Istoria imaginarului European

Suport de curs
Tema nr. 1:
Definitii, abordari conceptuale.
Definitie: Grila de interpretare, de reprezentare a realitatii imediate, intr-un mod care confera
sens lumii inconjuratoare. Problematica din acest punct de vedere este aceea de a diferentia
intre realitate si imaginar, in contextul in care prima notiune este interpretata prin
intermediul celei de a doua. In acest sens utila este distinctia intre perceptie si imagine,
unde perceptia reprezinta realitatea in vreme ce imaginea, reprezentarea acesteia prin filtrul
unei constiinte (vezi de exemplu conceptul de imagine publica, notiune care implica o
campanie de construire a acesteia).
Abordari conceptuale: doua abordari conceptuale majore.
1.Perspectiva arhetipala, unde arhetipurile reprezinta teme majore, constante ale spiritului
uman, ce constituie scheme de organizare primare a realitatii.
S definim deci arhetipul ca o constant sau o tendin esenial a spiritului uman. Este
o schem de organizare, o matri, n care materia se schimb, dar contururile rmn. Exista
opt structuri arhetipale susceptibile sa acopere un imaginar aplicat evolutiei istorice: a)
cunostinta unei realitati transcendente (domeniul supranaturalului, sacrului); b) dublul,
moartea si viata de apoi (trupul material este dublat de elementul imaterial: spirit, suflet); c)
alteritatea (eu si ceilalti; noi si ceilalti); d) unitatea (aspiratia omului de a trai intr-un univers
omogen si inteligibil); e) actualizarea originilor (valorizarea originilor prin mituri fondatoare);
f) descifrarea viitorului (descifrarea istoriei viitoare); g) evadarea (aspiratia omului de a se
elibera de constrangeri); h) lupta (si complementaritatea) contrariilor (imaginarul polarizat).
Structurile arhetipale sunt universale si corespund tenditelor de universalitate ale
imaginarului.
2.Perspectiva alteritatii, unde alteritate se refera la distanta mentala intre grupuri de
indivizi, la gradul de alienare ale acestora. Vorbim fie de interpretari diferite ale lumii
in functie de diverse sisteme de gandire ale grupurilor umane, fie de diferente de-a
lungul epocilor istorice, ceea ce constituie obiectul acestui curs.

Tema nr. 2:
Individ si comunitate in imaginarul european
Aspectul important abordat in cadrul acestui curs se refera la diferenta de perceptie si
constructie a raporturilor dintre individ si grup in Evul Mediu si Epoca Moderna
(contemporana). Textul de citit pentru seminar prezenta atitudinea fata de marginali in Evul
1

Mediu ce se diferentia de cea din prezent prin doua trasaturi: categoriile de marginali erau
mult mai numeroase iar atitudinea fata de acestea mult mai ostila. Marginalii: oamenii strazii,
ciobanii, prostituate, exilatii, vagabonzii(nu aveau avere, nu puteau plati despagubiri).
Motivul acestei diferente majore tinea de conceptia medievala asupra lumii, ca o comunitate
lasata de Dumnezeu, in care fiecare avea atribuit un rol de catre Divinitate. Spre deosebire de
lumea prezenta inividul nu exista in afara comunitatii. Majoritatea pedepselor in Evul Mediuamenzi. Legea nu se aplica egal pt toata lumea-cersetorii~mila pentru ei. Bresle- grupe cu
aceleasi ocupatii, reguli f. clare. Democratiile antice-se strang oamenii in piata, voteaza; nu
exista individualism, opozitie.
Societatea-de la asociatie= grup de indivizi cu un set de reguli comune. Notiunea
fundamentale ale cursului sunt cele de universitas(in Evul Mediu, creatia Lui Dumnezeu) si
societas(creatia oamenilor, colectie de indivizi, pact intre acestia), prima fiind o
reprezentare a lumii si a grupurilor umane ca o creatie divina in ansamblul ei, ce excludea
inidvidualismul, in vreme ce cea de a doua se refera la comunitati ca acorduri de vointa intre
indivizi. Scopul bisericii: reconstituirea imperiului universal. Rupturi:

Renasterea

(Machiavelli respinge obiecticvele politice ale unui stat dpdv religios), Reforma (Martin
Luther respinge papalitatea). Regele conducea triburi, subordonat imperiului. Excomunicarea
religioasa=exil, comunitatea era impotriva ta daca erai excomunicat, Papa putea face
excomunicarea.

Tema nr. 3
Religiozitate in Europa
Existenta unui universitas implica o unitate structurala fundamentala a lumii
crestine. Religia si politicul nu erau doua domenii distincte ca in ziua de astazi, ci erau mai
degraba interdependente. Universul era reprezentat de Imperiul Crestin, precursor al Imperiul
Roman, iar spatiile din afara acestuia (lumea islamica sau cea ortodoxa) erau considerate ca
temporar ocupate de catre eretici sau pagani ce reprezentau diavolul. Imperiul Crestin condus
de un Imparat(ministrul al Papei) si Papa(sef religios) includea regatele medievale, ai caror
regii erau considerati subordonati Imparatului. Aceasta explica dorina regilor medievali de a
participa la cruciade: faceau parte dintr-un Imperiu Crestin, de unde implicit idea ca rolul lor
este acela de a asigura victoria crestinismului.
Pana la inceputul sec 19 oricine putea fi preot in Rom.(nu platea taxele). In spatiul
urban-religia mai dezvoltata. Se converteau liderii, dupa aceea cetatenii. Raspandirea
crestinismului s-a facut pana in sec 14-15, laicizarea a fost si dpdv politic. Stat modern(laic):
ruperea dintre politica si religie
2

In plan concret Evul Mediu este dominat de conflictul dintre Imparat si Papa cu privire
la conducerea Imperiului Crestin. Papa propunea o perspectiva religioasa, conform caruia
Imparatului era un fel de prim ministru al sau, ce implicit ii era subordonat, in vreme ce
Imparatul considera ca puterea Papei trebuia exercitata doar in domeniul religios, dupa
principiul dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
Cezaropopism- E Europei~imparatul este peste patriarh; imp. Bizantin-biserica inclusa in stat.
Pt.protestanti, accentul cade pe individ~protestantism: capacitatea de a citi biblia singuri,
ritualuri de confirmare(test), succesul pe lumea asta=> si pe cealalta.
Disolutia notiunii de Imperiu, ce are loc concomitent cu cea de universitas este
marcata de doua momente:
1. Aparitia Reformei(M.L) si acceptarea acesteia de catre Papa, ceea ce presupune ca
Imperiul Crestin isi pierde caracterul unitar. Readucerea Bibliei la izvoare. Patriarhul de la
constantinopol nu putea sa-i zica celui din rom ce sa faca.
2. Scrierile lui Machiavelii (Principele), unde apare ideea ca scopul final al actiunilor
moarhului era pastrarea principatului pe care il conduce si nu asigurarea victori
crestinismului, ceea ce marcheaza primul pas spre independenta statelor suverane din epoca
moderna si delimitarea domeniilor politic si religios specifica lumii actuale.(despre cruzime si
mila, si daca este mai bine sa fii iubit decat temut sau invers; daca fortaretele si multe alte
lucruri pe care principii le contruiesc in fiecare zi sunt de folos sau nu)
Sincretismul religios= integrarea unui anumite element din alte religii. In cazul
religiilor politeiste merge bine, monoteiste-nu, dar sunt forme de sincretism. Vrajitoarele,
majorit femei, traiau mai mult, statutul inferior al femeii, nu era sigur daca acestea aveau
suflet. Ungerea-desemnarea imparatului de catre papa.

Tema nr. 4
Mituri si mitologii politice
Textul lui Girardet este reprezentativ pentru rolul pe care imaginarul il joaca la nivel
politic. Din acesta m-a interesat in special mitul complotului, ce apare frecvent in discursul
politic actual din Romania. Persistena unor astfel de mituri are la baza o logica fondata pe
intrebarea qui bono?, cui foloseste acest lucru, ceea ce duce rapid la identificarea unor
grupuri de interese ce comploteaza impotriva bunului mers al societatii. Astfel de mituri
prezinta trei avantaje majore din punct de vedere politic:
1. Confera o explicatie simpla (si aparenta corecta) asupra modului in care lumea
functioneaza.
2. Pune la dipoziia publicului tapi ispasitori care pot fi acuzati si eventual pedepsiti spre
3.

satisfactia multimii.
Confera un aspect senzationalist liderului si politicii in general.

Salvatorul, Varsta de aur(pe vremea mea era mai bine), unitatea.

Tema nr. 5
Ideologiile constructii imaginare specifice lumii moderne.
Ideologiile reprezinta un set de idei normative prin intermediul carora indivizii isi
construiesc scopuri, asteptari si actiuni. Ideologiile reprezinta viziuni complexe asupra lumii
caracterizate prin doua trasaturi esentiale:
1. Un puternic aspect normativ, in sensul ca descriu cum ar trebui sa fie lumea si care ar
fi calea de urmat pentru ca lumea sa devina cum trebuie.
2. Utilizarea unor argumente pseudo-stiintifice de diverse facturi (psihologice, sociale,
economice, biologice) pentru a argumenta corectitudinea viziunii specifice asupra
lumii.
Textul lui Norberto Bobbio isi propune stabilirea unor repere analitice cu privire la
distinctia dreapta/stanga ce apare frecvent in limbajul politic.
Dreapta este asociata cu libertanismul, iar stanga cu egalitarismul, revolutiile si
contrarevolutiile tind sa porneasca de la ideea ca ceva trebuie schimbat rapid si ajung la
nevoia de a instaura regimuri totalitare, care ingradesc libertatea. Autorul isi propune sa
analizeze conceptele de dreapta si stanga intr-un context in care aceste notiuni par a-si fi
pierdut actualitatea si sensul. Niciunea dintre cele 2 directii nu poate exista in absenta
celeilalte, iar la caderea comunismului a existat sentimentul ca stanga a fost definitiv
anihilata, dar asta nu a insemnat disparitia directiei in favoarea dreptei.
Concluziile sunt pe de o parte faptul ca cei doi termeni se definesc in relatie, nu la modul
absolut (nu exista dreapta fara stanga), iar primul face referire la o vziune ierarhizata asupra
lumii in vreme ce cel de al doilea se refera la ideologii ce subliniaza egalitarismul.
Tema nr. 6
Democratia
Incadrarea democratiei in domeniul de studiu la istoriei imaginarului european pare cel
putin suspecta in conditiile in care ne-am obisnuit sa luam ca atare conceptul de democratie
care populeaza masiv limbajul politic si social actual. Cu toate acestea, democratia este un
concept relativ nou din punct de vedere istoric (democratia moderna dateaza de ceva mai mult
de trei secole, daca e sa luam ca reprer revolutia engleza din secolul al XVIII-lea), avand
conotatii diferite in functie de contextul istoric.
Statul de drept-cand o minoritate vrea ceva, nu poate fi neglijata. Poporul nu e f bine
informat,
pregatit,
desi
avem
impresia
asta.
Formatorii
de
opiniemanipuleaza(=propagandisti) si vin cu o singura idee, care e corecta. Parlamentul, guvernul,
populatia(cu cond semnaturilor 50-60k) pot propune proiecte de lege.
Cursul a fost structurat in jurul a doua idei principale:
1. Participarea la jocul politic prin intermediul proceselor electorale tine mai degraba de un
pariu imaginar decat de capacitatea reala, statistica, de a influenta rezultatul procesului
electoral. Rolul votului este mai degraba acela de a educa populatia.
4

2. Una din caracteristicile democratiei ca sistem politic este tocmai limitarea capacitatii
populatiei de a influenta actul de guvernare. Alegerile se tin la date bine determinate, in
conditii stabilite foarte clar de lege, nu cand doreste corpul electoral. Importanta in acest sens
este distinctia dintre mandatul de tip reprezentativ(cel actual, dar nu putem vb de
necunostinta), specifica democratiilor, si cel imperativ(ar duce la o scadere a profilului
intelectual al politicienilor), specifica mai ales sistemelor dictatoriale.
Mitul democratiei antice- directa, fara parlament, exista un conducator, un sfat al
conducatorului, iar deciziile~direct prin popor. Democratii contemporane- reprezentative,
parlamentarii alesi voteaza legile. In democratia greaca, femeile 50% din populatie, sclavii, si
cei fara cetatenie erau exclusi de la vot. In antichitate nu exista conceptul de individualism.
Tema nr. 7
Stiinta
In ciuda aspectul sau rational stiinta, sau mai precis modul in care acesta este receptata de
societatea actuala, reprezinta o tema importanta din domeniul imaginarului. Odata cu
Iluminismul secolului al XVIII-lea, ratiunea, si implicit stiinta ca reprezentativa pentru
aceasta, au inlocuit religia ca principala strategie de articulare a imaginarului. La prima vedere
un astfel de proces pare in sine rational, neexistand termen de comparatie intre religie si
stiinta. La o analiza mai atenta insa remarcam faptul ca stiinta nu are ca obiect descoperirea
unui adevar suprem, ci mai degraba isi propune un obiectiv mult mai modest, si anume
rezolvarea unor probleme concrete cu care se confrunta oamenii. Din acest punct de vederea,
ratiunea apare mai degraba ca o un instrument de lucru ce incearca sa propune solutii orginale
la probleme, decat ca un scop unic al umanitatii. Un exemplu in acest sens ar fi modul in care
cunosterea se schimba la intervale de cateva decenii, ea aparand expertilor mai degraba ca
un domeniu nesigur, schimbator, decat ca o teorie infailibila ce isi propune sa explice intreg
universul.
Pe de alta parte, stiinta in sine este o parte a imaginarului. Practic analiza stiintifica
presupune abstractizarea lumii inconjuratoare, organizarea ei in functie de grile si clasificari
stabilite arbitrar ce nu fac decat sa sporeasca dimensiunile imaginarului uman. Textul lui
Lucian Boia cu privire la relatia dintre ideologie si stiinta este semnificativ in acest sens,
avand avantajul de a prezenta, cu exemplu concrete, limitele abordarilor stiintifice si
dependenta acestora de un anumit context istoric.
Curs: Stiinta-rol central in epoca moderna, sec 19-al ratiunii, oamenii considerau ca stiinta
are un raspuns la tot. Stiinta consta in perspective (indoiala academica- sa te indoiesti de ceea
ce vezi). In spatele stiintei se afla perspectiva si imaginarul. Ea nu tine de adevaruri
fundamentale, ci de utilitate, devine o religie dupa sec 19 si isi pierde aspectul utilitarist.
Perceptia la nivel social aspura stiintei e diferita de cea a expertilor asupra ei(sunt constienti
de ea). Este un element principal la nivel social~fals, orice om care lucreaza in zona
academica-limitat; focalizare ep anumite zone. Corelatia dintre stiinta-ideologie(perspectiva
asupra lumii-atomul e atom indiferent de natie). Stiinta nu e atat de independenta precum
credem.