Sunteți pe pagina 1din 6

CARACTERIZAREA LUI GHI din Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Ghi este personajul principal , protagonist, multidimensional, dinamic.


al nuvelei realiste psihologice si sociale Moara cu noroc scrisa de Ioan Slavici si
publicata in 1881. ,
El triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri/ pierderi:
ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el.
Consecinele nefaste ale setei de navuire i procesul nstrinrii de familie sunt
magistral analizate de Slavici, autorul aducnd n prim-plan conflictul dintre
fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de Lic.
La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i
nu o palid umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton". El hotrte
schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul
familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete
un om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit,
iar familia triete n armonie. Bun meseria, om harnic, blnd i cumsecade,
Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct s-i angajeze vreo zece calfe crora
s le poat da de crpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu:i
depete puterile.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i
pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol
pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o
exercit asupra lui, mai ales c tentaia mbogirii, dar i a existenei n afara
normelor etice sunt enorme: se gndea la ctigul pe care l-ar putea face n
tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se mpienjeneau parc
ochii". Cu toate acestea, Ghi i ia toate msurile de precauie mpotriva lui Lic:
merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute
mpotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari,un ungur
nalt ca un brad".
Din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui
Ghi fa de familie. Gesturile, gndurile, faptele personajului, trdeaz
conflictul interior i se constituie ntr-o magistral caracterizare indirect.
Naratorul surprinde n mod direct transformrile personajului: Ghi devine de
tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai zmbea ca mai
nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el", iar cnd se mai juca,
rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe
bra"(caracterizare direct). Devine mohort, violent, i plac jocurile crude,
primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu
cei mici.

La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i
poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului
interior sunt redate gndurile i frmntrile personajului, realizndu-se n felul
acestaautocaracterizarea: Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeu!... Ce
s-mi fac dac e n mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e
nsui vinovat c are cocoae n spinare".
Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile, Ghi
devinela, fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus, se
ndeprteaz din ce n ce mai mult de Ana (i era parc n-a vzut-o demult i
parc era s se despart de dnsa"),aruncnd-o n braele smdului: Joac,
muiere, parc are s-i ia ceva din frumusee", i spune Ghi Anei, ntr-un rnd.
Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c Ghi e om
de ndejde i chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi, om cu mult ur n
sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea tovar pe tine, a rade i de
dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea cu un
om ca tine". Totui Smdului nu-i convine un om pe care s nu-1 in de fric i
de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre crciumar ca om onest i
cinstit. Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie n jefuirea arendaului i n
uciderea unei femei. Este nchis i i se d drumul acas numai pe chezie". La
proces jur strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic. Are totui
momente de sinceritate, de remucare, cnd cere iertare soiei i copiilor: Iartm, Ano! i zise el. lart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct voi tri pe
faa pmntului Ai avut tat om de frunte, ai neamuri oameni de treab i ai ajuns
s-i vezi brbatul naintea judectorilor". Axa vieii lui morale se frnge; se
simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de
contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al
copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. ncepe s
colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i
ofer probe n ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce i poate opri
jumtate din sumele aduse de acesta.
Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de
furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la
srbtorile Patelui, drept momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul
moment c se va produce o minune i c Ana va rezista influenei malefice a
smdului. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi care se nstrinase de ea i de
familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, n ciuda

nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere mbrcat n


haine brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre
vanitate masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n momentul n
care i d seama c soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana, ncercnd s o scape
de chinul pcatului. La rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.
Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie
material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii
Smdului l determin s ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfritul
lui i al celor care-1 nconjoar este n mod inevitabil tragic.

Personaj principal, protagonist, multidimensional, dinamic.


Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje,
autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin
comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste
personajul; prin monolog interior.
In structura personajului se reunesc doua perspective esentiale: realismul
psihologic si clasicismul. Evolutia lui Ghita e prezentata dintr-o perspectiva
realist-psihologica. Viziunea de ansamblu, care priveste destinele tuturor
personajelor importante, e clasica.
Disponibilitatea lui Ioan Slavici pentru analiza psihologica se observa si din
modul in care sunt construite personajele nuvelei Moara cu noroc. Ghit
a face parte din triunghiul" de personaje care domina nuvela, impreuna cu
Ana, sotia sa, si cu Lica Samadaul. In structura personajului se reunesc doua
perspective esentiale: realismul psihologic si clasicismul. Evolutia
personajului e prezentata dintr-o perspectiva realist-psihologica. Viziunea de
ansamblu, care priveste destinele tuturor personajelor importante, e clasica.
Fraza cu care incepe nuvela e esentiala pentru intelegerea dramei pe care o
va trai ulterior Ghita: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Cuvintele rostite de

soacra lui Ghita, mama Anei, suna ca o sentinta. Conflictul ce-l va macina pe
Ghita va pomi de la punerea in opozitie a bogatiei cu linistea colibei".
Personajul cumpara hanul Moara cu noroc". Locul in care e asezata Moara"
are semnificatia lui. E un loc izolat, unde dramele se vor petrece cu
intensitate maxima. Conturarea personajelor va deveni pregnanta, cititorul
avand sentimentul ca priveste o tragedie. Carciumarul Ghita se asaza in
drumul porcarilor, unde se castiga bani multi, si se pune la mijloc intre
ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor" (G. Calinescu).
Pentru scurt timp afacerea lui Ghita prospera, el devenind un om cunoscut si
hanul un loc cautat: "Abia trecusera dar cateva luni dupa St. Gheorghe, si
drumetii mai umblati nu ziceau ca o sa faca popas la Moara cu noroc, ci ca
se vor opri la Ghita. si toata lumea stia cine e Ghita si unde e Ghita, iar
acolo, in vale, intre pripor si locurile rele, nu mai era Moara cu noroc ci
carciuma lui Ghita".
Om destoinic, Ghita transforma hanul dintr-o ruina intr-un loc cunoscut. Dar
fericirea e de scurta durata, pentru ca la Moara cu noroc" isi face aparitia
Lica Samadaul. Intruchipare a spiritului malefic, Lica incearca sa-l convinga
pe Ghita sa devina partas al faradelegilor sale. De la acceptarea propunerilor
lui Lica incepe involutia lui Ghita. Analiza caderii" lui Ghita este facuta cu
maiestrie. Personajul cedeaza pas cu pas in fata cererilor lui Lica,
scufundandu-se in compromis si imoralitate. Ghita traieste o puternica
drama interioara.

Ghita este unul din personajele principale ale nuvelei, este viabil si complex,
un tip uman in care contradictiile se manifesta puternic. Esenta lui este
dramatica, penduleaza la inceput intre atractia banului, patima pentru
inavutie si dorinta de a ramane drept si cinstit. Fondul sufletesc este bun,
dar confruntat cu vedeniile destinului, va ceda. Ghita aspira la mai mult,
vrea sa-si depaseasca conditia de cismar, pentru ca saracia il sperie "si-l
indarjesc", dupa cum ii spune soacrei sale: "Ne punem pe prispa la soare,
privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilas, iar dumneata la tustrei."
Hotararea lui este ferma: familia se va muta la "Moara cu noroc", iar Ghita
se va aseza deliberat in drumul spre avere, adica in calea ispitei.
Calinescu spunea ca Ghita se pune intre ordinea
satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama e analizata magistral. E sfasiat
de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: "Se gandea la castigul
pe care-l putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i
se impaienjeneau ochii, de dragul castigului ar fi fost gata sa-si puna capul
in primejdie".

Prezentarea interioara a personajului este mult mai bogata decat cea


exterioara. Evolutia lui se petrece pe doua coordonate permanente: cea
interioara, marcata de introspectii si cea exterioara, compusa din carciuma si
familie. La inceput, cu toata pacea locului de la moara, Ghita presimte o
amenintare care deocamdata nu prinde contur: "Numai cateodata, cand
noaptea zgaltaia vantul in moara parasita, locul ii parea strain." Presimtirea
se intareste cand il vede prima data pe Lica, simtind ca "s-a racit in tot
trupul".
Venirea lui Lica il modifica profund si definitiv, acesta avand asupra lui o
putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, fricos,
Ghita se va inchide tot mai mult in mutenie, izolandu-se sufleteste, chiar si
de Ana. Actiunile ii devin precipitate, tradand teama si insingurarea; isi
cumpara doua pistoale, isi ia o sluga puternica si isi ia doi caini. Gesturile lui
Ghita si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de autor: Ghita isi
dreseaza cainii sa ucida si el insusi incepe sa simta placere in vederea
sangelui. Dezumanizarea merge atat de departe, incat Ghita regreta
existenta familiei, considerand-o o piedica in calea imbogatirii sale: "Pentru
prima oara in viata ;lui ar fi vrut sa n-aiba nevasta si copii". Stiind ca la
moara nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama
neputintei, se complace in a se declara slab, devine "legat", si omul, cand se
simte legat, e suparacios. Deprinderea nu-i este ingaduita de propria sa
patima. El oscileaza intre sfasieri si trairi contradictorii: "Da intreaba-ma
daca ma pot hotari sa plec. Vezi tu, asa cum sunt, imi vine greu sa plec."
Drama lui e profunda, iar personajul se prabuseste cu fiecare zi. Cere ajutor
de la Ana, dar in mod indirect, ca apoiu sa-i reproseze acesteia ca e prea
usoara la minte: "Esti usoara la minte, nu intelegi nimic, si ma lasi sa ma
mistuiesc cu gandurile cele rele."
Slavici este un observator al "sufletului disimulat si crispant de mut".
(George Calinescu) Doar aparent Ghita este slab, pentru ca odata intrat in
cardasie cu Lica, va fi la fel de hotarat ca acesta. Pentru inceput a fost greu,
dar patima castigului ii da forta: "Nu cred ca ma poti tine de frica", ii spune
lui Lica. Devine siret si chiar mai subtil decat Lica, stiind sa actioneze astfel,
ca lumea sa-l creada in continuare cinstit. Ghita e mereu duplicitar de aici
inainte; chiar si dezvaluirile in fata jandarmului Pintea se opresc la jumatate,
iar prietenia cu acesta se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o impinge in
bratele lui Lica.
Chemat la interogatoriu, banuit de complice la crima, Ghita simte cum lumea
il paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de
autoritati devine disculpare fata de sine. Zbuciumul sufletesc se
accentueaza: " Simti ca il slabesc deodata toate puterile; privirile oamenilor

il ardeau parca si mergea drept inainte fara a mai indrazni sa-si risice ochii
de la pamant". Monologul interior al personajului il arata mereu hartuit de
propria-i constinta. El incearca sa mentina fie si numai in sufletul sau
echilibrul intre bine si rau, intre patima banului si taria morala. Framantat,
zguduit de faradelege, el incearca sa transforme slabiciunile in virtuti,
zicandu-si ca alti oameni aflati in situatia sa s-ar fi dovedit a fi mult mai slabi
sau ca toate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea e completa,
patima pentru bani il roade pe dnauntru, distrugandu-l: "Banii primiti de la
Lica erau pe masa; cat ar fi voit sa-i ia si sa-i arunce, insa el nu putea, se
gandea cat ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea
din mana."
Structura personajului e sintetizata astfel de Pintea: "Multe-ar fi de facut,
numai daca n-ai fi atat de prost ca sa-l acoperi cand vrei sa-l surpi pe Lica."
Sfidand prevestirile, sfidand intelepciunea traditionala ca "linistea colibei te
face fericit, nu bogatia", asa cum il rugase soacra, Ghita a sfidat primejdia.
Universul nostalgic il cucereste definitiv. Raul il cuprinde impotriva vointei lui,
poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a
sfidat regula unanim acceptata in lumea statului care oprea omul sa se
apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului desi stie ca e pe calea
pierzaniei. In tragedia greaca, divinitatea pedepseste trufia omului. Si aici,
divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratandu-i-se ce e rau si ce e bine,
alege totusi raul.
In lumea mitica a satului ardelean, Ghita e pilda pentru nesocotinta.