Sunteți pe pagina 1din 640

Etapele dezvoltării anatomiei comparate

Etapele dezvolt ă rii anatomiei comparate • Primele documente : papirus egiptean sec XVII î.e.n. •

Primele documente: papirus egiptean sec XVII î.e.n. Alcmeon din Crotona (500 î.e.n.).recomanda disecarea animalelor; a studiat legăturile nervoase ale ochiului şi urechii cu creierul; a descoperit trompa lui Eustachio Hipocrate (460-377 î.e.n.) ”Culegere hipocratică”- descrie scheletul, muşchii, organele interne;întemeietor al şcolii de medicină; bolile erau provocate de cauze naturale şi nu de superstiţii sau zei Aristotel (384-322 î.e.n) a folosit observaţia activă şi comparaţia; constată existenţa corelaţiei dintre organe, exstenţa omologiilor şi analogiilor

• • • •

Herophilos 384-322 Î.C.,

-celebru

anatomist;

-fondează Şcoala din Alexandria;

-iniţiatorul Metodei ştiinţifice (introduce metoda experimentală în medicină);

-a realizat disecţii ştiinţifice pe cadavre; a explorat curgerea sângelui din inimă prin artere , descrie nervul optic şi oculomotor, descrie cornea, retina şi irisul după disecţia pe ochi

medic

grec

considerat

primul

-face deosebirea dintre telencefal şi cerebel

a descoperit ovulul şi a studiat durata sarcinii,

a studiat ficatul, pancreasul reteaua nervoasă,

a introdus termeni în medicină “duoden”

• Claudius Galenus (129-199) (Galen din Pergamon) a adus contribu ţ ii la dezvoltarea anatomiei

Claudius Galenus (129-199) (Galen din Pergamon) a adus contribuţii la dezvoltarea anatomiei, fiziologiei, patologiei, farmacologiei, neurologiei, filozofiei şi logicii

• A efectuat disecţii pe maimuţe şi porci

• A studiat fiziologia sistemului circulator

• A efectuat experimente de ligaturare (creierul controlează mişcarea prin nervi cranieni şi sistem nervos periferic)

Ibu-Ali Ibu Sina (Avicenna 980 - 1037) de origine persană Buhara

• Cartea Vindecării, Canonul Medicinii

Mundinus Milano (1270-1326) Bologna, autorul unui manual de anatomie umană, medic şi anatomist, a reintrodus predarea sistematică a antomiei, a realizat disecţii în timpul prelegerilor publice

• Leonardo da Vinci (1452-1519) a studiat scheletul, musculatura ş i a folos it procedeul
• Leonardo da Vinci (1452-1519) a studiat scheletul, musculatura ş i a folos it procedeul
• Leonardo da Vinci (1452-1519) a studiat scheletul, musculatura ş i a folos it procedeul

Leonardo da Vinci (1452-1519) a studiat scheletul, musculatura şi a folosit procedeul injectării vaselor de sânge

Andrei Vesalius (Bruxelles 1514-1564) 1543 “Despre structura corpului omenesc” (elevii lui au fost Fallope, Eustachio

Francis Bacon 1561-1626”Novum organum” organismul omului trebuie comparat cu cel al altor animale

W.Harvey ”Cercetare anatomică despre mişcarea inimii şi a sângelui la animale”.

A descoperit marea circulaţie a sângelui

”Cercetări despre dezvoltarea animalelor”

• Morgagni (1682-1771) → ”D espre loca li z ă r il e ş i
• Morgagni (1682-1771) → ”D espre loca li z ă r il e ş i

Morgagni (1682-1771) ”Despre localizările şi cauzele bolilor” iniţiază studiul bazei anatomice a bolilor

Vicq d’Azyr (1748-1799) aprofundează corelaţia dintre organe, studiul organelor analoage şi omoloage.

P. Camper (1722-1769) → a introdus metoda cantitativ ă în studiul anatomiei C. Wolff epigeniste
P. Camper (1722-1769) → a introdus metoda cantitativ ă în studiul anatomiei C. Wolff epigeniste

P. Camper (1722-1769) a introdus metoda cantitativă în studiul anatomiei

C. Wolff

epigeniste în embriologie

(1733-1794

întemeietorul

concepţiei

D. Daubenton

(1718-1800)

organe la păsări şi mamifere, ele şi cu cele ale omului.

descrie scheletul, comparându-le între

M.F. Bichat (1771-1802) a formulat conceptul de ţesut şi a sesizat că structurile vii sunt într-o permanentă interacţiune cu mediul înconjurător.

• Georges Cuvier (1769-1832) → întemeietorul anatomiei • comparate ş i a paleontologiei → a
• Georges Cuvier (1769-1832) → întemeietorul anatomiei • comparate ş i a paleontologiei → a

Georges Cuvier (1769-1832) întemeietorul anatomiei

comparate şi a paleontologiei a formulat principiul corelaţiei

dintre organe

funcţia

determină

structura

 

organului

Geoffroy Saint Hilaire (1772-1844) a formulat conexiunii organelor

principiul

planului de organizare a tuturor vertebratelor

ideea

unităţii

Darwin (1809-1882) Teoria evoluţionistă oferă o bază teoretică solidă anatomiei comparate.

• Th Huxle y (1825-1895) → cercet ă ri asupra craniului vertebratelor Archaeopteryx

Th Huxley (1825-1895) cercetări asupra craniului vertebratelor

• Th Huxle y (1825-1895) → cercet ă ri asupra craniului vertebratelor Archaeopteryx

Archaeopteryx

E rns t H ae k e l 1834 - 1919 •dezvolt ă legea biogenetic
E rns t H ae k e l 1834 - 1919 •dezvolt ă legea biogenetic

Ernst Haekel 1834-1919 •dezvoltă legea biogenetică fundamentală, foloseşte anatomia comparată pentru a demonstra legăturile genetice dintre anumite grupe de animale •schiţează arborele filogenetic al lumii animale. •A considerat că evoluţia duce la perfecţiune progresivă, culminând cu dezvoltarea speciilor mai “înalte”. Aproape de bază sunt cele mai puţin evoluate sau inferioare. Acest aspect este fals: evoluţia permite adaptarea la situaţiile locale; nu există o tendinţă de progres continuu

OMOLOGIE ŞI ANALOGIE

Pentru a înţelege evoluţia se compară organismele actuale cu cele dispărute şi se caută asemănările care sugerează o legătură Se

compară

caractere

structurale,

funcţionale, moleculare, genetice

Structuri omoloage la diferite specii sunt

părţi

aceeaşi sursă

entităţi

sau

care

s-au

format

din

Omologie evolutivă părţi care provin de la 2 sau mai multe specii şi se regăsesc la un strămoş comun

• asemănarea nu se bazează pe formă ci pe relaţia topografică, pe legăturile cu părţile înconjurătoare

Omologie serială entităţi din diferite părţi ale aceluiaşi individ care provin din acelaşi element al unui strămoş care se repetă într-o secvenţă lineară

Omologie sexuală

Omologie evolutivă
Omologie evolutivă
Or ga ne omol oage evolutiv Organe care au func ţ ii asem ă n

Organe omoloage evolutiv Organe care au funcţii asemănătoare Organe asemănătoare superficial

ii asem ă n ă toare Organe asem ă n ă toare superficial Familia: Hystricidae Hystrix

Familia: Hystricidae Hystrix africaeaustralis

Familia Erethizontidae Coendou prehensilis

CONSTRUIREA FILOGENIILOR

• Grupurile naturale sunt monofiletice

• Fiecare ramură a unui arbore trebuie trebuie să aibă un punct de origine din trunchi

• Pentru

să

reconstitui

arborele

trebuie

a

determinăm punctele din care diverg ramurile

• Se impune analiza caracterelor şi distribuţia printre speciile studiate

• Care caracter omolog a evoluat mai recent? Care caracter este mai vechi ?

Caracter derivat (recent) apomorf Caracter ancestral (primitiv) plesiomor f Mecanisme de evoluti ţ ie –

Caracter derivat (recent) apomorf Caracter ancestral (primitiv) plesiomorf Mecanisme de evolutiţie –PEDOMORFOZA

caractere , iniţiază o direcţie evolutivă nouă, imposibil de urmat de o

populaţie adultă înalt adaptată la un mod de viaţă strict) PPROGENEZIE (la specii care trăiesc în medii ostile, imprevizibile) NEOTENIE (se asociază cu mediu favorabil, lipsit de prădători)

(a produs combinaţii de

Ambystoma gracile

Ambystoma gracile

COLORITUL TEGUMENTULUI

CROMATOFORII se formează din crestele neurale

reptile

localizaţi în dermul superficial la peşti, amfibieni,

localizaţi în epiderm la păsări şi mamifere

MELANOFORI pigmentul (eumelanină, feomelanină) adăpostit în MELANOSOMI. La anamniote şi reptile melanosomii migrează în procesele melanoforilorşi intensifică culoarea

La păsări şi mamifere cea mai mare parte a pigmenţilor

este

transferată în pene, păr şi celule epidermice

IRIDOFORI conţin plăcuţe de purină (GUANINĂ)

XANTOFORI pigmenţi galbeni

ERITROFORI pigmenţi roşii

3 -mai mulţi cromatofori sunt organizaţi într-o unitate cromatofor dermală

• Radiaţiile cu lungime mică sunt reflectate prin tegument, cele lungi sunt absorbite de melanoforii din zona profundă. Când lumina albastră se întoarce prin filtrul xantoforilor, culoarea este verde.

Turacii africani au pigment verde

• Creste minuscule de la suprafaţa celulelor refractă lumina şi produc culori irizate care se modifică odată cu unghiul de observaţie (colibri)

• Gradul de vascularizare a tegumentului produce culori

• Modificarea culorii- lentă se sintetizează mai mult sau mai puţin pigment, în diferite anotimpuri sau sub influenţa radiaţiei solare
• - rapidă stimularea simpatică duce la agregarea melanosomilor

• hormonul de stimulare a melanoforilor , secretat de hipofiză şi acetilcolina produc dispersia melanosomilor

Tauraco persa

Tauraco persa

TIPARE CROMATICE

Rol în termoreglare

comunicare intraspecifică

 

evitarea prădătorilor (criptic)

aposematic

recunoaştere

stabilirea teritoriului

 

curtare

protejează

ţesuturile profunde (melanoforii

se

găsesc în membrane care protejează S.N., în peritoneu)

Coloritul roşu radiaţia pentru roşu este prima care se

filtrează la trecerea luminii prin apă apare la peştii nocturni

Apogonidae Apogon sp. Halocentridae Myripristis amaena Chaetondontidae Heniochus acunminatus Inimicus didactylus

Apogonidae Apogon sp.

Apogonidae Apogon sp. Halocentridae Myripristis amaena Chaetondontidae Heniochus acunminatus Inimicus didactylus

Halocentridae Myripristis amaena

Apogonidae Apogon sp. Halocentridae Myripristis amaena Chaetondontidae Heniochus acunminatus Inimicus didactylus

Chaetondontidae

Heniochus acunminatus

Apogonidae Apogon sp. Halocentridae Myripristis amaena Chaetondontidae Heniochus acunminatus Inimicus didactylus

Inimicus didactylus

Benzile roşii la masculii de apă dulce în cursul reproducerii

• vizibilă la distanţe mici, dificil de observat din lateral, mai ales în ape tulburi
• petele roşii care nu au rol în comunicare trebuie ascunse ex- sturioni

Colorit tip poster peştii de recif
• colorit de avertizare a apartenenţei

teritoriului

• menţine contactul între indivizi
• curtare (Labridae, Scaridae), reflectă sexul, statutul, maturitatea

Scarus sp. Brachysynodontis batensoda

Scarus sp.

Brachysynodontis batensoda

Scarus sp. Brachysynodontis batensoda

Coloritul de dezagregare distruge conturul

Contrastare

Ornamentaţia ochiului contrastul evident este o ţintă de atac

rol în comunicarea intraspecifică

deghizarea ochiului (minimizarea contrastului iris-pupilă, linie în jurul ochilor care marchează pupila, pete grupate care înconjoară ochiul de mărime asemănătoare pupilei)

evidenţierea ochiului

Pete ocelare la baza pedunculului caudal la juvenili (caracide,

ciprinide, ciclide) mărci de orientare

semne de recunoaştere care inhibă canibalismul

adulţilor faţă de juvenili

Benzi laterale pentru confuzia prădătorilor păstrarea orientării membrilor grupului

Policromatism

Modele speciale ciclide, mimetism

Cichlidae

Cichlidae

Cichlidae

SISTEMUL TEGUMENTAR

•Sistemul tegumentar: -Tegument -Anexe (glande şi fanere) •Tegument: a) Epiderm- epiteliu ectoblastic pluristratificat pavimentos în contact cu mediul ambiant -b) Derm - de origine mezodermică este alcătuită din fibre conjunctive elaborate de fibrocite

- Lax- adăposteşte producţii proprii, terminaţii nervoase , vase de nge sau limfatice, cromatofori , glande. -c) Hipoderm- de origine mezoblastică, conţine celule adipoase

Tegumentul vertebratelor acvatice se caracterizează prin fenomenul de mucogeneză; tegumentul vertebratelor terestre este dominat de keratogeneză

Keratina- proteină impermeabilă pentru apă şi gaze, insolubilă în solvenţi organici.

• Glande unicelulare printre celulele epidermului- la vertebrete acvatice

pluricelulare în sisteme complexe şi cu funcţii diferenţiate la vertebrate

terestre

•Fanere: de origine mezoblastică la vertebratele acvatice

de origine ectoblastică la vertebratele terestre

Funcţiile tegumentului

1. Protecţie împotriva agenţilor mecanici, fizici, chimici, biologici din mediul extern

2. Reglarea temperaturii

3. Eliminarea substanţelor nocive din organism (glande sudoripare)

4. Rezervor de substanţe nutritive (ţesut adipos)

5. Organ senzorial (receptori cutanaţi)

6. Suprafaţă respiratorie (schimb de gaze)

7. Capacitate de regenerare

Tegumentul la ciclostomi (Clasa Cephalaspidomorpha) Epiderm: -strat bazal -strat cu celule fuziforme -strat cu celule poliedrice -strat cu celule caliciforme Derm: -pachete de fibre colagene şi fibre elastice -cromocite (melanocite, xantocite) Hipoderm: -fibre de colagen în reţea -celule adipoase Clasa Myxini -epiderm fără celule fusiforme şi granuloase -mari spaţii limfatice între hipoderm şi musculatura troncală

Tegumentul la peştii osoşi (Clasa Osteichthyes) Epidermul:

Strat profund celule filamentoase cilindrice, perperpendiculare pe derm, fără desmozomi Strat mijlociu celule cu desmozomi şi procese digitiforme Strat superficial celule comprimate conectate prin desmozomi, prevăzute apical cu microvili Celule glandulare - celule mucoase în profunzimea epidermului, diseminate printre cele filamentoase. Conţin o bogată reţea ergastoplasmatică şi puţine filamente. Mucusul conţine mucopolizaharide şi glicoproteine. - granuloase, întâlnite rar. - celule măciucate cu nucleu globulos central

Muguri gustativi

DERMUL

Derm: superficial spongios (lax) în care sunt localizaţi solzii acoperiţi de epiderm Solzii formează exoscheletul peştilor actuali (cosmoid, ganoid, elasmoid şi placoid). cosmoid la crossopterigeni actuali , Latimeria strat superficial (email) perforat de orificii dentină trabeculară (cosmină) care comunică cu

orificiile

stratului superficial os spongios (cu osteoblaste între cavităţi) izopedină (os lamelar) ganoid strat superficial îngroşat prin impregnare cu ganoină (substanţă amorfă, strălucitoare)

elasmoid

caracteristic teleosteenilor

placoid

strat de ganoină mineralizată →strat de izopedină (os lamelar) de origine dermo-epidermică)

caracteristic peştilor cartilaginoşi (Clasa Chondrichthyes) soclu situat în derm format din ţesut fibros calcifiat cu cavitate pulpară →spin, format din dentină, străbate epidermul Cromatofori: xantocite, melanocite , iridocite Derm profund fibro-adipos.

Figure 1. Peduncul caudal, secţiune longitudinală.

1.epidermă; 2. sacul germinativ al solzului; 3. derm (stratum compactum); 4. muşchi;

5. solzi; 6.celule epiteliale pavimentoase; 7. celule bazale

nediferenţiate;

8. celulă de alarmă;9. celule mucoase; 10. mugure

gustativ.

pavimentoase; 7. celule bazale nediferen ţ iate; 8. celul ă de alarm ă ;9. celule mucoase;
Ostracodermii, agnate primitive 480-359m.a
Ostracodermii, agnate primitive 480-359m.a
Ostracodermii, agnate primitive 480-359m.a

Ostracodermii, agnate primitive 480-359m.a

Fig.2 Tegumentul capului, sec ţ iune transversal ă 1. epiteliu stratificat scvamos, 2. membran ă

Fig.2 Tegumentul capului, secţiune transversală

1. epiteliu stratificat scvamos, 2. membrană bazală;

areolar;

4. mugure gustativ; 5. celulă de alarmă; 6. celule bazale nediferenţiate; 7. cromatofori (melanocite).

3.

ţesut

conjunctiv

iate; 7. cromatofori (melanocite) . 3. ţ esut conjunctiv Figura 3. Solz elasmoid 1. radii; 2.

Figura 3. Solz elasmoid 1. radii; 2. circuli; 3. centru; 4. porul liniei laterale

Figura 4. Peduncul caudal, sec ţ iune longitudinal ă 1. celule epiteliale svamoase; 2. celule
Figura 4. Peduncul caudal, sec ţ iune longitudinal ă 1. celule epiteliale svamoase; 2. celule

Figura 4. Peduncul caudal, secţiune longitudinală

1. celule epiteliale svamoase; 2. celule mucoase; 3.

celule epiteliale cuboidale;

4. celule de alarmă; 5. sacul solzului; 6. derm

(stratum compactum); 7. muşchi scheletic;

8. cromatofori (melanocite); 9. hematii.

Figura 5. Tegument în regiunea capului, secţiune transversală.

1. epiderm; 2. derm (stratum compactum); 3.

hipoderm (areolar connective tissue);

4.

celule epiteliale; 5. celule de alarmă; leucocite;

7.

cromatofori (melanocite);

8.

arteriolă şi venulă.

Desmozomi
Desmozomi

Tegumentul la amfibieni

• A apărut stratul superficial cornos, exfoliant

Epiderm larvar subţire cu celule vii, unite prin desmozomi (zonula occludens, zonula adherens, macula adherens)

adult

gros pluristratificat cu glande pluricelulare acinoase simple

strat bazal

celule poliedrice

strat granulos (ultima pătură vie), celule cu complexe joncţionale, reprezintă

barieră structurală → strat cornos (celule keratinizate, uşor comprimate), reprezintă a doua barieră structurală care izolează organismul de mediu

Derm lax (superficial) conţine fibre de colagen, vase de sânge, cromatofori, acinii glandelor

.

pluricelulare

Glande acinoase mucoase de tip merocrin în tot tegumentul Glande granuloase (Dendrobatidae) de tip holocrin situate în anumite zone ale tegumentului unde formează glande parotoide (Bufonidae, Salamandridae). Cromatofori: -xantofori conţin pterinosomi, sfere concentrice care conţin pteridină, pigmenţi carotenoizi care care conferă culoarea galbenă -iridofori, situaţi sub xantofori conţin plăcuţe reflectoare constituite din purină, care reflectă lumina - melanofori, pătură profundă de celule pigmentare care emit procese celulare în dermul

lax şi profund. Culoarea tegumentului este reglată pe cale neuro-umorală.

profund cu pachete de fibre colagene dispuse paralel cu suprafaţa corpului

Sec ţ iune transversal ă prin te g ument de amfibian

Secţiune transversală prin tegument de amfibian

Sec ţ iune transversal ă prin te g ument de amfibian
Salamandra salamandra
Salamandra salamandra
Salamandra salamandra Bufo bufo
Bufo bufo
Bufo bufo
• Familia Dendrobatidae Degete dilatate în disc u ri ade zive Din ţ i vomerieni
• Familia Dendrobatidae Degete dilatate în disc u ri ade zive Din ţ i vomerieni

Familia Dendrobatidae

Degete dilatate în discuri adezive Dinţi vomerieni absenţi Fără amplex sau amplex fugitiv Pontă depusă pe sol Larvele se caţără pe spatele părinţilor şi sunt duse la apă

Dendrobates lehmanni

Phyllobates aurotaenia

(batrahotoxină), Costa Rica, Brazilia

Phyllobates terribilis

lehmanni • Phyllobates aurotaenia • (batrahotoxin ă ) , Costa Rica , Brazilia • Phyllobates terribilis
Labirintodon ț i
Labirintodon ț i

Labirintodonți

B ombi na vari ega ta

Bombina variegata

Tegumentul la reptile

Grad maxim de cornificare a epidermului !!! Epidermul: strat bazal (1 rând) celule înalte cu melanosomi, situate pe membrana bazală strat intermediar (1-2 rânduri) ,celule vii, celule cornificate cu melanosomi strat cornos intern (5-7 rânduri uşor comprimate) celule cu material electronodens strat cornos intermediar lamelar (2-3 rânduri cu celule comprimate la maxim) redus la plasmalemele celulelor strat strat cornos extern (amorf) epidermiculă (masă omogenă de keratină) Năpârlirea pe fragmente la lacertilieni şi pe toată suprafaţa corpului la ofidieni. La chelonieni şi crocodilieni în cursul creşterii corpului are loc creşterea în grosime şi în suprafaţă a plăcilor cornoase. Derm lax cromatofor, plăci Fanere: solzi, plăcuţe, gheare cornoase, plăcile dermice (Chelonieni, Crocodiliieni) Solzii: cornoşi, imbricaţi, granuloşi sau triunghiulari Gheara:limb (placă dorsală) sol (talpă) Glande: coxale – la masculii unor lacertilieni, pe faţa internă a coapselor anale la ofidieni în regiunea orificiului cloacal

Tegumentul la păsări

Epiderm: strat bazal+stratul celulelor poliedrice=pătura Malpighi vie, cu celule în diviziune strat cornos cu celule asociate în agregate; suferă o continuă exfoliere Derm: fibre colagene muşchi netezi asociaţi penelor profund: reţea fibrilară laxă în care se acumulează ţesut adipos. Tegumentul este lipsit de pigmenţi, cromatoforii sunt localizaţi în pene. glande (excepţie face glanda uropigiană) Fanerele: Ciocul- parte osoasă (maxilă, premaxilă, mandibulă) parte cornoasă (ramfoteca, generată de celulele stratului Malpighi), strat granulos (2-3 rânduri de celule cu keratohialină), uneori (la rândunele şi păsări limicole), corpusculi Herbst. Podoteca-totalitatea solzilor care îmbracă degetele, tarsul, tibio-tarsul membrelor posterioare (solzii sunt pene modificate?) Ghearele cu pat germinativ, dure cu aspect de cârlig Pinten –acoperă o protuberanţă a tibiotarsului Penajul-(puf, fulg, pana (tectrice, remige, rectrice))

Calaos sp Vibrise

Calaos sp

Calaos sp Vibrise

Vibrise

Tegumentul la mamifere

Epiderm: epiteliu pavimentos pluristratificat (6 straturi de keratinocite)

- strat bazal (un rând de celule situate pe membrana bazală)

- stratul celulelor poliedrice (6-8 rânduri de celule)

- strat granulos (2-3 rânduri de celule), conţin keratohialină

- stratul lucidum (2-3 rânduri de celule comprimate, situate în regiunea plantară şi palmară cu aspect spongios)

- stratul cornos (numeroase rânduri de celule comprimate, cornificate )

- stratul disjunct (exfoliant)

strat Malpighi

Etapele formării keratinei:

-apariţia prekeratinei reprezentată de tonofilamente la nivelul stratului bazal

- formarea prekeratinozomilor în celulele stratului poliedric, care sunt structuri granulare electronodense

- formarea granulelor libere de keratohialină

- formarea keratinei, material amorf, dens, omogen.

Derm papilar (superficial) cu melanocite, corpusculi tactili, terminaţii nervoase libere şi încapsulate, vase de sânge, vase limfatice reticular (profund) cu fibre colagene Hipoderm: panicul adipos fascia superficială ţesut subcutanat cu travee conjunctive care leagă tegumentul de fasciile musculare subiacente şi permite mobilitatea tegumentului pe muşchi, cartilaje sau oase.

1- St ra tum corneum 2- Stratum granulosum 3- Stratum spinosum 4- Stratum basale 5-

1- Stratum corneum 2- Stratum granulosum 3- Stratum spinosum 4- Stratum basale 5- Derm papilar

1- Epiteliu stratificat 2 - Stratum corneum 1 – Sec ţ iune transversal ă prin

1- Epiteliu stratificat

2 - Stratum corneum

1- Epiteliu stratificat 2 - Stratum corneum 1 – Sec ţ iune transversal ă prin foliculul
1- Epiteliu stratificat 2 - Stratum corneum 1 – Sec ţ iune transversal ă prin foliculul

1 – Secţiune transversală prin foliculul firului de păr

2 – Glandă sebacee

1 - Glandă sudoripară

2 - Derm- strat reticular –ţest conjunctiv dens

FANERE

Sunt de origine cornoasă, elaborate de epiderm
Firul de păr: anexe muşchi erectori
• glande sebacee
• RĂDĂCINA: situată în derm
• keratinocite vii
• începe cu bulbul care con ine papila ( esut conjunctiv, vase de sânge, cromatofori, terminaţii nervoase)

ncepe cu bu lb ul care con i ne papila ( esut conjunctiv, vase de sânge,
ncepe cu bu lb ul care con i ne papila ( esut conjunctiv, vase de sânge,

• Tecile rădăcinii: teaca epitelială internă (ectodermică);formată din cuticulă, str. Huxley, str. Henle

externă (continuare a stratului bazal + câteva rânduri de celulele poliedrice)

(mezodermică, cu fibrocite

d e celulele poliedrice) • (mezodermic ă , cu fibrocite fib roas ă i fibre de

fibroasă i fibre de colagen)

TULPINA: măduva (celule ale stratului bazal)

scoar a (corticala) (keratinocite paramedulare care con in melanosomi ) cuticula (celule comprimate cu filamente i granule de trihohialină)

care con i n me l anosom i ) cuticula (celule comprimate cu fil amen t
care con i n me l anosom i ) cuticula (celule comprimate cu fil amen t
care con i n me l anosom i ) cuticula (celule comprimate cu fil amen t

• Melanocitele sunt prezente în papila dermică

A. Melanosomii sunt transfera i din prelungirile melanocitelor în celulele corticalei

B. Celulele corticalei fagocitează procesele melanocitelor

melanocitelor în celulele corticalei • B . C e l u l e l e cort

• Perii de corp sunt lipsi i de medulla i cresc pu in după ce se formează; au o via ă de câteva luni

• Părul de pe cap cre te continuu i are o via ă de 4 ani

Mamiferele au mai multe categorii de peri:

vibrise; spic; puf • Năpârlirea are loc o data/an cangur, vulpe • de două ori/an la mustelide

• Părul lipse te de la elefan i, rinoceri, hipopotami

data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă
data/ an cangur, vu l pe • de dou ă ori/an la mustelide • P ă

Gheara: sol

• limb prezintă proximal rădăcina sub care se află matricea germinativă (cu toate straturile epidermei); epidermul dintre matrice i vârful ghearei con ine numai stratul bazal i al celulelor poliedrice (patul steril)

Unghia: sol redus (hiponichium) limb extins (proximal i lateral este mărginit de cuta supraunghială; partea distală acoperă prin cre tere hiponichium); sub cuta supraunghială proximală se găse te rădăcina sub care este situată matricea generatoare; în prelungirea cutei supraunghiale proximale este localizat eponichiumul

este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat
este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat
este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat
este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat
este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat
este situat ă matricea generatoare; în p relun g irea cutei supraunghiale p roximale este localizat

COPITA

Zid: omologabilă cu limbul ghearei; se sprijină pe sol

se sprijină pe patul subiacent care con ine papile foliate

ă pe patul subiacent care con ine papile foliate • Sol • Furcu a • material

• Sol

• Furcu a

care con ine papile foliate • Sol • Furcu a • material cornos moale elaborat de
care con ine papile foliate • Sol • Furcu a • material cornos moale elaborat de

material cornos moale elaborat de papilele filiforme ale epidermului tălpii

GLANDE

Glande sudoripare -de tip merocrin
• -glomerul secretor (celule mioepiteliale; celule luminoase cu mitocondrii, ap. Golgi, glicogen; celule întunecate con in vacuole, conturează lumenul glandular)
• - canal excretor

Glande sebacee de tip holocrin acinoase compuse

• - celule imature, celule mature, celule adulte

excretor • Glande sebacee – de tip holocrin acinoase compuse • - celule imature, celule mature,

Glande mamare

Tubulare la ornitorinc

Tubulo-alveolare la metaterieni; mamele cu mameloane; mu chi compresor

Tubulo-alveolare la metaterieni; mamele cu mameloane; mu chi compresor

Glande mamare- glande tubulo-acinoase compuse

- simple Muridae

- compuse

Impala Oryx
Impala Oryx

Impala

Oryx

Odocoileus virginianus

Odocoileus virginianus

Mandrillus sphinx dimorfism sexual Panthera pardus Equus zebra Mascul-perioada de împerechere

Mandrillus sphinx dimorfism sexual

Mandrillus sphinx dimorfism sexual Panthera pardus Equus zebra Mascul-perioada de împerechere

Panthera pardus

Mandrillus sphinx dimorfism sexual Panthera pardus Equus zebra Mascul-perioada de împerechere
Equus zebra
Equus zebra

Mascul-perioada de împerechere

Macaca nigra

Macaca nigra

Gorilla gorilla

Gorilla gorilla

Panthera leo Theropithecus gelada-postur ă de amenin ţ are

Panthera leo

Panthera leo Theropithecus gelada-postur ă de amenin ţ are

Theropithecus gelada-postură de ameninţare

Pan troglodytes

Pan troglodytes

EVOLUŢIA SCHELETULUI LA VERTEBRATE

• Menţine forma corpului împotriva diferitelor forţe

• Susţine corpul împotriva ac iunii forţei gravita ionale

• Rezistă la scurtare

ac iunii for ţ ei gravita ionale • Rezist ă la scurtare când se contract ă
ac iunii for ţ ei gravita ionale • Rezist ă la scurtare când se contract ă

când se contractă muşchii şi

transferă forţele memebrelor, maxilarelor

• Protejează organele interne delicate

• Adăposteşte ţesuturile care formează elementele figurate ale sângelui

• Osul este rezervor de calciu şi ioni fosfat

• Elementele scheletice sunt permanent remodelate în raport cu forţele care acţionează

• Mişcările coastelor şi sternului schimbă dimensiunile cavităţii corpului în mişcarea aerului prin plămâni

Structura vertebrei

Arc neural

Orificii intervertebrale - prin care ies nervii spinali; stau între bazele arcurilor neurale succesive; uneori foramenul nervului perforează arcul neural

Arcul hemal - la vertebrele din regiunea cozii; se prelungeşte în jurul arterei şi venei codale

• Arcurile servesc pentru inserţia unor muşchi folosiţi în locomoţie şi susţinerea corpului

• Arcurile sunt acţionate de muşchi care se dezvoltă în segmentele adiacente (arcurile sunt în poziţie intersegmentară).

NOTOCORDUL

Situat între arcurile neural şi hemal la embrionii tuturor vertebratelor

• Persistă la adul ii unor grupe primitive la care arcurile sunt situate direct pe el sau pe osificările bazelor arcurilor

• La adul ii altor peşti şi tetrapode corpurile vertebrale înlocuiesc notocordul şi arcurile se unesc cu ele.

altor pe ş ti ş i tetrapode corpurile ver teb ra le înl ocu i esc
altor pe ş ti ş i tetrapode corpurile ver teb ra le înl ocu i esc

Centrele sunt intersegmentare (Amia centre segmentare i arcuri intersegmentare)

Centrele sunt intersegmentare ( Amia centre segmentare i arcuri intersegmentare)

Coloana unor specii de peşti şi tetrapode este formată din două centre-DIPLOSPONDILE (creşte flexibilitatea în locomo iei)

de pe ş ti ş i tetrap ode este format ă din dou ă centre-DIPLOSPONDILE (cre

DISCURILE

INTERVERTEBRALE-distribuie

egal for ele de la un centru la altul

egal for ele de la un centru la altul
 

-

conţine

lichid

Notocordul împiedic ă scurtarea corpului ca un acordeon în urma contrac ţ iei musculare, permite
Notocordul împiedic ă scurtarea corpului ca un acordeon în urma contrac ţ iei musculare, permite
Notocordul împiedic ă scurtarea corpului ca un acordeon în urma contrac ţ iei musculare, permite

Notocordul împiedică scurtarea corpului ca un acordeon în urma contracţiei musculare, permite flexia laterală, ceea ce favorizează înotul prin ondulări laterale

TIPURI DE VERTEBRE

TIPURI DE VERTEBRE

TIPURI DE VERTEBRE

• ZIGAPOFIZE- suprafețele articulare posterioare sunt orientate: -ventral (se suprapun superior și medial peste suprafețele articulare ale zigapofizelor următoarei vertebre posterioare)

-orizontal îndoirea laterală)

(permit flexia laterală, limitează

- vertical (permite curbarea dorso-ventrală)

 

PROCESE

TRASVERSE

se

prelungesc

lateral

din

centrum

servesc

pentru

articularea

coastelor

DEZVOLTAREA VERTEBREI

• Se dezvoltă la intersec iile septelor de esut conjunctiv (scheletogene)

• MIOSEPTE situate în plan transversal între segmentele musculare (MIOTOAME); se alungesc în interior spre măduva spinării i notocord şi intersectează septele longitudinale

• SEPT SCHELETOGEN DORSAL se întinde de la nivelul măduvei spre linia medio-dorsală şi coadă

• SEPT SCHELETOGEN VENTRAL- de la notocord pe linia medio-ventrală; se divide pe lângă cavitatea corpului, trece ventral pe fiecare parte a celomului, ca SEPTE SCHELETOGENE LATERALE

• SEPTE ORIZONTALE la gnatostomate, situate aproape de planul frontal

a celomului, ca SEPTE SCHELETOGENE LATERALE • SEPTE ORIZONTALE la gnatostomate, situate aproape de planul frontal
a celomului, ca SEPTE SCHELETOGENE LATERALE • SEPTE ORIZONTALE la gnatostomate, situate aproape de planul frontal
a celomului, ca SEPTE SCHELETOGENE LATERALE • SEPTE ORIZONTALE la gnatostomate, situate aproape de planul frontal

• Arcul neural se dezvoltă în septul scheletogen dorsal, unde acesta intersectează mioseptele

scheletogen dorsal, unde acesta intersecteaz ă mioseptele • Centrul se formeaz ă la intersec ia mioseptelor

Centrul se formează la intersec ia mioseptelor,

septului orizontal

ă la intersec ia mioseptelor , septului orizontal i vertical • C omponen tele verteb re

i vertical

• Componentele vertebrelor se formează din sclerotoamele somitelor aflate în poziţie segmentară. Ţesutul sclerotomal migrează în poziţie intersegmentară

• La pe ti celulele sclerotomale formează un TUB PERICORDAL în jurul notocordului şi a tecii

• Arcurile se formează din blocuri de cartilaj-ARCUALIA

• O pereche de plăci neurale intercalare dorsale

• Plăci hemale în jurul arterei i venei caudale

i o pereche de plăci

în jurul arterei i venei caudale i o pereche de pl ă ci • (bazele arcurilor
în jurul arterei i venei caudale i o pereche de pl ă ci • (bazele arcurilor
în jurul arterei i venei caudale i o pereche de pl ă ci • (bazele arcurilor

• (bazele arcurilor ventrale omoloage serial cu plăcile hemale se prelungesc în septul scheletogen lateral- BAZAPOFIZE la care se articulează coaste)

nu sunt necesare în regiunea

• Arcurile

hemale

trunchiului

Vertebre cartilagino i,

notocordului, în zonele intersegmentare Vertebre pericordale la peştii osoşi; se dezvoltă din depunerile intersegmentare directe de os de către celulele sclerotomale care formează tubul pericordal

cordacentrice

la

pe tii teaca
pe tii
teaca

invadează

Amfibieni:

corpul

se

formează

într-un

tub

pericordal şi se îngroaşă treptat

• Cartilajul se îngroaşă în zonele intervertebrale şi se formează CORPURI INTERVERTEBRALE (la salamandre corpul intervertebral este cartilaginos şi distinct, corpul vertebral amficelic este osificat)

• La

fuzionează cu partea frontală sau posterioară a corpului vertebral, rezultând vertebre

anure corpul intervertebral se osifică şi

OPISTOCELICE şi respectiv PROCELICE

La amniote nu se formează teaca pericordală continuă

A)Celulele mezenchimatice se concentrază în jumătatea caudală a fiecărui sclerotom

B) celulele din partea caudală a sclerotoamelor se concentrează în jurul notocordului în pozi ie intersegmentară

par t ea cau dal ă a scl ero t oame l or se concentreaz ă

COASTE ŞI PROCESE TRANVERSE

Coastele se dezvoltă în mioseptele trunchiului i cozii Întăresc mioseptele şi peretele corpului Asigură suprafeţe de inserţie pentru muşchii trunchiului şi ai cozii Peşti: -coaste intermusculare (dorsale) la intersecţia mioseptelor cu cele orizontale, se prelungesc lateral între muşchii epaxiali şi muşchii hipaxiali, separa i de septul orizontal, se articulează cu un cap la suprafaţa laterală a centrului -coaste subperitoneale (ventrale) la intersec ia mioseptelor cu septele laterale, se articulează printr-un singur cap la prelungirile laterale ale bazelor arcurilor ventrale (bazapofize), se prelungesc ventral lângă celom

singur cap la prelungirile laterale ale bazelor arcurilor ventrale (bazapofize), se prelungesc ventral lâng ă celom
singur cap la prelungirile laterale ale bazelor arcurilor ventrale (bazapofize), se prelungesc ventral lâng ă celom
singur cap la prelungirile laterale ale bazelor arcurilor ventrale (bazapofize), se prelungesc ventral lâng ă celom

Unii peşti au coaste intermusculare

“”

 

“”

subperitoneale ambele tipuri

Peştii cartilaginoşi au coaste scurte

în poziție intermusculară,

se articulează la centru, ventral pe bazapofize

Coastele tetrapodelor

 

Servesc pentru inserţia muşchilor troncali

Intervin în mişcările de ventilare a plămânilor

Sunt în poziţie subperitoneală, dar se articulează mult mai dorsal

Au două suprafeţe de articulație (capitulum la suprafața laterală a unui centru sau pe o parapofiză; tuberculul distal faţă de capitulum se articulează la procesul transvers care se prelungeşte lateral - diapofiză)

O pereche de coaste embrionare se dezvoltă pe toate vertebrele tetrapodelor cu excepția celor mai distale

Coastele embrionare fuzionează cu diapofizele şi parapofizele şi formează procese transverse lărgite, denumite pleurapofize.

• Apa

este

un

mediu

dens,

flotabilitatea animalului

care

asigură

• Scheletul

axial

joacă

un

rol

susţinerea animalului

redus

în

• Are rol central în locomoţie

• Suport de compresie care permite înaintarea în apă • Rezistă telescopării când muşchii trunchiului şi ai cozii se contractă

Contrac ia musculară este transformată într- o succesiune de ondulări laterale care coboară corpul şi furnizează energia propulsoare

ă î nt r- o succesiune de ondul ă ri laterale care coboar ă corpul ş

• Capacitatea de ondulare creşte caudal

• Func iile şi stresul sunt asemănătoare de-a lungul axei vertebrale şi există o diferen iere regională minimă

• Prima

i exist ă o diferen iere regional ă minim ă • Prima vertebr ă este modificat
i exist ă o diferen iere regional ă minim ă • Prima vertebr ă este modificat

vertebră

este

modificată

pentru

articularea la craniu

• Vertebrele trunchiului sunt asemănătoare

• Vertebrele caudale au arcuri hemale

• Arcurile

hemale

joacă

rol

important

un

în

hemodinamica circulaţiei sanguine la peşti

Arcurile

neurale

slab

dezvoltate

la

ciclostomi, corpul vertebral lipseşte

Notocordul persistă la adul ii de ciclostomi, peşti cartilagino i, dipnoi, crossopterigieni (Latimeria), condrostei.

• Peştii cartilaginoşi au corp vertebral

ti cartilagino i, dipnoi, crossopterigieni (Latimeria) , condrostei . • Pe ş tii cartilagino ş i
(A) – Heterocerca (osteostraci, peşti cartilaginoşi, peşti osoşi primitivi), (B) - Protocerca, (C) - Homocerca,
(A) –
Heterocerca
(osteostraci, peşti
cartilaginoşi, peşti osoşi primitivi), (B) -
Protocerca, (C) - Homocerca, (D) –
Dificerca (dipnoi, crossopterigieni)
Codal ă heterocerc ă abreviat ă (intermediar ă între heterocerc ă ş i homocerc ă

Codală heterocercă abreviată (intermediară între heterocercă şi homocercă) (Holostei Lepisosteus oculatus, Amia calva)

Scheletul axial al tetrapodelor

Schimările petrecute în modul de locomo ie odată cu trecerea din mediul acvatic în cel terestru a afectat scheletul trunchiului

• Aerul este mai pu in dens decât apa şi asigură un suport slab împotriva gravită ii

• Aerul opune puţină rezistenţă la deplasare

• Propulsarea apendicelor de la sol furnizează forţele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar asistă apendicii

sol furnizeaz ă for ţ ele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar
sol furnizeaz ă for ţ ele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar
sol furnizeaz ă for ţ ele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar
sol furnizeaz ă for ţ ele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar
sol furnizeaz ă for ţ ele propulsoare majore; ondula iile laterale ale trunchiului i cozii doar

Coloana vertebrală ac ionează ca o bară de sus inere, care transferă greutatea corpului la sol prin centuri i apendice.

ă greutatea corpului la sol prin centuri i apendice. Coloana vertebral ă trebuie - s ă
ă greutatea corpului la sol prin centuri i apendice. Coloana vertebral ă trebuie - s ă
ă greutatea corpului la sol prin centuri i apendice. Coloana vertebral ă trebuie - s ă

Coloana vertebrală trebuie- să fie capabilă de ondulări

- să reziste curbării în plan vertical, încât trunchiul care nu este departe de sol în timpul locomo iei să nu atârne şi să nu se târască

permită

iei s ă nu atârne ş i s ă nu se târasc ă permit ă s

să

-

mobilitatea capului

Capul şi trunchiul nu trebuie să se mai mişte ca o unitate

• Labirintodonţii (grup de amfibieni de la sfârşitul Paleozoicului şi începutul Mezozoicului 350-210 m.a.) aveau vertebre RAHITOMICE (centrum format din intercentrum şi 2 pleurocentre)

• Notocordul persista dar era mai comprimat

Arcurile neurale erau dezvoltate , cu zigapofize care se articulau cu piesele corpului vertebral i nu fuziona cu acestea

• Pleurocentrele

majoritatea

i nu fuziona cu acestea • Pleurocentrele majoritatea redus la s-au la bi rintod on il

redus

la

s-au

labirintodon ilor

majoritatea redus la s-au la bi rintod on il or • Intercentrum s-a extins ş iar

• Intercentrum s-a extins şiarămas singurul component al centrului

• Coastele aveau 2 capete:capitulum se articula la intercentrum i tuberculul la diapofiza arcului neural.

la intercentrum i tuberculul la diapofiza arcului neural. • Salamandrele, ceciliidele, anurele au coaste scurte •

• Salamandrele, ceciliidele, anurele au coaste scurte

• La unele anure coastele au fuzionat cu vertebrelor pentru a forma pleurapofize

păr i

p ă r i

ale

• Anurele

• Anurele i salamandrele au stern mic asociat cu

i

salamandrele

au

stern

mic

asociat

cu

partea ventrală a centurii scapulare

• Apare

o

capului

vertebră

atlas care permite mobilitatea

• Vertebrele dorsale sunt asemănătoare

• Vertebra sacrală, o pereche de coaste se articulează cu centura pelviană şi transferă greutatea corpului membrelor posterioare.

• Arcurile hemale lipsesc din structura primelor vertebre caudale situate în urma cloacei. Vertebrele caudale nu au coaste i zigapofize; spre vârful cozii devin mai mici; treptat arcurile neurale i hemale dispar

285

la

ceciliide • 8 vertebre la anure =urostil; scurtă, puternică, adaptată pentru sărit i înot.

la anure =urostil ; scurt ă , puternic ă , adaptat ă pentru s ă rit
la anure =urostil ; scurt ă , puternic ă , adaptat ă pentru s ă rit

de

vertebre

în

regiunea

trunchiului

la anure =urostil ; scurt ă , puternic ă , adaptat ă pentru s ă rit
Labirintodont

Labirintodont

REPTILE

Scheletul trunchiului este mai puternic

 

Intercentrele dispar de la speciile contemporane; persistă în zona cozii ca puncte de ataşare a arcurilor hemale; la Sphenodon se păstrează şi în zona trunchiului

Centrul

definitiv

a

evoluat

din

fuziunea

şi

expansiunea

pleurocentrelor

 

Diferenţierea regională este mai avansată decât la amfibieni

Toate reptilele au mai multe vertebre cervicale cu coaste cervicale scurte

Chelonienii şi şopârlele au 8 vertebre cervicale; crocodilii 9 vertebre cervicale

Vertebrele cervicale şi troncale anterioare prezintă o proiecţie ventrală din centrum, HIPAPOFIZĂ, pentru inserţia muşchilor şi ligamentelor care susţin capul.

Sphenodon punctatus

Sphenodon punctatus

Coastele

Sunt prezente pe majoritatea vertebrelor

• Coastele din regiunea anterioară sunt lungi şi articulate ventral la stern prin cartilaje costale

• Sternul se une te ventral cu centura scapulară

costale • Sternul se une te ventral cu centura scapular ă • Odat ă cu pierderea

Odată cu pierderea intercentrului la care se

articula ie

articula capitulum, apare intervertebrală

o

articula ie articula capitulum, apare intervertebral ă o • 2 coaste suplimentare ating sternul la Sphenodon;

• 2

coaste

suplimentare

ating

sternul

la

Sphenodon; 8-9 coaste la crocodili

• Coastele troncale susţin corpul

• Protejează plămânii împotriva presiunii excesive

• Mişcările coastelor reprezintă mecanismul major de ventilare a plămânilor