntate intr-unul din pasajele preambulurilor si
re1uate, apoi, in mod concis, in articolele preliminarii ale Tratatelor,
care enumera diferitele actiuni care trebuie sa fie intreprinse de catre
institutiile comunitare pentru realizarea lor.
Toate aceste dispozitii contin obiective si principii cu caracter
general si nu sunt aplicabile direct; totusi, ele nu trebuie considerate
simpl~ declaratii de intentie.
In situatia in care Curtea de Justitie face referire la acestea, exact
ca la orice alta dispozitie din Tratate, ea le confera un loc specific In
aplicarea metodei de interpretare finaliste. Caracterul "fundamental"
al obiectivelor Tratatelor rezulta din faptul ca' autorii lor Ie-au
mentionat si definit chiar din primele randuri ale Tratatelor. Astfel,
"deoarece ei fixeaza obiectivele fundamentale ale Comunitatii". aceste
dispozitii trebuie sa fie respectate intotdeauna; realizarea lor prezinta
un caracter "imperativ"; efectul util nu po ate fi compromis.
Trebuie remarcat faptul ca Tratatele nu stabilesc 0 ierarhie cu
privire la obiectivele fundamentale, care au un caracter imperativ.
b) Clauzele institution ale
Clauzele institutionale sunt cele care asigura buna functionare a
sistemului institutional" al Comunitatilor europene, In sens larg, asa
cum este e1 descris In prima parte (fondarea Comunitatilor;
organizarea, functionarea si puterile institutiilor; finantele; functia
publica; relatiile exteme).
De regula, acestea sunt considerate ca fiind "Constitutia"
Comunitatilor Cea mai mare parte dintre ele ~are in cele trei Tratate
sub numele de .Jnstitutii". Curtea de Justitie a folosit chiar denumirea
de "Constitutie"
cu privire la Tratatul instituind Comunitatea
europeana sau pe cea de "carte constitutionala".
c) Clauzele materiale
Din punct de vedere cantitativ, clauzele materiale reprezinta cea
mai mare parte a Tratatelor. Acestea sunt dispozitii care definesc
regimul economic si eel social instituite de catre Tratate.
In mod firesc, aceste clauze sunt substantial diferite, de la un
Tratat la altul (in special In ceea ce priveste libera circulatie), In
functie de domeniul pe care-l reglementeaza si de solutiile oferite; mai
mult, in cadrul Tratatului instituind CE figureaza diferente, mai ales In
ceea ce priveste sectoare1e si activitatile economice.
89

88

d) Clauzele finale
Ca in orice tratat international, clauzele finale vizeazs
modalitatile de angajare a partilor, precum si intrarea in vigoare ~i
revizuirea lor.
Tratate solemne, cele comunitare pot fi supuse ratificarii de catre
fiecare stat contractant, conform regulilor lor constitutionale si nu pot
intra in vigoare decat dupa depunerea instrumentului de ratificare de
catre toate statele semnatare.
Tratatul de la Paris a fost redactat intr-o singura lirnba, cea
franceza, dar depozitarul acestuia este Guvernul francez; in schimb,
Tratatele de la Roma, al carer depozitar este Guvernul italian, au fost
redactate in patru limbi (german a, franceza, italiana si olandeza), toate
cele patru texte avand aceeasi forta juridica,
In virtute a actelor de aderare, textele stabilite in limbile engleza,
daneza, irlandeza, greaca, spaniola, finlandeza, portugheza si suedeza
au aceeasi forta obligatorie ca ~i textele originale.

V.2. Izvoare derlvate/secundare'"


1. Analiza detaliata a izvoarelor derivate
Din aceasta categorie a izvoarelor derivate ale ordinii juridice
comunitare nu fac parte acte si documente aparute pe cale
conventional a, ci numai norme realizate de catre Comunitate, in
scopul aplicarii tratatelor.
Capacitatea de a crea reguli de drept apartine anumitor organe
ale UE, aceasta fiind conferita prin tratate sub forma atributiilor, iar
procedura de adoptare a acestora este prealabil stabilita.
Legislatia secundara consta in principal din regulamente,
directive, decizii si avize, care au drept baza reglementarile incluse in
legislatia primara. Foarte multe dintre acestea afecteaza autoritatile
sub-nationale, direct sau indirect.
A. Regulamentul
Comparat de catre Tratatul CEE, din punct de vedere al efectelor
sale, cu legea din sistemul de drept national, regulamentul este
principalul izvor al dreptului comunitar, deoarece prin acesta se
exprima eel mai des puterea legislativa a Comunitatilor.
Din definitia efectelor regulamentului continuta in art. 189 al
Tratatului CEE rezulta mai multe caracteristici ale acestuia, si anume:

65

A se vedea cap V din volumul Uniunea Economica si Monetard.

Istoric. Perspective, Roxana-Daniela

90

Influenta general a pe care 0 exercita, regulamentul continand


dispozitii generale si abstracte;
Obligativitatea
regulamentului,
care il deosebeste
de
recomandari si avize, obligativitate care priveste toate prevederile
sale, spre deosebire de directiva, care este obligatorie numai in
privinta rezultatului;
Regulamentul este direct aplicabil in orice stat membru,
creand in mod direct drepturi si obligatii in sarcina subiectelor de
drept intern prin intermediul prevederilor sale.
B. Directiva
Directiva este un instrument juridic pus in slujba statelor in
vederea realizarii procesului de uniformizare juridica prin apropierea
legislatiei comunitare de legislatiile nationale.
Directiva nu are 0 influenta generala, aceasta adresandu-se
numai anumitor state membre, putand insa avea acest caracter atunci
cand se adreseaza tuturor statelor membre, deci directiva se poate
adresa unuia, mai multor sau tuturor statelor membre;
Obligativitatea
- rezultatul pe care directiva trebuie sa il
obtina este obligatoriu pentru fiecare stat membru caruia i se
adreseaza; totusi este lasata la latitudinea autoritatilor nationale
alegerea formei si a metodelor prin care se ating obiectivele;
Aplicabilitatea directs. Pentru a asigura aplicabilitatea pentru
fiecare cetatean a obiectivelor stabilite de directive, este necesara
adoptarea unui act normativ de transpunere de catre legiuitorul national,
prin care legea nationala sa fie adaptata la obiectivele prevazute in
directive; fiecarui catatean i se ofera drepturi si, in acelasi timp, fiecare
este obligat sa respecte acel act normativ atunci cand directiva este
incorporata in legislatia nationala; transpunerea trebuie efectuata in
rastimpul prevazut de directiva respectiva; atU~i cand transpun directive,
statele trebuie sa aleaga formele nationale cele mai indicate pentru a
asigura eficienta legislatiei comunitare ~i pentru a indeplini cerintele de
siguranta si claritate juridica ~i care sa asigure cetatenilor un regim juridic
susceptibil de a fi contestat principalul obiectiv al directivelor nu este
acela de a standardiza legislatia, ci de a 0 armoniza; in principiu
directivele nu sunt direct aplicabile, totusi Curtea de Justitie a hotarat ca,
in cazuri exceptionale, prevederile individuale ale unei directive pot fi
direct aplicabile, tara a fi necesar un act prealabil de transpunere de
catre acel stat.
C. Decizia
Decizia nu este caracterizata de influenta generalii, asa cum este
regulamentul, ea adresandu-se, deci, aplicarii unor situatii particulare;

Paun, p. 191-193.

91

sta
Decizia prezinta caracterul de obligativitate nu numai in ceea ce
priveste rezultatul ei, dar ~i pentru forme si mijloace;
Decizia beneficiaza de caracterul de aplicare directa in ceea
ce-i priveste pe destinatarii dispozitiilor sale, care pot fi state
persoane fizice sau persoane juridice.
'
D. Recomandarea ~i avizul
Acestea nu sunt izvoare de drept 'in adevaratul sens al cuvantulu]
deoarece nu au forta obligatorie, ci au doar 0 valoare orientativa.
'
In timp ce avizele Comisiei exprima 0 opinie, recomandarils
Comisiei si ale Consiliului invita sa se adopte 0 anumita regula sau
alta de conduita, dar, desi nu sunt obligatorii, ele constituie 0 "sursa
nenegociabila de apropiere a legislatiilor nationale".
2. Analiza sintetica comparativa

a izvoarelor derivate

alta abordare sintetica a izvoarelor derivate ale dreptului


comunitar european, Intr-o analiza comparativa:
A) .Regulamentul
*Este similar legilor din dreptul intern
*Este obligatoriu 'in toate elementele sale, adica atat cu privire la
scopul final propus, cat si cu privire la formele ~i mijloacele prin
intermediul carora se poate ajunge la indeplinirea scopului final; orice
aplicare incompleta e interzisa,
* Se adreseaza subiectelor de drept intern din toate statele membre.
B) Decizia
*Este obligatorie pentru destinatarii desemnati.
*Decizia, asemanator regulamentului si spre deosebire de
directiva, e obligatorie 'in toate elementele sale, adica atat cu privire la
scopul final, cat si cu privire la forme le si mijloacele prin intermediul
carora se poate ajunge la indeplinirea acestui scop; orice aplicare
incompleta e interzisa.
*Spre deosebire de regulament si asemanator directivei, e
obligatorie pentru subiectele de drept intern din anumite state membre, ca
regula generala
C) Directiva
*Spre deosebire de regulament, cunoaste tehnica legilor cadru
completate cu decrete de aplicare; directiva e obligatorie numai cu privire
la scopul final propus, lasand la dispozitia statelor membre posibilitatea
de a folosi acele forme si mijloace pe care Ie considera oportune
*Este obligatorie, dar numai pentru subiectele de drept intern din
anumite state membre, ca regula generala, deoarece, ca exceptie,
aceeasi directiva se poate adresa si subiectelor de drept intern din toate
92

membre, dar, in acest caz, acest lucru se specificaJprecizeaza 'in


tele
continutul ei.
D) Recomandarile ~i avizele
*Nu sunt izvoare derivate in sensul celor de mai sus, adica acestea
nu tin, nu teaga, nu obliga, si au numai un rol orientativ pentru conduita
subiectelor de drept carora li se adreseaza.
V.3. Norme care provin din angajamentele externe ale
Comunitlitilor Europene (CE)
Fac parte din categoria izvoarelor de dreptului international si sunt
acorduri, conventii mcheiate de CE cu alte subiecte de drept international,
In temeiul calitatii lor de subiect de drept international
Nivelul pe care 11ocupa aceste norme in ansamblul ordinii juridice
internationale e un nivel inferior izvoarelor primare, dar superior
izvoarelor derivate
1.
1) Clasificare
acordurile incheiate de comunitati cu statele terte sau cu
organizatii
internationale
2) actele
unilaterale adoptate de organele 1nfiintate prin acordurile
ilor;
or
externe3)ale
Comunitat
unele
tratate incheiate
de statele membre ale comunitatil
cu.
statele terte;
4) angajamente externe.
V.4. Izvoare complementare
*Sunt acele nonne ce se gasesc In campul si 'in prelungirea
izvoarelor
*Facprimare;
parte atilt din categoria izvoarelor de drept intern, cat si din
ii66
categoria celor de drept international
*Cu privire la izvoarele complementare, distingem 3 situat
:
1) materii ce sunt reglementate exclusiv la 11ivelul CE, fiind de
competent
exclusiva a acesteia; in cazul acestei materii, orice
a
amestec, sub aspectu\ reglementarii, e interzis;
r
i
A se vedea analiza detaliata din acest capitol pet. VI. Particularitat
r
ale aplicarii legislatiei comunitare 'in ordinea juridica a statelo membre,
ii
conform Manualului realizat cu finantare PHARE pentru participant
la
cursu I de Drept comunitar ~i integrare europeana organizat de Institutul
National de Administratie, Bucure~ti ~i adresat functionarilor publici.
93
66

2) materii ce sunt in competenta exclusiva a statelor membre ale


CE; orice amestec din partea CE e interzis, fiind considerat incalcare a
tratatelor institutive/modificatoare;
3) materii guvernate de competenta concurenta a CE si a statelor
membre, sub aspectul reglementarii, caz in care daca exista conflict,
prioritatea apartine dreptului comunitar.
1. Clasificare
I) Conventia comunitara
2) Deciziile ~i acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor
statelor membre reunite in Cadrul Consiliului
3) Declaratiile, rezolutiile ~iluarile de pozitie relative ale Comunitatilor
4) Dreptul complementar si ordinea juridica comunitara

V.5. Izvoare nescrise


a) metodele de interpretare ale Curtii de Justitie;
b) principiile generale de dr. ale statelor membre si tehnice.

V.6. Particularitatl ale aplicarf legislatiei comunitare in ordinea


juridica a statelor membre
*Prin natura sa, dreptul comunitar detine 0 forta specifica de
patrundere in ordinea juridica a statelor membre. Acesta (dreptul
comunitar) reprezinta dreptul fiecaruia dintre aceste state, ocupand
primulloc in ierarhia textelor normative.
*Autonomia ordinii juridice comunitare nu exclude colaborarea
cu sistemele juridice nationale, cooperare care este nu numai utila, dar
si necesara si care se exprima, in principal, printr-o participare a
autoritatilor statale la punerea in aplicare a dreptului comunitar.
Ordinea juridica a Comunitatilor europene se caracterizeaza prin:
1. aplicabilitatea imediata in dreptul intern al statelor membre;
2. aplicabilitatea directa in dreptul intern al statelor membre;
3. aplicabilitatea prioritara in raport cu dreptul intern al statelor
membre.

1. Aplicabilitatea imedlata in dreptul intern al statelor membre


*Dreptul comunitar, prin jurisprudenta
Curtii de justitie,
postuleaza teoria monista a dreptului international, impunand
respectarea
normelor sale in statele membre. Astfel, norma
international a va fi imediat aplicabila, rara a mai fi admisa ori
transformata in ordinea interna a state lor parti,

*Tratatele institutive au fost incluse in ordinea juridica a fiecarui


stat fondator, fie prin dispozitiile constitutionale, fie prin alte tipuri de
dispozitii legislative.
*Aceste tratate au fost admise formal si in statele traditional
dualiste, cu efectul inglobarii tratatului in dreptul intern.
*Aplicabilitatea imediata a regulamentelor nu creeaza probleme in
statele moniste, forta obligatorie a dispozitiilor pe care reglementarile le
comporta nu se subordoneaza interventiei autoritatii statelor membre.
*In privinta deciziilor si directive lor adresate statelor membre,
acestea cer categoric masuri nationale de aplicare, dar competenta
astfel rezervata autoritatilor nationale este una de executare ~i nu de
admitere. Aceste acte beneficiaza de 0 aplicabilitate imediata si sunt
integrate in ordinea juridica a statelor membre, prin simplul efect al
publicarii lor comunitare.
*Acordurile externe incheiate de catre Consiliul Cornunitatilor si
publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene sunt, prin acest
fapt, introduse in ordinea juridica nationala, tara sa mai fie nevoie de
ratificarea sau de publicare nationala.

2. Apiicabilitatea directa in dreptul intern al statelor membre.


Efectul direct
*Aplicabilitatea directs a dreptului comunitar desemneaza faptul
ca eficacitatea regulilor sale nu ar putea fi subordonata anumitor
formalitati pentru introducerea acestuia in ordinea juridica interna si,
cu atat mai putin, transformarii sale in drept intern.
*Efectul direct reprezinta "dreptul oricarei persoane de a cere
judecatorului sa i se aplice prevederiie tratatelor, regulamentelor,
directivelor sau deciziilor comunitare. Judecatorul are, de asemenea,
obligatia de a se folosi de aceste texte, oricare ar fi legislatia tarii
careia ii apartine,,67.
*Curtea de justitie, in renumita hotarare Van Gend and Loos, din
5 februarie 1963, a 1egat, in mod explicit, efectul direct de autonomia
ordinii juridice comunitare.
tf
*Efectul direct nu poate diferi, in existenta ~i consecintele sale,
de la un stat la altul, principiile unitatii ~i uniformitatii dreptului
comunitar impunand 0 definitie a efectului direct.
*Pentru a se realiza efectul direct este necesar ca dispozitiile
cuprinse in diferite izvoare ale dreptului comunitar sa fie clare, precise
67

p.248.
94

Lecourt Robert, L'Europe

des juges, Bruylant, Bruxelles, 1976,


95

si complete din punct de vedere juridic. Este necesar, de asemenea, ca


ele sa fie neconditionate, sa nu prevada, deci, nici 0 rezerva prin care
aplicarea lor sa fie subordonata unei dispozitii de drept intern.
*Din punct de vedere tehnic, al redactarii, normele comunitare
trebuie sa fie perfecte, sa creeze drepturi si obligatii particularilor rara
sa necesite adoptarea unor dispozitii interne sau interventia actelor
comunitare. Nu trebuie sa se impuna judecatorului nici 0 judecata de
valoare care sa depaseasca limitele unei aprecieri juridice68.

VI. REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE ~I MONET ARE OBIECTIV ESENTIAL AL DESA V AR~IRII UNIUNII
EUROPENE (UE)

3. Aplicabilitatea prioritara in raport cu dreptul intern al


statelor membre (Prioritatea dreptului comunitar)

Vl.l. Sediul materiei in dreptul international institutional


comunitar in privinta Uniunii Economice ~i Monetare (UEM)"

* Prioritatea apare ca 0 exigenta fundamentala intr-o ordine de


integrare, caci, daca s-ar recunoaste 0 anumita eficienta unei
manifestari de vointa a autoritatii nationale, care ar fi contrara
regulilor comune, ar insemna sa se compromita constructia urmarita
de state, autoare ale tratatelor.
*Prioritatea reprezinta 0 "conditie esentiala" a dreptului
comunitar, care n-ar putea exista ca drept dedit sub conditia de a nu
putea fi zadarnicit de dreptul state Ior membre.
*Dreptul comunitar, originar si derivat, face parte integranta, cu
rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia
dintre statele membre.
*Prioritatea nu este un privilegiu exclusiv recunoscut numai
tratatelor institutive ale Comunitatilor.
Deciziile adresate institutiilor comunitare, statelor membre, se
impun tuturor organelor statului destinatar, inclusiv jurisdictiilor sale, care
nu pot opune, In contradictoriu, dispozitii interne de natura legislativa.

Tratatul de la Maastricht, la 27 februarie 1992 introduce


dispozitii noi privind: cetatenia unionala, principiul subsidiaritatii,
politici comunitare, uniunea economic a si monetara, precum si referiri
la structura institutionala si procedura legislativa.
Astfel, cuprinde dispozitii relative la instaurarea Uniunii
Economice si Monetare In Titlul II - "dispozitii pentru modificarea
Tratatului instituind Comunitatea Economica Europeana,,69, fiind
introduse urmatoarele articole: art. 3A si 3B din prima parte, intitulata
"principii"; art. 73 A ~i 73 H - In cadrul partii a treia, intitulata
"Politicile Comunitatii", in capitolul4 referitor la "Capitaluri ~i plati";
totodata, este inserat un nou titlu cuprinzand patru capito le: politica
economica (art. 102A la 104C), politic a monetara (art. 105 la 109),
dispozitii institu~onale (art. 109A la 109D) ~i dispozitii tranzitorii (art.
109E la 109M) 0, sub denumirea generic a .Politica economic a si
monetara" .
Aceste texte sunt completate printr-o serie de protocoale si
declaratii relative la Uniunea Economica ~i Monetara, cu precizarea ca
protocoalele fac parte integranta din tratat.
Tratatul realizeaza 0 separatie neta tntre politica economic a si
cea monetara, fiind totusi presupusa 0 atltmita convergenta a lor,
legata de obiectivele de tndeplinit si avand de asemenea in vedere
faptul ca uniunea monetara trebuie sa se intemeieze pe 0 coerenta in
dezvoltarea economic a si pe 0 coordonare a politicilor economice
aferente uniunii economice, lara a se ignora marile orientari ale

Teorii privind prioritatea dreptului comunitar


Cu privire la prioritatea dreptului comunitar au fost elaborate
urmatoarele teorii:
a. teoria armonizarii dreptului comunitar cu dreptul national;
b. teoria substituirii dreptului national de catre dreptului
comunitar;
c. teoria coordonarii dreptului intern cu dreptul comunitar si
d. teoria coexistentei dreptului comunitar cu dreptul national al
state\or membre ale Uniunii Europene.

Art. G4, G5, Gl5, G25.


Alte articole au fost amendate, pentru a tine seama de existenta unei
Banci Centrale Europene, in speta art. 173,175,176,177,180,184 si 215.
A se vedea Roxana-Daniela Paun, Sect. a IV-a (p. 55) Cap.I, din
volumul Uniunea Economicd si Monetara. Istoric. Perspective.
97
69

70

68 Cartou Louis, Clergerie Jean-Louis, Gruber Annie,


Patrick, L' Union Europeenne, Editura Dalloz, 2000, p. J 51.
96

Rambaud

CAPITOLUL

VI

Ordinea de drept cornunltara

Statele membre, prin Tratatele constitutive au inteles sa creeze intre ele nu numai 0
uniune cat mai stransa economics si politica, dar si 0 ordine proprie de drept. Existenta unui
sistem propriu dotat cu puteri pub lice asemanatoare oricarui stat national, cat ~i a unui
sistem de norme foarte diverse si ierarhizate, precum si a organelor proprii ce vegheaza la
realizarea ~i respectarea dreptului comunitar, au permis Curtii de Justitie sa statueze cii
Uniunea Europeana dispune de propria ordine de drept si jurisdictie.
Ordinea de drept cornunitara se particularizeaza prin doua trasaturi generale: este 0
ordine de drept interna si este 0 ordine de drept integrata In ordinea juridica nationala a
statelor membre. Prin aceste caractere, prin existenta unui sistem propriu de izvoare de
drept si jurisdictie, ordinea de drept cornunitara se deosebeste fundamental de ordinea de
drept internationala, care se intemeiaza pe relatiile dintre state si deplinul control al acestora
asupra dreptului.
Dreptul Uniunii Europene are In statele membre 0 aplicare imediata si directa, ell
prioritate sau intaietate fata de norma nationala In acelasi domeniu de reglementare, ceeace
asigura realizarea finalitatii prevazuta In tratate. Sistemele nationale devin annonizate intre
ele, In limitele unei conceptii axiologice europene, ce se contureaza pe masura adancirii
integrarii.

Seciiunee I
Izvoare de drept comunitar
Ca orice ordine de drept intern, ordinea juridica cornunitara rezulta din diferentierea
normelor in raport dupa izvorul lor formal ~i din ierarhizarea normelor in raport de
autoritatea care le-a fost conferita. Ca orice ordine de drept dispune de propria sa
autonomie.
In cadrul sistemului de drept al Uniunii Europene distingem patru mari categorii de
izvoare, pe care Ie putem denumi generic: dreptul originar, dreptul derivat, dreptul
complementar si dreptul jurisprudential. Ansamblul dreptului Uniunii se particularizeazi
prin anumite caractere, modalitati proprii de punere In aplicare ~i de integrare In ordinea
juridica a statelor membre.
A. Dreptul originar
Dreptul originar sau primar este dat de ansamblul actelor intemationale ce privesc
constituirea si modificarea Comunitatilor si a Uniunii Europene, precum si alte instrumente
conventionale de aceeasi irnportanta. Ele sunt considerate ~i izvoare de drept intern pentru
Uniune, dar ceea ce prirneaza este caracterul de norme juridice adoptate intre state, de drept
international.

Partea a JJ-a

~nu numai 0
xistenta unui
;at si a unui
vegheaza la
, statueze ca
erale: este 0
nationala a
: izvoare de
~ordinea de
,I al acestora
: directa, cu
:are, ceea ce
mizate intre
ra adancirii

iferenperea
raport de
propria sa
ategorii de
at, dreptul
.ularizeaza
in ordinea

ce privesc
istrumente
em pentru
~,de drept

171

In cadrul izvoarelor de drept originar putem distinge trei categorii:


- Tratatele constitutive: Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 privind Comunitatea
Europeana a Carbunelui ~i Otelului (CECa), Tratatele de la Roma din 25 martie 1957
privind Comunitatea Economica Europeana (CEE) ~i Comunitatea Europeana pentru
Energie Atomica (CEEA);
- Tratatele si acordurile de modificare sau adaptare a tratatelor constitutive, in ordine
cronologica: Conventia privind unele institutii comune (prima fuziune) din 25 martie 1957;
Tratatu! de la Bruxelles privind instituirea unui Consi!iu si a unei Comisii unice din 8
aprilie 1965; Decizia ~i Tratatul de la Luxemburg privind modificarea unor dispozitii
financiare ~i bugetare din 21-22 aprilie 1970; Tratatul si Actul de aderare privind
Danemarca, Irlanda si Marea Britanie din 22 ianuarie 1972; Tratatul de la Bruxelles privind
modificarea unor dispozitii bugetare din 22 iulie 1975; Decizia ~i Actul privind alegeri!e
universale si directe pentru Parlamentul european din 20 septembrie 1976; Tratatul si Actul
deaderare privind Grecia din 28 mai 1979; Tratatul de la Bruxelles privind Groenlanda din
13martie 1984; Tratatul si actul de aderare privind Spania si Portugalia din 12 iunie 1985;
Actul Unic European din 1 iulie 1987; Tratatul de la Maastricht din 1 noiembrie 1993;
Tratatul de la Amsterdam din 17 iunie 1997; Tratatul de la Nisa din 1 februarie 2002;
Tratatul de aderare privind Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovenia, Slovacia si Ungaria, din 1 mai 2004; Tratatul de aderare privind Romania si
Bulgaria din 1 ianuarie 2007; Tratatul de la Lisabona din 1 decembrie 2009.
- Protocoale, declaratii, conventii, documente si tabele anexe la diferitele tratate, pe
care Curtea de Justitie le-a considerat ca avand aceeasi forti! obligatorie ca si actele de baza
pe care le insotesc ~i completeaza,
Aceste trei categorii de acte internationale formeaza un tot unitar ce se prezinta sub
forma unui ansamblu de tratate incheiate si ratificate de state!e membre dupa toate regulile
dreptului international.
Tratatele au ca obiect crearea si functionarea unor organizatii internationale ~i con tin
dispozitii particulare ce privesc aplicarea in spatiu si timp, modificarea, revizuirea si
adaptarea lor. insu~i tratatele prevad coexistenta lor ~i faptu! ca formeaza un tot unitar.
Cea mai mare parte a materiei parcursa pana ill prezent a reprezentat analiza unor
nonne de drept comunitar originar: constituirea, scopul, structura organica si functionala,
CECa, CEE si CEEA; crearea si evolutia sistemului institutional; aplicarea ill spatiu la
teritoriul geografic al Europei si al tiiri10r aflate sub jurisdictia unui stat membru; aplicarea
in timp In principiu nelimitat; adaptarea tratatelor cu ocazia aderarii lor succesive;
compunerea, statutul, functionarea ~i atributiile Institutiilor ~i a celorlalte organe; sistemul
bugetar ~i de finantare; reprezentarea si relatiile cu tertii; actele ce pot fi adoptate de fiecare
organ si valoarea lor; regulile de drept substantial si procedural; regimullingvistic si sediul;
principiile constitutive si ale politicilor generale si sectoriale etc.
In mod firesc categoria normelor de drept comunitar este cea mai importanta, avand
o forta juridica superioara in raport cu celelalte norme comunitare. Dreptul originar este cel
mai important izvor juridic al Uniunii si se bucura de 0 forti! juridica superioara, restul
acte!or adoptate de state si institutii fiind conforme cu el. Ca natura, izvoarele de drept
originar sunt acte de drept international si totodata de drept intern pentru statele membre,
prin ratificare de state intrand 'in ordineajuridica interna a acestora.
Ca tehnica normativa, ele au fost adoptate dupa toate regulile dreptului tratatelor si
intra in vigoare prin ratificare, conform procedurii prevazuta de state. La inceput s-a folosit

172

DREPT INSTITUTIONAL

COMUNITAR

cu precadere referendumul, In ultimii ani - de ex. Tratatul de la Lisabona - s-a recurs de


regula la procedura parlamentara, folosita si la ratificarea Tratatului de aderare a Rornaniei
si Bulgariei la Uniunea Europeana. Toate tratatele prevad si procedura revizuirii lor.
In ceea ce priveste tehnica normativa, majoritatea tratatelor sunt un multiplu de acte
de drept international. Acest specific este pastrat ~i de Tratatul de la Lisabona este un
multiplu de acte: Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Tratatul privind Functionarea
Uniunii Europene (TFUE) ~i Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
(CDFUE).
B. Dreptul derivat

...

Dreptul comunitar derivat este dat de actele unilaterale ale Institutiilor. EI este tot un
drept normativ, dar are un caracter derivat in raport cu prima categorie prin faptul ca este
elaborat In aplicarea ~i pentru aplicarea tratatelor. Actele de drept derivat sunt adoptate la
nivelul institutiilor, prin exercitarea 'in comun a puterii de reglementare, In cadrul
institutiilor legislative - Parlamentul European si Consiliu.
Tratatele prevad nomenclatura izvoarelor de drept derivat, in ordinea caracterului
general si obJigatoriu distingem:
a) Regulamentul (si decizia generala CECO) este un act cu caracter obligatoriu ce
cuprinde norme generale si abstracte ce au In vedere 0 categorie larga de situatii obiectiv
determinate ~i de subiecte determinate generic si se aplica direct state lor membre si
resortisantilor. Conform art. 288 aJin. 2 TFUE .Regulamentul are aplicabilitate generala,
Acesta este obligatoriu In toate elementele sale si se aplica direct 'in fiecare stat mernbru".
Curtea de Justitie a precizat cii aceasta categorie de acte are 0 putere normativa
completa, fiind un act cornunitar integrat In ordinea juridica nationala a statelor membre.
A~a cum arata ~i tratatele, Regulamentul este un act cu caracter general, obligatoriu in toate
elementele sale, direct aplicabil in oricare dintre statele membre, caracter precizat de Curte
In repetate randuri: CJCE C244/88; C6/68; CI28/78; C39/70; C274/83; C43/71.
Regulamentul ~i decizia generala CECO au acelasi regim juridic.
Acest tip de act intra in vigoare de regula la data prevazuta In insusi actul respectiv,
iar daca nu se prevede 0 data va intra in vigoare dupa implinirea a 20 de zile de la
publicarea In JurnaJul Oficial al Uniunii Europene. Ca norma de drept se supune
principiilor neretroactivitatii in timp si aplicarii imediate.
b) Directiva (si recomandarea CECO) este un act obligatoriu care se particularizeaza
prin faptul ca leaga statele membre sub aspectul rezultatului ce trebuie obtinut ~i lasa
autoritatilor nationale competente formele ~i mijloacele de realizare efectiva a finalitatii
(art. 189 CEE, art. 161 CEEA si art. ]4 CECO).
Acest tip de act prezinta urmatoarele caractere: este obligatoriu pentru statele
membre doar in ceea ce priveste atingerea unui rezultat; nu este general si de aceea trebuie
adus la cunostinta statelor carora se adreseaza prin notificare de catre organul care a emis
actuJ; nu are aplicabilitate directa intrucat rezultatul prevazut va fi obtinut numai in urma
adoptarii de catre statul membru a unui act normativ intern care va contine formele ~i
mijloacele de aplicare. Aplicare directa asupra subiectelor de drept are numai actul national
care face parte din ordinea juridica interna. Actul national va avea caractereJe juridice
prevazute de sistemul de drept intern si In acest cadru va primi aplicare.

Partea a 11-

Conf
membru de!
competenta
Partie
metoda de r
act al Uniu
juridice, ~i
pnn care S-l
in forma no
La transpun
comunitara
Dadi
atunci trans
Dire(
diversitate.
altul prin c
conflictuJui
Direl
cu atributii
transpunere
coresponde
Dim
pecuniar e1
C239/85.
Dire
de transpur
CJCECI7,
Pan~
nicio cerer
obiect ado]
compromit
Ace
obligatiilor
face difici
scopuJ ace
Din
litigiu, ci
comparare
~j finalitan
Dac
indrepta It

neimplerm
conforma
suferit urr
directiva.

COMUNITAR

- s-a recurs de
ire a Rornaniei
irii lor.
ultiplu de acte
abona este un
IFunctionarea
mii Europene

EI este tot un
faptul ca este
nt adoptate la
re, In cadrul
1 caracterului

)bligatoriu ce
uatii obiectiv
r membre si
tate generals,
membru".
re normativa
elor membre.
uoriu In toate
izat de Curte

tul respectiv,
Ie zile de la
t se supune
ticularizeaza
[inut si lasa
. a finalitatii
entru statele
ceea trebuie
care a emis
mai in urma
~ formele ~i
ctul national
rele juridice

Partea a II-a

173

Conform art. 288 alin. 3 TFUE ,,Directiva este obligatorie pentru fiecare stat
membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasand autoritatilor nationale
competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele".
Particularitatile sale ne permit sa afirmam ca directiva are 0 natura dubla, atat ca
metoda de reglementare, cat si ca organism de la care emana, intrucat avem pe de 0 parte un
act al Uniunii ce stabileste 0 politica de unnat ~i un model de reglementare a situatiei
juridice, ~i un alt act, strict national, care asigura finalitatea acestei politici comunitare si
prin care s-a realizat transpunerea in dreptul intern a continutului legislativ al directivei, dar
In forma normativa aleasa de fiecare stat in parte ~i cu respectarea particularitatilor statului.
La transpunerea directivei se are in vedere corelarea legislatiei interne deja existente cu cea
comunitara avuta in vedere - CJCE C70/83.
Daca statuI membru are acoperita In dreptul intern cele reglementate prin directiva,
atunci transpunerea ei nu e necesara.
Directiva asigura respectarea a doua principii si finalitati conjuncte: unitate, dar in
diversitate. Aceasta face ca in cadrul Uniunii sa existe 0 diferenta minima de la un stat la
altul prin continutul reglementarilor, ceea ce face ca sa nu dispara posibilitatea aparitiei
conflictului de legi, adica problema determiniirii legii competente.
Directiva are un efect vertical, in sensul ca obliga doar autoritatile state lor membre
cu atributii de reglementare, sa adopte acte nonnative interne prin care asigura atat
transpunerea directivei in dreptul intern ~i putere sanctionatorie dreptului Uniunii. dar ~i
corespondenta cu restul legislatiei, in fiecare SM.
Directiva nu cuprinde sanctiune. Actiunea in justitie, unele masuri cu caracter
pecuniar etc., sunt prevazute numai 'in actul national, adoptat la transpunerea ei - CJCE
C239/85.
Directiva prevede intotdeauna un tennen de intrare in vigoare, cat ~i un tennen Iimita
de transpunere in dreptul intern. StatuI nu se poate sustrage de la implementarea directiveiCJCE CI7/85, si nici nu poate invoca tennenul scurt pentru implementare CJCE C144/97.
Pana la implinirea termenului de transpunere 'in dreptul intern, nu poate fi formulata
nicio cerere relativa la transpunerea in dreptul intern, dar se pot formula actiuni care au ca
obiect adoptarea inlauntrul tennenul de implementare a unor masuri legale interne care ar
compromite ulterior scopul directivei.
Aceste actiuni se intemeiaza pe obligatia de loialitate a statelor in respectarea
obligatiilor asumate prin tratate si astfel ele trebuie sa se abtina de la masuri interne care ar
face dificila transpunerea directivei in dreptul intern, compromitand in tot sau in parte
scopul acesteia - CJCE C 129/96.
Directiva nu poate fi invocata de principiu ca izvor de drept in solutionarea unui
litigiu, ci=Iiumai actul intern prin care ea a fost implementata, dar poate fi invocata In
compararea actului de implementare, in sensul interpretarii acestuia, in raport de continutul
si fmalitatea directivei.
Daca directiva nu a fost adoptata In tennenul prevazut, partea interesata se poate
indrepta impotriva statului si/sau autoritatii nationale pentru prejudiciul suferit ca unnare a
neimplernentarii si pentru ca legitima sa asteptare era de a avea 0 reglementare interna
conforma continutului directivei. Partea poate pretinde pe cale incidentala ~i prejudiciul
suferit unnare drepturilor pe care le-ar fi avut in dreptul intern si care erau previizute de
directiva.

174

DREPT INSTITUTIONAL COMUNITAR

Fata de cele aratate, directiva ~i recomandarea CECO reprezinta un mijloc de


coordonare a legislatiilor nationale si implicit de armonizare a acestora cu sistemul
comunitar.
c) Decizia (decizia individuala CECO) este un act cu caracter obligatoriu, individual
si cu aplicare directa asupra subiectului avut In vedere. De regula, decizia se adreseaza
particularilor, persoane fizice sau juridice. Prin exceptie se poate adresa unui stat si In
aceste conditii, la fel ca si 0 directiva va primi aplicare doar dupa ce statui va adopta
normele de drept intern prin care va pune In aplicare decizia respectiva,
Conform art. 288 alin. 4 TFUE, decizia este actul individual, obligatoriu In toate
elementele sale pentru subiectele de drept avute In vedere. Acest caracter a fost precizat In
mod constant de jurisprudenta - CJCE C22/62; C60/81.
Fiind un act cu caracter individual, decizia este supusa notificarii. Lipsa acestei
formalitati atrage inopozabilitatea actului fara,de subiectul avut in vedere nu si vaJabilitatea
deciziei. Decizia poate fi retrasa sau abrogata de organul emitent.
d) Recomandari si avize sunt acte cu caracter consultativ si in aceste conditii ele nu
sunt un veritabil izvor de drept, avand valoarea unor mijloace de orientare a
comportamentului si a legislatiilor, Curtea de Justitie le-a calificat drept izvoare indirecte de
apropiere a legislatiilor nationale, Un loc aparte II ocupa avizele date de Curtea de Justitie
In procedura necontencioasa si care sunt acte obligatorii pentru celelalte Institutii si statele
membre.
e) Acte atipice neprevazute de tratate: regulamente interioare, regulamente de
procedura, rezolutii, comunicate, declaratii comune. Ele sunt rezultatul practicii, nevoii de
reglementare interna a activitatii organelor de baza sau de consemnare a unor atitudini
comune ale statelor membre sau ale membrilor I nstitutiilor.
In afara reguJamentelor interne si de procedura, celelaJte acte nu au forra, obligatorie,
fiind mai mult acte cu caracter politic si ca atare nu sunt izvor de drept.
Actele de drept comunitar derivat sunt date cu respectarea principiului cornpetentelor
atribuite fiecarui organ al sistemului institutional ~i trebuie sa fie conforme cu dispozitiile
tratatelor si cu normele dreptului comunitar originar. Ele se supun unei ierarhii, fiind 0
problema de validitate pentru actele de drept derivat conformitatea lor cu tratatele, cu
dreptul originar.
Cu privire Ja actele de drept derivat Curtea, prin jurisprudenta sa a precizat ca:
- Natura actului adoptat de institutii este data de scop, obiect, continut si intinderea
reglementarii, Tara a se limita la denumirea pe care institutia emitenta a acordat-o - CJCE
C20/58; TPI C122/96;
- Alegerea actului - sa fie eel mai apropiat de scopul urmarit - CJCE Cl1166;

C61172;
- Or ice act obligatoriu trebuie sa aiba un temei juridic dat de tratate in baza caruia a
fost adoptat (problema de validitate); aceasta este un imperativ al principiului securitatii
juridice - C325/91 Franta c. Comisie; C45/86;
- Alegerea unui temei juridic nu depinde doar de optiunea unei institutii, ci de
elemente obiective ce privesc scopul urmarit - probleme susceptibile de control in justitie C300/89 Comisie si Parlamentul European c. Consiliu; C165/87; C259/95;
- Motivarea actului este obligatorie, fiind prevazuta de tratate - CJCE C3/67;
C45/86; C 195/80; C254/95;

Partea a II-a

- Auten
nulitatea. Ea c
adoptat ~i de SI
-lntrare
Europene. Reg
eu indicarea de
data publicarii .
vigoare de la dr
nu sunt 0 cauz
C98178; C227/~
- Statele
intelesului terti
Procedura form
- Actul t
exceptii, cu re
C122/91;
- Dupa a
numai de catre
CJCE C I02/63;

C.Drept

Dreptul (
privesc Comuni
statelor membn
inferioare nom
tratatelor.
Distingen
hotarari (decizii
puterilor acorda
supuse ratificari
in vigoare avanc
In categ,
Cornunitati/ Un
vasta si diversa
unor state sau ~
protectia mediul
Toate ace
iar In ceea ce pr
Izvoared
international ~i
exereitarea com
De reguf
raspundere inte
semnatare - CJI
dreptul intern al

::OMUNITAR

Partea a JJ-a

un mijloc de
cu sistemul

- Autentificarea actului obligatoriu este 0 conditie de validitate, sanctiunea fiind


nulitatea. Ea consta In semnarea, In original, a actului de Presedintele Institutiei care I-a
adoptat si de Secretarul General al acesteia CJCE C286/95; TPI C287/95;
- lntrarea In vigoare a actului este data de publicarea In Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene. Regulamentele ~i directivele intra in vigoare la data prevazuta in act (ulterioara,
cu indicarea de term en), iar daca nu se prevede un termen, intra in vigoare la 20 zile de la
data publicarii In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Actele cu caracter individual intra III
vigoare de la data notificarii lor. Nepublicarea in Jurnalul Oficial sau lipsa notificarii actului
nu sunt 0 cauza de nulitate a respectivului act, ci doar 0 cauza de inopozabilitate - CJCE
C98178; C227/92;
- Statele membre nu pot modi fica, prin acte unilaterale, continutul, intinderea sau
intelesului termenilor - CJCE CI43/83; C237/84; C206/98. Se pot face "rezerve".
Procedura formularii de rezerve are loc In momentul semnarii si adoptarii actului.
- Actul comunitar produce efecte, de principiu, pentru viitor, dar sunt acceptate si
exceptii, cu respectarea principiului legitimelor asteptari - CJCE C212/80; C331/88;
C122/91 ;
- Dupa adoptarea unui act obligatoriu, acesta poate fi modificat sau chiar retras, dar
numai de catre institutia care I-a adoptat, cu respectarea principiului legitimelor asteptari CJCE C 102/63; C 15/85; C89/96.

'iu, individual
se adreseaza
nui stat ~i In
'ul va adopta
toriu In toate
st precizat In
Lipsa acestei
i valabilitatea
onditii ele nu
orientare a
~indirecte de
ea de Justitie
utii si statele
ulamente de
.ii, nevoii de
nor atitudini
iobligatorie,
nnperentelor
I dispozitiile
rhii, fiind 0
tratatele, cu
It ca:
~iintinderea
it-o - CJCE

::::E

CII/66;

aza caruia a
ti securitatii
itutii, ci de
In justitie 'CE C3/67;

175

C. Dreptul complementar
Dreptul comunitar complementar este dat de ansamblul actelor conventionale ce
privesc Comunitatile/ Uniunea. Intra In aceasta categorie hotararile luate de reprezentantii
statelor membre reuniti In Consiliu. Aceste acte au un caracter conventional si nu sunt
inferioare normelor de drept derivat, intrucat sunt date In executarea propriu-zisa a
tratatelor.
Distingem doua tipuri de acte: acorduri incheiate In temeiul prevederilor tratatelor ~i
hotarari (decizii) ale reprezentantilor statelor membre reuniti in Consiliu, luate In limitele
puterilor acordate si In realizarea atributiilor acestui organ. Acordurile ~i hotararile sunt
supuse ratificarii statelor membre conform procedurilor nationale ~i dupa ratificare ele intra
In vigoare avand un caracter obligatoriu pentru parti.
In categoria actelor de drept complementar intra si acordurile incheiate de
Comunitati/ Uniune cu statele terte si organismele internationale. Este 0 categorie foarte
vasta si diversa de acte internationale ce pot imbraca forma acordurilor de asociere la UE a
unor state sau grupuri de state terte, acorduri comerciale, vamale, de asistenta, cercetare,
protectia mediului etc.
Toate aceste acte, dupa ce au fost ratificate de partile contractante devin obligatorii,
iar In ceea ce priveste Uniunea, ele fac parte din ordinea proprie de drept.
Izvoare de drept conventional sau complementar au 0 natura juridica rnixta de drept
international si drept intern pentru state Ie membre si aceasta intrucat ele se adopta In
exercitarea competentelor partajate/ comune/ concurente ale Uniunii - CJCE C 1/78.
De regula, aceste acte sunt negociate de state, reunite In Consiliu ~i angajeaza 0
raspundere internationala a statelor membre, in caz de neexecutare de catre statele
semnatare - CJCE C 327/91. De la intrarea acestor acorduri in vigoare, ele fac parte din
dreptul intern al Uniunii-CJCEC181173;
C12/86.

176

DREPT INSTITUTIONAL

COMUNITAR

Intra in aceasta categorie acordurile comerciale (educatie, sanatate, servicii sociale),


acordurile de asociere (cu Turcia, din 1963), acordurile de cooperare (cu zona Maghreb Maroc, Algeria, Tunisia; cu zona Machrek - Egipt, Liban, Siria: cu Israel).
Acordurile interstatale pot fi incheiate de state Inainte sau dupa aderarea la CE/UE ~i
sunt strans legate de atingerea scopului tratatelor. De regula ele sunt conventii in materie
civila si cornerciala, cu reglementari de drept substantial sau procesual, ce privesc raporturi
juridice intracomunitare si solutionarea lor se face prin norme comune statelor membre.
Cele mai cunoscute in acest sens sunt Conventia de la Bruxelles din 1968 privind
competenta de judecata ~i executarea hotararilor judecatoresti, dispozitii preluate de
Regulamentul 44/2001 ~i Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila In
raporturile civile ~i comerciale, dispozitii preJuate de Regulamentul Roma 1(2008).
D. Dreptul jurisprudential
Jurisprudenta Curtii de Justitie este 'in sistemul de drept al Uniunii un izvor de drept.
in general, jurisprudents nu este considerata ca 0 veritabila sursa de drept, solutiile fiind
date In aplicarea normelor de drept scris, continute in tratate, acte de drept derivat si
conventional. Cu privire insa la precizarea principiilor generale si a drepturilor
fundamentale, statuarile Curtii de Justitie sunt izvoare de drept nemijlocit.
Toate hotararile Curtii de Justitie, cu exceptia celei date in solutionarea recursului In
anulare sunt obligatorii ~i au autoritate de lucru judecat. In mod particular Curtea de Justitie
are importanta misiune de a interpreta dispozitiile tratatelor si de a preciza, In raport de
ansamblul normelor de drept propriu, principiile generaJe si drepturile fundamentale ce
guverneaza acest sistem de drept.
Aceasta situatie particulars se datoreaza irnprejurarii ca tratatele au fost preocupate
indeosebi de elaborarea unor reglernentari economice, acordand mai putina atentie
principiilor si regulilor de drept. Uneori aceste principii sunt doar prezumate. In toate
situatiile, tinand cont de ansamblul normelor Uniunii, de finalitatea constructiei europene ~i
de particularitatile sistemului institutional, Curtea de Justitie are misiunea de a elabora
principiile generale de drept si de a preciza care sunt drepturile fundamentale recunoscute
de acest sistem.
Principiile generale trebuie sa corespunda naturii Comunitatilor/ Uniunii, dar sa fie ~i
in concordanta cu principiile recunoscute de sistemele nationale de drept ale statelor
membre. Aceleasi caracteristici Ie au si drepturile fundamentale. Pentru toate aceste situatii,
solutiile Curtii de Justitie sunt izvoare directe de drept.
In exercitarea functiei sale "normative" data de interpretarea dispozitiilor tratatelor,
de-a lungul timpului CJUE a degajat principii de ordin general, ce tin de natura Uniunii
Europene:
- Principiul echilibrului institutional- CJCE C70/88;
- Principiulliberei circulatii - CJCE C 120/78;
- Principiul solidaritatii si egalitatii intre SM - CJCE C39/72;
- Principiulliberei concurente - CJCE C26/76;
- Principiul repartizarii puterilor si competentelor - CJCE C16/88:
- Principiul nediscriminarii pe criterii de nationalitate/cetatenie - CJCE C16/88.
Pe de alta parte, raportandu-se la sistemele de drept ale statelor membre, Curtea a
statuat 0 serie de principii, care guverneaza azi toate sistemele juridice :

Partea a II-a
- Principii
- Principii
- Principii
- Principii.
- Principiu
-Principiu
- Principiu
- Principiu
C228/83.
A&ste prii
legislativ.
Ierarhia act
izvoare trebuie sa
complementar si (
interpretand-o.
Uniunea E
economice ~i polit
pe respectarea dn
realizeaza prin dre

Instrument a
ramane exterior a,
dreptului national.
Uniunii Europene
juridica nationala a
Forta specifi
acestuia: se aplica iJ
ill raport de drept
integrare a dreptului
Aplicarea im
principiu general dl
vigoare a actului (
notificarii) dispozitii
adoptat la nivelul In.
Dispozitiile Cl
de Uniune cu state.
directivele, toate ace
drept ce se aplica din
Intr-o interpre
sau este susceptibil
scopului urmarit de ,

Elemente constitutive

atate
xtinopepritate,
dezpot
rtari

rene
isiv.
staene.
itare
tinte
asta
toda
orul
epte
:nd
:azii
elul
irile
. de
me)

.bui

Ibre
lues
:site
ide-

frame-

e et

111

siiriimanii comune'. Acest tip de diferentiere a fost deja utilizat in beneficiul unor
state precum Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, reprezentand in extremis solutia care a permis consensul atunci cand acesta era absolut necesar. Tipul acesta de
integrare diferentiata denota mai degraba lipsa vointei politice a anumitor state de
a merge mai departe pe calea europeana, putand compromite succesul sau.
Europa cercuri/or concentrice (expresia face trimitere la subansambluri care
au atins diferite grade de integrare) si Europa nucleului dur (desemneaza un grup
restrans de state care au capacitatea si vointa de a aprofunda constructia europeanar' denota alte tipuri de integrare diferentiata, care corespund cooperarilor
consolidate introduse de Tratatul de la Amsterdam. Dreptul primar s-a remarcat
printr-o reglementare considerata de anumiti autori chiar excesiv de riguroasa in
cazul cooperarilor consolidate, tocmai pentru a proteja cat mai mult metoda
comunitara. Conditiile de fond, instituirea cooperarilor la propunerea Comisiei si
acordul acestei institutii asupra cererilor ulterioare de aderare la 0 cooperare
consolidata, stabilirea unui numar minim de state, sunt elocvente in acest sens. Tratatele de la Nisa si Lisabona flexibilizeaza mecanismul in cauza ~i 11 extind la
politica externa, de securitate si de aparare comuna. Tratatul de la Lisabona
incurajeaza participarea a cat mai multor state, precum si caracterul deschis al
cooperarilor consolidate.

2. 0 Uniunea a cetatenilor
130. Plan. Parghiile prin intermediul carora cetatenii se pot manifesta in privinta Uniunii Europene sunt Cetatenia europeana (2.1.), valorificarea drepturilor
fundamentale consacrate de Uniune si a statutului de subiecte ale dreptului
Uniunii, pre cum si a dreptului de initiativa legislativa (2.2.). Cresterea prerogativelor Parlamentului European si Parlamentelor nationale (2.3.) consolideaza
democratia si implicit rolul cetatenilor in evolutia Uniunii Europene. Societatea
civila este din ce in ce mai mult reprezentata la nivelul Uniunii Europene (2.4.).
Cetatenia Uniunii anunta uniunea politics. ,,Ea reprezinta un nou principiu de
organizare politica. Ea traduce realitatea institutional a dobandita de Uniune si
indepartarea sa de orbita dreptului international'".
2.1. Cetatenia europeana
131. Relevanta. Cetatenia europeana reprezinta rezultatul unui indelungat
proces de reorientare a Comunitatilor spre cetatean, care a inceput cu cateva
decenii in urma. Rapoartele din domeniul Cooperarii politice europene au militat
insistent pentru apropierea Europei de cetatenii sai. ,,0 politics a cetateanului se

Les
~41,

Prat, op. cit., p. 8l.


A se vedea in acest sens Ph. Manin, J.-v. Louis, Vers une Europe differenciee?
Possibilite et limite, Ed. A. Pedone, Paris, 1996.
3 D. Blanchard, op. cit., p. 197.
1 A.

pri-

Anamaria , .-,"-.~

n
~
~

ir:

~.

-<

CD
~

0
D
J
.....6

"1

~
r.n.

~.
~

~
~

112

Uniunea Europearui -

constructie deschisa

impunea. Firul conductor al unei astfel de politici trebuia sa fie vointa de a


suscita un civism european, 0 constiinta si 0 vointa de a apartine unei colectivitati comune fondata pe 0 lunga istorie'". Initial, resortisantului european is-au
recunoscut drepturi in calitatea sa de factor de productie, Dreptul la libera circulatie a fost primul, in ordine cronologica, recunoscut. Libertatea de circulatie a
fost recunoscuta lucratorilor salariati si nesalariati, membrilor familiilor lor,
turistilor studentilor sau pensionarilor fie ca factori de productie, fie ca destinatari
ai serviciilor, ca viitori sau ca fosti lucratori. Consiliul European de la Fontainebleu
din 25-26 iunie 1984 retine in Coneluziile sale importanta adoptarii unor masuri
in sensul unei Europe a cetatenilor'. Comitetul Adonnino, constituit pe baza acestor coneluzii, militeaza pentru recunoasterea unui drept al cetatenilor de a beneficia de libera circulatie, atat in exercitarea unei profesii, cat si cu titlu privat.
Actul Unic European nu va introduce 0 cetatenie europeana, proiectul sau primordial fiind de ordin economic. Cetatenia europeana marcheaza in modul eel
mai elar depasirea limitelor economice ale constructiei europene si orientarea
acesteia spre dimensiunea politica. Ea se inscrie deci in logica Tratatului de la
Maastricht, care 0 si consacra,
Tratatul de la Maastricht instituie cetatenia europeana in cadrul Cornunitatii
europene. Acest aport este fundamental pentru afirmarea identitatii europene,
intrucat "se recunoaste existenta unui cetatean european (si nu doar a consumatorului european sau a resortisantului comunitar, muncitor sau independent) in constructia europeana'". Cetatenia este expresia legitimitatii democratice a construetiei europene si a unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene.
Curtea de justitie a calificat-o drept "statutul fundamental al resortisantilor statelor membre permitandu-le acestora [...] sa obtina, independent de nationalitatea
lor si lara prejudicierea exceptiilor special prevazute in acest sens, acelasi tratament juridic'".
Cetatenia europeana se acorda automat cetatenilor state lor membre ale Uniunii'. Tratatul de la Amsterdam clarifica raportul dintre cetatenia europeana si
cetatenia nationala, precizand ca cea dintai 0 completeaza pe cea de-a doua, rara
a 0 inlocui. Tratatul de la Lisabona reia aceasta dispozitie. Cetatenia europeana
"se alatura cetateniei nationale, aparand mai degraba ca 0 cetatenie specializata
1 L. Cartou, l'Union europeenne, Traites de Paris - Rome - Maastricht, op. cit.,
p. 257. Pentru analiza cetateniei europene in contextul consolidarii democratiei, ca principiu de functionareal Uniunii Europene, a se vedea A. Pliakos, Citoyennete,RepertoirescommunautaireDalloz, august 2005, indeosebi p. 2-3.
2 A se vedea in acest sens si J Cordy, L'amorce d'une Europe plus integree et plus
proche des citoyens, Le Soir, 27.06.1984, nr. 149; p. 21.
3 MJ Garot, op. cit., p. 340.
4 CJCE, 20 septembrie 2001, cauza C-184/99.
5 Curtea de justitie a precizat ca aceasta se acorda si in cazul persoanelor care au 0
dubla cetatenie CCJCE,Micheletti, 7 iulie 1992, cauza C 369/90, Culegere 1992, 1-423).

in raport Cll
nere,,2 , cerate
nilor statelor
Avantajul sau
tul sau pe inn
damentale ',
Principalel
circulatie ~iSf
cadrul alegeri
statele membr
tectie consulai
tert unde st~
tului Europeai
cu institutiile
tratatelor. Une
insa ele sunt r
european. Trat
Tratatul de
nelor fizice si
tele Parlament
adresa instituti
raspuns in ace
sa parvina in t
continutului ce
zicerii discrim.
zicerii oricarei
indirect dreptu
de la Amsterda
impun, la pro]
Curtea de justi]
tului de libera
membre pot ap
discriminare Ia
"StatutuI cetate
tisantilor statelc

1
2

J Pertek, Of
P. Dollat, or

3 Asupra relat
se vedea L. Dubc
Integration europ
et Recherche Inte
III, p. 87-98.
4 CJCE, 12ms

Elemente constitutive

fie vointa de a
e unei colectivieuropean is-au
I la libera circuI de circulatis a
. familiilor lor ,
Ie ca destinatari
fa Fontainebleu

irii unor masuri


.it pe baza acesiilor de a benecu titlu privat.
oiectul sau pri:a in modul eel
te si orientarea
Iratatului de la
.ul Comunitatii
itatii europene,
r a consumatoendent) in con:ice a construeirele europene.
)rtisantilor sta~nationalitatea
rs, acelasi tra[}br~ale Uniueuropeana si
le-a doua, rara
nia europeana
lie specializata
I

stricht, op. cit.,


'atiei, ca princi~epertoirescom-

ill raport cu cetatenia ordinarii: ea 0 completeaza?'. "Cetatenie de superpunere'", cetatenia europeana apare mai curand ca 0 calitate suplimentara a ceratenilor statelor membre ale Uniunii, care le confers acestora un "plus" de drepturi.
Avantajul sau imediat este dat de posibilitatea exercitarii drepturilor din continutul sau pe intreg teritoriul Uniunii si de 0 consolidare indirecta a drepturilor fundamentale '.
Principalele drepturi din continutul cetateniei europene sunt: dreptul la libera
circulatie si sejur pe teritoriul statelor membre, dreptul de a alege si de a fi ales in
eadrul alegerilor pentru Parlamentul European si la alegerile municipale din
statele membre in aceleasi conditii ca si resortisantii acestor state, dreptul la protectie consulara si diplornatica din partea state lor membre pe teritoriul unui stat
tert unde statui de origine nu este reprezentat, dreptul la petitie in fata Parlamentului European si a Mediatorului European, pre cum si dreptul de corespondenta
eu institutiile Uniunii si organele consultative ale acesteia intr-una din limbile
tratatelor. Unele dintre aceste drepturi existau anterior Tratatului de la Maastricht,
illsa ele sunt regrupate cu acest prilej si conferite in temeiul calitatii de cetatean
european. Tratatele ulterioare vor con sacra noi drepturi ale cetatenilor Uniunii.
Tratatul de la Amsterdam include dreptul de acces al cetatenilor (si al persoanelor fizice si juridice care au resedinta/sediul intr-un stat membru) la documentele Parlamentului, Consiliului si Comisiei, pre cum si dreptul cetatenilor de a se
adresa institutiilor si organelor Uniunii intr-una din limbile tratatelor si de a primi
raspuns in aceeasi limba. Tratatul de la Nisa precizeaza ca acest raspuns trebuie
sa parvina in term en rezonabil. Aportul Tratatului de la Amsterdam in materia
continutului cetateniei europene trebuie corelat si cu inovatiile din materia interzicerii discriminarii, liberei circulatii si securitatii persoanelor. Principiul interzicerii oricarei discriminari bazata, printre altele, pe originea etnica consolideaza
indirect drepturile cetatenilor Uniunii. Pentru combaterea discriminarii, Tratatul
de la Amsterdam autorizeaza Consiliul sa adopte cu unanimitate masurile care se
impun, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului european.
Curtea de justitie a valorificat magistral acest principiu, indeosei in materia dreptului de libera circulatie si sedere. Curtea a apreciat ca resortisantii statelor
membre pot apela la calitatea de cetateni ai Uniunii pentru a se proteja de orice
discriminare la care ar fi supusi de statele membre, pe criterii de nationalitate",
"Statutul cetateanului european are vocatia de a fi statutul fundamental al resortisantilor statelor membre, permitandu-le acelora care se afla in aceeasi situatie sa

relor care au 0
1992,1-423).

Pertek, op. cit., p. 98.


P. Dollat, op. cit., p. 177. A se vedea ~i D. Blanchard, op. cit., p. 199 si unn.

1J
2

integreeet plus

113

3 Asupra relatiei dintre cetatenia europeana si drepturile fundamentale ale persoanei, a


se vedea L. Dubouis, Citoyennete europeenne et droits fondamentaux de la personne, in
Integration europeenne au xxr siecle, En hommage a Jacques Bourrinet, Centre d'Etudes
et Recherche Intemationales et Communautaires, Universite Paul Ceyanne, Aix-Marseille
III, p. 87-98.
4 CJCE, 12 mai 1998, Mme Martinez Sala, C-85/96.

114

Uniunea Europeand -

constructie deschisa

obtina in domeniul de aplicare materiala a tratatului, independent de national itatea lor si rara incalcarea exceptiilor expres prevazute de tratate, acelasi tratament
juridic'".
Tratatul de la Amsterdam afirma angajamentul statelor membre de asigura
accesul la educatie la nivel national si un nivel cat mai ridicat posibil al calitatii
educatiei, ca strategie de reducere a somajului.
Tratatul de la Nisa a introdus majoritatea calificata in privinta adoptarii deciziilor in materia dreptului de libera circulatie si sejur. Carta drepturilor fundamentale elaborata paralel cu acest tratat consolideaza drepturile cetateanului
european. Aportul sau va fi pe larg discutat in cadrul sectiunii urmatoare.
Tratatul de la Lisabona introduce initiativa cetateneasca, ca modalitate de
sesizare a Comisiei pentru adoptarea unor acte cu caracter juridic. Dreptul de
acces la documentele Uniunii este extins, principiile democratice ale Uniunii in
general fiind consolidate.
Continutul cetateniei europene este asadar evolutiv. Acesta poate fi completat
cu noi drepturi de catre Consiliu, statuand cu unanimitate, la propunerea Comisiei2 Asemenea decizii sunt ratificate de statele membre conform regulilor lor
constitutionale, pentru a intra in vigoare.
In conc1uzie, cetatenia europeana este rezultatul cautarii unei .Jegaturi politice
si sociale'" intre Uniune si cetatenii state lor membre. In forma sa actual a, ea nu
indeplineste, din pacate, decat intr-o proportie redusa acest obiectiv.
132. Dreptul de libera circulatie ~i sejur. Dreptul de libera circulatie si sejur
se exercita sub rezerva reglementarilor cuprinse in tratate si in dreptul derivat.
Acest drept a fost recunoscut anterior lucratorilor comunitari prin Directivele
64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE si
Regulamentele 1612/68 ~i 12511704. Prin Directivele 90/364/CEE, 90/365/CEE si
93/96/CEE acest drept a fost extins cu respectarea anumitor conditii (indeosebi
privind asigurarea mijloacelor de subzistenta) si la comunitarii inactivi", Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004
1 CJCE, hotararile din 20 septembrie 2001 in cauza Grzelczyck ~i din 11 iulie 2002,
Hoop.
2 Conform Tratatului asupra functionariiUniunii Europene de la Lisabona, Comisia prezinta la fiecare trei ani un raport Parlamentului European, Consiliului si Comitetului economic si social asupra aplicarii dispozitiilor privind cetatenia europeana, Pe baza acestui
raport, Consiliul poate decide cu unanimitate conform unei proceduri legislative speciale ~i
dupa aprobarea Parlamentului European, adoptarea unor dispozitii care sa duca la completarea continutului cetateniei europene (art. 22).
3 J Chevallier, La transformation de la citoyennete, Regards sur l'actualite, aprilie
1999, p. 3-18.
4 A se vedea si E. Cerexhe, L'egalite de traitement dans l'ordre juridique communautaire, in Etudes de droit des Communautes europeennes, Melanges offerts a PierreHenri Teitgen, Ed. A. Pedone, 1984, p. 35-46.
5 in privinta procesului de extinderea a liberei circulatii, a se vedea MJ
Garot,
op. cit., p. 79 si urm.; L. Cartou, op. cit., p. 263 ~iurm.

privind ill
cetatenii l
si art. 11
materie.
Exercit
identitate ~
formalitati
mult trei h
mai fi nee
perioade n
detinerea l
pentru siste
unor.-asigUl
poate solic
daca perioa
"resurselor
suficiente n
pot benefic
"resurselor
statul gazda
trebuie sa s
evite orice iJ
nitara a stati
sistemul asi]
de origine),
subzistenta.
nationalitate:
unui statut al
Cetatenii
gazda in cur
sedere perms
lucratorilor C4
Cetatenii I
eel de origin,
tului respecti

I CJCE, 1~
Department, ea
2 CJCE, 20:
3 JP. Jacqu.
4 Un docum
(art 19 din Dire
5 Acest drep
membru ~icare

Elemente constitutive

malitatament
isigura
alitatii
i decifundaanului
ite de
tul de
mii in
pletat
:omior lor
.iitice
ea nu
sejur
rivat.
ivele

::E ~i
~E~i
isebi
ectiW04
:002,

preecoestui
Ie si
om-

rilie
omrre'rot,

115

privind dreptul la libera circulatie ~i sedere pe teritoriul state lor membre pentru
cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora abroga aceste directive ~i art. 10
~i art. II din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, instituind un regim unitar in
materie.
Exercitarea dreptului de iesire si de intrare se face exclusiv in baza cartilor de
identitate sau pasapoartelor valabile, rara a fi necesare vize sau indeplinirea altor
formalitati echivalente. Exercitarea dreptului de sedere pentru 0 perioada de eel
mult trei luni se realizeaza tot in temeiul acestor documente de identitate, rarii a
mai fi necesare alte formalitati. Dreptul se sedere intr-un stat membru pentru
perioade mai mari de trei luni apare conditionat pentru comunitarii inactivi de
detinerea unor resurse suficiente, astfel incat acestia sa nu devina 0 sarcina
pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in cursul sederii si a
unor asigurari medicale complete in statui gazda (art. 7). StatuI membru gazda
poate solicita cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente,
daca perioada de sejur depaseste trei luni. Statele membre nu pot stabili valoarea
.resurselor suficiente", tinandu-se cont de situatia personala. Valoarea resurselor
suficiente nu poate fi mai mare decat nivelul sub care resortisantii statului gazda
pot beneficia de asistenta sociala. Dad acest criteriu nu este aplicabil, nivelul
.resurselor suficiente" este dat de pensia minima de asigurari sociale platita de
statui gazda, Curtea de justitie a subliniat insa ca interpretarea acestor conditii
trebuie sa se realizeze cu "respectarea principiilor generale ale dreptului si sa
evite orice ingerinta disproportionata in exercitiul acestui drept'", Instanta comunitara a statuat de asemenea in sensu I accesului cetateanului european inclusiv la
sistemul asigurarilor sociale ale statului pe teritoriul caruia se afla (altul decat eel
de origine), pentru a nu-si intrerupe sejurul din cauza inexistentei conditiilor de
subzistenta. Curtea a aplicat in speta principiul non-discriminarii pe motiv de
nationalitate". .Asistam astfel pe cale jurisprudentiala la constructia progresiva a
unui statut al cetateanului Uniunii,,3.
Cetatenii Uniunii care au avut resedinta legala pe teritoriul statului membru
gazda in cursul unei perioade neintrerupte de cinci ani dobandesc dreptul de
sedere permanenta pe teritoriul acestuia (0 serie de exceptii se aplica in cazul
lucratorilor comunitari)".
Cetatenii europeni care au resedinta pe teritoriul unui alt stat membru decat
eel de origine se bucura de egalitate de tratament in raport cu resortisantii statului respectiv, in domeniul de aplicare al tratatelor europene". Derogari de la
1 CJCE, 17 septembrie 2002, Baumbast, R. c/o Secretary of State for the Home
Department, cauza C-413/99.
2 CJCE, 20 septembrie 2001, Grzelczyk, cauza C-184/99.
3 JP. Jacque, op. cit., p. 116.
4 Un document care atesta sederea permanenta este eliberat de statui membru gazda
(art. 19 din Directiva 2004/38/CE).
5 Acest drept se extinde asupra membrilor de familie care qu au cetatenia unui stat
membru si care au dreptul de sedere sau dreptul de sedere permanents.

Uniunea Europeand -

116

constructie deschisa

aceasta regula sunt posibile in materia asistentei sociale in cursul prime lor trei
luni de sedere (perioada este mai lunga in cazul persoanelor care se afla in statul
gazda in cautarea unui loc de munca, pe care inca nu l-au gas it) si a ajutorului
pentru studii si formare profesionala constand in burse sau imprumuturi, inainte
de dobandirea dreptului de sedere permanenta, De la ultima derogare, sunt exceptate persoanele care au calitatea de lucrator salariat sau independent, cele care i~i
mentin acest statut si membrii familiilor acestora.
Dreptul la libera circulatie ~i sejur poate fi restrans pentru motive de ordine
publica, siguranta publica sau sanatate publica. Aceste motive nu pot fi invocate
in scopuri economice. Masurile care sunt adoptate in temeiul ordinii sau sigurantei publice respecta principiul proportionalitatii si se intemeiaza exclusiv pe
conduita persoanei in cauza. Restrictiile aduse la libera circulatie si sedere a
cetatenilor europeni pe teritoriul state lor membre pot fi justificate din punct de
vedere al sanatatii pub lice doar de bolile cu potential epidemic, astfel cum
acestea au fost definite de Organizatia Mondiala a Sanatatii, de bolile infectioase
sau parazitare contagioase, daca acestea fac obiectul unor dispozitii de protectie
care se aplica resortisantilor statului gazda. Cetatenii europeni pot contesta in fata
instantelor judecatoresti sau a autoritatilor administrative competente aceste
masuri, autoritatile statale fiind obligate sa le aduca la cunostinta dreptul de contestatie si modalitatile exercitarii lui, cu prilejul notificarii masurilor restrictive.
Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European si Consiliul pot adopta
conform procedurii codecizionale, dispozitii vizand facilitarea exercitiului acestui
drept. Consiliul, statuand conform procedurii legislative speciale si dupa consultarea Parlamentului, poate adopta masuri privind securitatea si protectia sociala,
Consiliul decide cu unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.
133. Dreptul de a vota ~i de a candida la alegerile municipale ~i europene.
Cetatenii europeni au dreptul de a vota si de a candida la alegerile municipale si
europene indiferent de locul de resedinta pe teritoriul Uniunii, in aceleasi conditii
ca si nationalii statului pe teritoriul caruia se afla'. Acest drept reprezinta
"dimensiunea politica majora a cetateniei Uniunii,,2 si un inceput care "permite
degajarea progresiva a unei constiinte politice europene'".
1

Dreptul de a vota ~i de a candida la alegerile parlamentare pentru cetatenii care

rezida intr-un stat ai carui resortisanti nu sunt a fost reglementat de Directiva Consiliului
931109/CE din 6 decembrie 1993, iar pentru alegerile municipale de Directiva 94/80lCE a

Consiliului din 19 decembrie 1994. Conform Tratatului privind functionarea Uniunii


Europene de la Lisabona (art. 19) modalitatile de exercitiu ale acestui drept sunt stabilite
de Consiliu cu unanimitate, conform unei proceduri legislative speciale, dupa consultarea
Parlamentului European. Dispozitii derogatorii in functie de probleme specifice anumitor
state pot fi prevazute.
2 P. Dollat, op. cit., p. 178. Pentru un studiu asupra impactului cetateniei europene
asupra ordinii interne, a se vedea St. Deaconu, MH Cue, Participarea strainilor la procesul de demoeratizare a societatii, componenta esentiala a unei Europe unite, in I
Muraru, E'S. Tanasescu, St. Deaconu, MH Cue, Cetatenia europeana, Ed. All Beck,
2003, p. 71-108.
3

C. Blumann, L. Dubouis, op. eit., p. 111.

In privint
exista inca d
sale. Cetatea
data cu prilej
statului de n
condarnnari (
dica exercitai
le necesare Pi
egalitatii juri
reaza indeose
peana care r
didatilor com
din care sa re
resedinta, col
inscris/a cand
di nu va exei
Statele de rese
Cetateanul
ocazia depum
statul de origii
acel stat. Ceta
resedinta, actii
Statele membi
de vot reprezii
conditie suplin
dreptului de vc
Pentru a pt
stat a carui c
urmatoarele cc
aiba resedinta
indeplineasca
exercitarea ao
conditii ca ~i I
criminarii si eg
sa prezinte 0 P(
in privinta ceta
dovada unei pc
acestea, statele
durate de rezid
drept sau in par

1 Acestea pot
ea nu au fost dec
mente de identitat

Elemente constitutive

or trei
statuI
:orului
nainte
excepare i~i
ordine
vocate
guransiv pe
dere a
met de
:1 cum
ctioase
otectie
in fata
aceste
le con/e.

adopta
acestui
la consocials.
npene.
ipale si

conditii
irezinta
permite

mii care
nsiliului
'80lCE a

Uniunii
stabilite
rsultarea
anumitor
europene
Ir la proite, in I.
\11 Beck,

117

in privinta

alegerilor parlamentare europene, dreptul de a candida si de a alege


exista inca din 1979. Cetatenia europeana contribuie insa la facilitarea exercitarii
sale. Cetateanul european i~i exercita dreptul de vot si de eligibilitate 0 singura
data cu prilejul acelorasi alegeri, fie in cadru statului sau de origine, fie in cadrul
statului de resedinta. Decaderea din aceste drepturi survenita ca urmare a unei
condamnari civile sau penale in statuI de origine sau in eel de resedinta, impiedica exercitarea lor in oricare din cele doua state. Statele membre adopta masurile necesare pentru a permite exercitarea drepturilor electorale, aplicand principiul
egalitatii juridice intre electorii/candidatii comunitari si cei nationali si coopereaza indeosebi pentru a evita dublul exercitiu al acestor drepturi. Directiva europeana care reglementeaza aceste aspecte stabileste in sarcina electorilor-candidatilor comunitari conditii suplimentare, constand in depunerea unei declaratii
din care sa rezulte nationalitatea si adresa lor pe teritoriul electoral al statului de
resedinta, colectivitatea locala sau circumscriptia statului de origine unde a fost
inscris/a candidat cu prilejul ultimelor alegeri (daca este cazul) si angajamentul
ca nu va exercita dreptul de vot/nu va candida pe teritoriul statului de origine.
Statele de resedinta pot impune si exigente suplimentare'.
Cetateanul care doreste sa candideze trebuie, de asemenea, sa prezinte cu
ocazia depunerii candidaturii sale, 0 ate stare a autoritatilor administrative din
statul de origine din care sa rezulte ca nu a fost decazut din dreptul de a fi ales in
acel stat. Cetateanul poate introduce in aceleasi conditii ca si nationalii statului de
resedinta, actiune in justitie, in caz de refuz de inscriere a sa pe listele electorale.
Statele membre in cadrul carora non-nationalii, cetateni europeni, care au drept
de vot reprezinta peste 20% din populatia totala cu drept de vot, pot impune ca 0
conditie suplimentara, 0 durata anterioara de sedere de cinci ani (pentru exercitiul
dreptului de vot), respectiv de zece ani pentru eligibilitate.
Pentru a putea exercita acest drept in privinta alegerilor municipale intr-un
stat a carui cetatenie nu 0 are, cetateanul Uniunii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa aiba cetatenia unui stat membru al Uniunii Europene, sa
aiba resedinta in statul membru in care doreste sa candideze silsau sa voteze, sa
indeplineasca conditiile prevazute de legislatia statului de resedinta pentru
exercitarea acestui drept. Cetateanul european trebuie sa raspunda acelorasi
conditii ca si cetateanul statului de resedinta (expresie a principiului non-discriminarii si egalitatii in drepturi). Daca resortisantii statului de rezidenta trebuie
sa prezinte 0 perioada minima in care sa-si fi avut resedinta pe teritoriul acestuia,
in privinta cetatenilor Uniunii se considera indeplinita aceasta conditie daca fac
dovada unei perioade de resedinta echivalente in alte state membre. Cu toate
acestea, statele pot subordona exercitiul dreptului de a vota si de a fi ales unei
durate de rezidenta minime in cadrul colectivitatii unde i~i materializeaza acest
drept sau in partea statului de care tine respectiva colectivitate.
1 Acestea pot cere electorilor/candidatilor comunitari sa indice in respectiva declaratie
ca nu au fost decazuti din drepturile electorale in statui de origine, sa prezinte un documente de identitate valid si sa indice data de la care i~i au resedinta pe teritoriul sau.

118

Uniunea Europeana -

constructie deschisii

Directiva cornunitara nu interzice dublul vot sau dubla candidatura, ceea ce ii


deschide cetateanului european posibilitatea de a vota/candida in acelasi timp in
statui de origine si in statui de resedinta. Totusi, statele membre pot restrictiona
aceasta prerogativa, eliminand cazurile in care calitatea de ales intr-un aparat
municipal este detinuta simultan cu 0 functie dobandita in statui de origine, care,
daca ar fi exercitata in eel de resedinta, ar genera incompatibilitate. Statele membre pot exclude de la dreptul de a candida cetatenii Uniunii care au fost decazuti
din dreptul de a fi alesi in statui de origine in temeiul unei decizii individuale
civile sau penal si pe cei care nu pot satisface anumite conditii prevazute de art. 9
din directiva analizata I.
State Ie membre pot rezerva anumite functii propriilor lor cetateni, acordand
atentia cuvenita caracterului adecvat, necesar si proportionat al acestor masuri. In
aceesi ordine de idei, state Ie pot interzice accesul non-nationalilor la anumite
functii in aparatele executive municipale sau participarea acestora la desemnarea
electorilor sau la alegerea unei camere parlamentare. De asemenea, state Ie membre in cadrul carer rezidentii comunitari non-nationali reprezinta mai mult de
20% din populatia cu drept de vot, Ie pot solicita acestora sa faca dovada unui
sejur minim care nu poate depasi durata unui mandat al adunarii reprezentative
municipale pentru dreptul de vot, respectiv doua mandate ale acestei adunari
pentru dreptul de a alege. Aceste exigente privesc evident alegerile municipale,
singurul stat care se afla intr-o asemenea situatie fiind Luxemburg-ul.
Cetatenii europeni pot ataca in fata instantelor competente, in aceleasi conditii
ca si resortisantii statului, refuzul statului de resedinta de a da curs cererii lor de
candidatura sau de inscriere pe listele electorale.
134. Dreptul la protectie diplomatici ~i consulara, Dreptul la protectie
diplomatica si consulara al cetateanului Uniunii intr-un stat tert in care statuI de
origine nu este reprezentat se acorda de catre autoritatile diplomatice si consulare
ale oricarui alt stat membru, in aceleasi conditii ca si pentru resortisantii statului
care 0 acorda. Exerci~iul acestui drept a fost amenajat in cadrul politicii exteme ~i
de securitate cornuna . Introducerea sa in continutul cetateniei "nu poate de cat sa
consolideze identitatea internationala a Uniunii,,3.
I Conform art. 9 din Directiva 94/80/CE, statui de rezidenta poate cere cetateanului
Uniunii sa-i prezinte 0 declaratie privind nationalitatea si adresa sa in statui de origine,
precum si situatia drepturilor sale electorale in acest stat. in cazul in care ar persista indoiala asupra corectitudinii celor dec\arate, statui de resedinta poate cere prezentarea unor
documente oficiale.
2 in acest sens a fost adoptata Decizia Consiliului 95/553/CE din 19 decembrie 1995,
supusa ratificarii de catre statele membre. Intrarea sa in vigoare s-a produs la 3 mai 2002.
Conform art. 7 al deciziei, aceasta unna sa fie revazuta dupa un interval de cinci ani de la
intrarea in vigoare, pentru valorificarea experientei dobandite. Noi nonne comunitare nu
au fost insa adoptate. Conform Tratatului asupra functionarii Uniunii Europene semnat la
Lisabona (art. 20), Consiliul poate adopta conform unei proceduri legislative speciale si
dupa consultarea Parlamentului European directive care sa coordoneze si sa stimuleze
cooperarea necesara pentru a se asigura aceasta protectie.
3 C. Blumann, L. Dubouis, op. cit., p. 110.

Pentru a
dovada cetat
statului tert,
consultat. E)
gatia altui s12
Protectia
deces, boala
a cetateoilor
decizia anali
se acorda pn
incat acesta
expres de d.
diplomatice ~
statul tert si
extreme, cets
tiler dip 10m,
statului de 01
eventual sa ~
situatiile in (
seaza ulterior
Este imp:
acordata de <
unor efecte ir
protectie se n
manifestandu
victimelor vie
135. Drep
persoanele fi:
membru pot
Petitiile, reda
activitate ale
acestea fiind
sau prin post
indeosebi elei
cazul unor e;
European nu
este de altfel (
Comisia dl
decide masur
institutiils eur
a dreptului VI
poate efectua ,
etc. Petitiile I
autoritaule CO)

Elemente constitutive

ceea ce ii
~i timp in
.strictiona
un aparat
~ine,care,
:ele memt decazuti
idividuale
~de art. 9
acordand

nasuri. In
. anumite
semnarea
ele memmult de
-ada unui
zentative
i adunari
micipale,
:i conditii
rii lor de

protectie
statul de
xmsulare
'i statului
externe si
: deceit sa

tateanului
.e origine,
sista indotareaunor
brie 1995,
mai 2002.
i ani de la
unitarenu
sernnatla
speciale si
stimuleze

119

Pentru a beneficia de aceasta protectie, se impune ca solicitantul sa faca


dovada cetateniei unui stat membru ~i sa se afle in situatia in care pe teritoriul
statului tert, statui sau de origine sa nu fie reprezentat la nivel de ambasada sau
consultat. Existenta unui consul onorific, accesibil si competent, inlatura obligatia altui stat de a oferi protectie.
Protectia diplomatica si consulara se acorda in mod obligatoriu in cazurile de
deces, boala sau accident gray, arestare sau detinere, violenta, sprijin si repatriere
a cetatenilor aflati in dificultate. Aceste cazuri sunt enumerate de art. 5 pet. 1 din
decizia analizata, insa enumerarea nu este limitativa. Criteriul in functie de care
se acorda protectia tine de 0 stare de dificultate in care se afla cetateanul, astfel
incat acesta poate obtine sprijin ~i in alte situatii. In cazurile neprevazute lnsa
expres de decizie, acordarea protectiei ramane la latitudinea reprezentantelor
diplomatice sau ale consulatelor state lor membre care i~i desfasoara activitatea in
statui tert si care sunt solicitate in acest sens (art. 5 pet. 2). Cu exceptia urgentei
extreme, cetatenii Uniunii pot beneficia de un ajutor fmanciar din partea autoritatiler diplomatice si consultare doar cu autorizarea autoritatilor competente ale
statului de origine. Solicitantul este tinut sa ramburseze ajutorul banesc prim it si
eventual sa plateasca 0 taxa consulara in contul statului de origine, mai putin in
situatiile in care acesta renunta la exigenta in cauza. Statul de origine ram burseaza ulterior cheltuielile facute la cererea statului care a acordat asistenta,
Este important sa subliniem ca protectia diplomatica si consulara nu este
acordata de catre Uniune, ci de catre statele sale membre, ceea ce releva lipsa
unor efecte internationale proprii ale cetateniei europene. Pe de alta parte, aceasta
protectie se reduce mai degraba la 0 asistenta consulara, dimensiunea de protectie
manifestandu-se doar in privinta cazurilor de arestare, de detinere si de sprijin a
victimelor violentei.
135. Dreptul de petitie in fata Parlamentului European. Cetatenii Uniunii,
persoanele fizice si juridice care i~i au resedinta sau sediul statutar intr-un stat
membru pot prezenta petitii individuale sau colective Parlamentului European.
Petitiile, redactate in limbile oficiale ale Uniunii, trebuie sa vizeze domenii de
activitate ale Uniunii si chestiuni care ii privesc in mod direct pe autorii lor,
acestea fiind conditii de admisibilitate. Petitiile pot fi trimise prin curier postal
sau prin posta eletronica. Acestea trebuie sa cuprinda 0 descriere a faptelor si
indeosebi elementele si indiciile pertinente. Un rezumat al petitiei este indicat in
cazul unor expuneri exhaustive. Spre deosebire de alte institutii, Parlamentul
European nu impune un formular pentru petitii. Nici 0 alta conditie de forma nu
este de altfel ceruta, cu exceptia redarii scrise, lizibile si clare.
Comisia de petitii a Parlamentului European verifica admisibilitatea petitiei si
decide masurile care se impun. In acest sens, comisia de petitii poate sesiza
institutiile europene (de pilda Comisia, in cazul in care este reclamata 0 incalcare
a dreptului Uniunii Europene), poate formula un raport in atentia Parlamentului,
poate efectua anchete, poate initia 0 colaborare cu autoritatile nationale sau locale
etc. Petitiile nu pot avea ca urmare anularea unor decizii nationale emise de
autoritatile competente, indiferent de natura acestora.

Uniunea Europeana -

120

constructie deschisa

Acest drept ofera posibilitatea Parlamentului European de a cunoaste violari


ale drepturilor cetatenilor Uniunii, precum si de a reduce deficitul de democratie
de care Uniunea este adesea acuzata.
136. Dreptul de recurs la Mediatorul European. Un drept de recurs la
Mediatorul European este recunoscut cetatenilor Uniunii, persoanelor fizice ~i
juridice care i~i au resedinta, respectiv sediul statutar intr-un stat membru, pentru
cazuri de proastd administrare a institutiilor si organelor europene, cu exceptia
Curtii de justitie si a Tribunalului de prima instanta in exercitiul atributiilor lor
jurisdictionale. Plangerile impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale
din statele membre (chiar atunci cand poarta asupra chestiunilor legate de Uniunea
Europeana), autoritatilor jurisdictionale sau particularilor sunt deci inadmisibile.
Mediatorul desfasoara anchete pe baza plangerilor primite, dar si din proprie
initiativa. Plangerile pot fi introduse prin curier postal, fax sau curier electronic.
Un formular este pus la dispozitia titularilor acestui drept.
Mediatorul sesizeaza institutia a carei activitate este denuntata, declanseaza 0
ancheta asupra plangerii si incearca inclusiv remedierea pe care amiabila a
situatiei. In caz de esec, Mediatorul face recomandari in atentia institutiei europene si poate adresa (in ultima instanta) un raport special Parlamentului European. Autoritatea institutiei si sensibilitatea denuntarii unei proaste administrari
din partea institutiilor Uniunii sunt deosebit de constrangatoare in acest sens.
.Mediatorul pare sa raspunda unei nevoi reale a cetatenilor europeni avand in
vedere amploarea succesului sau, Calea unui dialog intre cetateni si administratia
comunitara pare de acum inainte trasata si e purtatoare de numeroase sperante'".
Alaturi de dreptul de petitie in fata Parlamentului European, dreptul de recurs la
Mediatorul European "se constituie in veritabile drepturi-garantii pentru efectiva
si corecta exercitare a tuturor celorlalte drepturi de care dispun cetatenii
europeni'".
Tratatul de la Lisabona consolideaza pozitia Mediatorului European, facand
mai multe trimiteri la institutia acestuia.
137. Dreptul de corespondenta cu institutiile Uniunii. Tratatul de la
Amsterdam consacra dreptul cetatenilor europeni de a coresponda cu institutiile
~i organele Uniunii. Tratatul de la Nisa va consolida acest drept prin obligarea
institutiilor ~i organelor europene de a raspunde in termen rezonabil. Cetatenii
europeni au dreptul de a se adresa institutiilor ~i organelor consultative ale
Uniunii intr-una din limbile tratatelor ~i sa primeasca un raspuns scris in aceeasi
limba.
138. Dreptul de acces la documentele Uniunii. Tratatul de la Amsterdam a
consacrat in cadrul TCE dreptul cetatenilor europeni de a avea acces la do cum entele institutiilor Uniunii (art. 255 CE), ca 0 concretizare a transparentei activitatii

1 MJ.
2

Garot, op. cit., p. 163.

E.s. Tanasescu, Prefata la Cetatenia europeana, in 1. Muraru, E.s. Tanasescu, St.

Deaconu, MH Cue, op. cit.

Uniunii si a caracterului sau


Europene de la Lisabona fa
aplicare general a (Partea I,
accesul la documente este e
referire doar la documentele
Lisabona face trimitere la "i
corela continutul dispozitiei
generala, Aportul tratatului
acest drept la intreaga activit
Accesul la documente viz
Comisiei, inclusiv din domei
liata prin regulamentele inte
europeni, ci oricarei persoan
intr-un stat membru'. Mai n
persoanelor fizice sau morale
Dreptul se exercita pe ba:
oficiale ale Uniunii, trimisa
pentru a permite individuali
motiveze cererea, deci acest
tiile europene trebuie sa asi!
documentul/documentele sol
Aceasta se realizeaza prin CI
remiterea unei copii (inclu
solicitantului. Accesulla do
lor de documente organizate

1 Exercitiul acestui drept a


Parlamentului si al Consiliului'
Parlamentului European, Consi
brie 2001, s-a inregistrat 0 ere;
lor, in medie cu 50% pe an.
2 ,,Prezentul regulament se
elaborate sau primite de ea si
Uniunii Europene" (art. 2 pet, ~
intelege orice continut indifere
ziile adoptate in temeiul compe
3 In acest sens, avem un ac(
unui cod de conduita privind ;
decizie similara este adoptata d
4 Termenul poate fi excep]
foarte numeroase, de pilda, cu
informat de prelungire si ji sun
5 Registrul contine un nur
si/sau 0 scurta descriere a conti
fost prim it, elaboratJ inscris in

Elemente constitutive

moaste violari
de dernocratie
t de recurs la
nelor fizice si
embru, pentru
!e, cu exceptia
atributiilor lor
ale sau locale
ste de Uniunea
inadmisibile.
si din proprie
rier electronic.

declanseaza 0
re amiabila a
rstitutiei euronentului Eurote administrari
in acest sens.
'peni aviind in
.i administratia
ase sperante'".
ul de recurs la
pentru efectiva
spun cetatenii
ropean, facand
fratatul de la
l cu institutiile
prin obligarea
iabil. Cetatenii
onsultative ale
scris in aceeasi
l Amsterdam

es la documen-

entei activitatii

, Tanasescu,

St.

121

Uniunii si a caracterului sau democratic'. Tratatul privind functionarea Uniunii


Europene de la Lisabona face referire la acest drept in cadrul Dispozitiilor de
aplicare general a (Partea I, Titlul 2, art. 16 A pet, 3). In noua reglementare,
accesul la documente este extins. Astfel, daca Tratatul de la Amsterdam facea
referire doar la documentele Parlamentului, Consiliului si Comisiei, Tratatul de la
Lisabona face trimitere la "institutiile, organele si organismele Uniunii". Putem
corela continutul dispozitiei cu plasarea sa in cadrul dispozitiilor de aplicare
generala. Aportul tratatului semnat in 2007 este foarte important, generalizand
acestdrept la intreaga activitate a Uniunii si consolidiind valorile democratice.
Accesulla documente vizeaza to ate documentele Parlamentului, Consiliului si
Comisiei, inclusiv din domeniul extracomunitar' Exercitarea dreptului este detaliata prin regulamentele interioare ale institutiilor si profita nu doar cetatenilor
europeni, ci oricarei persoane fizice si juridice care are resedinta, respectiv sediul
intr-un stat membru'. Mai mult, institutiile pot autoriza accesul la documente si
persoanelor fizice sau morale care nu au domiciliul sau sediul intr-un stat membru.
Dreptul se exercita pe baza unei solicitari scrise, redactata intr-una din limbile
oficiale ale Uniunii, trimisa inclusiv in format electronic si suficient de precisa
pentru a permite individualizarea documentului. Solicitantul nu este tinut sa-si
motiveze cererea, deci acesta nu trebuie sa justifice un interes in cauza. Institutiile europene trebuie sa asigure concretizarea in term en rezonabil a accesului la
documentul/documentele solicitate (15 zile lucratoare de la inregistrarea cererii)".
Aceasta se realizeaza prin consultarea documentului la sediul institutiei sau prin
remiterea unei copii (inclusiv a unei copii electronice), conform preferintei
solicitantului. Accesul la documente se poate realiza si prin intermediul registrelor de documente organizate de institutii' sau a accesarii on-line a documentelor.
1 Exercitiul acestui drept a fost reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al
Parlamentuluisi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele
ParlamentuluiEuropean, Consiliului si Comisiei. Dupa intrarea sa in vigoare, la 3 decembrie 2001, s-a inregistrat 0 crestere masiva a cererilor de acces la documentele institutiilor,in medie cu 50% pe an.
2 .Prezentul regulament se aplica la toate documentele detinute de 0 institutie, adica
elaborate sau primite de ea si aflate in posesia ei, in toate domeniile de activitate ale
UniuniiEuropene" (art. 2 pet. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001). Prin document se
intelege orice continut indiferent de suportul sau, privind politicile, activitatile sau deciziileadoptate in temeiul competentei de catre aceste institutii,
3 in acest sens, avem un acord al Consiliului si Comisiei din 6 decembrie 1993 asupra
unui cod de conduita privind accesul publicului la documentele celor doua institutii. 0
deciziesimilara este adoptata de Parlamentul European la 10 iulie 1997.
4 Termenul poate fi exceptional prelungit in cazul unor documente foarte lungi sau
foartenumeroase, de pilda, cu un interval de 15 zile lucratoare. Titularul dreptului este
informatde prelungire si li sunt prezentate motivele.
5 Registrul contine un numar de referinta pentru fiecare document, tema abordata
~ilsau0 scurta descriere a continutului documentului, precum si data la care documentul a
fastprimit, elaborat/ inscris in registru.

122

Uniunea Europeand -

constructie deschisa

Jumalul oficial al Uniunii Europene reprezinta de asemenea un mijloc de acces


important la anumite categorii de documente (propunerile Comisiei, pozitiile
comune adoptate in cadrul procedurii codecizionale, acte din domeniul cooperarii
interguvemamentale, acordurile internationale etc.).
Institutiile europene pot refuza accesul in conditiile in care divulgarea unui
document ar aduce atingere unui interes public, vietii private sau integritatii
individului, intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice determinate, procedurilor jurisdictionale si avizelor juridice, obiectivelor activitatilor de
inspectie, de ancheta ~i de audit. Aceste derogari pot fi inlaturate in virtutea unui
interes superior care ar justifica divulgarea documentului. De asemenea, institutiile europene pot refuza accesul la documentele care privesc chestiuni in privinta
carora nu s-a adoptat inca 0 decizie sau care contin avize destinate utilizarii lor
ulterioare in procese decizionale sau consultative preliminare, iar divulgarea ar
aduce atingere grava procesului decizional. Existenta unui interes public superior
reprezinta "exceptia" si de la aceasta derogare. In privinta documentelor care
provin de la tertii, institutia consults tertul pentru a verifica existenta unei
derogari daca aceasta nu se impune cu claritate. Exceptiile de la regula accesului
liber la documentele institutiilor se aplica pe 0 perioada maxima de 30 de ani, cu
exceptia situatiilor in care se urmareste protejarea vietii private, a intereselor
comerciale sau a documentelor sensibile, caz in care protectia poate continua si
dupa acest termen. De asemenea, exceptiile pot afecta 0 parte dintr-un anum it
document. Restul documentului ramane public. Statele membre pot solicita institutiilor sa nu divulge documente care em ana de la ele f"ara acordul lor prealabil.
Un regim cu totul special este rezervat documentelor sensibile''. Persoane
autorizate din cadrul institutiilor stabilesc ce informatii din aceste documente pot
imbraca un caracter public.
Cateva observatii se impun cu privire la aceste exceptii: numarul ridicat ~i
sfera extinsa de aplicare, dificultarea aprecierii lor ~i a notiunii de .Jnteres superior". Regulamentul prevede insa 0 serie de ,,remedii". Institutiile sunt obligate sa
motiveze in scris refuzul accesului la un anum it document prin efectul uneilunor
exceptii, in acelasi termen de 15 zile lucratoare, Titularul dreptului poate solicita
institutiei, intr-un nou term en de 15 zile lucratoare (sau exceptional de 30 de zile
lucratoare), sa-si revizuiasca pozitia initiala. In cazul in care institutia staruie in
refuzul accesului la document, aceasta il informeaza pe solicitant despre caile de
care dispune pentru a denunta refuzul. In cazul pasivitatii institutiei, persoana
poate trece direct la aceste cai. Institutiile publica anual un raport privind numa1 Notiunea de terti desemneaza in acest context orice persoana fizica, juridica, entitate
exterioara institutiei, inclusiv statele membre, celelalte institutii si organe comunitare sau
necomunitare, precum si statele terte (art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001).
2 Documentele sensibile sunt defmite de art. 9 al Regulamentului (CE) nr. 104912001.
Acestea desemneaza documentele secrete sau confidentiale, care protejeaza interese1e
fundamentaleale Uniunii sau ale statelor membre, indeosebi in materie de securitatepublica,
aparare si chestiuni militare.

rul cererilor de acces la doc


numarul de documente se
elaborat 0 jurisprudents str
motivarii lor suficiente'.
Analiza aplicarii dreptul
rare sunt in sarcina Cornisie
aprilie 2007, Comisia a pul
institutiilor europene, men
reforma regulamentului 104
In functie si de opiniile expr
elabora propunerile de modi
Tratatul de la Lisabona e:
tiilor ~i organelor Uniunii. D
comunitare, precum si eel.
Europene de Investitii care n
tate.
139. Protectia informati
1999, normele comunitare p
matiilor cu caracter personal
si organelor Uniunii. Un org
melor in cauza este creat de c
140. Cetatenia european
dreptul de a participa la vi.
adoptate intr-o maniera cat n
tiile Uniunii trebuie sa ofere .
ale acestora sa-si faca cunosc
nii si sa organizeze un dialog
Comisia este insarcinata cu 11
renta actiunilor Uniunii. Un
Toate dispozitiile precizate la
Europene de la Lisabona, Tit!
fost deja mai mult sau mai pi
la Lisabona este de a fundan
conceptul de cetatenie. Aceas
cetatenie, stint fiind ca sensul
viata cetatii, deci in plan politi
Cu adevarat nou este drepl
practicii democratice'",
care
conditii. Noul tratat prevede ci
1 TPICE, 19 octombrie 1995, Jo
TPICE, 5 martie 1997, WWF ill
12 iulie 2001, Olli Mattilla c. COIl
2 A. Berramdane, J Rosseto, c

ieschisa
emenea un mijloc de acces
iunerile Comisiei, pozitiile
cte din domeniul cooperarii

ile in care divulgarea unui


etii private sau integritatii
fizice sau juridice detenniobiectivelor activitatilor de
fi inlaturate in virtutea unui
ilui, De asemenea, institutiirivesc chestiuni in privinta
ivize destinate utilizarii lor
eliminare, iar divulgarea ar
unui interes public superior
privinta documentelor care
a verifica existenta unei
ptiile de la regula accesului
fa maxima de 30 de ani, cu
vietii private, a intereselor
protectia poate continua si
:ta 0 parte dintr-un anum it
e membre pot solicita insti~lara acordul lor prealabil.
uelor sensibile/. Persoane
Iidin aceste documente pot

xceptii: numarul ridicat ~i


a notiunii de "interes supeInstitutiile sunt obligate sa
nent prin efectul unei/unor
irul dreptului poate solicita
u exceptional de 30 de zile
in care institutia staruie in
,e solicitant despre caile de
vitatii institutiei, persoana
al un raport privind numa-

soana fizica,juridica, entitate


utii ~iorgane comunitare sau
unentul(CE) nr. 1049/2001).
mentului(CE) nr. 1049/2001.
ie, care protejeaza interesele
1 materiede securitatepublica,

Elemente constitutive

123

rul cererilor de acces la documente refuzate din anul scurs, motive le refuzului si
numarul de documente sensibile neinscrise in registru. Curtea de justitie a
elaborat 0 jurisprudents stricta in privinta aplicarii exceptiilor, insistand asupra
motivarii lor suficiente'.
Analiza aplicarii dreptului de acces la documente si recomandari de ameliorare sunt in sarcina Comisiei, institutia prezentand un raport in acest sens. La 18
aprilie 2007, Comisia a publicat 0 carta verde asupra accesului la documentele
institutiilor europene, menita sii deschida 0 vasta dezbatere publica privind
reforma regulamentului 104912001. Aceasta etapa s-a finalizat la 31 iulie 2007.
in functie si de opiniile exprimate de cetatenii Uniunii (si nu numai), Comisia va
elabora propunerile de modificare a regulamentului in cauza,
Tratatul de la Lisabona extinde acest drept la ansamblul documentelor institutiilor si organelor Uniunii. Documentele Curtii de justitie si ale celorlalte instante
comunitare, precum si cele apartinand Bancii Centrale Europene ~i Bancii
Europene de Investitii care nu prezinta un caracter administrativ sunt insii exceptate.
139. Protectia informatiilor en caracter personal. Incepand de la 1 ianuarie
1999, nonnele comunitare privind protectia persoanelor fizice in privinta informatiilor cu caracter personal ~i a liberei circulatii a acestora se aplica institutiilor
si organelor Uniunii. Un organ independent care supravegheaza respectarea normelor in cauza este creat de catre Consiliu.
140. Cetatenia europeana, suport al participarii democratice. Cetatenii au
dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii. Deciziile acesteia sunt
adoptate intr-o maniera cat mai transparenta si mai aproape de cetateni. Institutiile Uniunii trebuie sii ofere posibilitatea cetatenilor si asociatiilor reprezentative
ale acestora sa-si faca cunoscute opiniile in toate domeniile de actiune ale Uniunii si sii organizeze un dialog deschis, transparent si regulat cu societatea civila,
Comisia este insarcinata cu largi consultari, pentru a asigura coerenta si transparenta actiunilor Uniunii. Uniunea respects principiul egalitatii cetatenilor sai.
Toate dispozitiile precizate la acest punct sunt cuprinse in Tratatul asupra Uniunii
Europene de la Lisabona, Titlul .Dispozitii privind principiile democratice" si au
fost deja mai mult sau mai putin explicit afinnate anterior. Meritul Tratatului de
la Lisabona este de a fundamenta edificiul democratic al Uniunii, indeosebi pe
conceptul de cetatenie. Aceasta evolutie apropie cetatenia Uniunii de 0 veritabila
cetatenie, stiut fiind cii sensul acestui concept se regaseste in planul participarii la
viata cetatii, deci in plan politic.
Cu adevarat nou este dreptul indirect de initiativa legislativa, "figurii ideala a
practicii democratice'",
care este acordat cetatenilor europeni, in anumite
conditii. Noul tratat prevede cii cetatenii Uniunii, in numar de eel putin un milion,
1 TPICE, 19 octombrie1995,John Carvelet Guardian,cauzaT-194-94,CulegereII - 2765;
TPICE, 5 martie 1997, WWF UK c. Comisie, cauza T-I05-95, Culegere 11-313;TPICE,
12iulie 2001, OUiMattilla c. Consiliu si Comisie, Culegere 11-2265.
2 A. Berramdane, J. Rosseto, op. cit., p. 67.

Uniunea Europeans -

124

constructie deschisii

resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, pot lua initiativa de a


invita Comisia, in cadrul atributiilor sale, sa supuna 0 propunere de act juridic pe
care il considera necesar pentru realizarea scopurilor tratatelor. Dreptul de
initiativa legislativa indirecta reprezinta "un putemic mijloc pentru a suda popoarele europene si de a da nastere unei constiinte colective, ceea ce nu au reusit sa
faca pana in prezent nici alegerea directa a Parlamentului European, nici cetatenia europeana'". Procedura, conditiile si numarul de state din care trebuie sa
provina acesti cetateni sunt stabilite de Parlamentul European si Consiliu, prin
regulament, conform procedurii legislative ordinare. Inovatia Tratatului de la
Lisabona nu este scutita insa de riscul detumarii de la finalitatea prevazuta de
tratat, de catre diferite grupuri de interese. Tocmai pentru acest motiv, Comisia
poate da curs initiativei cetatenesti sau 0 poate refuza. Tratatul nu precizeaza care
sunt urmarile in acest caz. Caracterul facultativ iar nu obligatoriu pentru Comisie
al initiativei cetatenilor poate fi interpretat ca 0 protejare a interesului comunitar,
avand in vedere profilul acestei institutii, Oricum, presiunea exercitata asupra
Comisie va fi apreciabila, iar "arma" deficitului de democratie va fi cu siguranta
folosita, ,,[...] Nimeni nu se indoieste ca initiativa luata de un milion de cetateni
europeni este sortita sa cunoasca un rasunet deosebit'".
141. Critica. Cetatenia europeana nu confera in realitate titularilor sai un rol
important in procesul decizional, facilitandu-le doar libera circulatie ~i deschizand posibilitatea unui dialog cu institutiile si organele Uniunii. Or, continutul
unei cetatenii este dat tocmai de drepturile politice.
Criteriile in functie de care se acorda si continutul sau ne demonstreaza cii
denumirea de cetatenie europeana atribuita acestui mecanism este nerealistd. Nu
suntem in prezenta nici a unei veritabile cetatenii, intrucat cetatenia europeanii
ramane doar un catalog de drepturi (rara obligatii), care nu confera prerogative
politice reale. Obligatia generala de a respecta dreptul comunitar nu este specificii
cetateniei europene". Nu suntem insa nici in prezenta unei cetatenii europene,
deoarece criteriul in functie de care se acorda exclude orice interventie a Uniunii". Statele sunt cele care joaca rolul exclusiv, datorita modului de dobandire a
cetateniei europene. Desi sistemul in cauza este aplicat si de anumite state federale, avand in vedere specificul ~i finalitatile Uniunii, critica aceasta ramane
foarte importanta, Absenta efectelor internationale ale cetateniei europene reprezinta 0 aha carenta majora, cu repercusiuni serioase asupra afirmarii identitatii
europene. Insa, cum in cazul Uniunii Europene "existenta precede esenta,
Ibidem.
C. Blumann, L. Dubois, op. cit., p. 157.
3 S. Bon considera ca cetatenia europeana ar putea reprezenta temeiul unor obligatii
precurn un serviciu civil european sau impunereaunui impozit european. (op. cit., p. 116).
4 MJ. Garot, op. cit., p. 335 si urm. Autoarea propune drept criterii de acordare a
cetatenieieuropene:resedinta,nasterea, optiunea,naturalizarea.A se vedea si: D. Blanchard,
op. cit., p. 199 si urm.; S. Bon, op. cit., p. 62 si urm. Pentru 0 opinie distincta, a se vedea
A. Pliakos, Citoyennete, Repertoires communautaire Dalloz, 2005, p. 2.
1

instituirea unei cetatenii el


pentru aceasta.
Cetatenia europeana nu
ca Iaca~d obiectul sau, II
prevazute de tratate. Articol
se bucura de drepturile ~i s
confera cetateniei europene
menea titularii drepturilor f
Drepturile fundamentak
astfel incat, cu exceptia no
aceasta nu are competenta I
acordurile intemationale pi
omului, ca 0 concretizare a
ordinea juridica pe care 0
nivel de tratate. Alaturi de
politice si procesului de co

2.2. Emergenta drep1


142. Dlscretia tratate

pene s-au caracterizat p


Aceasta aparenta carenta
mica si atenuarea, eel pu
parte, epoca in care au for
teriza printr-o conceptie '
tale. Domeniile de actiu
pareau deci sa nu se inten
relevanta in acest sens er
nationalitate4 si "libertati1
143. Aportul Curtii
privind consacrarea drep

C. Blumman, L. Duboi
Pentru 0 analiza in al
damentaux de la personne,
a Jacques Bourrinet, Centre
Universite Paul Cezanne, P
3 A se vedea, in ace!
europeenne, Ed. Apoge, 2(
constitutionnel pour l'Eur
p.347-363.
4 Pentru valorificarea ~
nare, recomandam E. CE
munautaire, Etudes de dr
Henri Teitgen, Ed. Pedone
1

Elemente constitutive

125

lua initiativa de a
re de act juridic pe
atelor. Dreptul de
mtru a suda popoa1 ce nu au reusit sa
'opean, nici cetatelin care trebuie sa
n si Consiliu, prin
a Tratatului de la
tatea prevazuta de
st motiv, Comisia
nu precizeaza care
:iu pentru Comisie
resului comunitar,
exercitata asupra
va fi cu siguranta
milion de cetateni

instituirea unei cetatenii europene este un accelerator de vitalitate politica'"


pentruaceasta.
Cetatenia europeana nu se limiteaza la drepturile prevazute expres de tratate
ca facand obiectul sau, in realitate, aceasta cuprinde ansamblul drepturilor
prevazute de tratate. Articolul 17 alin. 2 TCE, conform caruia "cetatenii europeni
se bucura de drepturile si sunt supusi obligatiilor prevazute de prezentul tratat",
confera cetateniei europene reala sa dimensiune. Cetatenii europeni sunt de asemenea titularii drepturilor fundamentale consacrate de Uniunea Europeana',
Drepturile fundamentale reprezinta 0 obligatie, iar nu un obiectiv al Uniunii,
astfe1incat, cu exceptia notabila a eliminarii discriminarii intre femei si barbati,
aceasta nu are competenta de a reglementa in materie. Uniunea poate introduce in
acordurile internationale pe care le incheie clauze privind respectarea drepturilor
omului, ca 0 concretizare a obligatiei sale. Afirmarea drepturilor fundamentale in
ordinea juridica pe care 0 studiem s-a realizat pe cale pretoriana, iar ulterior la
nivel de tratate. Alaturi de Cetatenia europeana, ea este consubstantiala integrarii
politice si procesului de constitutionalizare a Uniunii3

:ularilor sai un rol


rculatie si deschiiii. Or, continutul

142. Discretia tratatelor originare. Tratatele instituind Comunitatile Europene s-au caracterizat printr-o discretie notabila privind drepturile omului.
Aceasta aparenta carenta se explica prin obiectivele imediate de natura economica si atenuarea, eel putin pentru moment, a obiectivelor politice. Pe de alta
parte, epoca in care au fost sernnate si au intrat in vigoare aceste tratate se caracteriza printr-o conceptie preponderent politica si civila a drepturilor fundamentale. Domeniile de actiune ale Comunitatilor si aria drepturilor fundamentale
pareau deci sa nu se intersecteze. Singurele dispozitii ale tratatelor care prezentau
relevanta in acest sens erau consacrarea principiului nediscriminarii pe motiv de
nationalitate" si .Jibertatile fundamentale ale pietei comune".
143. Aportul Curtii de justitie, Contextul in care au loc primele progrese
privind consacrarea drepturilor fundamentale este determinat de atitudinea unor

demonstreaza ca
ste nerealista. Nu
tatenia europeana
mfera prerogative
r nu este specifica
~tatenii europene,
terventie a Uniuii de dobandire a
iumite state fede1 aceasta ramane
i europene repreirmarii identitatii
precede esenta,

ieiul unor obligatii


(op.cit., p. 116).
:erii de acordare a
'a si: D. Blanchard,
stincta, a se vedea

2.2. Emergenta drepturilor fundamentale

C. Blumman, L. Dubois, op. cit., p. 108.


Pentru 0 analiza in acest sens, L. Dubouis, Citoyennete europeenne et droits fondamentaux de la personne, in L'integration europeenne au XXI-erne siecle, En hommage
a Jacques Bourrinet, Centre d'Etudes et de Recherche Intemationales et Communautaires,
Universite Paul Cezanne, Aix-Marseille III, p. 87-98.
3 A se vedea, in acest sens: D. Blanchard,
La constitutionnalisation de l'Union
europeenne, Ed. Apoge, 2001, indeosbi p. 151-193; J Gerkrath, L'emergence d'un droit
constitutionnel pour I'Europe, Editions de I'Universite de Bruxelles, 1997, indeosebi
p.347-363.
4 Pentru valorificarea si potentialul acestui principiu in reglementarea tratatelor originare, recomandam E. Cerexhe, L'egalite de traitement dans l'ordre juridique communautaire, Etudes de droit des Communautes europeennes, Melanges offerts a Pierre
Henri Teitgen, Ed. Pedone, 1984, p. 33 ~iurm.
1