XI.

Sistemul parlamentar german

Modelul Kanzlerdemokratie
Forma in care se prezinta astazi organizarea politics a Germaniei este, inainte de
toate, efectul raporturilor geopolitice de la mijlocul secolukii al XX-lea. Nu este mai
pirfin adevarat ca regimul republican german are o anume traditie, asa cum o arata
istoria interbelka.
De la militarism la democrafie
Formarea Germaniei ca stat modern a reprezentat un proces atipic, desfSsurat in
conditiile conflictului dintre Prusia si Austria. Desi si in spaplul german, la mijlocul
secolului al XDC-lea, s-a facut sinrfitS miscarea revolujionara, de emancipare
nafionala si politica, unificarea statelor germane a fost realizata de sus", prin
actiunea militara a cancelarului Bismark al Prusiei. Recunoasterea deplina a noului
stat avea sa vina odata cu infrangerea Austriei, in 1866, si ulterior a Frantei, in 1871
fund proclamat Imperiul federal german condus de regele Wilhelm I.
In perioada care a urmat pana la declansarea primului razboi mondial, Germania a
cunoscut o puternica dezvoltare economics si militara, devenind prima putere europeana si a doua mondiala, dupa SUA. Lupta pentru dominate mondialS dintre Germania, initiatoare a Triplei Alianje, si Jarile din blocul Antantei a condus, in 1914, la
izbucnirea primului razboi mondial din istoria omenirii. In urma infrangerii sale
(1918), starul german a cunoscut prefaceri politice esentiale. Militarismul si absolutismul politic au fost dezavuate de cStre revolujia din 1918, reflex tarziu al miscarilor
revohrfionare din secolul trecut. Principala schimbare politica a vizat abolirea monarhiei, consfinjita prin Constitujia de la Weimar, adoptata in 1919, prima constitute
republicans a Germaniei. In contextul revolufionar intern, efectele instaurSrii regimului comunistin Rusia s-au facut simfite prin proclamarea, in 1919, a republicilor
sovietice la Bremen si Bavaria.
Din perspectiva statului sau international, Germania a resimtit din plin infrangerea militara. Prin tratatul de la Versailles (1919), Germania pierde coloniile, retrocedeaza Frantei provinciile Alsacia si Lorena, este obligatS la plata unor importante
despagubiri de razboi, iar dezvoltarea economica si militara ii este plafonata. Marea
crizS economica din 1929-1933 adanceste reculul economic al Germaniei si, totodata,
oferS fortelor nafionalist-militariste ocazia cuceririi puterii.
Speculand i canalizand nemultumirile germanilor cStre Jarile Antantei, considerate vinovate, prin conditiile pacii de la Versailles, de dezastrul Germaniei, Adolf
Hitler si partidul sau, national-socialist, au castigat alegerile parlamentare din 1933.
In scurta vreme, Germania a devenit un stat militarist-corporatist, un stat totalitar. Al
Treilea Reich a insemnat dictatura partidului unic, eliminarea pluralismului si parla98

Sistemul parlamentar german

mentarismului, alterarea brutaia a libertatilor cetatenesti, cultul personalitStii, militarizarea statului si a societlfii, propagarea ideilor rasiste si politica spatiului vital.
Agresivitatea statului nazist in relaplile internafionale a declansat eel de al doilea
razboi mondial din istoria omenirii. Dupa ce a anexat Austria si o parte din Cehoslovacia, la 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei, Germania, aliatl cu Italia si
Japonia, a intrat efectiv in razboi cu Europa si practic cu Tntreaga lume.
Un popor - doua state, doua sisteme politice
Capitularea necondrfionata a Germaniei, la 8 mai 1945, a insemnat nu numai disparipa celui de al Treilea Reich, ci si a statului german ca atare. Conferinta de la
Postdam a adoptat principiile organizarii politice viitoare: demilitarizarea, denazificarea si democratizarea.
Pe teritoriul celor trei zone de ocupafie controlate de SUA, Marea Britanie si
Franfa s-a constituit, la 7 septembrie 1949, Republica Federals Germania (RFG), cu
capitala la Bonn, iar in zona de ocupajie sovieticS a fost proclamata, la 7 octombrie
acelaji an, Republica Democrats Germania (RDG), cu capitala la Berlin, oras impartit cu RFG. Cele douS state germane, succesoare ale celui de al Treilea Reich, vor
urma directii diferite de evolujie politica.
in RFG este instituit un regim politic democratic, bazat pe principiile suveranitatii
poporului, separatiei puterilor in stat si pluripartidismului, sub forma unei republici
parlamentare. Stabilitatea politica - panS in 1963 tara este condusa de cancelarul
Konrad Adenauer - si tenacitatea germanilor fac ca Germania Federals sa devinS un
stat puternic dezvoltat sub aspect economic. In 1950 RFG intra in Consiliul Europei,
in 1955 este primita in NATO, iar in 1957 devine membru fondator al CEE (actuala
UE). Astfel, RFG este integratS sistemului politic, economic si militar al Vestului. In
1973, dupS semnarea tratatelor cu RSS, Polonia si RDG, devine membra a ONU.
De cealaltS parte, RDG adopts modelul politic sovietic, devenind un stat socialist.
Rolul conducStor al partidului comunist, lipsa alternanfei la putere, politica de distance fats de RFG, dar si retardul economic au fost principalele caracteristici ale celui
de al doilea stat german. Integrindu-se sistemului politic, economic si militar al
Estului, RDG a devenit membrS a CAER, in 1950, si a Tratatului de la Varsovia, in 1955.
Pentru a intari granija dintre cele douS state germane - vizandu-se limitarea
emigrSrilor in RFG (panS la inceputul deceniului al 7-lea, circa 3,5 milioane de persoane au pSrSsit RGD) - autoritStile comuniste au decis construirea, in 1961, a unei
fortificafii pe linia de frontiers ce separa Berlinul rasSritean de eel occidental. Granita
inter-germanS, cunoscutS sub numele de Zidul Berlinului, a cSpStat si o valoare simbolicS mondialS, fund linia care separa cele douS sisteme politice: Occidental, democratic, si Estic, totalitar. Germanii au fost in situafia unicS a poporului impSrtit in
douS state si in douS sisteme politice opuse. Totodata, ei s-au aflat in plin centrul
razboiului rece dintre Vest si Est, respectiv dintre SUA si URSS, suferind in mod
nemijlocit toate consecintele acestuia.
Prin pozitia lor centrals in acest conflict politic, ideologic si geopolitic, RFG si
RDG au constituit nu numai terenul confruntSrii politico-ideologice, ci si eel al competitiei economice directe dintre cele doua sisteme politice. in fond, RFG si RDG se
99

Sisteme politice contemporane

doreau a fi tari etalon, care sa probeze superioritatea sistemului caruia ii apartineau

fiecare. Pierderea competiplei economice de catre URSS, implicit de catre RDG, a
reprezentat elementul cheie al prabusirii sistemului comunist. Pentru germani, infrangerea economica a RDG a avut drept revers refacerea unitStii statale, ce aparea ireala
in conditiile bipolaritStii politice a lumii.
La inceputul deceniului al 9-lea, pe masura cresterii decalajului economic fa{S de
RFG, se prefigureaza condi{iile crizei politice a societal est-germane, izbucnitS
practic odata cu refuzul autoritajilor comuniste de a adopta programul reformator
initiat de liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Sub presiunile interne si externe, noile
autoritati comuniste - in toamna anului 1989 Erich Honecker, seful statului si al partidului comunist, este inlocuit de Egon Krenz - iau decizia deschiderii granitei dintre
Berlinul de Est ?i eel de Vest. La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, ca frontiers de
stat si ca simbol al demarcafiei dintre cele doua sisteme politice, se prSbuseste . In
urma primelor alegeri libere, organizate in martie 1990, in RDG se instituie guvernul
condus de Lothar de Maiziere, care negociaza cu Helmut Kohl, cancelarul RFG,
unificarea celor doua state. Ziua de 3 octombrie 1990 reprezinta data oficialS a
constituirii Germaniei reunificate - sub numele oficial de Republica Federals Germania {Bundesrepublik Deutschland), cu capitala politica la Berlin.
Regimul constitutional

german

Prin actul oficializat pe 3 octombrie 1990, Constitute fostei Germanii de vest,

adoptata la 23 mai 1949, devine legea fundamentaia a Germaniei reunificate. In conformitate cu aceasta, noul stat este o republica parlamentara cu o structura de tip
federal.
Pentru a in{elege optiunea constituantului pentru un regim parlamentar, trebuie
avute in vedere conditiile postbelice in care a fost adoptata Constitutia. Germania era
nu numai o tarS infrantS in 1945, ci si fara care, prin natura politica a regimului celui
de al Treilea Reich, a aruncat intreaga omenire in razboi. Urmarind principiile demilitarizarii, denazificarii si democratizarii statului, Alia^ii au avut in vedere un regim
politic care sa evite concentrarea intregii puteri in mana unei singure persoane. De
aceea, ei au impus republica parlamentara. Termenul impus nu este impropriu, deoarece, cum am arStat deja, dupa razboi Germania s-a aflat practic intr-un regim de
ocupatie. Desigur, se poate aprecia ca adoptarea Constitutiei a fost un act al vointei
germanilor, dar desfSsurat sub controlul si influenta decisiva a Aliatilor. De altfel, in
conditii similare au fost elaborate si legile fundamentale ale Italiei si Japoniei, aliate
ale Germaniei naziste.
Concret, in zonele aflate sub controlul SUA, Marii Britanii si Frantei, au fost
organizate alegeri pentru o adunare constituanta, numita Consiliul Parlamentar, in
cadrul caruia ponderea au definut-o reprezentantii Uniunii Crestin-Democrate si ai
Partidului Social-Democrat, principalele partide politice ale Germaniei occidentale
postbelice. Acest Consiliu a adoptat noua lege fundamentals a tSrii pomind de la
modelul Constitutiei din 1919, de la care au fost preluate principiile republi1 Vezi

100

Adrian Pop, Tentafia trarnifiei, Bucuresti, Ed. Corint, 2001.

Sistemul parlamentar german

canismului, statului de drept, pluripartidismului si federalismului, dar nu si formula

prezidenfialismului.
De remarcat ca legea fundamentals adoptata in 1949, inainte de separarea RFG de
RDG, a avut un caracter provizoriu, urmand ca ea sa fie confirmatS de poporul german atunci cand acesta va fi pe deplin independent. Totusi, ea s-a impus ca autenticS
constructie constitutionals, devenind de facto si de jure cadrul juridic referential
pentru organizarea politics a Germaniei.
Sub aspectul constructiei teoretice, Constitutia Germaniei reflects principiile fundamentale ale suveranitStii poporului si separapei puterilor in stat, chiar dacS acesta din urma
nu este menponat in mod expres, situape specifica si Constitupei Romaniei adoptata in
1991, pinS la revizuirea din 2003.
Din perspectiva structurii statului, Germania este o federate compusa in prezent
din 16 landuri, prin adaugarea celor 5 landuri din Est. Fiecare land se bucurS de
autonomia specifics unui stat federal, avand strucPiri proprii de conducere, atat
executive, legislative, cat i judecatoresti, ale caror competeme sunt reglementate de
Constitute. Desi legea stabileste un regim egal pentru toate landurile, din punct de
vedere al dezvoltarii economico-sociale, fostele teritorii ale RDG sunt grevate de
retardul mostenit din perioada rSzboiului rece1.
La nivelul landurilor {Lander), activitatea legislativa este exercitata de parlamente
locale unicamerale. Constitutia prevede expres domeniile de competenta in materie
legislativS a parlamentelor landurilor, rezervand parlamentului federal dreptul de a
legifera in sfere de interes national, precum apararea tSrii, relatiile internationale sau
problema ceta{eniei, specificand totodatS prioritatea legilor adoptate la nivel national.
Dar, prin intermediul activitatii din Bundesrat, landurile participa la elaborarea si
adoptarea legilor cu caracter federal.
In fine, prin prevederile constitufionale este reglementat si regimul forjelor armate
germane, in sensul plafonarii nivelului de inzestrare armata si interzicerii participarii
armatei la acfiuni desfasurate in afara granitelor de stat. Ratiunea acestor prevederi
trebuie cautata, desigur, in rolul militarismului german in declansarea celor doua
razboaie mondiale si a avut menirea de a impiedica repetarea unei asemenea situatii.
Cu toate acestea, forfele annate ale Germaniei, ca stat membru NATO, au participat
la actiunile militare desfasurate pe teritoriul Iugoslaviei, in conflictul din Kosovo.
Sub aspect juridic, chestiunea a fost reglementata printr-o decizie a instanfei
constitutional germane care a ridicat interdicpa amintita pentru cazul unor misiuni
umanitare sau de mentinere a pacii2.

' Unificarea statului, cu toate eforrurile financiare uriase facute de germanii din landurile
vestice, nu a putut sterge aceasta mostenire. Tranzifia economica a celor !5 landuri estice s-a
dovedit a fi mai dramatica decat s-a anticipat, necesitand in continuare investitii financiare
ridicate, dar si costuri sociale mari. Aceasta situatie are urmari directe si in planiil vietii politice^ Spre exemplu, in landurile estice fostul partid comunist are o pozitie politica majora.
Putem, totusi, aprecia ca decizia incalca spiritul prevederilor constitutionale si, implicit,
statutul de tara infranta in eel de al doilea razboi mondial.
101

Sisteme politice contemporane

Autoritatile federate
Modul in care Legea fundamentals defineste si reglementeazS atribupile Parlamentului, ca si mecanismele relajionare dintre puterile statului, arata cu claritate cS
Germania este o republica parlamentara. Astfel, organizarea statului german poate
fi considerate expresia republicans a sistemului de tip parlamentar, in varianta
premieratului.
Asezat in varful ierarhiei politice, parlamenPil german este de tip bicameral, fund
format din Bundestag (Adunarea Federala) si Bundesrat {Consiliul Federal), cu
diferenfe importante intxe cele doua camere. Mai intai, difera procedurile electorale.
Alegerea membrilor Bundestag-ului (deputafii) se face prin vot universal direct,
in varianta unui sistem electoral proporfional-majoritar. Jumatate din numarul
deputadlor se alege pe baza votnlui majoritar uninominal, iar cealalta jumatate prin
vot proportional de lista. Durata mandatului este de 4 ani. Bundesrat-ul este compus
din parlamentari numip de guvernele landurilor. Fiecarui land ii revine un numar
minim de 3 mandate in Bundesrat, acesta putand ajunge la maxim 6 in functie de
marimea demografica a landului respectiv. Durata mandatului Bundesratului nu este
specificata de Constitute.
Specific unui stat federal, camerele parlamentare difera sub aspectul reprezentarii
politice. Aleasa de ceta{eni in mod direct, prima camera reprezinta napunea ca un
tot, in timp ce cea de-a doua, reprezinta structura federala a statului.
Diferen{ierea starutului camerelor apare si in procesul legislativ. Chiar daca Constitutia afirma principiul colaborarii dintre camere in adoptarea legilor, in practka
rolul' legislativ al Bundesrat-ului este limitat. Acest rol este sustinut si de prevederile
care acorda primordialitate dezbaterilor si votului din Bundestag. Prima dezbatere a confinutului unui proiect de lege are loc in Bundestag, dupa care proiectul este
trimis Bundesratului, dar modificarile aduse de aceasta camera trebuie supuse aprobarii Bundestagului. In cazul in care Bundesratul uziteaza de dreptul de veto, acesta
poate fi inlaturat prin votul majoritatii membrilor primei camere.
In fine, camerele au roluri diferite in ceea ce priveste prerogativa controlului
parlamentar asupra executivului. Numirea si demiterea guvernului sunt atributii
ale primei camere. Totodata, Bundestag-ul este camera ce participa direct la alegerea presedintelui federal.
Toate acestea arata ca formula parlamentului german Pebuie incadrata in categoria bicameralismului de tip asimetric i incongruent. Trebuie insa precizat ca
asimetria.camerelor, altfel spus divizarea puterii in interiorul parlamentului german,
nu are ca rezultat transformarea Bundesratului intr-o camera secundS in sensul propriu al termenului, lipsita de putere in raport cu prima camera. In fapt, ea poate fi
considerata drept cea mai puternica dintre camerele secunde din lume. Camera
secunda germanS nu-si datoreaza influenfa nici alegerii populare, nici dreptului de
veto legislativ absolut, ci.faptului ca este o camera federala unica, formata din reprezentanfi ai executivelor statelor membre ale federafiei - de obicei ministri ai cabinetelor acestor state"1. Totodata, prin raportare la situajia Senatului american, incon1 Arend Lijphart, Modele ale democrajiei, Ia$i, Ed. Polirom, 2000, p. 193. Din acest motiv,
autorul american, alaturi de alti teoreticieni, considers ca Germania poate fi incadrata in cate-

102

Sistemul parlamentar german

gruenja celei de a doua camere germane este relativizata de efectul factorului demografic, cele mai populate landuri fiind reprezentate de un numar dublu de senatori
fata de landurile mici.
0 mentiune separata necesita cea de-a p-eia putere din stat, in componenta ei constiPJtionaia. Verdictul asupra constituponalitap'i legilor votate de parlamentul german
cade in sarcina Tribunalul Constitutional Federal (Bundesverfassungsgericht),
compus din membri alesi la paritate ce cele douS camere ale legislativului, si a carui
competenfa este precizata in articolul 93 al Legii fundamentale. Gandit ca o putere cu
rolul de a proteja drepturile civile $i echilibrul politicilor publice, Tribunalul Constitutional german este una dinPe cele mai puternice curp' constitutionale din lume1.
Puterea executiva este reprezentata de Guvernul federal (Bundesregierung) si, la nivelul landurilor, de guvernele locale. Guvernul federal este compus din Cancelarul federal
(Bundeskanzler) si din ministri.
Bundestagul investejte, cu majoritatea absolut! a voturilor, candidatul la functia
de cancelar propus, in principiu, de Presedinte. Regula politics cere ca prima
propunere pentru postul de cancelar sa aparpna parlamentului. Daca din diferite
motive o asemenea propunere nu exista sau nu este votata, Presedintele va supune
vopilui parlamentului candidatul desemnat de el. Daca nici acum nu este ales un cancelar, Presedintele are dreptul sa dizolve Bundestagul. In practica, propunerea apartine Bundestagului, respectiv partidului majoritar in camera. Cum vom vedea, sistemul partidist german face ca majoritatea parlamentara sa aiba intotdeauna puterea de
a-si sustine prin vot propriul candidat.
In cadrul raporturilor dinPe Cancelar si membrii cabinetului sau intalnim aceeai
situape ca in cazul Marii Britanii. Cancelarul dispune de autoritate maxima in Guvern,
instituind o puternica disciplina. El are dreptul de a schimba componenta cabinetului
pe parcursul mandatului s3u. Pe de altl parte, Cancelarul este eel care isi asuma
responsabilitatea pentru indeplinirea programului prezentat la investitura.
Trebuie remarcat ca prerogative^ sporite acordate Cancelarului raspund aceIeiasi nevoi de stabilitate politics si eficienfS a guvern3rii. Ca atare, ele nu sunt si
nu pot fi considerate o modalitate de stirbire a rolului parlamenPilui. In fapt, odata
angajata raspunderea in fa{a parlamenhilui, Cancelarul are legitimitatea si autoritatea
necesare realizarii actului guvemarii in acord cu obiectivele asumate. In conditiile in
care Cancelarul pierde majoritatea din Bundestag, aceasta camera il revoca prin
numirea unui succesor.
In sistemul politic german, Presedintelui republicii (Bundesprdsident) ii este
destinat un rol minor, atribufiile acesPiia fiind de natura formal! Presedintele federal
este ales prin vot indirect, de catre Adunarea Federala (Bundesversammlung), formats din membrii Bundestagului si ai parlamentelor locale. Mandarul prezidential
este de 5 ani si nu poate fi reirmoit consecutiv decat o singurS data, in cazul vacantei
postului, prerogativele prezidentiale sunt preluate de presedintele Bundestagului.
goria parlamentelor simetrice. Totusi, a doua camera isi pastreazS asimetria in ce priveste
funcpa de control a parlamentului.
1 Thomas Gross, Le regime politique de 1'ALLEMAGNE, in Genoveva Vrabie (coord.),
Les regimes politiques des pays de I'U.E. et de la Roumanie, Bucuresti, Editura Monitorul
Oficial, 2002, p. 29.
103

Sisteme politice contemporane

Neavand legitimitatea conferita de votul direct, Presedintele nici nu define o putere

executiva efectiva. Actele emise de el trebuie sa fie contrasemnate de premier sau de
ministrul de resort. Ca atare, retinem in sarcina Presedintelui functiile specifice oricarui sef de stat, precum reprezentarea internationala, acreditarea si primirea reprezentantilor diplomatici sau exercitarea dreptului de gratiere. De remarcat ca, spre
exemplu, functia de reprezentare internafionala este exercitatS, in anumite conditii, de
catre Cancelar.
Sistemul doua partide si jumatate"
Deji tot o guvemare parlamentara fondata pe premier, ca si Marea Britanie,
Germania se bazeaza pe o alta arhitectura a sistemului partidist, la a carei conservare
contribuie si scrutinul proportional de compensare.
Mai intai insa, principiul pluralismului politic si activitatea partidelor sunt reglementate chiar de catre constitute, fapt care arata important acordata partidelor. In
articolul 21 al Legii fundamentale se arata ca partidele se constituie in mod liber si
coopereaza la formarea voinfei politice a poporului, avand drept conditie organizarea
lor in acord cu exigence democratiei. Garantarea constitufionala a pluralismului
politic a permis dezvoltarea libera a partidelor politice, inclusiv a celor de tending
neofascista sau comunista. Trebuie insa precizat ca Tribunalul Constitutional Federal
a intervenit in cateva randuri in acest domeniu, interzicand activitatea unor formatiuni politice extremiste (partidul neonazist in 1953 $i partidul comunijtilor in 1956) .
Dintre partidele politice germane, cele mai importante sunt: Partidul SocialDemocrat, Uniunea Crestin-Democrata / Uniunea Crestin-Sociala, alaturi de care
exista si altele, precum Partidul Liber-Democrat, Partidul Ecologist sau Partidul
Socialismului Democratic.
Partidul Social-Democrat din Germania {Sozialdemocratische Partei Deutschlands - SPD) este eel mai vechi partid german, fiind fondat in a doua jumatate a
secolului al XlX-lea pe structurile sociale ale muncitorimii industriale ?i agricole. A
fost principalul partid de guvernamant intre 1968-1982 (cancelari - Willy Brandt si
Helmut Schmidt) si 1998-2005 (cancelar - Gerhard Schroeder), iar intre 1966-1969
si 2005-2009 a participat, alaturi de CDU, la guvernul de mare coalitie", fara a
de{ine funcpa de cancelar. Ca orientare ideologica, PSDG apartine familiei^ stangii
politice, deosebindu-se programatic de partidele de nuanfa comunista. In fapt,
desprinderea PSDG de orientarea marxista, realizata in 1959, in cadrul Congresului
de la Bad Godesberg, a reprezentat un moment esential in evolutia miscarii socialdemocrate internationale. Cu acest prilej, social-democratia a renuntat la principiile
marxism-leninismului, devenind o doctrina a reformismului politic, a pluralismului politic
i a statului de drept. Valorile sale politice centrale sunt solidaritatea ?i egalitatea sociala. In
ultima perioada, PSDG, alaturi de Partidul Laburist din Marea Britanie si Partidul
Democrat din SUA, s-a pronuntat pentru redefinirea social-democratiei ca o a treia
cale, intre socialismul traditional si liberalismul clasic.
1 G. Sartori considera ca interventia curfii constitutionale, prin scoaterea in afara legii a
partidelor anti-sistem, a reprezentat una din conditiile esentiale ale actualei configurafii a
sistemului politic german (op. cit., p. 120).

104

Sistemul parlamentar german

Constituita in 1945, Uniunea Crestin-Democrata / Uniunea Crestin-Sociala

{Cristlich-Demokratische Union / Cristlich-Soziale Union - CDU/CSU) de orientare conservatoare, reprezinta o fortl politica unitara, desi compusa din doua entitati
politice distincte organizatoric si electoral, dar identice sub aspect politic. In fapt, se
poate aprecia ca UCS reprezinta ramura bavareza a UCD, atata vreme cat UCD nu
actioneaza politic in Bavaria, land unde politica de tip conservator este reprezentata
de UCS. UCD/USC este o formatiune politica cu un rol deosebit in viafa politica
germana postbelica. A guvernat Germania in perioade cheie ale istoriei sale, precum
perioada refacerii de dupa razboi (1949-1969 - cancelari: Konrad Adenauer, Ludwig
Erhard si Kurt Georg Kisinger) sau unificarea RFG si RDG, sub conducerea cancelarului Helmut Kohl, cea mai longeviva din istoria postbelica a tarii (5.870 de zile).
Pe de alta parte, indelungatele perioade ale guvernarilor UCD/UCS au erodat
partidul, a carui credibilitate a fost pusa in discutie in urma descoperirii unor nereguli
grave in finantarea activitatii ale1. Practic, in ultimii ani ai secolului trecut,
formatiunea a trecut printr-o criza profunda soldata cu infrangerea sa electoraia si cu
schimbarea conducerii. Dupa ce a pierdut puterea, in 1998, UCD/UCS a trebuit sa
renunte la liderul s3u istoric, H. Kohl, acuzat de finanfare ilicita a partidului sau.
Kohl a fost inlocuit cu Wolfgang Schauble si, ulterior (aprilie 2000), cu Angela
Merkel, prima femeie aflata in postura de lider al crejtin-democratilor si, totodata,
prima femeie cancelar, incepand cu 2005.
Cu o forfa politica redusa, Partidul Liber-Democrat (Freie Demokratische
Partei - FDP) reprezinta orientarea liberala din RFG. Specific structurii partidiste a
Germaniei postbelice, miscarea liberala nu a cunoscut o dezvoltare puternica, sarcinile si obiectivele acesteia fund preluate, in buna parte, de UCD/UCS. PLD a fost,
pentru multa vreme, aliat la guvernare al celor doua mari partide, cu precadere al
UCD. Printre celelalte partide cu un anume rol in viafa politica se numara si Partidul
Ecologist {Die Gruneri), o creatie politica relativ recenta, fiind asociat guvernarii
PSD. Un alt partid relativ important, aparut dupa 1990, este Partidul Socialismului
Democratic, numit, dupa 2007, Stanga {Die Linke). Cu o prezenta mai puternica in
landurile din est, acest partid este continuatorul reformat al fostului partid comunist
dinRDG.
In afara de cele mentionate, in spatiul politic german se manifesta si alte partide,
cu orientari ideologice diverse. La ultimele alegeri parlamentare si-au anuntat
participarea peste 30 de formatiuni politice, dar numai 20 au fost admise.
In cea ce priveste modul in care relationeaza partidele politice germane, analiza
acestui fenomen in perioada postbelica pune in evident! formula bipartidismului
imperfect sau a sistemului cu doua partide si jumatate. Astfel, cele doua partide mari
- UCD/UCS si PSDG - domina viata politica, asigurand, prin alternanta, guvernarea
tarii. Totusi, forfa electoraia a fiecaruia din ele nu este suficienta pentru a forma o
guvernare monocolora. Ca atare, partidul castigator in alegeri isi asociaza un partid
minor, dar suficient pentru a-si asigura majoritatea parlamentara necesara. Acest al
1 In 1999, s-a descoperit ca CDU a acceptat donatii ilegale in anii '90. Pe 5 noiembrie
1999 a fost arestat fostul trezorier al CDU, W. L. Kiep, in legatura cu o suma mare de bani
donata CDU de comerciantul de arme K. Schreiber in 1991 (peste 1,3 milioane marci germane). Desi Kohl a negat ca ar fi stiut de donatie, in cele din urma a recunoscut utilizarea unor
astfel de bani. Pe 18 ianuarie, Kohl a demisionat din postul de presedinte de onoare al CDU.

105

Sisteme politice contemporane

treilea partid joaca rolul ,jumatatii de partid". Ceea ce trebuie remarcat in acest
context, este modul in care se constituie guvernul, dupa formula de tip coalitie mica
(un partid si jumatate). Evitandu-se negocierile cronofage si lupta pentru putere din
cadrul coalitiilor guvernamentale, in Germania se aplica reguli clare, precum urmatoarea: partidului mare ii revine postul de cancelar, iar partidului minor, postul de
ministru al afacerilor externe (cancelar adjunct), indiferent care sunt partidele componente ale coalitiei guvernamentale. Prin acest sistem s-a putut asigura o stabilitate
politica deosebita in Germania, ca si o eficiente sporite a actului de guvernare. Mai
adaugam ca specificul german al alternantei la guvernare este legat de rolul jucat de
Jumatatea de partid", care isi poate mentine pozitia guvemamentala chiar daca se
schimba aliatul mare.
Exceptie de la regula bipartidismului german a facut scrutinul din 2005, primul
anticipat de dupa unificare. Soldate cu victoria indecisa a UCD/UCS, alegerile au
condus, pentru a doua oara in istoria Germaniei, la formula guvemului de mare
coalitie1, cabinetul compunandu-se din ministri ai UCD/UCS si PSDG, postul de
cancelar fiind detinut de liderul conservator, Angela Merkel. Alegerile urmatoare,
din 2009, au reintors Germania la regula guvernului de coalitie mica. Cistigand o
majoritate relativa confortabila, UCD/UCS a preluat guvemarea alaturi de mai micul
PLD.
Prin urmare, sistemul doua partide si jumatate" si guvernarea de tip un
partid si jumState" raman caracteristice evolutiei politice a Germaniei postbelice.
Specificul

Kanzlerdemokratie

Detinind, in mod exclusiv, functiile legislativa si de control, Parlamentul isi

afirma suprematia in sistemul politic german. Totodata, pastrandu-se regula generala
a sistemelor de tip parlamentar, anume responsabilitatea guvernului in fata legislativului, sistemul german se distinge prin obligativitatea votului de neincredere
constructiv. Conform acestei proceduri (folosita astazi si in alte $ari, ca Spania sau
Belgia), Bundestagul poate vota o motiune de cenzura numai prin investirea unui nou
cancelar. Bundestagul nu poate sa pronunte neincrederea in Cancelarul Federal
decat prin alegerea, cu majoritatea membrilor sai, a unui succesor si solicitind
Presedintelui Federal sa il revoce pe eel in functie"2. Aceasta procedura, ce poate fi
inclusa in ansamblul masurilor de rationalizare" a puterii legislative, nu altereaza
natura parlamentara a regimului parlamentar german. Ea isi afla ratiunea in asigurarea stabilitatii functionale a vietii politice. In acest fel sunt eliminate situatiile de
demitere conjuncturala a guvernului, ca urmare a unor defectum survenite in majoritatea parlamentara - precum in cazul Italiei - si, de cealalta parte, este incurajata
unitatea opozitiei ca premisa a unei noi majoritati parlamentare. Nu in ultimul rand,
este vizata cresterea responsabilitatii politicienilor. Desigur, pentru ca aceasta procedura sa produca fectele asteptate, sunt necesare prezenja unor conditii politice
1 Primul guvern de mare coalitie a fost format in 1966, condus de cancelarul H. G.
Kiesinger (UCD/UCS).
2 Articolul 67, paragraful 1, Legea fundamentala pentru Republica Federala
Germania.

106

Sistemul parlamentar german

favorabile: sisteme multipartinice moderate si competitie bipolara centripeta, adica

orientate catre centrul coalitiei".1
In acelasi sens actioneaza si o alta regula constitutionala, care poate fi considerate
ca fiind expresia in oglinda a motiunii constructive. Astfel, ,JJaca o propunere a
Cancelarului Federal de a i se acorda increderea nu a fost aprobata de Bundestag cu
majoritatea membrilor sai, atunci Presedintele Federal, la propunerea Cancelarului
Federal, poate, in termen de douazeci si una de zile, sa dizolve Bundestagul"2.
Se remarca ca, sub aspect politic, consecinta acestor masuri constitutionale o
reprezinta instituirea practicii de guvernare centrata pe cancelar, cunoscuta sub
numele de KanzJerdemokratie. Ca si in Marea Britanie, sistemul politic este de tip
parlamentar fondat pe premier dar, cum am vazut, rezultat al altor reguli politice.
Cancelarului german ii lipseste forte premierului englez bazate pe majoritatea
absolute a partidului de guvernamant al carui lider este, dar slabiciunea lui politica
este contracarate de votul constructiv3. Eficiente politica a regulilor care reglementeaza raporturile dintre legislativ si executiv este dovedita de faptul ca doar o singura
data dupa razboi, in 1982, s-a realizat schimbarea cancelarului prin proceduri parlamentare4.
Trebuie adaugat ca la asigurarea stabilitatii functionale a sistemului contribuie si
formula electoraia, eel de al doilea element specific al vietii politice din Germania
postbelica. Desi scrutinul pentru alegerea parlamentului (Bundestag) are forma unuia
mixt, in realitate el apartine categoriei reprezenterii proporfionale, in varianta scrutinului proportional de compensare5. In esenfa, sistemul electoral german, cunoscut
sub denumirea de sistemul buletinului dublu, prevede ca jumatate din numarul
deputatilor sa se aleaga prin vot majoritar, iar jumatate prin vot proportional. Buletinul de vot cuprinde doua coloane de casuje cu candidati. In partea stanga a buletinului sunt trecute, unele sub altele, candidaturile nominale pentru circumscripta
electoraia respectiva. In partea dreapte sunt trecute, tot unele sub altele, listele de
partid. Ordinea este aceea a rezultatelor din alegerile anterioare, partidele noi fiind
scrise la sfarsit, in ordine alfabetica. Din lista din stanga este ales un singur candidat,
prin vot majoritar cu un singur tur, iar dintre listele de partid din dreapta buletinului
de vot, un singur partid, candidatii cuprinsi in lista acestuia obtinand mandate pe sistemul electoral proportional. Ceteteanul dispune de doua voturi, cate unui pentru fiecare coloana a buletinului, dar nu este obligat sa le utilizeze pe amandoua. fn repartizarea mandatelor, rolul primordial il are sistemul proportional, acesta regland si
atribuirea mandatelor uninominale. Concret, un partid trebuie sa objina peste 5% din
Ginafranco Pasquino, op. cit., p. 138.
Articolul 68, paragraful 1, Legea fundamentala pentru Republica Federala Germania.
Giovanni Sartori, Ingineria constitutionala comparata, Bucurejti, Ed. Mediterana 2000,
2002, pag. 119-121.
4 Pe 1 octombrie 1982, Bundestag-ul a aprobat o motiune de cenzura la adresa cancelarului
social-democrat Helmut Schmidt ;i 1-a ales pe liderul CDU Helmut Kohl ca nou Cancelar.
Ulterior, in urma alegerilor parlamentare din 6 martie 1983, Kohl a fost reconfirmat Cancelar,
pozijie detinuta panS in 1998.
5 Pierre Martin, Sistemele electorale si modurile de scrutin, Bucure$ti, Ed. Monitorul
Oficial, 1999, pag. 84-87.
1

107

Sistemul parlamentar german

Sisteme politice contemporane

voturi in sistem proportional pentru a putea beneficia si de voturile primite in sistemul majoritar. Totusi, in anumite conditii, mandatele obtinute majoritar se pot aditiona celor castigate prin sistem proportional. Din acest motiv, numarul deputatilor este
variabil, acesta osciland, dupa reunificarea Germaniei, in jurul valorii medii de 6401.
Acest sistem electoral a fost introdus imediat dupa razboi, si de atunci a fost pastrat
neschimbat pentru efectele sale pozitive asupra vietii politice in ansamblu2.
Asadar, se poate concluziona ca, in sistemul parlamentar al Germaniei, Cancelarul este principalul factor al deciziei politice, pastrandu-se insa raporturile specifice dintre puterea legislative si cea executive. Regula majoritatii absolute pentru
desemnarea Cancelarului si cea a revocarii lui prin numirea unui succesor,
alaturi de sistemul electoral al buletinului dublu, reprezinta conditiile necesare
asigurarii stabilitatii sistemului politic german {Kanzlerdemokratie).
*

Sistemul Kanzlerdemokratie
PRESEDINTELE

I
I

VOTULDE
NEJNCREDERE
CONSTRUCTIV

ADUNAREA FEDERALA

<z
ui

EvoluUa puterii relative a partidelor germane 1949-2009

Anul
alegerii
1949
1953
1957
1961
1965
1969
1972
1976
1980
1983
1987
1990
1994
1998
2002
2005
2009
1 in

UCD/UCS
%

31,0
45,2
41,2
45,4
47,6
46,1
44,9
48,6
44,5
48,8
44,3
43,8
41,5
35,1
37,5
35,2
3,3,8

Nr.
141
249
277
251
251
250
234
254
237
255
234
319
294
245
248
226
239

PSDG
Nr.
29,2
28,8
31,8
36,2
39,3
42,7
45,8
42,6
42,9
38,2
37,0
33,5
36,4
40,9
38,5
34,2
23,0

PLD
%

136
162
181
203
217
237
242
224
228
202
193
239
252
298
251
222
146

11,9
9,5
7,7
12,8
9,5
5,8
8,4
7,9
10,6
7,0
9,1
11,0
6,7
6,2
7,4
9,8
14,6

Verzii
Nr.
55
53
44
67
50
31
42
40
54
35
48
79
47
43
47
61
93

Stanga

Nr.

Nr.

5,6
8,3
5,0
7,3
6,7
8,6
8,1
10,7

28
44
8
49
47
55
51
68

2,4
4,4
5,1
4,0
8,7
11,9

17
30
36
2
54
76

legislature inceputa in 2009, numarul de mandate din prima camera a ajuns la 622.
2 Totusi, in urma unei decizii a instantei constitutionale, va trebui modificat in 2011.

108

H
Zw

<

BUNDESTAG
622 locuri,
mandat 4 ani

BUNDESRAT
69 locuri,
mandat
neprecizat

<

GUVERNELE
LANDURILOR
ELECTORATUL
SCRUTINUL BULETINULUI DUBLU

De retinut
> La baza constitutiei au stat principiile demilitarizarii, denazificdrii si democratizdrii statului, urmarindu-se realizarea unui regim politic care sa evite concentrarea intregiiputeri in mdna unei singure persoane.
y Constitutia Germaniei unificate este Legea fundamentala pentru RFG adoptata pe 23 mai 1949.
109