Sunteți pe pagina 1din 40
Dp Arhitectura religioasé medievala din Transilvania K6zépkori egyh4zi épitészet Erdélyben Medieval Ecclesiastical Architecture in Transylvania I Coordonatori Adrian Andrei Rusu Szécs Péter Levente Editura Muzeului Satmarean Satu Mare 2002 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI, JUD. BRASOV Daniela Marcu Satul Drauseni (germ. Draas, ung. Homordddaréc) se afla in sud-estul Transilvaniei, in partea ras&riteand a tinutului delimitat de raurile Tarnava Mare si Olt, asezat intr-o pitoreascd zona de dealuri impadurite, strabatuta de apele Homorodului Mare. in evul mediu localitatea a aparfinut districtului Rupea, al provinciei Sibiului; astizi este inclusa in judetul Brasov gi se afla la marginea acestuia spre nord-vest, la aproximativ 80 km de orasul Brago Localitatea este mentionat prima data in diploma regelui Andrei al II- lea din 1224, prin care se stabileau drepturile si obligatiile sasilor din provincia Sibiu; Drduseni apare aici ca punctul extrem nordic atins de colonizare, pand la data respectiva. in general se considera ca satul a luat nastere prin instalarea unui grup de secui pe cursul mijlociu al Homorodului Mare; in jurul anului 1200 acestia au fost deplasati spre vest, find inlocuifi de colonisti germani. Pentru a reconstitui evolutia localitatii in perioada urmatoare nu dispunem decat de putine informatii documentare. Dupa o absenta indelungata, satul reapare in documentele de la sfarsitul secolului al XIV-lea si mai ales in secolul al XV-lea — iar pe baza acestora se poate contura o evolutie teritorial& si demografica pozitiva. Atestati péna spre mijlocul secolului al XVi-lea drept una dintre cele mai infloritoare comune sasesti, cu o forti economicd important, localitatea decade treptat in veacurile urmatoare, afectaté de calamitaji naturale (epidemii, cutremure), dar si de accentuarea stiri de insecuritate determinata de diverse pericole interne sau externe. Biserica actual este alcdtuitd dintr-o nava dreptunghiulara alungita (fosta nava central a unei bazilici), un cor dezvoltat incheiat cu o absida semicircular in interior si rectangulara in exterior, iar in fatada vesticd un turn masiv. Pe partea sudicd se pistreazi un segment din nava lateral, prelungit ulterior spre sud cu o incdpere de forma patrata. Biserica este inconjurati de o incint&é de forma aproximativ ovala, fortificaté cu sase turnuri: un tum de Poarta, dou turnuri pe latura de nord, un turn in partea de est si doua turnuri pe latura de sud. Monument de o importanfa deosebita, biserica de la Drauseni a atras atentia specialistilor, fiind adesea mentionata in sintezele de istoria artei, Desi a constituit obiectul a numeroase cercetiri intre 1973-1977, si din nou incepfnd din 1992, pana in prezent, monumentul nu se bucur’ inc& de o monografie. Singurul studiu complet (in limitele stadiului de cercetare din momentul respectiv) fi aparfine arheologului Mariana Beldie Dumitrache care Daniela Marcu a condus primele cercetari arheologice sub egida Directiei. Monumentelor Istorice'. {in ansamblu, bibliografia monumentului se reduce insa la aprecieri de ordin general, bazate pe observatii de suprafafa si pe intuitia autorilor; cele mai importante lucrari sunt sintetizate in studiul Marianei Dumitrache” si, mai nou, de catre Hermann Fabini’, Construirea bazilicii este datata fie la sfarsitul secolului al XII-lea', fie la granita dintre secolele XII-XIII°, dar cel mai adesea la sfairgitul secolului al XIIl-lea°, majoritatea autorilor subliniind dublele influente manifestate dinspre cele dows mari santiere ale epocii, cet romanic tarziu al Catedralei Romano-Catolice de la Alba lulia, gi cel gotic timpuriu al méndstirii de la Carja’, Fortificarea parfiala a bisericii prin transformarea parti de est si indltarea unui turn peste cor sunt plasate in unanimitate la sfarsitul secolului al XV-lea, cu incepere din 14948, Cronologia incintei variazd intre secolele XV—XVII. Majoritatea autorilor considera zidul actual realizat in secolul al XV-lea, iar veacului al XVil-lea i se atribuie un inel exterior — un zwinger, in interiorul caruia a fost sdpata si o fintand. in ani 1973-1977 s-au realizat cercetiri arheologice in interiorul corului, iar in exterior pe laturile de sud si nord ale bazilicii, in zona navelor laterale de la limita vestic’ a acestora spre est, dar fri si se atingh extremitatea risdriteana’. Pentru incinti s-au efectuat sipturi in interiorul turnului de poarta si in apropierea turnurilor de sud-vest si nord-vest'’. Pe latura de nord a bisericii actuale a fost descoperitd o bisericd sala cu absida semicirculara si un mic tum fn’ fafada vestica’”, datata in a doua jumatate a secolului al XII-lea pe baza inventarului din cimitiral dezvoltat in * Mariana Dumitrache, Cetatea sdteased Dréwseni, jud. Brasov, ansamblu de arhitecturt medieval. Cercetdri arheologice 1973-1977, in Cercetdri Arheologice, Muzeul National Bucuresti, Ill, 1979, p. 155-197 (in continuare M. Dumitrache, Cetarea). 2M, Dumitrache, Cetatea, p, 158. > H. Fabini, Atlas der siebenbargisch-saschsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Band 1, Hermannstadt, 1998, p. 158; autorul ignora tns& singurul studia complet, acela al Marianei Dumitrache, “W. Horwath, Die Draaser Kirchenburg, in Siebenbargisch-saschsische Kirchenburgen, Sibiu, 1940, p. 42-44; idem, Der Emporenbau der romanischen und frihgotischen Kirchen in Siebenbiirgen, in Siebenbirgische Vierteljahresschrif, 58, 1935, p.72. *G. Oprescu, Bisericile cetafi ale sasilor din Ardeal, Bucuresti, 1957, p. 212-214, V. Vatasianu, storia artei feudale in tarile romane, vol. 1, 1959, p. 63; H. Fabini, op.cit., p. 155; V. Draigut, Dieyionar enciclopedic de arta medievala romdneasca, Bucuresti, 1976, p. | idem, Arta gotica in Roménia, Bucuresti, 1979, p. 25-35. ” Pe Langa autorii citafi a se vedea si Juliana Dancu Fabritius, Was geschieht mit der Draaser Burg, sill, in Newer Weg, 27.X1.1970 si 5.X11.1970; V. Dragut, Contribufit privind arhitectura ¢goticului timpuriu in Transilvania, tn Studii si cercetdiri de istoria artel, 15, 1968, nt. 1, p. 43. * A se vedea si Entz G., Erdély épitészete a })-13, szdzadban, Kolozsvir, 1994, p. 102. ° M. Dumitrache, Cetatea, p. 159-160. ‘°M. Dumitrache, Cetatea, p. 173. "'M. Dumitrache, Cetatea, 169-170. 42 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI jurul sau. in ruinele cladirii nu a fost identificat mortar, si pe aceast& baza concluzionat c& intreaga masa a zidariei era legaté cu un liant format pamant amestecat cu lut. Considerati in momentul respectiv cel mai vechi edificiu de acest gen din Transilvania, biserica a fost atribuiti. populatiei secuiesti, despre care s-a presupus c& a ocupat situl inainte de colonizarea sasilor. S-a stabilit planimetria bazilicii (cu exceptia inchiderii estice a navelor laterale, unde nu a fost posibil si se execute sipituri in acea perioada), delimitandu-se doua etape de constructie, intre care santierul a fost intrerupt: 1. bazilica I (biserica sala), respectiv corul si navele pani la limita celei de-a treia perechi de stélpi dinspre est; aceasta cladire a fost inceputa in prima jumatate a secolului al Xill-lea si nu a fost niciodatd terminati, santierul fiind stopat in preajma invaziei t&tare; 2. bazilica Il, reluarea santierului din faza anterioara cu o serie de modificari privind sistemul de boltire, realizarea parti de vest si finalizarea intregii constructii. Aceasta etapa a fost plasata in a doua jumatate a secolului al XIll-lea, finalizata fiind in jurul anului 1280. Pe baza unor fragmente de ziduri surprinse in diferite puncte ale sdpiiturii s-a presupus existenfa unei prime incinte “de dimensiuni mai mici si cu un traseu probabil de forma ovala””, datata la sfarsitul secolului al XIlI-lea ~ inceputul secolului al X1V-lea. Edificarea incintei actuale ar fi inceput astfel in prima jumatate a secolului al XV-lea, fiind terminata spre mijlocul secolului al XVII-lea — 0 data cu turnul de sud-vest care dateazi de la 1650, Proiectarea si executarea sdpaturilor au fost in intregime subordonate necesitatilor restaurarii, iar incheierea lor in anul 1977 a fost de fapt o ‘intrerupere determinaté de desfiinfarea Directiei Monumentelor Istorice. Raportandu-ne la scara intregului ansamblu, este evident ca aceste cercetari au fost restranse, si in consecinj nu puteau stabili rispunsuri definitive pentru toate problemele legate de planimetria si cronologia _ansamblului. Redeschiderea santierului arheologic a fost inifiaté de Radu Popa, obiectivul principal fiind acela de a verifica caracteristicile cimitirului in partea de est a bisericii, respectiv de a identifica eventuale morminte in gropi cu niga cefalic’. Din pacate, aceste intenfii nu au putut fi materializate datorita disparitiei premature a autorului lor. Pfanificata pentru anul 1993, prima campanie de sdpituri a fost organizati de Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice, iar coordonarea santierului a revenit semnatarei acestor rinduri. in 1993 s-au efectuat spaturi in partea de est a corului, si pe partea sudica a bazilicii; asa cum a intuit profesorul Radu Popa, au fost descoperite morminte in groap& cu nis cefalica, considerindu-se ins cA acestea aparjin unei locuiri care a evoluat, cel putin in parte, in paralel cu cea secuiasca!’; in "= M. Dumitrache, Ceratea, p. 173. " Daniela Marcu, Santierul arheologic de la Drdugeni, in Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 5, 1994, nt. 1-4, p. 19-25. 43 Daniela Marcu plus, in partea de est au fost descoperite mai multe ziduri, care initial au fost datate anterior bazilicii. Aga cum este firesc, 0 parte din concluziile primei campanii au fost infirmate ulterior. incepand din anul 1994 cercetarile arheologice au fost integrate in programul de restaurare a monumentului; urmatoarele trei campanii (1994, 1995, 1996) au fost subordonate necesitatilor proiectarii, urmarind: evolutia nivelelor de clcare in interiorul si exteriorul bisericii si in diferite puncte ale incintei, stabilirea unor detalii planimetrice, evolutia incintei ~ sau a incintelor fortificate ale bisericii. Planul de sapatura a fost stabilit in completarea celui anterior, din 1973-1976, dar in cdteva situagii nu S-au putut evita suprapunerile'*, In ansamblu, cercetirile din anii 1993-1996 au fost mult mai ample decat cele anterioare, in primul rand datorita faptului ci de la inceput s-a impus investigarea atenté a incintei, atét ca suprafata, cat si ca elemente componente'’, In exteriorul bisericii s-au realizat sectiunile 1-37'° (plansa 1), Prin care s-au cercetat partile de vest si est ale acesteia, relatiile generale cu zidul actual de incint& si de asemenea cinci din cele sase tumuri”; in interiorul bisericii s-au executat s4paturi numai in interiorul navei, corul $i turnul central fiind cercetate in 1973-1977. Planul de sipatura a fost conditionat de existenta unei "schele” de sprijin provizoriu pentru bolta din carimida, asezati pe persia in axul bisericii si ocupand 0 suprafafd cu latimea medie de 2 m's. in condifiile date au fost executate opt secfiuni de dimensiuni diferite, in functie de posi itati. In cursul cercetarilor au fost dezvelite numeroase ‘* fn cazul in care nu existau informatii suficiente pentru proiectanfi sau precedaind direct unele lucrari de executie. 'S Extinderea cercetitilor pentru clarificarea anumitor situafii a beneficiat de sprijinul constant si binevoitor al echipei de proicctare condusa de arh, Marta Niculescu, fata de care ne exprimam gi {in acest mod profunda recunostinja. ' $1 (5,7x2 m); S 2 (17x2 m); $ 3 (1,9x2 m), S 4 (2x2 m); S $ (12,5/13,$x2 m); S 6 (7x4 m); 'S 7 (27,6x2 m); $ 8 (6x2 m,); $9 (6x2 m); $ 10 (8x1 m); $ 11 (17x2'm.}; S 12 (6,5x3 m); S13 (18,25x2 my; $ 14 (8x3 m); $ 15 (1x2 m); S 16 (18x1,5 m); S17 (18,4(nord)/T,(sud)x1,5 m); S 18 (8x4 m); S 19 (4,5/5x1,5 m); S20 (x8 m); S 21 (21,75x1,50 m); S22 (8,5x3 m); S 23 (8,5x2,5 m); § 24 (27x2 m); $ 25 (3,3x1,35/2 m); $ 26 (4x5 m); $ 27 (4,5x1,5 m); S 28 (5x3.6 em); S 29 (7x1,$ m); $ 30 (5,2xf m); S 31 (Sx1,5 m}; S 31a (2x2 m); $ 32 (4x3 m, fargitd spre sud cu o caseta cu dimensiunile 2,2x1,5 33 (10,35x3,8 m); S34 (4,67x2 m, ulterior pfelungita spre coljul turnului); $ 38 (7xt m); S 36 (4x1,5 m); S 37 (3,5x1,5 m). ” Anumite segmente ale incintei au rimas necercetate din cauza organizarii de santier $i a depozitelor provizorii de materiale de constructie; din aceleagi motive nu a fost investigat turnul de nord - est * Pardoseala era alcatuita din scdnduri de lemn fixate longitudinal pe grinzi transversale astfel ‘ca nu s-a putut indeparta decit in apropierea peretilor, pe suprafefe determinate in general de distanta dintre grinzi. Acolo unde stilpii de sprijin au fost asezafi direct pe grinzi este evident c& acestea nu putcau fi tdiate. Sapatura s-a executat totusi in aceste condifii deoarece proiectantul Aavea nevoie s4 cunoasea configuratia fundatiilor stalpilor din caramida adosati peretilor navei. 44 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI morminte din cimitirul bisericilor’; desi inventarul acestora este extrem de sdrac, diferentierea orizonturilor pe criterii stratigrafice a adus contribufii majore la definirea etapelor de constructic. Dupa cum se poate observa, sipaturile au atins toate componentele ansamblului actual, astfel incat la finalul lor s-a putut intocmi o carte tehnicd completa a acestuia; de asemenea a fost posibild reconstituirea topografiei terenului pentru fiecare etapa constructiva. Informatiile acumulate ne obligad ins sa redeschidem discutia asupra unor aspecte din evolutia complexului de la Drauseni, aspecte care necesiti imbundtatiri cantitative sav reinterpretiri (planga 2). In ceea ce priveste planimetria si cronologia celor doua biserici, datele esentiale au fost stabilite in anii 70, iar adaugirile care se pot face sunt mai degraba detalii. in ordine cronologica, prima intrebare vizeaza atribuirea etnicd a bisericii sala si, indirect, problema primilor ocupanti ai sitului. Cercetarile efectuate in perimetrul bazilicii au confirmat etapele de constructie delimitate de Mariana Dumitrache, iar planimetria navei laterale de nord a fost imbogafitd prin adaugarea unei abside. Cele mai importante contributii ale noilor cercetiri constau ins& in descifrarea evolujiei sistemului de fortificare si in descoperirea unui nou tip de fortificatie” (plansa 2). Biserica sala. incadrarea cronologica a primului Kicas de cult de la Drauseni in secolul al XIl-lea s-a fiicut pe baza inventarului mormintelor, compus in principal din monede si obiecte de podoaba. Atribuirea etnic’ a fost influentata de teoria potrivit careia in secolul al XIl-lea partea de sud a Transilvaniei nu putea fi ocupati decit de secui”: Cercetirile din anii 1993-1996 au stabilit. rept principala caracteristic’ a celui mai vechi cimitir, inmorméntarile in gropi cu nisi cefalica’*, Acestea sunt prezente si in interiorul bisericii sala”, iar in exterior sunt rispandite practic pe intreaga suprafaf investigata si au depasit chiar limitele incintei actuale spre est. Din punctul de vedere al formei, sunt Catalogul mormintelor si analiza generala a necropolei vor constitui obiectul unui studiu separat, inclus in monografia ansamblului de la Drauseni, pe care Inspectoratul pentru Cultura, Bragov gi-a propus sa o tipareasca in anul 2001. ® Cotele folosite in text au fost uniformizate prin raportarea la o linie orizontald imaginara, aflatd aproximatiy la +1m deasupra pragului intrarii principale. Prin nivel de caleare contemporan exprimam contemporaneitatea faja dé o anumita etapa constructiva, iar nivelul de calcare din momentul efectuarii cercetarilor este numit actual, 2! Discutie mai ampla in acest sens la Mariana Dumitrache Beldie, Archdologische und baugeschichlliche Forschungen in der Repser Gegend, in. Forschungen zur Volks, und Landeskunde, 21, 1978, nt. 2, p. 49-50. Aceste atribuiri sunt preluate ca atare de H. Fabini: Hermann und Alida Fabini, Kirchenburgen in Siebenbirgen, Leipzig, 1985, p. 60. Dupa prima campanie din 1993, acest tip de inmorméntare a fost considerat ca formand un. ir separat, din punct de vedere cronologic paralel cu cimitirul secuiesc. Daniela Marcu, gpecit. p. 23. Doua morminte au fost surprinse in S 6. 45 Daniela Mare prezente toate tipurile cunoscute pana in prezent: cu nis& rotunda, paitrata si dreptunghiulara, lacagul din zona gatului find mai mult sau mai putin vizibil; un singur schelet a fost inconjurat cu fragmente de blocuri de piatrd partial fasonate, care delimiteazd 0 nisi rectangulara. Din punctul de vedere al umpluturii, se poate face o diferenji in functie de prezenta sau absenta pigmentului de mortar, dar dup& parerea noastré aceasta este putin semnificativa. Acele morminte plasate in imediata apropiere a bazilicii, fara pigment de mortar in umplutura, pot fi incadrate in cimitirul bisericii sala”; in schimb mormintele de acelasi fel aflate la mare distanté de bazilica pot apartine oric&reia dintre etape. Mormintele cu pigment de mortar in umplutura gropii au fost ins& cu siguranta spate in secolul al XIlI-lea, dup& deschiderea santierului bazilicii, ele formand un segment timpuriu al necropolei acestei biserici”*. Considerat in ansamblu, cimitirul mormintelor cu niga cefalica (in continuare 1) trebuie s& se fi dezvoltat fn prima etapa in jurul unicului lacag de cult existent, respectiv biserica sald. Aici se incadreazA mormintele din imediata apropiere a bisericii sau cele aflate in pozitii stratigrafice concludente (precum cele taiate de fundatiile bazilicii) ~ totdeauna fara mortar ‘in groapa; o parte dintre mormintele fuird mortar, aflate la distanté mai mare de bisericd, se incadreazi de asemenea in aceasta etapa care, pe baza inventarului, apartine secolului al XII-Lea si primei parti a veacului urmator. in perioada urmatoare, in paralel cu construirea bazilicii, populatia a continuat s& practice acest sistem de inmorméntare, dar in umplutura mormintelor din apropierea cladirii apar deja materiale de constructie, respectiv pigment de mortar gi frecvente fragmente de piatra. Tranzitia spre groapa dreptunghiulara si inlocuirea giulgiului cu sicriu din lemn s-a ficut treptat, cel mai probabil in prima parte a secolului al XIV-lea. ** Reamintim faptul cd aceasta constructie nu a fostrealizata cu mortar, Gropile cu nigh cefatica nu se pot observa decit prin diferenta de culoare dintre umplutura gropii gi terenul in care aceasta a fost practicata. in toate situatiile pe care le cunoastem In momentul de fafi, aceste gropi sunt adncite in lutul galben, astfel ca in condifiile in care densitatea nu este prea mare, ele pot fi reperate cu destuld ugurinté. fn imediata apropiere a bisericilor de la Draugeni insi, ne aflam in situatia unei densitati extraordinar de mari ‘inmorméntarilor, in special a celor tirzii, din secolele XVI-XVII, care au avut tendinta de a se adanci in solul virgin distrugand astfel vestigiile anterioare, Cum sApaturile din ani 70 sau concentrat exact pe aceste suprafe(e, era aproape imposibil si fie identificate astfel de morminte, deoarece practic nu au lasat prea multe urme. Pe de alti parte, in momentul respectiv, nu erau cunoscute in Transilvania, neexistind nici un precedent. Trebuie si remarcim excelentele observatii ficute de Mariana Dumitrache, care a sesizat in cAteva cazuri situatii neobignuite de depunere a osemintelor, sugerind folosirea giulgiului. In anii 90 primele morminte cu nist au fost identificate ta distanta de biserica, in zone in care nivelul de cAlcare a crescut foarte mult in ‘epoca moderna, astfel cd inmorméntarile tarzii nu au ajuns la addncimea celor din secolele Xil- XII. Dupa ce a existat 0 certitudine fn acest sens, au inceput si fie reperate astfel de morminte si fn apropierea bisericii actuale ~ dar sub forma fragmentara gi cel mai adesea numa dupa umplutura gropilor sau forma acestora conservata in profile. 46 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI Mormintele cu groapa in forma de sarcofag si nis& pentru cap par si fi fost foarte raspandite in Transilvania secolelor XII-XIII, cel putin in partea de sud a acesteia; dupa cimitirul de la Feldioara”, ele au fost identificate de asemenea in sapaturile de la, Sibiu’”, Orastie”*, jud. Hunedoara, Mosna, jud. Sibiu”, Sighisoara, jud. Mures”. in schimb, este important faptul cd nu exist astfel de morminte in jurul bisericii de la Saschiz, jud. Mures", unde intr- adevar se poate vorbi despre o intaietate secuiascd™. in stadiul actual al cercetirilor, mormintele de acest fel sunt atribuite colonistilor sasi; in consecinfa se impune s acceptam prezenta acestora la Drdugeni ined in a doua jumatate a secolului al XUl-lea, precum si faptul c& biserica sal& cu absida semicirculara le apartine. Bazilica II. Conform cercetarilor mai vechi, in prima etapa a fost realizat, la nivelul fundatiilor, 0 bazilic& cu trei nave, cor patrat si absidi semicircular, iar in partea de vest un turn de plan patrat®. Sapaturile din ani 90 au clarificat modul de inchidere a navelor laterale spre est si au permis o serie de observafii asupra caracteristicilor navei centrale si corului. Nava lateralé de nord™ a fost prevazuti cu o absidi de dimensiuni mici, decrosat4 faf& de peretele exterior al navei cu 1,30 m (plangele 4-6). Absida a avut dimensiunile interioare 2,5 x 3,5/4 m; zidurile laturilor de est si nord sunt la nivelul fundatiei neobignuit de late fata de celelalte structuri ale bazilicii, respectiv, 1,4-1,6 m, in timp ce latura de vest se incadreazd in normal, respectiv 1,10 m; in schimb elevatia este mai fragilé, lata de 0,80-1 m, un decrog masiv fiind rezervat spre interiorul inedperii (plana 2). In toate punctele de intersectie zidaria absidei este fesut att cu colaterala de nord, edit si cu corul. Tehnologic, zidiria este realizati in acelasi sistem cu zidaria navelor laterale: partea inferioara (0,4-0,7 m) este realizati din bolovani de * Adrian lonitd, Das Graberfeld von Marienburg und die deutsche Siedlung in Siebenbiirgen, Ein archdologischer Beitrag zur Geschichte des Burzenlandes im 12. und 13. Jahrhundert, in Zeitschrift fr Siebenbirgische Landeskunde, 19 (90), nt. 2, 1996, p. 121 *” in spatele actualei biserici parohiale, informatie Zeno Pinter. % Zeno Pinter, in Buletinul Institutului de Cercetdiri Socio-Umane, 2, 1998. ® in imediata apropiere a bisericii evanghelice, pe partea de sud a acesteia. Cercetiri inedite, Daniela Marcu si Cosmin Rusu. * Pe platoul ocupat de Biserica din Deal, Sapaturi inedite, Danicla Marcu, loan Fedor Pascu, 2! Cercetairi inedite 1999, Daniela Marcu, * Prezenta secuilor inaintea sasilor in partea de sud a Transilvaniei (cum de exemplu la Drduseni $i Viscri) este legatd adesea de grupul secuilor de Saschiz, Mariana Dumitrache Beldie, op-cit, p. 52. 2M, Dumitrache, Cetatea, p. 171. ** Zidul navei se afla la 3,1/3,2 m distanta de biserica actuald gi are o lijime medic de 1,1 m; in zona cercetatit partea superioara se afla la -1,73/1,9 m, demolata neregulat, iar talpa fundatiei coboara in pant vest-est de la 2,3 la 2,6 m. Se pastreaza doar partea inferioara, legata cu pamant negru amestecat cu lut, pana la nivelul primei gape de mortar. in interior au fost gasite urme dintr-o pardoseala. de cArimida cu dimensiunile 27x14,5x5 cm, la -1,75 m; primul nivel de clcare amenajat a fost la -1,80 m. 47 Daniela Marcu Piatra de dimensiuni medi, legaji cu lut galben; peste acest nivel incepe Zidaria cu mortar’ (planga 6). Singurul nivel de c&ilcare identificat in interior se afli la -1,88/2 m, unde se pastreaz’ urme de pardoseali din cdrdmida, Absida de nord a fost demolati in secolul al XV-lea, in perioada in care absida centrala a fost transformata. La extremitatea esticé a navei sudice®* nu s-au identificat structuri care S& poata fi atribuite unei abside, si nu exist’ motive pentru a considera c& 0 astfel de amenajare a fost demolata si a disparut fara urme (planga 2). in partea de vest a bisericii s-a realizat o sdpiiturd extinsa, care a pus in eviden{a interventiile de finalizare a fatadei, atribuite bazilicii I. Asa cum s-a constatat dealtfel in anii 70, rezalitul portalului precum si ingrosarea ziduritor colateralelor pentru amenajarea scarilor in spirala au fost construite pe fundafii independente, care au dublat-o pe cea existent; fundafiile in discutie, avand caracteristici tehnice diferite, au fost uniformizate in medie la 0,4 m sub nivelul soclului profilat, printr-o sapa groasa de mortar, pe care au fost asezate un rand de blocuri din piatra ecarisate, initial vizibile deasupra nivelului de calcare cel putin in jumatatea superioara (plansa 13). Soclul profilat a fost alcatuit pe partea de sud din doud elemente suprapuse cu profilatura simpla, 0 caveti adanci incadrata de toruri. in mod accidental, pe anumite segmente ale rezalitului, blocurile ecarisate au fost inlocuite cu un al treilea element profilat, agezat ins& in pozitie invers&”. Pe partea de nord soclul este alcaituit dintr-un singur element profilat; presupunem c& a existat aici fie inca un element profilat, fie randul de blocuri ecarisate, baza soclului fiind indepartata cu ocazia interventiilor de amenajare a incintei 1. Fundatiile cercetate prezinta decrosuri de latimi variabile, cel mai pronunfat fiind cel de pe latura de nord; in general acestea nu depasesc in latime soclul’*. Nava centrald. Nava centrali a bazilicii era deschisa spre colaterale prin arcade semicirculare descarcate pe stlpi c&irora le erau adosate colonete (plansa 9). Stalpii au fost agezati pe o fundatie continud, iar pentru colonete in °* Partea superioara apare Ia -1,6 m, talpa fundafiei la -2,85 m, iar prima saps de mortar 1a -2,38/ 2,50 m. Nivelul de constructie a fost situat la -2,08/2,13 m, de unde rezulta ca fundatia a fost adéncita maxim 0,72 m. % Zidul navei se afta la 3,1 m distanta de biserica actuald, iar zidul sudic a avut o latime medie de 1 m; creasta zidurilor se aflé la -1,68/2,3 m (pantd vest-est), iar talpa fundafiei este de asemenea neregulata, cobordnd de ta -3,24 la -3,33 m, adancita tn lutul galben, Partea inferioara este reatizati din piatra de dimensiuni mici si medii, legatt cu plant gi lut, iar prima gapa de ‘mortar gilbui nisipos apare la -2,29/2,72 m. Nivelul de calcare interior in petioada functionarii navei era Ia -2/2,1 m langa biserica actuald, respectiv -2,6 m lang’ colul colateralei, de unde fezultd cd adincimea reaté a fundatiei era de 0,506 m; nu se pastreaza urme de amenajare. *” Din pacate, o parte dintre aceste elemente au fost distruse de constructor in eursul lucrarilor de subzidire gi injectare a fundayilor. * Decrosurile actuale ale fundajiilor (care in partea de nord presuy recente) se afla la adincimi cuprinse intre -1,15 si -2,05 m, iar fundati nord-sud coboriind de la -2,25 m la nord, la -3,22 m. {ns si interventii mai urmaresc linia pantet 48 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI general s-au adosat fundatiei principale fundatii de dimensiuni mai (aspecte evidentiate in exterior de sipiturile din 1973-1977). Fundatiile laterale ale navei centrale par sa fi fost realizate in intregime in etapa a Il-a: ele sunt construite din bolovani de piatré de dimensiuni medi si mari inecati in mortar galbui nisipos, folosit in cantitate mare inca de la talpa; in céteva cazuri pe fundul santului s-a asezat un strat de pamant negru”. Fata de elevatia actual fundatia prezint decrosuri de 0,2/0,3 m in exterior, iar in interior variabil"®; rezulta cd fundatiile navei centrale au avut o lajime medie de 1,35 m, maximul atingénd 1,7 m in dreptul stélpului 10, unde se suprapune un fragment din latura de sud a bisericii sala’. La limita de est a navei s-a surprins intdlnirea dintre fundafia acesteia, inecata in mortar, si fundatia corului, realizata in partea inferioara cu liant de pamént si lut; intre cele doud se conserva un strat de pimant virgin, fundafia navei fiind in mod evident adaugata, %® Talpa fundatici se afl pe partea de nord la -2,75 m (adancime medie — vezi plansa), it partea de sud la 3/3,1 m; aceasta diferent a fost desigur cauzata de panta naturala a terenului: fn mod vizibil constructorii navei centrale ~ ca dealtfel gi aceia ai colateralelor si corului ~ au cciutat pentru talpa fundatici stratul de lut galben oprindu-se la limita superioari a acestuia sau adancindu-se nesemnificativ, fird si fic preocupati de asezarea zidurilor in plan sau de echilibrarea cotelor. Astfel, cu excepiiile de mai jos, fundatile navei centrale se adéncese destul de uniform in lut. O prima exceptie de la aceste date se inregistreaza intre stalpii 4 si 5: santul de fundare a intalnit in interior un mormant al biser sala si s-a oprit deasupra acestuia la -2,45, ‘m; in compensatie, sanful a fost adancit in exterior peste cota obisnuitd, pind la -3,25 m. Oa doua exceptie se inregistreaza in apropierea stalpului 10, pe un segment relativ mic unde talpa se afla la -2,15 m; aceasta adancire extrem de superficiala se explica prin faptul c& in aceasta zona este suprapusi latura sudicd a bisericii sala. “ Latura de nord in general prezinta un decros de 0.2 m, cu excepfia suprafetei dintre stalpii 9 si 10, unde decrosul atinge 0,7 m; nu este exclus ca aceasta latire sf se fi prelungit si la est de stlpul 9, dar oricum intre stélpii 9 gi 8 se revine la decrogul de 0,2 m. Decrosul fundatiei apare Ja -1,6/1,7 m, Latura de sud se caracterizeaza prin decroguri cuprinse intre 0,15 gi 0,4 m; destul de egal in partea de vest (0,10/0,15 m), decrosul fundafici se layeste bruse pana la 0,38 m intre stalpii 4 si 5, iar intre stalpii 5 si 6 are o layime de 0,25 m. 4! La partea inferioara a fundatiei (aflaté la -2,65 m) se afla un réind de lespezi de piatra neagrit, material de constructie specific bisericii sala; deasupra acestora sunt asezati bolovani mari de piatrd, peste 0 sapa de mortar alb-galbui. Sapaturile din anii 70 indica pentru biserica sala ziduri late de 100 cm, dar ruina peretelui de sud apare pe desen iegind complet in exteriorul fundatiei navei centrale a bazilicii, Cum, in general, la aceste constructii vechi, sunt freevente variajii de Iatime a fundatiilor, este probabil c& nici in acest caz nu putem conta pe dimensiuni standard — deci peretele de nord identic cu cel de sud. Pe de alta parte, trebuie spus si faptul c& din planurile vechi nu reiese ca din peretele sudie al bisericii sala ar fi fost deseoperit si altceva decd un mic fragment situat spre vest, pe baza ciruia a fost reconstituit intregul traseu. In $6 nu s-a descoperit nici o urma din jumatatea sudica a bisericii sala: intervenjiile ulterioare puteau ins si conduca la disparitia completa a absidei, dar nu sia peretelui de sud. In consecinta se poate admite cA pereiele de sud a avut un traseu ugor neregulat ~ findnd cont de fragmentul vestic descoperit in 1970-1973, dar fata de desenele din acea perioada trebuie si se fi gisit cu cel putin I'm mai spre sud. Lespezile de piatra neagra mentionate trebuie deci si reprezinte parte din fundatia bisericii sala. Varianta in care ele sunt refolosite nu poate fi admis, deoarece in acest caz nu ar exista nici o explicafie pentru Idirea $i adancirea brused a fundatiei bazi 49 Daniela Marcu Stilpii originali au avut o lajime de 0,8 m pe sud gi 0.9 m pe nord si au fost asezati pe fundafiile laterale ale navei centrale*”, Colonetele adosate au fost asezate pe fundatii propri, construite intr-un moment in care fundatiile centrale erau deja realizate pana la o inaltime variabild; in partea inferioara aceste fundatii sunt adosate, iar de la -1,9/2 m fesute (uneori si mai sus) (plansa 12). De la aceste generalizari inregistram urmatoarele exceptii: fundatii complet fesute in dreptul stélpilor 4 si 10, respectiv fundafii complet independente in dreptul stalpilor 3 si 9. Fundatia stalpului, 12 este adosatd si fundatiei turnului, pe care dealtfel a si deranjat-o partial’. Fata de fundatia centrala, fundatiile colonetelor sunt decrogate spre interiorul bisericii cu 0,5- 0,6 m (in exterior ins& mai putin), iar Kitimea trebuie si fi fost cuprinsa intre 0,9 si 1,1 m; decrosurile apar la -1,6/1,8 m (in general imediat sub pardoseala din lemn), iar talpa fundatiei oscileaza intre -2,4 si -2,7 m“. La limita de est a navei centrale a fost curafata 0 zidarie superficial, aflata 1a -1,80/2,10 m, realizaté concomitent cu fundafia stalpului 6 (relatia cu fundatia stélpului 7 nu se poate observa) si care a constituit foarte probabil fundafia unei trepte pe toata latimea arcului de triumf; aceasta zidarie se lateste spre interiorul navei, sugerand existenta unei a doua trepte in partea centralé a acestui spatiu, cu latimea de 0,8 m. Primul nivel de calcare in interiorul navei a fost la -1,84/1,90 m, la partea superioara a unui strat de lut ce confine pigment de mortar; nu este foarte sigur daca acest strat a constituit in sine un nivel de folosire a interiorului sau doar un pat pentru o pardoseala din bolovani de piatra si rare fragmente de carimida legata cu mortar, a carei parte superioara se afl la -1,7 m (la acelasi nivel cu decrosul fundafiilor bazilicii). Remarcdm faptul c& sub nivelul acestei plici nu apare mortar (decat sporadic in stratul de lut) si se intelege nici morminte dupa construirea bazilicii. La aceeasi adancime s-a identificat o pardoseala din caramida cu dimensiunile 26x13,5x3,5 cm sau 25x12,5x3,5 cm in pat de nisip si pietris, peste un strat de pamént negru cu lut si pigment de cdrimida — rezultat probabil din desfacerea pardoselii anterioare; c&ramizile sunt asezate in ace de brad, iar o parte dintre ele pastreazé. urme de varuiali. jin navele laterale aceasta pardoseala a fost datat& in secolul al XVI- lea”. Aceste dimensiuni au determinat probabil gi latimea fundatiilor navei, mai mare decAt aceea a zidurilor exterioare. © Rezulta ci in momentul construirii acesteia turnul cra de asemenea construit, cel putin la nivelul fundatilor, Fundatia surprins’ in S 45 este de asemenea inecati in mortar, ceea ce pune tun semn de intrebare in legitura cu etapa in care a fost realizata. * Stalpul 1: -2,45 m; stalpul 2: -2,45 m; stilpul 3: -2,40 m; stdlpul 4: -2,50 m; stalpul 5: -2,60 1m; stilpul 6: -2,45 m; stdlpul 7: -2,20 m (fundatie noua); stilpul 8: -2,64 m (Fundatie partial nou) stilpul 9: 2,45 m; stlpul 10: ~2,60/2,70 mn; stpul 11: -2,70 m; stipal 12: 2,47 m. Pardoseala existent’ la inceputul sipaturilor era realizat® din scinduri fixate longitudinal pe grinzi transversale, in general la -1,6 m; grinzile s-au oprit lang fundatiile navei sau ale stilpilor, iar scdndurile Inga fundatiile navei (cu exceptia segmentului delimitat de stalpii 9 si 50 BISERICA FORTIFICATA DE LA DRAUSENI Corul gotic timpuriu. Fundatiile corului prezinté in forma actual decrosuri de latime variabila, intre 0,1 si 0,3 m; pe partea de nord acestea coboarii in pant de la -1,84 m (vest) la -2,26 m (est), iar pe partea de sud se afla la -2,01 cm in partea de vest (un mic segment in dreptul intrarii actuale), iar pe cea mai mare parte a suprafetei la -1,7 m. Decrosurile initiale se pare c& erau ceva mai accentuate, dar dimensiunile reale nu se pot stabili cu exactitate din cauza interventiilor din secolul al XV-lea: pe partea de nord, dupa demolarea absidei colateralei si construirea fundatiei contrafortului estic, zidaria a primit 0 cimasuire aparent superficial si nu este deloc clar dac& aceasta s-a facut de la nivelul unui anumit decros (planga 7). Pe partea de sud la -2,08/2,56 m, apare © sap groasd de mortar alb cu pietris, caracteristic interventiilor de secol XV, zidaria find reinnoita pe o indltime de 0,7/1 m (dar nu este exclus gi mai mult); in aceasté zona cimaguiala a fost agezati pe un decrog ceva mai pronunfat, iar dupa interventie la -1,7 m s-a creat un nou decros, cu litimea de 0,1/0,15 m. Talpa fundatiei coboari de asemenea in pant de la vest spre est, pe partea de nord de la -2,84 m la -3,09 m, iar pe partea de sud de la -2,93 m Ja -3,11 m. Zid&ria este realizati in partea inferioara (0,4/0,5 m) din piatra de dimensiuni mici $i medii legata cu pamant negru amestecat cu Lut; prima sap’ de mortar gilbui nisipos apare la adancimi variabile, in pant de la vest la est. Fundafiile se adancesc in solul viu, lut galben cu concretiuni calcaroase. Fortificajii. Sanjul de aparare. Prima intentie de fortificare a bisericii s-a materializat intr-un sant de aprare amplasat in partea de sud-est, incepéind aproximatiy din axul corului si dezvoltandu-se circular spre sud (plansa 2); fata de nivelul contemporan de cdlcare, acesta a avut 0 adéncime medie de 1,5 m (maximum 2,1 m la colful turnului de sud-est al incintei 1), iar Kirgimea medie este de 6 m‘*. Santul suprapune gi taie atét morminte cu groapa previizuti cu nisi cefalicd, cat si morminte cu groapa dreptunghiulard. in umplutura cdrora apare frecvent mortar. Din acest motiv consideram ca el a fost sapat dupa terminarea bazilicii, la sfargitul secolului al X{llI-lea sau in cursul veacului urmator, fiind inc’ deschis la sfarsitul secolului al XV-lea, atunci cénd s-a initiat construirea incintei 1; la construirea incintei 2 era partial astupat. Umplerea s-a realizat in mai multe etape, partea cea mai consistenta a depunerilor provenind din demolarea incintei 1 si a colateralelor bazilicii (plansa 14, A si B). Topografia terenului reconstituité in urma sapaturilor indic& faptul c& sanjul a fost proiectat spre principalul drum de acces, in partea opusa terasei abrupte a Homorodului Mare, cu scopul de a proteja ace! segment al platoului care nu beneficia de avantaje naturale in acest sens. Totusi, caracteristicile sale 10), astfel cd acestea au rimas aparente. in general este agezatd pe un strat de umplutura affinata, din moloz cu fragmente de tigla si ciramida, cu grosime inegal8 fntre 5 si 30 em. “© Latimea la extremitatea nordicd este de 3 m, iar la cea sudica a depasit 10 m. Daniela Marcu tehnice (adancimea foarte mic&, ltimea extrem de variabila, capetele neamenajate), ca dealtfel si forma sugereazi mai degrabaé o amenajare abandonata intr-un anumit stadiu, fara sa fie finalizata. Incima 1. \n a doua jumitate a secolului al XV-lea se inregistreaza activitati constructive intense, la capatul c&rora bazilica a fost transformata intr-un adevarat reduit. Asa cum s-a mentionat mai sus, acestei etape i se atribuie in general fortificarea pirjilor de est gi vest ale bisericii, prin transformarea absidei centrale intr-un turn i suprainaltarea turnului clopotnita. Ultimele cercetéri arheologice au pus ins in evident un sistem de fortificare complex, constand, in afari de interventiile directe asupra bisericii, dintr-o incint& rectangular (numita in continuare incinta 1) construitd in prelungirea navelor laterale $i prevazuté la colturi cu turnuri de aparare (planga 2). Absida semicircular’ @ fost transformata intr-un turn dreptunghiular, perefii ci fiind imbracafi din exterior cu o zidarie noua; in felul acesta au fost obturate cele trei impunatoare ferestre gotice, cea din ax fiind inlocuita cu 0 deschidere ingusta, un fel de fereastra de tragere. Interventia de transformare a exteriorului a inceput in zona decrogului dintre cor gi absida, limitele sale find marcate de cele doua contraforturi vizibile pan’ de curand"’ (planga 7). in general, in punctele de pornire s-a spat in trepte pind la dezvelirea complet a fundatiei anterioare, creia i s-au adosat cele doua contraforturi a cdror fundatie este in pant“. Mai intai au fost realizate fundafiile perimetral — intr-o etapa in care latura esticd a zidului de incinta se afla cel putin in acelasi stadiu: principalul argument in acest sens il constituie faptul c& fundatia absidei este paralela cu zidul de incinta. Ulterior, in momentul in care s-a inifiat construirea elevatiei, a intervenit 0 modificare de plan, elevatia find substantial retrasi faya de fundatia deja existenta (plansa 14). Absida navei laterale de nord a fost demolati, iar corul a fost ‘inconjurat cu o mica incintd, flancat& la extremitati de tumuri. Zidurile de nord si sud ale acesteia au fost construite in prelungirea navelor laterale, dupa cum urmeazi: pe partea de nord umarul navei a fost dublat cu o umplutura din bolovani mari de piatra si nisip (eventual un mortar foarte slab), iar zidul s-a adosat imediat in exteriorul acestuia, primul rand de bolovani find asezat nivetul de calcare sau foarte pufin adancit (plansa 4). in momentul construii * fn ultimii ani contrafortul de nord a fost demolat din greseala de catre constructor. “* Paya de nivelul contemporan de calcare, fundatiile au fost adéncite in medie 0,6/0,8 m pe aturile de sud gi est, respectiv 0,9 m la nord; zidaria s-a indltat inca 0,3/0,4 m edd se pare c& a imervenit o modificare a planului, traseul clevatiei fiind rectificat. Pe toate laturile s-a creat astfel un fel de soclu care se afld astizi imediat sub nivelul de caleare, la -1,98/2,13 m pe latura de nord, -2,46/2,40 m pe latura de est, respectiv -2,30/2,39 m ta sud, avand latimea maxima de 1,05 cm la coltul nordic. Talpa fundatiei pe latura de nord coboara in panta de la -3,30 m la - 3,70 m, iar pe Jatura de est se afld la -3,7 m spre nord, respectiv -3,55 m spre sud. Aceasté pant inversi a fost determinati de nivelul stratului de tut. Zidaria este din bolovani de piatra de