Sunteți pe pagina 1din 14

Referat pe tema

Explorari paraclinice
utilizate pentru
depistarea afectiunilor
oro-maxoli-faciale

Explorari paraclinice loco-regionale si


generale utilizate in chirurgia OMF. Scopul si
insemnatatea lor pentru precizia
diagnosticului.

Examene paraclinice. Se pot enumera


urmatoarele posibilitati de investigatii
paraclinice ale afectiunilor OMF:
1.

Examenul radiologic

2.

Scintigrafia

3.

Ecografia

4.

Biopsia

5.

Citodiagnosticul

6.

Punctia exploratoare

7.

Stomatoscopia

8.
Teste de colorare vitala a
mucoasei bucale
9.

Transiluminarea

10. Examenul secretiei salivare


11. Examenul bacteriologic
12. Craniometria

Examenul radiologic- foloseste radiografiile


standard fie in incidente endobucale, retrodentare
pentru leziui ale regiunilor dento-alveolare , fie
incidente extraorale in tehnici extrem de variate
pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxiala,
axiala, profil si baza craniului. Examenele
radiologice cele mai utilizate sunt: examene
radiologice cu film intraoral (radiografia
retroalveolar i cu film mucat) i examene
radiologice cu film extraoral (radiografia
panoramic, ortopantomograma, teleradiografia de
fa, profil i axial, radiografia de mandibul
defilat , radiografia ATM).

In practica se utilizeaza:
Radiografiile zisedentare sau
retroalveolare,in incidenta ortoradiala;
Radiografiile panoramice si
ortopantomogramele,care permit obtinerea
imaginii de ansamblu a unei arcade intregi sau
a ambelor arcade pe un singur film;
Radiografii ale oaselor fetei,in diferite
incidente extraorale;
Tomografiile,care ofera posibilitatea obtinerii
unor adevarate sectiuni la diferite
profunzimi;
Teleradiografiile de fata sau profil,prin tehnica
speciala,permit realizarea unor imagini mai
putin deformate ale structurilor osoase,ceea ce
face posibile masuratorile unor unghiuri si
raporturi antropometrice;in acest mod se
poate aprecia dezvoltarea oaselor maxilare in
raport cu anumite puncte de referinta.

2. Scintigrafia salivara- realizata cu Technetiu 99,


este indicata pentru explorarea morfologica a
parenchimului salivar, precizand sediul topografic
al unei leziuni, ca si aprecierea valorii functionale a
glandelor salivare . In cazul unor tumori la nivelul
glandelor salivare se remarca un deficit de fixare a
izotopului, pentru ca tesutul normal este inlocuit
cu alt tip de tesut
Scintigrafia osoasa- folosind strontiu 85 sau
pirofosfatul de technetiu 99 permite aprecierea
starii de mineralizare a osului, poate fi folosita
pentru studiul maxilarelor evidentiind mai precoce
decat radiografia modificarile osoase.
Indicatiile scintigrafiei:
Scintigrafia permite sa se deceleze numeroase
afectiuni care ating atat structura, cat si
functionarea organelor, si unele procese
patologice:inflamatie, infectie, sangerare, tumora,
procese infectioase-osteomielite si osteocondrite,

suprainfectia unor proteze sau decimentari


periprotetice
3. Ecografia(ultrasonodiagnosticul)- completeaza
radiografia furnizand date pentru diferentierea
tumorilor solide de cele lichide, rezultate pozitive
in diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor
paratide.
Foloseste ultrasunete pentru inregistrarea
ecourilor,adica a reflectarii partiale a fasciculului
de unde ultrasonore care traverseaza tesuturile si
intilnesc interferente sau structuri de densitate
sonica diferita.
Metoda este deosebit de utila pentru examenul
tumorilor cu localizare profunda,carora li se pot
stabili:forma,marimea si raporturile de vecinatate
cu diferite formatiuni anatomice;ea poate fi
repetata de cite ori este necesar,fiind inofensiva
pentru organism.

Ecografie

Craniometria- consta in identificarea anumitor repere


anatomice bine stabilite-numite puncte antropometrice-si
efectuarea unor masuratori care fac posibila aprecierea
directiilor si proportiilor de crestere a craniului,in
general,si a craniului visceral,in special.
Masuratorile craniometrice sunt indispensabile
pentru precizarea diagnosticului si codificarea
tratamentelor chirurgical-ortodontice.Aceste masuratori
se pot efectua atit direct,pe pacient,cit si prin metode de
studiu sau teleradiografii.

Rezonanta magnetica
nuclear
Este o metoda bazata pe receptionarea impulsurilor
electromagnetice de spin sau a densitatii protonilor cu
ajutorul unei instalatii supraconductoare,care lucreaza
intr-un cimp magnetic intens.
Aceasta metoda realizeaza imagini in planuri
multiple,facilitind evaluarea raporturilor anatomice ale
tumorilor cu partile moi,inclusiv cu elementele vasculare
de vecinatate,fara sa fie necesara injectarea unei
substante de contrast.
Rezonanta magnetica este inca putin
utilizata,datorita pretului ridicat al instalatiei si unui grad
de disconfort pentru pacient,care trebuie sa stea imobil
un timp indelungat.

Stomatoscopia : investigatie a mucoasei bucala


executata cu un aparat optic, care mareste imaginea de
10-20 ori.
In acest mod apar mai evidente detaliile de structura
ale mucoasei,atit la nivelul leziunii,cit si in zonele
invecinate, devenind vizibile si modificarile vascularizatiei
superficiale.
Imaginile obtinute pot fi observate direct sau pot fi
inregistrate pe pelicula,cu ajutorul unui aparat foto
anexat.
Transiluminarea sau diafanoscopia este folosita pentru
descoperirea leziunilor dentare ,ale sinusului maxilar sau

ale obrazului .
Consta in examinarea bolnavului ntr-o camer
obscur,dupa introducerea unei surse puternice de
lumina in cavitatea bucala.
La persoanele sanatoase fata apare luminata,colorata in
tonuri de roz,cu aspect simetric bilateral.Daca sinusul
maxilar este ocupat de o secretie purulenta sau de o
tumora,partea afectata este mai opaca.In acelas mod
apar vizibili calculii salivari sau corpi straini.
Pentru examinarea dintilor,sursa de lumina se plaseaza
pe fata lor orala.Dintii vitali prezinta o coloratie roz
omogena,in timp ce dintii devitalizati si cariile
interproximale apar de culoare inchisa

Examenul secretiei salivare :saliva parotidiana sau


submandibulara se recolteaza prin cateterism prin tuburi
de polietilen si se analizeaza cantitativ si calitativ
(pH.,structura chimica,citologie).

Teste de colorare vitala a mucoasei bucale: pentru


depistarea leziunilor maligne .Se utilizeaza curent testul
Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de
toluidina ;zonele patologice retin mai intens colorantul.

3. Examenele de laborator.
Examenele complementare sunt extrem de importante
dar, din nefericire, nu ofer date absolut specifice pentru
cancer, mai ales n stadiile incipiente.
n cadrul examenului de laborator se efectueaz:

Examene curente:adresate terenului, aceleai n


toate cazurile.

Examene intite:care vizeaz o anumit etiologie,


sugerat deinvestigaia clinic i epidemiologic.

Se efectueaza:
-toate tipurile de analize hormonale (hormoni tioridieni,
markeri virali, markeri tumorali)
-analize uzuale glicemia, colesterol, trigliceride,
transaminaze, bilirubin etc
- examinari ale probelor biologice din punct vedere al
ncarcaturii microbiene
- analize din: ser, plasma, urina, CSF si alte lichide
biologice

Examenul bacteriologic :al produselor patologice


recoltate este direct de pe suprafata leziunilor, de la
nivelul orificiilor fistuloase sau prin punctie din colectii
inchise , in vederea izolarii si identificarii germenilor si
antibiogramei.
Punctia exploratoare: se face cu ace groase sau
trocare adaptate la o seringa. Este indicata pentru
precizarea diagnosticului unor formatiuni tumorale ale
partilor moi sau ale maxilarelor, evacuarea unui hematom
in colectii purulente. Permite examenul bacteriologic,
histologic, etc. al produsului recoltat.

5. Examenul, morfologic, histologic, citologic


Investigatie citologica - metoda cu eficacitate inalta a
diagnosticarii morfologice, la baza careia sta studirea cu
ajutorul microscopului luminiscent a particularitatilor
celulelor si a componentelor necelulare in frotiurile
recoltate din diverse tesuturi si organe.
Citodiagnosticul (citologia exfoliativa )- se bazeaza pe
recoltarea,prin raclare,a celulelor care se desprind de pe
suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor
ulcerate,etalarea acestora pe lame de sticla,fixarea si
apoi colorarea lor prin metode specifice.
Frotiul obtinut este examinat la microscop,evaluindu-se
caracterele morfologice si tinctoriale ale celulelor si
structurilor celulare.
Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul
leziunilor superficiale,facind posibil diagnosticul precoce
al tumorilor maligne.

Insemnatatea clinica: implimentarea diagnosticului


citologic al proceselor precanceroase si neoformatiunilor
maligne in baza de punctii si materialului exfoliat
Citologia salivara
Se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a
celulelor care se desprind de pe suprafata
mucoaselor-si in special a leziunilor
ulcerate,etalarea acestora pe lame de
sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode
specifice.
Frotiul obtinut este examinat la
microscop,evaluindu-se caracterele
morfologice si tinctoriale ale celulelor si
structurilor celulare.
Pe baza acestor elemente se poate orienta
diagnosticul leziunilor superficiale,facind
posibil diagnosticul precoce al tumorilor
maligne.

Examenul imuno-biologic

Definitie: metodele imunologice sunt considerate


metode analitice care utilizeazaantigenii (Ag) sau
anticorpii (Ac) ca reactivi, pentru a determina
prezenta Ag sau Accorespunzatori, specifici, prezenti
in diferite prelevate clinice: sange, lichide de
punctie,tesutiri si prelevate din mediul inconjurator.
Acestea sunt indicate in:
diagnosticul bolilor infectioase

diagnosticul imunologic in cancer

boli autoimune

boli imunodeficitare;

pentru identificarea si cuantificarea unei largi


varietati
de proteine umane si animale (Ag
sau Ac)

- investigarea caracteristicilor celulelor tumorale


-

trsturile si componena stromei, precum si relaia


dintre acestea

- 8.Examenul alergologic.
-

Pentru a tii cu certitudine la ce anume suntem


alergici, pentru a ne putea proteja de alergeni,
trebuie s facem un test alergologic.

Testul alergologic poate consta ntr-un test de


snge sau ntr-un test cutanat.

Testul alergologic sanguin este indicat n


situaiile n care pacientul nu poate realiza un test
alergologic de tip cutanat. Situaiile n care nu este
indicat ca pacientul s fac un test alergologic
cutanat apar atunci cnd persoana respectiv ia
anumite medicamente, precum antidepresivele, care
reduc eficiena testului cutanat, atunci cnd
persoana respectiv are probleme dermatologice eczeme, urticare sau atunci cnd aceasta sufer
reacii alergice severe

Testele alergologice cutanate sunt cele mai


folosite teste alergologice. Ele sunt folosite pentru a
identifica att alergenii din aer semine, tutun, praf,
pr de animale, pene, ct i alergenii alimentari
ou, lapte, alune, nuci, stridii sau pete. De

asemenea testul alergologic cutanat este folosit i


pentru a identifica alergiile la medicamente sau la
veninul anumitor animale.