| i Ls ee oad “iti ~Anitectura Pay WTAE) ill PEELE | ane cha Ce a ake Meee ULL LLCAPELA LAZO DIN ALBA IULIA Repere arheologice Daniela MARCU ISTRATE Considerata unul dintre cele mai importante monumente al Renasterii timpurii din Transilvania' sau chiar cel mai important’, capela Lazé este bine cunoscutd specialistilor fn istoria artei si arhitecturii transilvinene, fiind deseori descrisA si analizaté in literatura de profil’. Virgil Vatasianu‘ o considera opera unui mester local, format in ambianta unui santier renascentist din interiorul regatului. O astfel de paternitate ar fi singura in misur& s& explice eclectismul constructiei, care pastreaz& elemente gotice prectim bolta pe nervuri alaturi de o bogata decoratie renascentisté. Analizind minutios decoratia capelei, Jolén Balogh o considera ca fiind dominat& de influenta Renasterii din Lombardia, in care se pot deosebi si unele elemente toscane’, dar si accente personale ale unui mester provincial, familiarizat cu atmosfera goticA si purtator a numeroase elemente locale. Concluzia acestei analize este cA proiectul a fost ficut cel mai probabil de un mester din Lombardia, in vreme ce executia a fost incredinfaté unui localnic care beneficia gi el cu siguranta de © cultura italiani solida, si care a lucrat sub atenta supraveghere a donatorului®. Constructia capelei a fost incheiati in 1512, precum. rezult’ din inscriptia aflata sub cornisa. Ea a fost conceputa si donati de catre arhidiaconul Ioan Laz6, un prelat de o vast cultura, avand la baz o formatie umanista, dobandité cu mare probabilitate in universitajile italiene. A cAlatorit mult in lumea crestind, iar in 1483-1484 a ficut un lung pelerinaj la Pamantul Sfant, despre care ne-au rimas mai multe relatari detaliate, insofite chiar si de imagini. Contemporanii sai nu au decat cuvinte de lauda despre acest erudit, cunoscator a mai multor limbi straine, poet ocazional si preot inzestrat cu un har de exceptie’, El se detaseazA ca un membru marcant al cercului umanist de la Alba Iulia, activ la inceputul secolului al XVI-lea si urmand a juca, prin personalitatile religioase si laice care il frecventau, un rol decisiv in receptarea si proliferarea Renasterii transilvanene’. ' Kovacs 2003, p. 9. ? Balogh 1943, p. 61-62 despre ctitor, p. 86-90 arhitectura. > Cea mai detaliata descriere se regaseste la: Balogh 1943, p. 86-90. * Vatdsianu 1959, p. 558-559. * Balogh 1943, p. 87-88. * Balogh 1943, p. 89. ” Un comentariu mai amplu, cu izvoarele respective la: Balogh 1943, p. 110-115. * Vekov 2003, p. 375-377.Daniela MARCU-ISTRATE 216 Cea mai importanta realizare materiala a acestui ilustru personaj este, fara indoiald, capela inchinat& Sfintului Duh, pe care a lasat-o ,,ca un fel de marturisire”” c&itre posteritate. Initial planurile lui s-au rezumat la un altar, dezvoltandu-se treptat pana la forma pe care o cunoastem. El a urmarit indeaproape construirea capelei, si se pare cA a ales personal subiectele decoratiei, care alterneazi teme crestine cu mosteniri ale antichitatii, a alcatuit textele inscriptiilor si a ales blazoanele asezate pe comisa principala!®. A fost foarte mandru de opera sa, pe care deopotriva contemporanii au admirat-o ca pe 0 creatie desivargitd a noului spirit care incepea si cucereasc& lumea, fiind totodata o podoaba potrivita pentru catedrala din Alba Iulia. Edificarea capelei s-a reflectat in ochii contemporanilor ca fiind »teconstruirea porticului” sau ,,porticul nou”. Ludovic al I-lea in scrisoarea din 25 august 1516 si in diploma din 1 aprilie 1520 foloseste ambele denumiri: nin portico seu capella”. Pe baza acestor informatii si a inscriptiei care mentioneazi ,aedes vestibularis”, a fost lansataé ipoteza existenfei unui »Vestibul” anterior, inglobat in structurile capelei, Din acesta nu ar fi rmas decat fragmente de ziduri(?) si doua ferestre romanice ce par ins a nu se afla Ia locul lor initial". Vatasianu interpreteazi aceste denumiri ca referindu-se la aceeasi constructie, numind-o vestibul-capela’?. in schimb Géza Entz considera ca indubitabila existenta inifiala a unui portic pe acest amplasament, invocdnd drept argumente principale orientarea nord-sud a cladirii si dispozitia ferestrelor'®. Autorul face apel si la documentul din 1512, unde este mentionat un ,,porticus” in care Laz6 a montat un altar. nee Capela L4zé este situata pe partea de nord a catedralei romano-catolice din Alba Iulia si dezvolta un plan dreptunghiular cu axul pe directia nord-sud. Accesul principal din exterior se realizeaza pe latura nordic, prin intermediul unei sedri, diferenta de nivel fiind de aproximativ 1 m, Un acces secundar, acum obturat, se afla pe latura vesticd. Peretele sudic este dominat de o deschidere monumentala, prin care se accede in bisericd, cobor\nd c\teva trepte, diferenta de nivel fiind de 1,2 m. in perioada 2 iunie — 1 iulie 2004 au fost efectuate dowd sondaje arheologice'* in interiorul si exteriorul capelei Lzé (S41 si $42)'* (fig. 1). ° Balogh 1943, p. 61. ' Balogh 1943, p. 61-62, "' Balogh 1943, p. 87. ” Varasianu 1959, p. $58, 8 Entz 1958, p. 17-18, '* Tncepand din anul 2000 au fost reluate sapaturile arheologice la catedrala romano-catolica i palatul episcopal din Alba Iulia, in contextul deschiderii unui amplu santier de reabilitare @217 Capela Léizé din Alba lulia. Repere arheologice Scopul a fost acela de a prospecta terenul pentru a identifica motivele umiditatii excesive din zona, si totodata de a cerceta fundatia capelei si de a obfine un profil stratigrafic in interiorul acesteia. Amplasarea a fost indicat de beneficiar'®. in interior, sondajul $41 a fost trasat in coltul de sud-est, cu dimensiunile 2 x 2 m, largit ulterior la 3 x 3 m'’. Dup& demontarea pardoselii din lespezi de piatra, s-a constatat cd suprafata respectiva a fost masiv afectati de interventiile din etapa Méller, motiv pentru care s-a decis extinderea sdpaturii, Canalul Méller Peretele de est al capelei este dublat spre interior de un canal de aerisire realizat in etapa restaurarilor coordonate de Istvan Méller, la ‘inceputul secolului al XX-lea. Partea superioara a canalului se afl imediat sub pardoseala din lespezi de piatra, la -0,26 m, iar partea inferioari coboara pind la -2,70 m. Fata de peretele capelei, canalul are o latime de 0,95 m, iar partea superioara, intre -0,26 si -0,96 m este boltita in semicerc. Grosimea totald a peretelui din beton este de 0,20 m. Pentru realizarea acestor interventii, pare s& se fi efectuat o sipatura perimetrala cu latime variabila, ai c&rei pereti s-au Tetras neregulat pe masura ce se adnceau. In principiu, acest sant a fost ingust in lungul peretilor, lirgindu-se mai mult in zona colfului'®. Pe unele segmente ‘ingustarea a fost determinatd de cauze obiective, precum intersectarea unor morminte (M7, M11) sau a unor ruine. Pentru stratigrafia in interiorul santului, a se vedea legenda straturilor, stratul 7 (fig. 7, 8). Epoca romana perimetrul cercetat au fost identificate mai multe etape de locuire romana (fig. 3, 6). Sapatura s-a oprit pe un nivel de cAlcare constand dintr-o podea din mortar (nisip, var, pietris) amestecat cu fragmente de carimida, partea superioara find uniformizata cu praf de caramida (stratul 14). Podeaua, cu partea superioard la -2,74/2,78 m (usoara pant spre est) si o grosime de 0,06 m, a fost amenajata peste o nivelare cu lut galben, groasa de 0,20 m, sub ‘monumentelor, Sapaturile au un caracter de salvare, find determinate in fiecare campanie de intentile proiectanjilor sau de lucrarile efectiv realizate, * 'S Cotele folosite in text si plange sunt raportate la partea sudic& a pragului portalului vestic al ‘catedralei. Sectiunile si mormintele sunt numerotate in continuarea celor din anii anteriori. '* In perioada respectiva responsabil cu lucririle de reabilitare cra arh. Amold Macalik, din partea ciruia am beneficiar de un sprijin remarcabil in toate campaniile de stpdturi. ” Inainte de extinderea sondajului au fost desenate profilele vest | si nord 1, "Pe latura de est sanful are la partea supcrioara o latime de 2,60 m, iar la baz& 1,20 m. ‘Sangul de pe latura de sud: faf8 de limita pragului usii dintre capela si bisericd, Ia partea superioara are 0 Tahime maxima de 2,10 m, iar la baz 1,42 m.Daniela MARCU-ISTRATE 218 care a fost observata o lentil de mortar amestecat cu nisip si pamént. S-a evidenfiat faptul c& pe podeaua a aparfinut unei incdperi cu cel putin dowd compartimente, separate printr-un perete realizat foarte probabil din lemn, cu o grosime de 0,10/0,12 m. in incaperea sudica, in lungul peretelui despartitor, a fost observat un mic canal de scurgere, cu adncimea de 0,06 m fata de nivelul pardoselii. Un al doilea nivel de locuire romana (podea romana 2) consta dintr-o podea realizata de asemenea din mortar amestecat cu praf de cdramida, din care s-au pastrat fragmente la -2,11 m, cu o grosime de 0,04 m. Stratigrafia inregistrati intre cele dowd etape sugereazi faptul c& aceast4 constructie a fost reorganizaté, renunténdu-se la inc&perea dinspre nord, si ingustandu-se treptat incdperea dinspre sud. Felul in care se prezinté umpluturile, cu cdderi verticale destul de consistente, sugereaza cel putin doua etape intermediare (fig. 6): — 1. inediperea sudic& functioneaz& cu podeaua din mortar, limita ei de nord se transfer la limita canalului de scurgere, iar in incdperea de nord, abandonati, se depune o umplutura groasa de 0,40 m. — 2. prin depunerea unei umpluturi de pamant brun roscat cu rar pigment de carbune, nivelul in inc&perea sudica creste cu 0,20 m (la -2,56 m), iar limita nordica se retrage ctre sud cu inc& 0,10/0,12 m. Aceast& ultima incdpere este ulterior umpluti cu un strat de lut cu pigment si rar bulgari de var (stratul 10), la partea superioara a cdruia se amenajeaz& podeaua 2. in stadiul actual al cercetarilor rémane o intrebare deschis’ dac& evolutia dintre cele doua podele este una intentionata, sau stratigrafia descrisa este doar consecinta umplerii naturale a unei constructiei abandonate, De asemenea este posibil ca aceasti evolutie s4 nu mai apartin’ epocii romane propriu-zise ci perioadei postromane, careia in acest caz trebuie sa ii atribuim si pardoseala 2. Zid ruinat Z1 Cea mai veche structur& zidita descoperité in sApaturi este un zid orientat est-vest, cu 0 grosime de 0,65/0,70 m, numit conventional Z1, Aceasta ruind, aflata aproximativ paralel cu elevatia catedralei, este asezati pe podeaua romana 1, cu talpa la -2,78 m; partea superioara apare demolaté destul de regulat la -2 m (fig. 3, 4, 7). Plasarea cronologica a acestui zid este deosebit de dificil’, in primul rand datoriti faptului ca stratigrafia in apropiere a fost distrusé cu ocazia interventiilor Miller, care l-au dezvelit integral (fig. 7). Evident, daca apartine epocii romane, atunci este construit dupa abandonarea incdperilor. Spre est zidul pare s& fi fost demolat la construirea unui alt zid orientat nord-sud, pe care este asezat contrafortul bisericii actuale (Z3, fig. 4).219 Capela Lazé din Alba Iulia, Repere arheologice Intre aceste putine repere, putem concluziona cd ruina in discutie este fie romana tarzie, fie medievala, dar oricum anterioara secolului al XI-lea. Fundafia catedralei a fost construita la o distanta de 0,10/0,12 m spre sud de ea, intre cele doud acumulandu-se un strat de pamant negru cu mult pigment de mortar, Zid ruinat Z3 Pe latura de est a stptiturii a fost descoperita o ruind orientat& nord- sud, aproximativ perpendiculara pe clevatia catedralei (fig. 3, 4, 8). De la peretele actual al bisericii, ruina are o lungime de 2,70 m, iar latimea observata este de 0,50 m — ceea ce fnseamni ca limita zidului se afl la 1,36 m fata de peretele nordic al capelei. Zidul a fost construit in principal din blocuri de piatra refolosite, iar partea superioara apare demolaté neregulat la -1,75/-1,97 m, Santul de fundare a sectionat podeaua romana 1 si s-a adancit sub nivelul acesteia cu mai mult de 0,80 m: pana la -3,66 m, limita inferioara a sipaturii noastre, nu a fost identificatd talpa fundatiei. De asemenea santul de fundare a sectionat si un mormant (M11) pe care il presupunem medieval, Spre sud, Z3 pare sa fi dislocat Z1, find deci construit ulterior. Care este ins relafia cu fundatiile catedralei? Prezenfa lui Z1, care dubleazi fundatia bisericii, a facut imposibila cercetarea celei din urma. La nivelul la care am avut acces, am putut observa cd blocul de piatra de la partea superioara a ruinei este incastrat in fundatia catedralei. Este de asemenea evident ca fundatia contrafortului este sprijinité pe aceasta ruin. insumand toate aceste observatii, putem concluziona ci Z3 este o constructie medievala anterioara catedralei actuale. Cel mai probabil el poate fi legat de planimetria primei catedrale. Peretele de nord al bisericii Dupa cum s-a mai spus, fundatia catedralei (pe desene Z2) este construita paralel cu ruina numité Z1, astfel incat nu poate fi observata direct decat deasupra cotei de -2,02 m (fig. 3, 7, 4). Zidaria este realizata in principal din blocuri de piatra refolosite, agezate in oper& destul de neregulat, cu sape inegale de mortar intre ele, Felul in care sunt asezate blocurile creeazA un. decros inegal, lat de 0,30 m la vest si 0,50 m la est (fafa de elevatie) la -1,46 m, dar partea superioara a fundatici este mai egalizata si se afla cel mai probabil la -0,82 m, cu o latime medie de 0,23 m. De la acest nivel se dezvolt& un soclu din blocuri ecarisate, cu partea superioara la -0,40 m, fata de care peretele este retras cu 0,18 m prin intermediul unui profil. in coltul de sud-est al capelei se pastreazi un postament din piatra, al c&rui aspect actual poart’ amprenta restaurdrilor de la inceputul secolului al XX-lea. Forma gi pozitia acestui postament sugereazd ca ar fi apartinut unui contrafort, ceea ce intr-adevar s-a putut observa in sapatura.Daniela MaRCU-ISTRATE 220 Din punct de vedere tehnic, contrafortul are aceleasi caracteristici ca si biserica, cu care dealtfel este tesut. Fundatia, construita din blocuri de piatra agezate neregulat, prezinta la -0,79 m un decrog lat de 0,18 m, pe care sté un soclu format dintr-o asizi de blocuri ecarisate. fn plan fundatia contrafortului este perpendiculara pe fundafia bisericii, dar nu si pe elevatia acesteia, fata de care se dezvolta oblic. La construirea elevatiei contrafortului, aceasta a fost mult deviata faté de fundatie, astfel cA soclul a ramas partial in aer. Aceste devieri ar putea sugera o modificare a planului bisericii dupa realizarea fundatiilor. Sanful pentru fundarea contrafortului s-a oprit la partea superioara a ruinei Z3. Capela Lézé Dintre toate interventiile renascentiste, legate de construirea capelei L426, singura accesibila in mod direct prin s&patura a fost usa spre biserica. Peretele de est este ascuns de canalul Mller, iar un sondaj realizat de beneficiar in acest canal indica o fundatie din bolovani de piatra de dimensiuni medii si mici. Fata de elevatia actuala, fundatia trebuie sa fi fost decrosaté spre interior cu 0,30/0,40 m, asezata la limita zidului ruinat Z3 sau partial suprapusd pe acesta. Nivelul de calcare din perioada construirii capelei poate fi situat in jurul cotei de -0,40 m, gsi tot aici trebuie situata si limita dintre 0 fundatie realizatd din bolovani de piatra si o elevatie construita din blocuri ecarisate, eventual intermediata de inci un decros. Nivelul de calcare dupa constructie pare sa fi fost cel actual, la -0,12/-0,15 m. Portalul dintre capela si bisericd Deschiderea dintre capela si bisericd apartine in intregime etapei renascentiste. Zidaria romanicA a fost spartd pana la -0,40 m, ruina astfel obtinutd a fost uniformizati cu o zidarie de umpluturd formata din piatra si c&rdmida (28,5 x ? x 5 cm), deasupra careia s-a asezat pragul din piatra gros de 0,20 m, cu limita superioara la -0,06 m. Montantii deschiderii se sprijina pe acelasi bloc din piatra care formeaz& pragul. Nu sunt evidente urmele unei deschideri prevazute din constructie, iar deschiderea actuald este in mod evident realizata intr-o singura etapa (fig. 4). Stratigrafia Sondajul realizat in capela este dominat, din punct de vedere stratigrafic, de sanful realizat de echipa lui Méller, care a afectat cea mai mare parte a suprafetei, distrugind complet depunerile istorice in apropierea zidurilor. Segmentele rimase in afara acestei intervenfii modeme sunt ins deosebit de interesante. Sapatura s-a oprit la nivelul podelei romane 1 ~ ca dealtfel si sanqul Miller. in coltul de sud-est al s&paturii, in imediata apropiere a zidurilor,221 Capela Laz6 din Alba Iulia. Repere arheologice Miller a perforat podeaua romana si a realizat un sondaj cu dimensiunile 0,40 x 0,40 m, pe care |-am golit si |-am adancit atat cat a fost posibil, aproximativ 0,90 m (fig. 3). Acest sondaj s-a oprit intr-un strat castaniu lutos fairi materiale (20) la limita superioara a céruia a fost identificata o pelicula de mortar nisipos amestecat cu pimant, pe care o atribuim primelor activitati constructive romane din zona (stratul 19) — constind foarte probabil chiar in perefii cladirii intersectate, Peste aceasta pelicula s-a realizat o nivelare cu lut galben, care sustine podeaua 1, cu partea superioara la -2,76/2,79 m (fig. 5). Un alt nivel amenajat, roman sau post roman, a fost identificat la -2,11 m (stratul 11, podea romana 2 — fig. 6), intre cele doua fiind identificate mai multe nivele de umplutura (a se vedea mai sus epoca romana). Partea superioar& a acestora este format dintr-un lut roscat amestecat in proportii variabile cu moloz si pamant negru — stratul 1, pe care cu aceast& structura fl regasim pe toat suprafata investigata fn ultimii ani prin sondaje arheologice in apropierea catedralei romano-catolice. Limita superioara a acestui strat este totdeauna dat de orizontul inmorméntarilor medievale — stratul 2, la cote cuprinse intre -1,70 si -2,31 m (fig. 6). Pamantul negru in care sunt sapate gropile mormintelor (stratul 2) este delimitat de un strat cu mult mortar (3), respectiv de o depunere de mortar alb galbui cu fragmente de calcar si pamant, cu partea superioara la cote variabile, intre -1,30 m gi -1,42 m. Am presupus cA aceste straturi sunt nivele de constructie si ele corespund intr-adevar cu primul decros al fundatiei catedralei, la -1,42 m. Legat de diferite etape de construire a catedralei actuale trebuie s& fie gi stratul 5, o depunere consistent de mortar alb galbui cu mult pietris si fragmente de calcar, cu partea superioara la -1,09 m, precum si variantele sale 5a si 5b, cu partea superioara la -0,92 m. Desigur, in conditiile in care nu a fost posibil s4 observam aceste straturi in conexiune cu structurile zidite, precizirile de mai sus trebuie admise cu titlu de ipotezi, pind la o viitoare confirmare prin eventuale alte sipaturi, Remarcim faptul c& aceste straturi, formate aproape exclusiv din materiale de constructie, sunt mult mai consistente aici decat in oricare alt punct investigat prin cercetari arheologice in apropierea catedralei. Ele sunt depuse in etape diferite si teoretic ar putea s& fie legate si de alte cladiri decdt cele existente astizi, precum un eventual portic. Faptul c4 majoritatea mormintelor se afl sub aceste straturi confirma observatia mai veche potrivit c&reia cimitirul apartine in principal catedralei din secolul al XI-lea'’. Structura zidului bisericii sugereaz4 un nivel de calcare in perioada construirii acesteia la -0,82 m / -1 m, ceea ce in linii mari corespunde cu grupa de straturi 5. Pana la edificarea capelei acest nivel a crescut (sau a fost crescut) " Protase 1956, p. 15; Heitel 1985, p. 229; Heitel 1986, p. 229; Heitel 1986 p. 242; un comentariu asupra descoperirilor din ani 2000-2002 la: Marcu strate ~ Istrate 2005.Daniela MARCU-ISTRATE 222 la -0,40 m (medie) printr-o umpluturd de pamént negru cu mult pigment de mortar, fragmente de caramida si figla, mici fragmente de piatra (stratul 6). Situatia inregistrata in acest sondaj indica pentru construirea capelei un nivel de calcare la -0,38/-0,42 m, peste care s-a asezat, pe un pat din nisip, pardoseala din lespezi de piatra cu partea superioara la -0,12/-0,15 m. Este posibil ca pardoseala sa fi fost dislocaté in etapa Miller pe o suprafata care a depasit limitele santurilor, dar a fost remontata fara ca nivelul sa fie modificat. Mormintele Suprafata ocupati astiizi de capela Laz6 a fost evident un loc preferat pentru inmorméntarile medievale, care inregistreazA aici o densitate de 10 morminte pe metru patrat — daca luam in calcul suprafata neafectati de sanfurile Miller. Practic, 0 asemenea densitate a cimitirului nu a fost sesizaté pana in prezent in exteriorul bisericii. Mormintele 96, 98 si 99 se suprapun partial, intre -0,82 si -1,24 m. Gropile lor se opresc in straturile de mortar (5, Sa-b), si ele sunt foarte probabil realizate dupa construirea catedralei actuale. Scheletul 98 a fost inhumat intr- un sicriu din lemn, dupa cum indic& cuicle recuperate din apropierea lui. Probabil in acelasi orizont se afla si M97, desi situafia stratigrafic& din care a fost recuperat este mai putin coerenté. Mormantul 100 este realizat dupa construirea capelei, in interiorul acesteia. Groapa morméntului a fost surprins& la limita de nord a sapaturii, astfel cA scheletul nu a fost cercetat, rimAndnd in profil. Celelalte cinci morminte sunt anterioare cladirilor existente, ele incadrandu-se cel mai probabil cimitirului dezvoltat in jurul primei catedrale. Mormintele M102, M103 si M105 sunt prevazute cu o cistd rudimentara, realizati din caramizi romane refolosite (mai mult fragmentare), La mormintele 102 si 105, ambele de copii, s-a pastrat si capacul cistei, format de asemenea din carimizi. Mormantul 103, de adult, probabil nu a fost acoperit, ci doar groapa dreptunghiulara a fost cdptusiti cu caramizi. Morméntul 101 este anterior grupului cu ciste, scheletul fiind asezat direct pe podeaua romana 2 si orientat corect V-E. Mormintul se individualizeaza si prin prezenta pigmentului de carbune, si de asemenea printr-un strat subtire de lut roscat care i] acopera. El apartine unui alt orizont pe care deocamdata nu il putem defini, Scheletul 104 a fost asezat pe podeaua romani 1, pozitionat oblic fntr-o groapa prea scurta pentru el. Este cel mai vechi dintre toate mormintele investigate, si usor suprapus de M101 Sondajul exterior S42. fn exteriorul capelei a fost executat un sondaj pe latura de est a scarii, S-a constatat cA aceasta are o fundatie din beton, realizata foarte probabil in etapa Miller. Fafa de limita estica a stlpului scdrii, fundatia este decrosata cu 0,25 m, cu partea superioara la -1,21 m, si se adanceste oblic pana la -1,83 m.223 Capela Lézé din Alba Iulia. Repere arheologice Pana la -2,14 m s&patura s-a realizat in groapa unei canalizéri (21), iar sub aceasta limit’ in umplutura de epocd romana, un lut rogcat amestecat cu pamint (20a) (fig. 10). Concluzii Primele sondaje atheologice efectuate in apropierea _capelei renascentiste de la Alba Iulia nu ne ofera, din pacate, informatii concludente privind evolutia planimetricd a acesteia. Datorita interventiilor de restaurare de la inceputul secolului XX, in interiorul capelei s-a sdpat in umplutur’ moderna, iar fundatiile nu au fost accesibile din cauza unui canal de aerisire. Principala intrebare pe care o formuleaza literatura de specialitate, gi anume daca aceasta constructie a fost ridicaté de Laz din temelii sau refolosind un portic mai vechi, ramane fara un raspuns ferm. in sdpatura a fost identificata o ruind perpendicular’ pe biserica (Z3), dar aceasta apartine unei etape de constructie mai vechi, si poate fi legata in cel mai bun caz pe planimetria primei catedrale, Faptul ca in apropierea peretelui estic al capelei a functionat initial un contrafort al actualei biserici, exclude din start varianta unui portic contemporan celei din urma. Pe de alta parte, dac& analizim paramentul peretelui sudic al capelei in jurul portalului, este evidenta o singura etapa de constructie, Nivelul pragului corespunde cu nivelul de construire a capelei, clar evidentiat din studierea stratigrafiei, deci suntem inclinafi sa atribuim acest portal inceputului de secol XVI. Daca ar fi existat un portic mai vechi, atunci ar fi trebuit si vedem urmele deschiderii spre biserica, sau cel putin amprenta pragului in paramentul de sub nivelul actual de calcare. In stadiul actual al cunostinfelor, se poate concluziona ca, in orice caz, catedrala nu a fost proiectatd din constructie cu un portic pe latura nordica. in cel mai bun caz putem admite ci o astfel de componenta a fost realizata ulterior, fiind apoi perfect suprapusa de capela renascentista, dar in sprijinul acestei variante nu putem invoca intr-adevar decat cuvantul ,,portic” sau wvestibul” folosit in scrierile din secolul al XVI-lea, Pentru a afla eventuale raspunsuri sau cel putin pentru a le nuanfa pe cele existente, nu putem decat si asteptam eventuale sApaturi in exteriorul capelei Laz6 si eventual in interiorul capelei Sf. Ana. BIBLIOGRAFIE Balogh 1943 J. Balogh, Az erdély renaissance I, 1460-1541, Cluj, 1943. Entz 1958 G. Entz, La cathédrale de Gyulafehéryar (Alba Iulia), Acta Historiae Artium, V (1958), nr. 1-2., p. 1-40. Heitel 1985 R. Heitel, Principalele rezultate ale cercetirilor arheologice din zona sud-vesticd a cetdtii de la Alba Iulia (1968-1977), I, Studii si cercetari de istorie veche $i arheologie, 36 (1985), nr. 3., p. 215-231,Daniela MARCU-ISTRATE 224 Heitel 1986 R. Heitel, Principalele rezultate ale cercetarilor arheologice din zona sud-vesticd a cetafii de la Alba Iulia (1968-1977), Il, Studi $i cercetdiri de istorie veche si arheologie, 37 (1986), nr. 3. p. 233— Kovacs 2003 A. Kovics, Késd reneszdinsz épitészet erdélyben 1541-1720, Budapest-Kolozsvar, 2003. Marcu Istrate~ DD. Marcu Istrate — A. Istrate, Morminte cu nis cefalicd Istrate 2005 descoperite la Alba Iulia (sec. XII-XIM1). Contributii privind istoria oaspetilor occidentali in Transilvania, in Relapit interetnice in Transilvania, sec. VI-XIII, Bucuresti, 2005. Protase 1956 D. Protase, Cercetirile arheologice din 1953 in Cetatea Alba lulia, Studii si cercetdri de istorie, VII (1956), nr. 1-4. p. 14~ 31, Vatisianu 1959 -V. Vatdgianu, Istoria artei feudale in Tarile Romine, vol. 1, Bucuresti, 1959. Vekov 2003 K. Vekov, Locul de adeverire din Alba Iulia, sec. XIII-XV1, Cluj-Napoca, 2003. LISTA FIGURILOR 1. Plan cu amplasarea sondajelor din campania 2004. 2. Planul general al sectiunii $41 inainte de descoperirea ruinelor. 3. Planul general al sectiunii S41 dupa descoperirea ruinelor. 4, Profilul de sud al S41. 5. Profilul de nord al S41. 6. Profilul de vest al S41. 7. Profilul de vest al S41 inainte de extinderea acesteia. 8. Profilul de nord al $41 inainte de extindere. 9. Profilul de est al S41, 10. Profilul de sud al $42. 11. Vedere generala spre est. Canalul Méller si ruinele descoperite tn sapatura. 12. Zidurile ruinate Z1 si Z3. 13. Zidurile ruinate Z1 si Z3 si podeaua romana 1. 14. Podeaua romana 1. LEGENDA STRATURILOR 1, Pamént negru amestecat cu moloz $i cu lut roscat. 2. Pamfnt negru mfiziros amestecat cu fragmente de piatra, mortar, rar ciramida, oase umane: umpluturd in gropile mormintelor. 2a. Stratul 2 cu mai multe fragmente de piatra. 3. Pamdnt negru amestecat cu mult mortar — poate un nivel de constructie. 4. Mortar alb galbui cu fragmente de calcar si pamant. 5. Mortar alb gilbui ‘cu mult pietrig gi fragmente de calcar, Sa. stratul 5 mai tasat. 5b. mortar roscat cu rare fragmente de cdramida. 6. Umpluturd afiinatd, pimdnt negra cu pigment divergi si fragmente de piatra. 6a, Pelicult de mortar la limita superioard a stratului. 7. Umpluturile sanqului Méller: a. pamént negru amestecat cu lut galben provenit din stratul roman; b, Stratul a mai tasat; c. moloz fin de tencuiala amestecat cu pamént si fragmente de cArimida; d. pimant negru amestecat cu moloz, relativ tasat; e. pamdnt amestecat cu moloz grosier, depunere affinat; f. castaniu foarte tasat, cu225 Capela Lazé din Alba lulia. Repere arheologice ‘materiale; g. umpluturd diversa affinata; h. moloz fin de tencuiald amestecat cu piméint gi nisip; i. Amant negru amestecat cu moloz; j. moloz gri cu multe fragmente de piatra; j. mortar compact, cu rare fragmente de cérimida si piatra; k. plmant amestecat cu moloz, olane, tigla i caramida, 8. Nisip ~ pat pentru pardoseala din lespezi de piatra. 9. Moloz cemnut. 10. Lut galben maroniu foarte tasat, cu urme de arsurd (carbune si lut ars la rogu ). 11. Podeaua romana 2, 12. Pamént brun roscat amestecat cu rar pigment de cairbune. 13. Moloz amestecat cu pimant. 14. Podeaua romana 1. 15, Pamdnt negru cu pigment de mortar, umplutura pe locul zidului despartitor. 16, Stratul 12 cu rar pigment de mortar. 17. Pamant negru amestecat cu moloz. 18. Lut galben, pat pentru pardoseala romana 1, 19. Mortar cu nisip si pimant. 20. Lut rogcat, 21. Var. 22. ‘Umplutura amestecata recent. 23, Pavaj din piatra. 24. Strat vegetal THE LAZO-CHAPEL OF ALBA IULIA, ARCHAEOLOGICAL RECORDS (Abstract) The Lézé-chapel was built on the northern side of the roman-catholic cathedral of Alba Iulia, at the beginning of the sixteenth century, and it was financed by the archdeacon lohannes Lézé, a well educated person, who accomplished his studies at prestigious universities of Europe. Due to its importance, the chapel is well known by the scholars. The most authoritative works on the subject are signed by Jolén Balogh, Géza Entz and Virgil Vatdsianu. Due to the rehabilitation works of the cathedral, an archaeological research was made at the chapel, in 2004. The excavation inside the chapel idenified an air shaft built along the western wall ofthe chapel at the beginning of the 20" century, which made impossible to investigate the foundations. Traces of roman inhabitance were detected all over, and two ruins (Zi and Z3), which seems earlier than the thirteenth century. In addition, ten burials, dating from the twelfth to sixteenth century, were discovered in the chapel. The analysis of the southern face of the chapel-wall, around the portal, reveals a single construction stage. The level of the threshold corresponds to the building level of the chapel, clearly highlighted by the stratigraphic situation. Therefore, the opening of the portal was made at the beginning of the sixteenth century. If itis not true, traces of an older porch must have been discovered during the research (i.e, the stamp of the threshold on the face of the wall, under today's ground level). The question, whether the renaissance chapel was preceded by an earlier construction (ie. porch), however, can not be answered yet. One of the discovered ruins is perpendicular on the church (Z3), but it is earlier than the church itself (maybe 4 part of the first cathedral). A buttress belonging to the cathedral used to exist near the eastern wall of the chapel, therefore it is impossible that a porch could exist next to it, It can be concluded that the cathedral was not projected with a northern porch, but this component could be added later, being then perfectly superposed by the renaissance chapel. As an argument for this assumption, it can be invoked that the word “porch” or “vestibule”, is used in the written documents of the sixteenth century.Daniela MARCU-ISTRATE 226 Limit pardosetis diaspea de pat Pru Portal sore trees evra Fandaien catosrles (Canal de serie Sip in plas i po n bm 7 Fundaja conmatorati Fig. 2.Capela Léizé din Alba Iulia. Repere arheologiceDaniela MaRCu-ISTRATE 228229 Capela Lézé din Alba lulia. Repere arheologice und catdralesDaniela MARCU-ISTRATE 230231 Capela Lazé din Alba lulia. Repere arheologiceDaniela MARCU-ISTRATE Fig. 13. Fig. 14.