Sunteți pe pagina 1din 52

FUNDATIA PENTRU SANATATE, STIINTA SI

INVATAMANT
DR. DINU CAMPINA
STRADA MARASESTI, Nr. 22

SCOALA SUPERIOARA SANITARA POSTLICEALA

LUCRARE DE DIPLOMA

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Coordonator proiect:

Absolvent:

Farmacist:

MUSAT

BUDULACU LAURA

RUXANDRA

2011

Motto: "Nu-i usor sa pornesti bine un


lucru, dar trebuie sa pornesti mai intai de
la lucruri marunte." Socrate

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

ARGUMENT...........................................................................................pag.4
CAPITOLUL I. BAZE FIZIOLOGICE ..................................................pag.5
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI
ARTICULAR..........................................................................................pag.6
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA...................................pag.8
1.3. BOLILE REUMATISMALE..........................................................pag.11
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI.......................................pag.18
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI....................................................pag.18
CAPITOLUL II. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE...........pag.19
2.1. GENERALITATI AINS.................................................................pag.20
CAPITOLUL III. FARMACOTERAPIE..............................................pag.24
3.1. CLASIFICARE MEDICAMENTE AINS......................................pag.24
CAPITOLUL IV. CONCLUZII.............................................................pag.50
CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE........................................................pag.52

ARGUMENT
Medicamentele sunt niste auxiliare ale omului, prezentate sub forme
diverse, practice si estetice, care au strabatut un drum extrem de greu si
anevoios de la drogul brut, neprelucrat, pana la substante de sinteza cu un
inalt potential terapeutic.
Inceputurile intrebuintarii medicamentelor se pierd in negura
vremurilor si au fost generate de necesitatea omului de a inlatura suferintele
fizice si durerea.
Sunt frecvente cazurile ce sufera de afectiuni reumatismale, artrite,
artroze, spondilita ankilozanta, lumbago etc. Este o adevarata problema de
sanatate publica, care afecteaza majoritatea populatiei. Informarea
profesionala si aflarea noutatilor din domeniul farmaceutic pentru
combaterea efectelor neplacute ale acestor boli reumatice este o indatorire
importanta a personalului din farmacii, pentru a putea ajuta permanent
pacientii cu sfaturi competente, aceste boli nefiind trecatoare, unele
necesitand tratament indelungat toata viata.
Astfel, AINS reprezinta un grup heterogen de substante adesea
neinrudite chimic. Ele fac parte din grupa analgezice-antipiretice-analgeziceantiinflamatoare, la care predomina efectul antiinflamator ce actioneaza
asupra unor etape ale procesului inflamator.
AINS sunt utilizate intr-o paleta larga de afectiuni, fie ca medicamente
simptomatice pentru actiunile analgezice (combat durerea) si antipiretice
(scad febra) in diferite algii si stari febrile, fie pentru actiunea
antiinflamatoare in bolile reumatice. Conform statisticilor din Statele Unite
ale Americii, sunt printre cele mai comercializate clase de medicamente.
Fiecare pacient are dreptul la o protectie corespunzatoare a sanatatii
asigurata prin masuri preventive si de ingrijire a sanatatii, urmarind atingerea
unui nivel personal optim de sanatate si cunoscand riscurile potentiale si
beneficiile pe care le incumba tratamentul efectuat.
Personalul farmaceutic, deci si asistentii de farmacie, trebuie sa
furnizeze informatii la eliberarea produselor farmaceutice pentru a evita
accidentele medicamentoase produse de depasiri ale dozelor, automedicatie
fara consultul prealabil al unui medic, posibile efecte antagonice sau
sinergice cu alte medicamente ce trateaza alte afectiuni, efecte secundare,
mod corect de administrare, doze maxime pentru o data si pentru 24 de ore,
contraindicatii.

CAPITOLUL I.

BAZE FIZIOLOGICE

1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE


SISTEMULUI ARTICULAR
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA
1.3. BOLILE REUMATISMALE
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI

1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI


ARTICULAR

Aparatul locomotor ndeplineste functiile de miscare ale diverselor


parti ale corpului. Este alcatuit din sistemul osteo-articular specializat pentru
functia de sustinere si sistemul muscular pentru functia de miscare. Oasele
au rol n sustinerea muschilor si mentin pozitia verticala a corpului.

Aparatul locomotor nu poate functiona fara articulatii. Acestea


realizeaza legaturi mai mult sau mai putin mobile ntre dou sau mai multe
segmente osoase, prin cartilaje si ligamente, tesuturi elastice, conjunctive,
foarte rezistente, care se insera pe oase.
Se cunosc doua mari categorii de articulatii:
a. sinartroze, care realizeaza continuitate intre segmente osoase;
b. diartroze, care creeaz o discontinuitate intre capetele oaselor.
Sinartrozele au mobilitate redusa, chiar deloc, in unele cazuri. Ele se
subimpart n:
- sindesmoze, unde capetele osoase sunt legate prin esut conjunctiv
(colagen i fibre elastice), cum se gasesc la articulatiile ulno-radiale,
intervertebrale, dento-maxilare etc;

- sincondroze, formate din cartilaje hialine, fibroase, cum se ntmpl


intre corpurile vertebrale;
- sinostoze, constituite din tesut osos, ca intre ilion, ischion i pubis
(impreun formeaza coxalul).
Diartrozele sunt articulatii cu mobilitate mare, permitand miscari
diverse. Oasele intre care exista o diartroza au capetele invelite ntr-o
capsula articulara; intre cele doua capete se gseste cavitatea articulara,
umpluta cu lichidul sinovial. Acesta are rolul de a atenua frecarea activ,
dureroasa dintre cele doua capsule articulare.
Lichidul sinovial este mentinut ca intr-un saculet de membrana
sinoviala.
Dupa numarul de capete osoase care participa la realizarea unei
diartroze, se cunosc urmatoarele tipuri:
- diartroze simple, cu jonctiunea intre doua oase (scapulo-humerala);
- diartroze complexe, cu mai multe capete osoase care se articuleaza
(articulatia genunchiului: femur, rotula, tibia; articulatia mainii: ulna, radius,
oasele carpiene).
Un al treilea tip de articulatii, simfizele, intrunesc trasaturi de sinartroze
(cu ligamente fixe) si diartroze (avand o schita de cavitate articulara); se
realizeaza intre capetele abdominale ale coxalelor (prin ramura pubiana), ori
intre ele si sacrum.
Peste 500 de muschi asa numitii muschi scheleticise ataseaz de
oasele noastre. Muschii se inser pe oase prin intermediul prelungirilor
numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta,
deplasand osul care apartine de acestia. Muschii i oasele formeaza
impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul
osos i muscular.
Deosebim doua categorii de muschi:
- Muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si
care servesc pentru miscarile corpului.
- Muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschii organelor interne.
Tesutul conjunctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre
diferitele organe, precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut
nu vine insa in legatura directa cu mediul extern sau cu lumenul vaselor.
Este alcatuit din: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanta
fundamentala.
Celulele conjunctive provin din celulele mezoblastice embrionare.
Majoritatea au forma stelata sau fusiforma si prezinta prelungiri care le pun
in legatura unele cu celelalte. Ele sunt caracteristice fiecarui tesut conjunctiv.

Fibrele conjunctive sunt de natura proteica. In functie de aceasta


proteina, ele pot fi: de colagen, elastice si de reticulina.
Substanta fundamentala este produsul celulelor si are rolul de a le
separa. Ea contine in proportii diferite substante minerale, organice (mai ales
proteine) si apa; in functie de acestea substanta fundamentala poate fi:
fluida, moale, consistenta, dura.
In functie de consistenta substantei fundamentale, tesuturile
conjunctive se clasifica in: moi, semi-dure si dure.
Rolul tesutului conjunctiv:
-leaga diferite tesuturi si organe, asigurand unitatea organismului;
-au rol trofic datorita rezervelor de grasimi din celulele adipoase, dar si
datorita participarii la metabolismul diferitelor substante;
-asigura rezistenta sistemului locomotor;
-protejeaza diferite organe (rinichi, muschi, creier etc.);
-au rol de aparare (prin fagocitoza), distrugand atat microbii, cat si celulele
moarte din tesuturile in care se gasesc;
-au rol in regenerarea elementelor figurante.
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA
Inflamatia este o reactie complexa, neurotropa, vasculara si
metabolica, declansata de patrunderea unor agenti patogeni straini sau
produsi de degradare proprii in tesuturile sanatoase ale unui organism
(Barbu, 1975). Este o reactie de aparare si are unele mecanisme comune cu
infectia si cu alergia.
Inflamatia este un proces dinamic, care consta din modificari locale si
generale, expresii ale tulburarilor provocate de agentul patogen dar si ale
reactiilor de restabilire a functiilor alterate. Prin aceste modificari
organismul tinde sa inactiveze agentul cauzal, sa inlature produsele
degradate existente in focarul inflamator, sa refaca tesuturile lezate. In unele
cazuri procesul inflamator se termina cu vindecarea si restabilirea functiilor
organismului. Alteori fenomenele inflamatorii devin o boala, se
cronicizeaza si se stabilieste un ciclu continuu, inflamatie-destructie tisularainflamatie.
Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun (din punct de
vedere filogenetic), este o reactie de aparare care a evoluat, fiind esentiala
pentru supravietuirea organismului in prezenta agentilor patogeni si a
leziunilor tisulare. In unele cazuri insa, scapata de sub un control riguros,
devine un fenomen patalogic, o adevarata boala.
Inflamatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
8

a) dupa etiologie, piogena (produsa de infectii bacteriene) si reumatica.


b) dupa localizare si structuri afectate: artrita, tendinita, bursita;
c) dupa durata: acuta, cronica (persistenta);
d) dupa aspectele histologice.
Caracteristicile procesului inflamator:
- intr-o prima etapa limiteaza efectele lezionale ale agentului agresor;
- in etapa secunda contribuie la refacerea structurilor lezate;
- nu este un proces generator de leziuni tisulare;
- inflamatia este perfect adaptata cantitativ si calitativ in raport cu
intensitatea si intinderea leziunilor tisulare.
Agentii etiologici ai inflamatiei sunt:
a. agentii infectiosi (septici): bacterii, virusuri, ricketsii, fungi, paraziti;
b. agentii neinfectiosi:
- mecanici (traumatici);
- termici (arsuri, energia electrica, energia radianta);
- chimici;
- exogeni: substante de natura acida sau bazica;
- endogeni: sarurile biliare care vin in contact cu alt tesut decat cel de
origine, cum ar fi peritoneul, produc o inflamatie foarte grava.
Aspectul histopatologic al leziunii inflamatorii:
- in centrul focarului- celule necrozate;
- la periferie - celulele prezinta importante alterari metabolice si ale
aspectului microscopic;
Etapele reactiei inflamatorii:
A.
Etapa vasculara este reprezentata de un aflux puternic de celule
proinflamatorii la nivelul peretelui vascular din aria inflamata. Acest aflux se
desfasoara sub actiunea unor mediatori solubili formati si eliberati din
focarul inflamator. Efectele acestor mediatori se pot imparti in:
- efecte vasculare;
- vasodilatatie;
- cresterea permeabilitatii capilarelor;
- modificari functionale la nivelul celulelor endoteliale (stimuleaza expresia
unor receptori);
- efecte chematactoare de leucocite si activarea metabolica a acestora.
B.
Etapa celulara cuprinde activarea metabolica completa a celulelor
proinflamatorii chemoatrase si migrarea lor prin peretele vascular pana in
centrul focarului inflamator unde isi exercita functiile:
9

- fagocitoza;
- citotoxicitatea oxigen dependenta.
C.
Etapa de reparatie tisulara, cuprinde urmatoarele subetape:
- fibroplazia refacerea structurii matricei extracelulare;
- angiogeneza - refacerea structurilor vasculare;
- remodelarea tisulara locala (etapa cicatriciala).
Inflamatia poate fi impartita in trei faze:
- inflamatia acuta;
- raspunsul imun;
- inflamatia cronica;
Inflamatia acuta
Este raspunsul initial la agresiunea tisulara. Este mediata prin
eliberarea de autacoizi (ex: histamina, serotonina, bradikinina,
prostaglandine, leucotriene) si de obieci precede declansarea raspunsului
imun.
Local, se disting trei tipuri de procese care se succed, intricandu-se:
a) Tulburarile metabolice - sunt expresia exaltarii tuturor proceselor
biochimice, in focarul inflamator avand loc un adevarat incendiu
metabolic. Sunt exacerbate glocoliza anaeroba, procesele proteolitice si
lipolitice, se produc alterari ale mitocondriilor si lizozomilor, se acumuleaza
metaboliti acizi (acidoza locala), determinand aparitia mediatorilor
inflamatiei: amine (histamina, serotonina, acetilcolina); polipeptide (kininebradikinina,
kalidina-leucotoxina,
exudina,
pirexina,
necrozina);
prostaglandine; compusi adenilici (acid adenilic).
b) Tulburarile vasculare - sunt dominate de arteriolo- si capilarodilatatie,
determinand doua dintre simptomele clasice ale inflamatiei descrise de
Celsus in sec. I: rubor/hiperemiei si cvalor/caldura locala, in acelasi timp
cu tulburari ale permeabilitatii capilare, cu extravazarea plasmei, cresterea
vascozitatii sangelui, tendinta de trombozare a vaselor, aparitia edemului
inflamator. Leucocitele tind sa adere de perete si apoi migreaza, traversand
peretele vascular. Procesele mentionate contribuie la tumefierea locala
(tumor) si durere (dolor).
c) Procesele morfologice si respiratorii - Leucocitele neutrofile
(microfage) migrate in focarul inflamator in stadiile initiale, fagociteaza
10

microbii si resturile celulare. Apar apoi limfo- si monocite, histiocite,


fibroblasti (macrofage). Fagocitele pot fi distruse prin actiunea microbilor si
a mediului acid, eliberand enzime si substante bactericide. Aceste enzime,
impreuna cu celelalte existente local, contribuie la liza tesuturilor alterate, a
fibrinei aparand puroiul, cu compozitie complexa. Evolutia la supuratie nu
este obligatorie in toate inflamatiile.
Concomitent cu alterarile tisulare se produc procese de regenerare mai
accentuate in perioadele tarzii ale inflamatiei: proliferarea tesutului
conjunctiv, aparitia tesutului de granulatie, neoformarea vaselor sanguine. In
final se poate obtine o vindecare completa sau cu cicatrice.
Raspunsul imun - se produce atunci cand celulele imunocompetente sunt
activate cu raspuns la microorganisme sau substante antigenice eliberate in
timpul raspunsului inflamator acut sau cronic. Rezultatul raspunsului imun
poate fi folositor organismului (de exemplu, ducand la fagocitoza si la
neutralizarea microorganismelor invadatoare), dar poate fi nefavorabil daca
duce la o inflamatie cronica fara rezolvarea procesului lezional.
Inflamatia cronica se manifesta prin vasodilatatie, crestere a
permeabilitatii si procese exudative reduse. Predomina procesele
proliferative implicand mai ales celulele tesutului conjunctiv (fibroplazie).
Rezulta un tesut de granulatie. Leucocitele sunt monocite si plasmocite.
Implica eliberarea unui numar de mediatori care nu se remarca in
raspunsul acut: interleukine-1, 2 si 3, interferoni, factorul tumor necrotic ,
factorul de stimulare al coloniilor de granulocite-macrofage.
Una dintre cele mai importante boli implicand acesti mediatori este
poliartrita reumatoida in care inflamatia cronica are drept rezultat durerea si
distructia osului si cartilagiului articular ducand la invaliditate severa,
producandu-se, de asemenea, modificari sistemice care pot duce la scurtarea
vietii.
1.3. BOLILE REUMATISMALE
Reumatismul este un termen generic, in spatele caruia se afla intre
200-400 de forme de boala (conform clasificarii Organizatiei Mondiale a
Sanatatii a maladiilor) provocate de cauze diferite, cu prognostic variat si o
abordare diagnostica si terapeutica de asemenea variata. Acestea au ca
numitor comun afectarea aparatului locomotor, in special la nivelul
articulatiilor (reumatismul de cauza inflamatorie si degenerativa), dar si
structurile periarticulare (reumatismul abarticular).
11

De asemenea, reumatismul poate afecta si organele interne, inclusiv


inima, rinichii, plamanii sau pielea.
In cadrul reumatismului inflamator intalnim:
- poliartrita reumatoida;
- spondilita anchilozanta;
- artrita juvenila idiopatica;
- guta si pseudoguta;
- artrita pzoriazica;
-colagenoze (polimiozita, dermatomiozita, sindromul CREST si
sclerodermia);
In cadrul reumatismului degenerativ intalnim:
- vasculite;
- artroze;
- periartrite;
In cadrul reumatismului abarticular sau nearticular intalnim:
- bursite;
- tendinite si tenosinovite;
- epicodilite;
- fibromialgia.
Poliartrita reumatoid reprezint principala boal din cadrul
reumatismelor inflamatoare cronice. Este o afeciune sistemic care
afecteaz att diferite articulaii ct i diverse organe i sisteme.
Poliartrita reumatoid mai era cunoscut i sub alte denumiri care nu mai
sunt de actualitate: poliartrita cronic evolutiv, reumatism cronic
deformant.
Se caracterizeaz prin inflamaia cu caracter exuberant, distructiv, a
membranei care tapeteaz cavitatea articular, membrana sinovial, avnd
expresie clinic n dureri, redoare articular, tumefacie, cldur local,
impoten funcional relativ a membrului ale crui articulaii sunt afectate.
Odat cu trecerea timpului, articulaia/articulaiile afectate i pierd
funcionalitatea, se deformeaz, se modific, cu repercusiuni asupra
funciilor locomotorii i asupra calitii vieii.
Poliartrita reumatoid are n general un debut lent, insidios, fr o
explicaie aparent. Dei este o boal reumatic, poliartrita reumatoid se
poate manifesta o prim perioad numai sub forma unor simptome generale,
cum sunt starea de astenie, oboseala, scderea poftei de mncare, pierderea
n greutate, starea subfebril (temperatura ntre 37 i 38 de grade (Celsius)
sau chiar febr (> 38), anemie. Alteori, debutul este eminamente acut, brutal

12

cu dureri i tumefacii articulare cu caracter inflamator, multiple, simetrice,


asociate cu febr i alterarea strii generale.
Suferinele care atrag atenia asupra aparatului locomotor sunt durerile
articulare; primele articulaii care devin dureroase sunt articulaiile mici ale
minilor i ulterior sau concomitent i la pumni, coate, umeri, picioare,
genunchi, olduri; durerile sunt mai accentuate dimineaa, cnd micrile
sunt mai dificile (redoarea matinal), pentru ca dup cteva zeci de minute
sau chiar cteva ore (n medie cam dup o or), micrile s devin mai
uoare. Primele articulaii afectate de obicei sunt articulaiile dintre prima i
a doua falang ale degetelor II i III. Aceste articulaii se umfl, degetul
lund forma unui fus.
Spondilita anchilozant este o form de reumatism articular
inflamator cronic, care afecteaz cu predominan persoane de sex masculin,
de vrst tnr (boala ncepe ntre 15 i 35 ani).
Dac poliartrita reumatoid este reumatismul inflamator caracterizat prin
lezarea articulaiilor periferice, n spondilita anchilozant au loc atingeri ale
coloanei vertebrale (dei afectarea articulaiilor din periferie nu este o
raritate n aceast boal).
Primele simptome sunt constituite de durerile din regiunea lombar
aprute la un pacient tnr, de sex masculin de obicei; aceste dureri sunt
persistente i se intensific cu timpul, devenind tot mai supratoare. Ele nu
dispar n repaus, ba chiar se pot intensifica n timpul nopii (mai ales n a
doua jumtate), mpiedicndu-l pe bolnav s se odihneasc. Durerile
lombare sunt prezente i dimineaa, la sculare, determinnd un grad de
redoare a coloanei lombare i fcnd i mai dificil mobilizarea ei: dup
cteva ore, redoarea coloanei lombare poate diminua (n stadiul incipient al
bolii).
Aceste dureri lombare pot iradia, deseori, n regiunea fesier superioar, de o
parte sau de ambele pri.
La o parte din bolnavi durerea lombar iradiat mbrac aspectul de
lombosciatic. Spre deosebire de lombosciatic obinuit, determinat de
discopatii, sciatica din spondilita anchilozant nu cedeaz la repaus i se
intensific n timpul nopii.
Artrita juvenila idiopatica, cunoscuta si sub numele de poliartrita
reumatoida juvenila, este cel mai frecvent tip de artrita la copii sub 16 ani.
Artrita reumatoida juvenila provoaca dureri persistente, tumefiere si
rigiditate. Unii copii pot avea simptome doar pentru cateva luni, dar in cazul
altora afectiunea se poate manifesta toata viata. Exista mai multe forme de
artrita reumatoida juvenila, clasificandu-se in functie de numarul
13

articulatiilor afectate, semne si simptome si rezultatele analizelor de sange.


Unele tipuri de artrita reumatoida juvenila pot determina complicatii grave,
cum ar fi tulburari de crestere si inflamatii la nivelul ochilor. Tratamentul
acestui tip de artrita se concentreaza pe controlul durerii, imbunatatirea
functiei articulatiei afectate si prevenirea deteriorarii acesteia.
Guta este o boal cunoscut de multe secole, dar ea a fost confundat
timp ndelungat cu alte boli reumatice, inclusiv poliartrita reumatoid.
Este o boal relativ frecvent, consecin a perturbrilor
metabolismului protidic, avnd ca rezultat o cretere a concentraiei acidului
uric n snge i esuturi, ndeosebi n articulaii, n esutul subcutanat i n
rinichi.
Tulburarea metabolic caracteristic bolnavilor cu gut este
hiperuricemia. In producerea hiperuricemiei (concentraia crescut de acid
uric n snge) intervine fie o hiperproducie de acid uric n organism, fie o
eliminare sczut prin rinichi. Adesea intervin ambele mecanisme.
Guta este ntlnit cu mare predominan la sexul masculin (90% dintre
bolnavii cu gut sunt brbai). Ea apare de obicei dup vrsta de 40-50 de ani
i foarte rar naintea vrstei de 20 de ani.
Rolul ereditii explic frecvena mai mare cu care apare guta n anumite
familii; la aceti pacieni se constat o tendin marcat la hiperuricemie,
unii subieci fcnd i crize tipice de gut.
Artrita psoriazica afecteaza persoanele care au psoriazis una dintre
cele mai grave boli de piele. Desi boala reumatica apare ulterior celei
cutanate pot exista cazuri in care ordinea este inversa. Durerile articulare,
rigiditate, inflamatia sunt principalele simptome. Acestea pot afecta orice
parte a corpului, inclusiv varful degetelor sau coloana vertebrala si pot varia
de la relativ usoara pana la severa. In cazul ambelor afectiuni, perioadele de
calmitate pot alterna cu perioadele de remisie. Nu exista solutii pentru
tratarea artritei psoriazice, astfel incat se pune accentul pe controlul
simptomelor si prevenirea deteriorarii articulatiilor. Fara tratament si
exercitii fizice regulate, artrita psoriazica poate aduce persoana bolnava la
incapacitate de locomotie.
Colagenoze (polimiozita,
sclerodermia)

dermatomiozita,

sindromul

Crest

si

Polimiozita este o boal inflamatorie muscular cronic, de cauz


autoimun i care determin scderea n grade variabile a forei musculare.
14

Boala intereseaz o anumit parte a musculaturii, numit musculatura striat,


pielea (i atunci se numete dermatomiozit) i esutul conjunctiv n general.
Evoluia acestei afeciuni poate fi acut, subacut sau cronic, iar instalarea
ei se petrece n general ncepnd cu a doua decad de via. Adeseori se
asociaz cu alte boli autoimune, colagenoze, afeciuni canceroase.
Caracteristica bolii este slbiciunea muscular, care intereseaz acea
parte a musculaturii membrelor din vecintatea trunchiului, numit
musculatura proximal. Ca urmare a acestei determinri, aceti bolnavi
ntmpin dificulti n urcatul i cobortul scrilor, n flexia coapselor pe
abdomen, n ridicarea braelor i a diferitelor obiecte, n pieptnat, iar n
formele grave, ridicarea capului de pe pern sau n meninerea corpului n
poziie ridicat.
n fazele tardive este afectat i musculatura situat la distan de
trunchi (musculatura distal). Pot apare i tulburri de nghiire (disfagie).
Un alt simptom ntlnit frecvent, dar nu att de caracteristic, este durerea
muscular, uneori att de intens, nct bolnavul nici mcar nu suport
atingerea.
Sclerodermia tradus ad literam nseamn piele grea.
Cercettorii nu au reuit nici pn la ora actual s stabileasc o cauz
anume a acestei afeciuni (dei ipotezele etiologice nu lipsesc: minereurile
aurifere i de crbune, silicaii, clorura de vinil, diverse hidrocarburi
aromatice de tipul benzenului i toluenului, pentazocina i bleomicina
injectabil, implantele de silicon sau de parafin etc).
Sclerodermia este o afeciune rar (se estimeaz c din ntreaga populaie a
Statelor Unite ale Americii, doar 150 000 de persoane sunt afectate de
aceast boal), care se dezvolt adesea n decadele de vrst 3,4 i 5, i
afecteaz de 3 ori mai frecvent femeile dect brbaii. Nu este o afeciune
malign sau transmisibil.
Este o afeciune complex care are dou forme majore de manifestare:
forma cutanat difuz n care pe lng afectarea difuz a membrelor, feei i
trunchiului, sunt implicate i diferite organe interne, precum plmnii, inima,
rinichii, tubul digestiv (n special esofagul), putnd crea probleme n
funcionarea acestora (tulburri respiratorii, insuficien cardiac,
insuficien renal i tulburri digestive reprezentate de o deglutiie dificil,
reflux esofagian, de o modest absorbie a principiilor alimentare i de o
mobilizare lent a alimentelor de-a lungul tubului digestiv datorit slabei
activiti musculare intestinale) i care netratat, poate fi mortal n civa
ani de la instalarea ei i forma cutanat localizat sau limitat adic suprafee
circumscrise, lineare (n lovitura de sabie sau n band), n pictur sau n
15

plci (morfea) de tegument ceros, infiltrat, scleros. Aceasta e o form mai


blnd a acestei afeciuni, care rareori evolueaz spre forma sever,
sistemic.
Lupus eritematos sistemic este o boala cronica inflamatorie care se
manifesta atunci cand sistemul imunitar al unei persoane ataca propriile
tesuturi si organe. Inflamatia provocata de lupusul eritematos sistemic poate
afecta mai multe sisteme, inclusiv articulatiile, pielea, rinichii, celulele
sanguine, inima si plamanii.
Exista patru tipuri de lupus: lupusul eritematos sistemic, lupus
eritematis disciod, lupusul eritematos indus de medicamente, lupusul
neonatal.
Dintre aceste forme, lupusul eritematos sistemic este forma cea mai
comuna si mai grava. Prin administrarea tratamentului corespunzator,
majoritatea pacientilor pot duce o viata activa. Aproximativ 150.000 de
oameni traiesc cu lupus, iar dintre acestia 90% sunt femei.
Reumatismele degenerative, numite i artroze, sunt boli reumatice
cronice ntlnite extrem de frecvent, reprezentnd mai mult de 90% din
patologia pacienilor reumatici care se prezint la un cabinet de medic
generalist sau reumatolog. Dei sunt mult mai puin invalidante dect
reumatismele inflamatorii, artrozele au totui o mare importan practic,
att prin marea lor inciden, ct i prin rsunetul pe care l au asupra
capacitii de munc, cu importante consecine sociale i economice.
Artrozele sunt ntlnite frecvent la persoanele de peste 50 de ani, dup
aceast vrst frecvena lor fiind n cretere, pe msura trecerii anilor. Astzi,
cnd durata medie de via a crescut mult fa de trecut, fiind n multe ri,
inclusiv n ara noastr, de aproximativ 70 de ani, proporia pe care o
reprezint vrsta a treia este deosebit de mare.
n artroze procesul patologic ncepe la nivelul cartilajului articular,
care i pierde, din motive parial cunoscute, luciul i troficitatea normal.
n mod normal, cartilajul articular protejeaz extremitile osoase, el
permite alunecarea uneia fa de cealalt; n artroze, aceast alunecare este
ngreunat, iar datorit pierderii netezimii suprafeei, se produce o frecare
care accelereaz erodarea cartilajului, dezgolind osul.
Asocierea unei inflamaii nu este ntlnit de regul, procesele patologice
fiind pur degenerative i avnd o evoluie cronic, trenant.
Reumatismul cronic degenerativ afecteaz puine articulaii de obicei
una singur, cel puin n perioada de debut a afeciunii; cel mai des sunt
afectate urmtoarele articulaii: oldul (artroza coxofemural sau
16

coxartroza), genunchiul (artroza genunchiului sau gonoartroza), articulaiile


mici ale minilor i articulaiile coloanei vertebrale (spondiloza, cu cele 3
localizri ale sale: cervical, dorsal sau lombar).
Periatrita scapulohumerala - este generat de leziuni ale
tendoanelor care sufer n timp unele leziuni degenerative, cu favorizarea
ruperii unor fibre i apariia unor calcificri.
Pe fondul acestor leziuni degenerative, care rmn timp ndelungat
asimptomatice, apar episoade inflamatorii, favorizate de unele traumatisme,
de surmenaj articular sau de expunerea la frig.
Inflamaia tendoanelor, burselor i capsulei articulare genereaz dureri
i limiteaz micrile, suferine caracteristice periartritei scapulohumerale.
Periartrita scapulohumeral mbrac trei aspecte clinice importante, fiecare
avnd un substrat anatomopatologic caracteristic: umrul dureros simplu,
umrul acut hiperalgic i umrul blocat.
Reumatismul nearticular afecteaza tesuturile moi, provocand durere
in tot corpul. De asemena, aceasta forma de reumatism poate fi localizata in
zonele specifice ale organismului.
Tendinita este o inflamatie sau iritare a unui tendon (fascicul fibros
care ataseaza muschii la oase). Boala provoaca durere si sensibilitate. Desi
poate sa se manifeste la orice tendon al corpului cel mai des sunt afectate
cele din jurul umerilor, coatelor, incheieturilor si in zona calcaiului. Alte
denumiri intalnite pentru tendinita sunt:
- cotul jucatorului de tenis;
- cotul jucatorului de golf;
- umarul pitcher;
- umarul inotatorului;
- genunchiul saritorului.
Daca tendinita este severa si se ajunge la ruptura de tendon este
necesara interventia chirurgicala. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri pot
fi tratate cu succes prin repaus si medicamente pentru reducerea durerii si
inflamatiei.
Bursita este o afectriune dureroasa, care afecteaza bursa- un saculet
mic, plin cu lichid, care actioneaza ca un tampon pentru oasele, tendoanele si
muschii din zona articulatiilor. Bursita apare atunci cand o bursa se
inflameaza. Frecvent, bursita apare in zona umerilor, coatelor sau soldurilor,
dar se poate manifesta si la articulatii care afecteaza miscari repetitive.
Tratamentul presupune odihna articulatiilor afectate si protejarea lor
17

de traume suplimentare. In majoritatea cazurilor, bursita apare in decurs de


cateva saptamani cu tratament adecvat, dar recurentele sunt predictibile.
Fibromialgia este o afectiune cronica caracterizata prin dureri
musculare, durere generalizata, tulburari de somn, oboseala extrema,
depresie, anxietate si dureri locale (muschi si punctele sensibile).
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI
Principalele manifestari specifice:

Simptomul cel mai important - durerea articulara (artralgia).


Momentul in care aceasta apare, articulatiile afectate, caracteristicile durerii
sunt elemente importante atat pentru pacient (se poate ajunge de la o simpla
senzatie de discomfort, care poate fi uneori neglijat, pana la suferinte care
lasa urme grave - chiar invaliditate - cu afectarea capacitatii functionale a
organismului si a stilului de viata), cat si pentru medic, orientandu-l spre
diagnosticul corect.

Inflamatia locala (artrita), insotita de roseata/tumefiere, hipertermie


locala (temperatura ridicata in zona afectata) si dureri care apar la miscare.

Redoare matinala (amorteala a articulatiilor, care apare dimineata)

Pocnituri (apar in cazul afectiunilor degenerative, la miscarea


articulatiilor)

Limitarea miscarii - se poate ajunge la anchilozare.

Deformari ale articulatiilor si/sau ale coloanei vertebrale

Noduli reumatici, chisturi etc.


Dintre manifestarile observate la nivel general, amintim: febra,
durerile abdominale, diareea, inflamatiile in zona ochilor sau a uretrei,
eruptiile cutanate.
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI
Cauzele reumatismului sunt:
- infectioase, de exemplu: streptococul beta-hemolitic;
- dezechilibre ale sistemului imunitar cu producerea de anticorpi impotriva
structurilor proprii ale organismului, de exemplu in cadrul: lupusului
eritematos sistemic, poliartritei reumatoide, reumatismului articulat acut;
- varsta inaintata, obezitatea, traumatismele, suprasolicitarea unor articulatii,
- sportul de performanta sunt cauze ale artrozei;
- expunerea la frig si mediu umed.
18

CAPITOLUL II.
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

2.1. GENERALITATI AINS

19

2.1. GENERALITATI AINS


Medicamentele din grupa AINS asociaza, in proportie variata,
actiunile analgezice, antiinflamatorii si antipiretice, fiind folosite fie ca
medicamente simptomatice pentru actiunile analgezice si antipiretice in
diferite algii si stari febrile, fie pentru actiunea antiinflamatorie in boli
reumatice.
Analgezia, actiunea antipiretica si cea inflamatorie sunt atribuite unei
actiuni metabolice comune de diminuare a sintezei prostaglandinelor ca
urmare a inhibarii ciclooxigenazei, enzima ce catalizeaza ciclizarea
oxidativa a acidului arahidonic cu formarea endoperoxizilor ciclici
substante precursoare a prostaglandinelor, tromboxanilor si prostaciclinei.
Inhibarea ciclooxigenazei se face prin competitia intre antiinflamatorul
nesetroidian si acidul arahidonic pentru enzima.
Date recente au precizat ca ciclooxigenaza (COX) prostaglandin
endoperoxid sintetaza - , enzima centrala in biosinteza prostanoizilor exista
in doua izoforme:

COX 1 (ciclooxigenaza constitutiva), are o distributie tisulara larga,


functioneaza in permanenta si are urmatoarele efecte fiziologice:
asigura mentinerea integritatii mucoasei digestive (PG locale cresc
fluxul sangvin, cresc secretia gastrica de bicarbonat si mucus si scad secretia
de acid clorhidric; administrarea de AINS poate duce la aparitia sau
agravarea unei boli ulceroase tocmai prin afectarea acestor mecanisme de
aparare ale mucoasei gastrice sub actiunea PG);
intervine in reglarea perfuziei renale (PGE 2 creste fluxul sangvin renal
si contracareaza sistemele vasoconstrictoare renale sitemul nervos
simpatic, sistemul renina-angiotensina-aldosteron; de aceea, blocarea
formarii de prostaglandine la nivel renal prin inhibarea COX de catre AINS
duce la scaderea perfuziei rinichiului);
moduleaza agregabilitatea plachetara (TX induce agregarea
plachetelor, iar PC o inhiba).

COX 2 (ciclooxigenaza inductibila), functioneaza doar episodic, fiind


activata doar sub actiunea anumitor stimuli (factori mitogeni, factori de
crestere, ischemice, stress oxidativ, citokine, carcinogeni), si este responabila
de aparitia inflamatiei, durerii si hiperpirexiei. Principalele celule care
exprima COX 2 sunt macrofagele, leucocitele polimorfonucleare,
condrocitele si celulele sinoviale.

20

Antiinflamatoarele nesteroidiene clasice inhiba ambele tipuri de


ciclooxigenaza (inhibarea COX2 justifica efectele farmacodinamice, in timp
ce inhibarea COX1 induce majoritatea reactiilor adverse). Recent s-au
sintetizat antiinflamatoare nesteroidiene care inhiba selectiv COX2 avand
efecte farmacodinamice cu reactii adverse minime, ca Nimesulida,
Celecoxib.
Efectul antiinflamator al AINS este proportional cu capacitatea lor de
inhibare a ciclooxigenazei.
Prin inhibarea ciclooxigenazei, AINS impiedica si formarea de
peroxizi intermediari, iar prin inhibarea activitatii celulelor inflamatorii este
impiedicata formarea de radicali liberi.
Clasificarea acestor medicamente se face in functie de criteriile
terapeutic si chimic:
A. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substante la care
predomina efectul inflamator, fiind utilizate in scop inflamator si analgezic.
Ca antireumatice au efect imediat, dar de durata scurta dupa inreruperea
administrarii. Au actiune simptomatic patogenica, diminuand sau
inlaturand unele simptome si semne ale inflamatiei in bolile reumatice
cronice, dar nemodificand evolutia procesului patologic.
B. Antireumatice specifice: au actiune lenta fara efect antiinflamator.
Se utilizeaza ca terapie de baza sau modificatoare a bolii in poliartrita
reumatoida. Efectul acestora apare dupa 2-3 luni si persista luni-ani dupa
intreruperea administrarii, influentand unele componente patogenice si
modificand evolutia procesului reumatic. Din pacate acestea pot fi mai
toxice decat agentii antiinflamatori nesteroidieni.
A. AINS:
I. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I):
A. Acizi carboxilici:

derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.

derivati de acid acetic:


- derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac;
- derivati de acizi carbociclici si heterociclici acetici: indometacina, sulindac,
tolmetina, lonazolac, ketorolac, aceclofenacum;

derivati de acid propionic: ibuprofen, naproxen, ketoprofen,


dexketoprofen;
21


derivati de acid fenamic (fenamati): acid flufenamic, acid mefenamic,
acid meclofenamic, acid niflumic, acid tolfenamic, etofenamat;
B. Acizi enolici:
- pirazolone: fenilbutazona;
- oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;
II. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de
COX2 (generatia a-II-a):
- Blocante selective: meloxicam, nabumetona, etodolac, nimesulid;
- Blocante specifice (coxibe): celecoxib, rofecoxib, parecoxib, etoricoxib.
B. Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici:penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina.
Absorbtia AINS este diferita, in functie de forma de administrare.
Majoritatea AINS se administreaza oral si se absorb rapid si complet. In
administrarea sub forma de supozitoare, absorbtia este lenta si incompleta,
iar cea cutanata (unguente, geluri), absorbtia este inconstanta. Exista
preparate AINS conditionate si pentru administrarea injectabila
(intramuscular sau intravenos), dar acest mod de folosire este limitat.
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt difuzate in tot organismul (mai
putin cele administrate cutanat), trecand cu usurinta membrana sinoviala
(patrund in spatiul intraarticular) si bariera placentara (afecteaza produsul de
conceptie), find secretate in laptele matern. Metabolizarea se face in ficat. Pe
de o parte, acesta transforma formele inactive in metaboliti activi, iar pe de
alta parte, inactiveaza formele active de medicament care, ulterior, sunt
eliminate, in principal pe cale renala.
Toate AINS au si efecte adverse cauzate, in mare parte de inhibarea
neselectiva a izoenzimelor ciclooxigenazei. Cele mai frecvente reactii
adverse sunt:
Tulburarile digestive, manifestate prin dureri in capul pieptului si pirozis
(senzatie de arsura), chiar hemoragii digestive, risc crescut de gastrite si
ulcer gastric. Combaterea sau prevenirea acestora se face prin asocierea unui
protector gastric.
22

Tulburarile renale nefrita tubulointestinala toxica. In cazul persoanelor


cu afectiuni renale preexistente, ciroza hepatica cu ascita, insuficienta
cardiaca, terapie diuretica concomitenta, AINS pot induce insuficienta renala
acuta functionala. La acestea din urma, administrarea AINS se face cu
precautie sau in doze mici.
Tulburarile hepatice, care sunt reversibile si dependente de doza. Acestea
constau in cresteri ale transaminzalor (enzime hepatice).
Manifestarile alergice evidentiate prin eruptii cutanate, rinita alergica
si/sau bronhospasm.
Efectul teratogen (care produce anomalii, malformatii), manifestat in
primele 3 luni de sarcina.
Efectul tocolitic, ce consta in relaxarea uterului, impiedicand contractiile
uterine si ducand la prelungirea perioadei de sarcina (peste 40 de saptamani)
si incetinirea travaliului.

23

CAPITOLUL III
FARMACOTERAPIE

3.1. CLASIFICARE MEDICAMENTE AINS

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)


Antireumatice specifice
Alte antiinflamatoate/antireumatice nesteroidiene

24

A) Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):


a. Acizi carboxilici:

Derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.


ACID ACETILSALICILIC

Cunoscut in special sub denumirea de aspirina, este esterul acidului


salicilic cu acidul acetic.
Fcin.: acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv,
biodisponibilitatea fiind 68%.
Fdin.: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar. Dozele
mari, depasind 3g/zi la adult, au efect antiinflamator.
Efectele: analgezic, antipiretic si antiinfamator se datoresc, in principal,
inhibarii biosintezei de prostaglandine.
Indicatii: algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee), febra de
etiologie diversa (procese inflamatorii, infectii microbiene si virale acute,
excluse infectiile virale la copii sub 4 ani), afectiuni reumatismale
inflamatorii (RPA, poliartrita reumatoida), afectiuni trombo-embolice
(tromboze arteriale, profilaxia infarctului de miocard).
Reactii adverse.: pirozis, gastralgii, greturi, vome, microhemoragii gastrice
(incepand de la doza de 25mg de 2ori/zi, retentie hidrosalina, agravarea
astmului bronsic, alergii cutanate, euforie, tulburari de echilibru, favorizarea
hemoragiilor. La copii cu varicela, gripa si viroze respiratorii poate produce
sindromul Reye. Reactiile adverse digestive sunt mai mici prin administrare
dupa masa si cu preparate de aspirina solubile sau tamponate.
Intoxicatia acuta:
- initial, alcaloza respiratorie (prin stimularea centrului respirator, cu
hiperventilatie;

25

- ulterior, acidoza metabolica (prin paralizia centrului respirator, cu


acumulare de CO2 );
- convulsii, delir;
- deces la copil (la 10 g AAS0);
Contraindicatii: gastrite, ulcer gastrointestinal, insuficienta hepatica,
cardiaca sau renala severa, alergie la salicilati, diateza hemoragica,
deshidratare, deficit D^PD, antecedente de astm la salicilati sau AINS.
Administrarea cronica in trimestrul 3 determina prelungirea sarcinii si
travaliului, hemoragii la mama si nou-nascut, inchiderea prematura a
canalului arterial.
Administrare: ca analgezic si antipiretic, la adult, 300-900 mg la 4-6 ore
(max.4g/zi); ca antiinflamator 3-4g/zi in 3-4 prize, ca antiagregant plachetar
0,3-0,5 g la 2-3 zile sau 75-100 mg/zi, intr o priza, in profilaxia infarctului
de miocard, 0,3g/zi.comprimatele nu se inghit intregi ci numai dupa
desfacere in apa.
Administrarea in formele obisnuite gastrosolubile se face:
- intre mese, in administrare ocazionala;
- dupa mese, la administrari repetate sau daca apar efecte de iritatie gastrica
(pirozis, epigastralgie);
-administrarea in forme enterosolubile se face intre mese, netriturate si
nemestecate.
Interactiuni: - bauturile alcoolice potenteaza tendinta la microhemoragii;
- AINS potenteaza efectele secundare consecutive inhibitiei COX1 (gastrice,
respiratorii, renale); asocierea AAS cu AINS este contraindicata.
Denumiri comerciale:
- ACID ACETILSALICILIC compr. de 300 mg, 500 mg.
- ASPIRIN compr.500mg, compr. masticabile 500 mg.
- EUROPIRIN T compr.500 mg.
- ROMPIRIN T compr. 500 mg.
- ACID ACETILSALICILIC TAMP aas 500 mg, gluconat de calciu 150
mg.
- OZOPIRIN T compr. 500 mg.
DIFLUNISAL
Este un derivat fluorat al acidului salicilic.
Fcin.: se absoarbe bine pe cale orala, legare plasmatica 99%, perioada de
injumatatire biologica de 8-12 ore.
Fdin: analgezic si antiinflamator mai potent ca AAS, antipiretic mai slab;

26

Indicatii: durere de intensitate moderata, afectiuni reumatismale inflamatorii


(artrita reumatoida, osteoartrita), in tratamente de durata.
Ftox.: tulburari gastrointestinale si hemoragii digestive, mai putin frecvente
fata de AAS, tinitus rar la doze mari, reactii alergice (eruptii cutanate, astm).
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, astm bronsic, diateze hemoragice,
insuficienta renala grava, hipersensibilitate la salicilati, sarcina, alaptare.
Administrare: ca analgezic, doza de atac de 1g si doze de intretinere de 0,5g
la 12 ore (max.1,5g/24ore), ca antiinflamator, 0,5 1g/zi, in 1-2 prize.
Interactiuni: potentarea efectelor anticoagulantelor impune prudenta la
asociere, cu reducerea dozei de anticoagulant oral cumarinic.
BENORILAT
Este esterul acetilsalicilic al paracetamolului. Are proprietati
asemenatoare acidului acetilsalicilic si aceleasi indicatii. Reactiile adverse
sunt asemenatoare celor produse de aspirina, dar riscul sangerarilor digestive
este mai mic.
Derivati de acid acetic:
- Derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac;
- Derivati de acizi carbociclici si heterociclici acetici: indometacina,
sulindac, tolmetina, lonazolac, ketorolac, aceclofenacum;
DICLOFENACUM

Este unul dintre cele mai active AINS, cu tolerabilitate clinica deosebita.
Este un derivat arilaminoacetic.
Fcin: se absoarbe repede si complet din tubul digestiv, dar
biodisponibilitatea este de numai 52% (deoarece este metabolizat la primul
pasaj hepatic).

27

Fdin.: antiinflamator deosebit de eficace, de asemenea analgezic si


antipiretic cu potenta mare (apropiata de cea a indometacinei). Inhiba
ciclooxigenaza la concentratii mai mici decat indometacina.
Ftox.: uneori tulburari gastrointestinale (greata, diaree, dureri epigastrice),
sangerari digestive minore, riscul ulcerului sau al sangerarilor masive este
mic. Ocazional eruptii cutanate, posibile reactii anafilactoide (cunoscute
pentru toate AINS).
Fter.: poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, artroze, reumatism
extraarticular, criza de guta, stari inflamatorii dureroase postoperatorii,
posttraumatice, dureri dupa extractii dentare, inflamatii dureroase in sfera
genitala.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, alergie specifica sau reactii de
sensibilitate la AINS, sarcina.
Administrare: oral, initial 150mg/zi in 3 prize, intretinere 50-100mg/zi in 2-3
prize. De preferat preparatele retard care pot asigura efecte bune, in 1-2
administrari zilnice. Intrarectal, 100 mg un supozitor seara. I.m. 75 mg de 12 ori/zi in colica renala). Doza maxima totala pe zi, indiferent de calea de
administrare 150 mg. Copii 1-3 mg zi in mai multe prize.
Denumiri comerciale:
- ALMIRAL compr. 25 mg, supp. 100 mg, sol. inj. 75mg/3 ml.
- CLAFEN supp. 100 mg, compr, filmate gastrorez.50 mg.
- DICLAC comprimate eliberare modificata 75 mg, sol. inj. 75mg/3
ml.,gel
- DICLOFENAC sup. 100 mg., compr. film. gastrorez.50 mg, sol. inj. 75
mg/3 ml.
- DICLOREUM caps. elib. prel. 150 mg.
- DICLOTARD compr. film. elib. prel. 100 mg.
- REFEN compr. film. elib. prel. 100 mg, sol. inj. 25mg/ml.
- RHEUMAVEK compr. film. gastrorez. 25 mg, sol. Inj. 25mg/ml.
- TRATUL caps. gastrorez. 50 mg, supp. 60 mg, 120 mg, sol. inj. 30
mg/ml.
- VOLTAREN compr. film. gastrorez. 25 mg, 50 mg, compr. film, elib.
prel. 100 mg, supp. 50 mg, 100 mg, sol. inj. 25 mg/ml, drajeuri 50 mg.

28

ALCLOFENAC
Derivat alchiloxifenilacetic este un AINS activ, cu eficacitate clinica
comparabila cu cea a indometacinei, ceva mai bine suportat decat aceasta.
Este considerat a avea si o actiune specifica in poliartita reumatoida
(apropiata de cea a sarurilor de aur si a penicilaminei).

INDOMETACINA

Actiune intensa, bine suportat la doze mici, pe perioade limitate, la


doze mari si tratamente prelungite frecvente reactii adverse, uneori grave.
Fcin.: Se absoarbe bine p.o. sau rectal;
Fdin.: este foarte activ ca antiinflamator. Inhiba la concentratii mici
activitatea ciclooxigenazei impiedicand formarea de prostaglandine (in
tesuturile periferice si in creier).
Ftox.: reactii adverse frecvente la doze mari: tulburari digestive (jena
epigastrica, greata, voma, dureri abdominale, diaree sau constipatie, rar
ulcer), cefalee, eruptii urticariene, reactii anafilactoide.
Fter.: poliartrita reumatoida (si alte boli reumatice inflamatorii), artrita acuta
gutoasa.
CI: ulcerul evolutiv (si antecedente de leziuni gastrointestinale), alergia si
hipersensibilitatea la indometacina si salicilati. Prudenta (sau de evitat) la
bolnavii cu tulburari psihice, epilepsie sau parkinsonism, batrani, copii,
sarcina.
Adm.: oral, 50-200 mg/zi in 3 prize, dupa mese. Intrarectal 100 mg de 1-2
ori/zi. Doza orala + rectala maxima 150-200 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- INDOMETACIN supp. 50 mg, caps. 25 mg, 50 mg.

29

SULINDAC
Derivat fluorurat de inden al indometacinei.
Fcin.: produs al indometacinei, absorbit rapid, dar incomplet digestiv, este
transformat de flora intestinala si la nivelul ficatului intr-un metabolit
sulfidic activ (responsabil de activitatea farmacodinamica). Dupa
administrare p.o. are o biodisponibilitate de 96%.
Fdin.: la pacientii cu poliartrita reumatoida a dovedit o eficacitate egala sau
ceva mai mare decat a acidului acetilsalicilic.
Ftox.: este ceva mai bine suportat decat indometacina. Provoaca relativ
frecvent: fenomene dispeptice, dureri abdominale, greata, voma, diaree sau
constipatie.
Fter.: poliartrita reumatoida, artroze, reumatism extraarticular, spondilita
anchilopoietica.
Adm.: oral, 200-400 mg/zi, la adulti. Nu se utilizeaza la copii.
TOLMETINA
Compus la care inelul indolic al indometacinei este inlocuit cu un inel
pirolic.
Fcin.: se absoarbe complet din intestin, legare 99% de proteinele plasmatice,
epurat prin metabolizare (in majoritate), timp de injumatatire biologica 1-2
ore.
Fdin.: are proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice (cu o
potenta mai mare decat a acidului acetilsalicilic, dar ceva mai mica decat a
indometacinei si a fenilbutazonei). Efectul este rapid dar de scurta durata.
Ftox.: desi este mai bine suportata decat indometacina, reactiile adverse sunt
relativ frecvente: iritatie gastrica, ulceratii si sangerari.
Fter.: se foloseste ca antireumatic, cu o eficacitate egala sau ceva mai mare
decat a acidului acetilsalicilic.
Adm.: oral 1000-2000 mg/zi (in 3 prize, la mese). Doza la intretinere
obisnuita 600 mg/zi.
LONAZOLAC
Este un acid heteroarilacetic.
Fdin.: antiinflamator si analgezic.
Ftox.: reactii adverse obisnuite pentru AINS.
Fter.: diferite afectiuni reumatice articulare si extraarticulare.

30

Adm.: oral, 200 mg de 3 ori/zi (dupa mese), sau intrarectal, supp., 200 mg
(dimineata si seara).
KETOROLACUM
Fcin.: absorbtie rapida digestiva, pic la 30-40 minute, dupa administrare
orala si la 40-50 minute, dupa i.m. Traverseaza greu bariera
hematoencefalica. Trece putin in lapte. Eliminare renala 90% nemodificat.
Fdin.: analgezic, antiinflamator, antipiretic. Inhiba ciclooxigenaza.
Ind.: tratament de scurta durata al durerii.
R.a.: similare cu ibuprofen
Adm.: I.m. initial 30-60 mg, apoi 15-30 mg la 6 ore. Maxim, 120 mg/zi. Nu
se administreaza mai mult de 5 zile. Oral, 10 mg la 4-6 ore, maximum
40mg/zi. Nu se recomanda tratamente prelungite.
Denumiri comerciale:
- KETANOV compr. Filmate 10 mg, sol. Inj. 30mg/ml.
- KETOROL compr. Film. 10 mg, sol. Inj. 30 mg/ml.
ACECLOFENACUM

Fcin.: absorbtie rapida digestiva a substantelor nemodificate, pic. la 1.25 3


ore dupa administrare orala. Atinge concentratii terapeutice in lichidul
sinovial. Eliminare predominant renala. Cinetica sa nu este influentata de
varsta.
Fdin.: analgezic, antiinflamator (inhiba ciclooxigenaza si biosinteza unor
mediatori proinflamatori si a unor molecule de aderenta a neutrofibrelor).
Ind.: tratamentul durerii si inflamatiei din artrita reumatoida, spondilartrita
ankilopoietica, artroze si periartrite, reumatism extraarticular.
Adm.: 1 compr. film de 2 ori/zi (dimineata si seara).
Denumiri comerciale:
- ACECLOFEN supp. 100 mg;
- AFLAMIL compr. filmate 100 mg.

derivati de acid propionic: ibuprofen, naproxen, ketoprofen,


dexketoprofen;

31

IBUPROFEN

Este un derivat de acid propionic.


Fcin.: absorbtie rapida p.o., biodisponibilitate peste 80%.
Fdin.: are proprietati antiinflamatoare, analgezice, antipiretice. La bolnavii
cu poliartrita reumatoida eficacitatea este asemanatoare acidului
acetilsalicilic (dar inferioara indometacinei si fenilbutazonei).
Ftox.: tulburari digestive (greata, voma, diaree, constipatie, fenomene
dispeptice, epigastralgii, sangerari), apar cu o frecventa mai mica decat dupa
acidul acetilsalicilic.
Fter.: afectiuni reumatice articulare si extraarticulare, afectiuni ortopedice
(entorse, intinderi musculare), stari inflamatorii severe sau prelungite (ORL,
stomatologie, patologie respiratorie, ginecologice). Inactiv in spondilita
anchilopoietica.
Contraindicatii: ulcer in evolutie, alergie specifica sau hipersensibilitate la
AINS, la copii cu diaree este contraindicat ibuprofen ca antipiretic din cauza
riscului de insuficienta renala acuta, sarcina.
Administrare: initial, 1,2-1,8 g/zi, in 3 prize, dupa masa. maxim 2,4 g/zi.
Copii 20mg/kg/zi, maxim 500 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- ADAGIN - compr. film. 200 mg,400 mg.
- ADVIL draj. 200 mg, caps. moi (ultra) 200 mg.
- IBUPROFEN compr. film. 200 mg, 400 mg (forte), 600 mg, suspensie
orala (baby) 100mg/5ml, caps. 200mg.
- IBUTOP - caps. moi 400 mg;
- MARCOFEN sirop 100mg/5ml, caps. retard 400mg.
- MIG-400 compr. film. 400 mg.
- NUROFEN draj. 200 mg, 400 mg(forte), caps. moi 200 mg, compr.
orodispersabile 100 mg (pentru copii), compr. orodispersabile 200mg ( non
aqua), suspensie orala 100mg/5ml, supp. 125mg (pentru copii).
- PADUDEN caps. 200 mg, caps. elib. prel. 300 mg (SR).
- RUPAN compr. film. 200 mg, 400 mg.
- SARIDON N compr. film. 200, 400 mg.
NAPROXEN

32

Este un derivat policicloaromatic. Asemanator ca activitate cu ibuprofenul.


Fcin.: absorbtie completa din tractul gastrointestinal, legarea de proteinele
plasmatice 9%, epurare predominant prin eliminare renala. Timpul de
injumatatire de circa 14 ore (face posibila administrarea de 2 doze/zi).
Fdin.: este un antiinflamator activ. In poliartrita reumatoida eficacitatea
terapeutica este apropiata de cea a indometacinei.
Ftox.: provoaca frecvent reactii adverse (mai ales cand se administreaza timp
indelungat: gastralgii, greata, dispepsii, diaree sau constipatie, sangerari
digestive, cefalee, ameteli, eruptii cutanate alergice.
Fter.: indicat in diferite afectiuni reumatice articulare si extraarticulare,
artrita acuta gutoasa, stari inflamatorii (stomatologice, ORL, pneumologie),
dismenoree, nastere prematura.
Administrare: oral, initial 500mg, apoi 250 mg la 6-8 ore. Criza de guta 750
mg la inceput, apoi 250 mg la 8 ore. Intrarectal 500 mg seara. Doza maxima
totala zilnica 1g.
Denumiri comerciale:
- ALEVE compr. film. 220 mg.
- NAPROXEN compr. 500 mg.
- NYCOPREN compr. film. 250mg, 500mg.
- REUXEN compr. 250 mg, 500 mg.
KETOPROFEN
Este un derivat arilpropionic. Efecte intense, comparabile cu indometacina.
Efect analgezic mai redus.
Fcin.: se absoarbe rapid si complet dupa administrarea orala, se fixeaza in
proportie de 99% de proteinele plasmatice. Are un timp de injumatatire de
1,5 ore (dar persista mai mult in lichidul sinovial).
Fdin.: are efecte antiinflamatoare si antipiretice marcate, cu o potenta
comparabila cu a indometacinei.
Mecanism de actiune: inhiba atat ciclooxigenaza cat si lipoxigenaza,
inhiband atat biosinteza de prostaglandine cat si de leucotriene.
Ftox.: poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, episoadele
inflamatoare acute ale artrozelor, discopatii, reumatism extraarticular, artrite
acute (inclusiv accesul de guta).
Contraindicatii: ulcerul, alergia specifica, hipersensibilitatea la salicilati (sau
alte AINS), sarcina, prudenta in insuficienta renala avansata.

33

Administrare: oral, 150-200mg/zi, in 2-4 prize. Intrarectal 100 mg seara.


Doza maxima zilnica, ora + intrarectal 200 mg. Injectabil 100-200mg, in 2
prize, cure scurte (2-3 zile).
Denumiri comerciale:
- FLEXEN caps. 50 mg, pulb. pt. sol. inj. 100mg, supp. 100mg.
- KETONAL compr. film. 100 mg (forte), compr. elib. prel. 150 mg
(retard), supp. 100 mg, sol. inj. 50mg/ml.
- KETONAL UNO caps. elib. prel. 200 mg, KETONAL DUO caps. elib.
prel 150 mg.
- KETOPROFEN caps. elib. prel. 100 mg, 200 mg, sol. inj./conc.sol. pref.
100mg/2ml.
- KETOPROXIN compr. film. 50mg, 100 mg.
- RUBIFEN compr. film. 100 mg, supp. 100 mg.

DEXKETOPROFEN
Izomer al ketoprofenului.
Ind.: Tratament de scurta durata pentru durere slaba-moderata. Dismenoree.
Administrare: 12,5 mg la 4-6 ore sau 25 mg la 8 ore. Maximum 75mg/zi.
Varstnici: initial maximum 50mg/zi. Nu se recomanda la copii.
Denumiri comerciale:
- TADOR compr. filmate 25 mg.
- TADOR INJECT sol. inj./conc. pt. sol. perf. 50mg/2ml.
OXAPROZINUM
Fcin.: absorbtie buna din intestin. Pic seric la 3-5 ore. Biotransformare 90%
in metaboliti activi, eliminati prin fecale si urina.
Administrare: in artrita reumatoida si spondilita anchilozanta, 1200 mg o
data/zi sau 1200 mg dimineata si 600 mg seara. In osteoartrita, 600-1200 mg
o data/zi. In afectiunile musculo-articulare, 1200 mg o data /zi. In puseu acut
de guta, 1200 mg dimineata si 600 mg seara.
Denumiri comerciale:
- DAYRUN compr. filmate 600 mg.

34


derivati de acid fenamic (fenamati): acid flufenamic, acid mefenamic,
acid meclofenamic, acid niflumic, acid tolfenamic, etofenamat
ACID FLUFENAMIC
Fcin.: sufera o absorbtie lenta in tractul gastrointestinal, se leaga in proportie
mare de proteinele plasmatice, este in majoritate metabolizat, timpul de
injumatatire biologica este de aproximativ 9 ore.
Fdin.: este antiinflamator si antipiretic cu potenta mare (asemanatoare
naproxenului si fenilbutazonei). Efectul analgezic, comparativ, este slab.
Mecanism de actiune: inhiba ciclooxigenaza.
Ftox.: reactiile adverse intereseaza sub 10% din bolnavi si sunt, in general
benigne (relativ frecvent survin tulburari dispeptice si diaree, rareori severe).
Fter.: poliartrita reumatoida si alte afectiuni reumatice inflamatorii sau
degenerative, tromboflebite superficiale.
Contraindicatii: ulcer, insuficienta renala, hepatica, alergie specifica si
hipersensibilitate la salicilati sau alte AINS, sarcina, copii sub 14 ani.
Administrare: oral, obisnuit 600 mg/zi (in 3 prize, la mese).
ACID MEFENAMIC
Fcin.: absorbtie rapida pe cale orala. Pic seric la 2 ore. Are doi metaboliti
inactivi. Eliminare urinara si prin fecale, in 3 zile.
Fdin.: are efect antiinflamator, analgezic si antipiretic(de intensitate
moderata).
Ftox.: ca reactii adverse, ocazional, provoaca diaree, eruptii cutanate,
glomerulonefrita alergica, rareori reactii sanguine (trombocitopenie, anemie
hemolitica, leucopenie).
Fter.: indicat in afectiuni reumatice, ca si pentru combaterea durerilor
musculare, traumatice, dentare, a cefaleei, a durerilor postoperatorii,
dismenoreei sau febrei.
Contraindicatii: bolnavii ulcerosi, cu boala inflamatorie intestinala, astmatici
(favorizeaza bronhospasmul). Creste riscul de hemoragie al medicamentelor
anticoagulante.
Administrare: dureri: 250-500 mg/3 ori/zi. Dismenoree: 500 mg de 3 ori/zi.
Copii peste 12 ani 6mg/kg/zi, in mai multe prize.
Denumiri comerciale:
- VIDAN compr. film. 500 mg.
ACID NIFLUMIC
35

Aciune antiinflamatoare medie, efecte adverse moderate.


Administrare: oral, 250 mg de 3/zi. Rectal, 200 mg de 2 ori/zi, (6-30 luni);
400 mg/10kg/zi(30 luni-12 ani)(fara a depasi 1200 mg/zi timp de 4-5 zile).
Denumiri comerciale:
- NOVOPONE caps.250 mg
- NIFLURIL - caps.250 mg
ACID TOLFENAMIC
Fcin.: absorbtie rapida pe cale orala. Pic seric la 1-1/2 ora.
Administrare: in migrena, initial, 200 mg la primele simptome. La nevoie,
inca 200 mg, dupa 1-2 ore.
Denumiri comerciale:
- MIGEA RAPID compr. 200 mg.
ETOFENAMATUM
Denumiri comerciale:
- REUMON sol. inj. 500mg/ml.
b. Acizi enolici:
- pirazolone: fenilbutazona;
- oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;
FENILBUTAZONA
Este un acid enolic derivat de pirazolidin-3,5-diona.
Fcin.: administrata oral fenilbutazona se absoarbe in proportie de 80-100%.
Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, se metabolizeaza in
ficat formandu-se doi metaboliti activi, majoritatea metabolitilor sunt
eliminati urinar glucuronoconjugati. Timpul de injumatatire biologica este
de 56 de ore.
Fdin.: fenilbutazona are predominant efect antiinflamator. Clinic este eficace
in special in inflamatii acute de tipul accesului de guta. Referitor la formele
cronice de reumatism inflamator efectul este superior in spondilita
anchilopoietica.
Ftox.: este un medicament greu suportat de bolnavi. Reactiile adverse sunt
frecvente (si determina oprirea tratamentului in 10-15 % din cazuri.). Reactii
adverse care apar deseori: neplacere epigastrica, pirozis si gastralagii, greata
36

si voma, diaree, diverse tulburari dispeptice, retentie salina (la inceputul


tratamentului), uneori cu edeme (necesitand dieta hiposodata),
decompensarea insuficientei cardiace, ocazional cefalee, ameteli,
nervozitate, insomnie, stare depresiva (rareori), reactii adverse sanguine
(leucopenie,
trombocitopenie,
anemie
aplastica,
agranulocitoza,
pancitopenie) (cazuri rare).
Indicatii: puseu acut reumatism abarticular (periartrita, tendinita, bursita), si
radiculalgii severe sub 7 zile; spondilartrita anchilopoietica, sindrom
Reiter Fiessinger Leroy si reumatism psoriazic - lunga durata, criza de
guta.
Contraindicatii: persoane in varsta (risc crescut de reactii adverse), sarcina
(primul trimestru), ulcerul gastrointestinal si antecedente ulceroase, nefritele
cronice, cardiopatiile decompensate sau cu risc de decompensare,
hipertensiunea arteriala severa, bolile hepatice grave, hemopatiile si
diatezele hemoragice. Este strict interzisa in caz de antecendente alergice sau
de agranulocitoza la oricare din compusii din grupa pirazolonelor si
pirazolidinelor. Asocieri contraindicate: cu glucocorticoizii (risc mare de
lezare a mucoasei gastrice), cu anticoagulantele cumarinice (cauza de
accidente hemoragice), cu sulfamidele antidiabetice (risc de reactii
hipoglicemice), cu digoxina (micsoreaza concentratia plasmatica a
cardiotonicului), cu fenitoina (fenomene toxice prin inhibarea eliminarii
antiepilepticului).
Administrare: puseu acut/radiculalgii: 1 supp. de 2-3 ori/zi, timp de 1-2 zile,
apoi 1 supp./zi timp de 5-6 zile. Spondilartrita anchilopoietica: 1 supp./zi.
Criza de guta: 2 supp., apoi 1 supp./6 ore, in maxim 3 zile tratament.
Denumiri comerciale:
- FENILBUTAZONA supoz. 250 mg.
PIROXICAM
Fcin.: efecte intense, comparabile cu indometacina in poliartrita reumatoida.
Actiune de durata (o doza/zi). Toleranta buna.
Fdin.: efect antiinflamator si analgezic intens, debut rapid (cca. 30 minute) si
durata lunga (cca.24 ore).
Ftox.: tolerabilitate gastrica maxima.
Administrare: initial, 20 mg/zi, dupa masa. Intretinere 10-30 mg/zi, intr-o
priza. In unele situatii 40mg/zi timp de 2 zile, apoi 20 mg/zi timp de 7-14
zile. Criza de guta 40mg/zi timp de 2 zile, apoi 20 mg de 2ori/zi timp de 4-6
zile.

37

Atentionare EMEA: datorita riscului crescut al complicatiilor


gastrointestinale si reactiilor adverse cutanate: piroxicam este rezervat
utilizarii in tratamentul simptomatic al artrozei, poliartritei reumatoide si
spondilitei ankilozante. Doza zilnica de piroxicam nu trebuie sa depaseasca
20 mg, prescrierea medicamentului facandu-se exclusiv la recomandarea
specialistului reumatolog. Se recomanda reevaluarea beneficiului si
tolerabilitatii tratamentului in decurs de 14 zile de la initierea lui.
Denumiri comerciale:
- FELDENE caps. 10 mg, sol. inj. 20mg/ml.
- FLAMEXIN compr. 20 mg, pulb. Pt. Sol. orala 20mg/plic dublu
compartimentat, compr. eferv. 20 mg.
- HOTEMIN caps. 10 mg, supp. 10 mg, 20 mg, sol. inj. 20mg/ml;
- PIROXICAM compr. 20 mg;
- PIROXSAL compr. 20 mg.

TENOXICAM
Fcin.: absorbtie digestiva foarte buna. Pic seric la 2 ore. Concentratia de
echilibru dupa 10-15 zile.biotransformare intensa in metaboliti inactivi.
Eliminare urinara si biliara.
Fdin.: este un antiinflamator activ, analgezic, antipiretic si antiagregant
plachetar.
Ftox.: tenoxicamul este relativ bine suportat. Reactiile adverse care apar cu o
frecventa de 12-13 % sunt obisnuite diaree sau constipatie, ameteli, cefalee,
eruptii cutanate. Rareori pot apare: reactii cutanate severe, fotodermatoze,
granulocitopenie, scaderea hemoglobinemiei, edeme (usoare).
Indicatii: afectiuni reumatice articulare (poliartrita reumatoida, artrita,
artroza, spondilita anchilopoietica), afectiuni reumatice extraarticulare
(periartrite, tendinite, bursite), guta.
Contraindicatii: persoane cu hipersensibilitate (inclusiv la salicilati si la alte
AINS), bolnavi ulcerosi sau renali. Precautii: asocierea cu anticoagulante sau
antidiabetice orale impune o supraveghere (de catre medic sau faramcist).
Administrare: oral, i.m., i.v. 10-20 mg/zi, intr-o priza.
Denumiri comerciale:

38

- NEO-ENDUSIX compr. film. 10 mg, 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj.


20mg.
- TILCOTIL compr. film. 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj. 20mg/2 ml.
- TENOXICAM caps. 20 mg, compr. 20 mg.
LORNOXICAM
Indicatii, reactii adverse, contraindicatii: asemanator meloxicam.
Administrare: 16mg/zi.
Denumiri comerciale:
- XEFO - compr. 4mg, 8 mg, 8 mg(rapid), liof. 8 mg+solv.pt. sol. inj. 2ml.
II. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de
COX2 (generatia a-II-a):
- Blocante selective: meloxicam, nabumetona, etodolac, nimesulid;
- Blocante specifice (coxibe): celecoxib, rofecoxib, parecoxib, etoricoxib,
valdecoxib.
MELOXICAM
Este o enolcarboxamida (asemenator cu piroxicamul).
Fcin: la doze repetate picul seric se realizeaza in 4-5 ore. Absorbtia este
putin influentata de alimente. Biotransformare in ficat in 2 metaboliti
inactivi. Eliminare prin urina si fecale.
Fdin.: inhiba COX-2 mai intens decat COX-1 in vitro si nu interfera cu
agregarea trombocitelor.
Indicatii: osteoartrita, artrita reumatoida, spondilita ankilipoietica.
Reactii adverse: diaree, dispepsie, greata, cresterea transaminazelor, eritem
multiform, efect protrombotic, rar perforatii gastrointestinale, ulceratii,
sangerari.
Contraindicatii: sarcina, alaptare, ulcer gastroduodenal, gastrita, hemoragii
digestive.
Interactiuni: colestiramina creste eliminarea meloxicam. Meloxicam creste
concentratia litiului si scade efectul inhibitorilor ACE. Nu interactioneaza cu
cimetidina, digoxin, furosemid, metotrexat.
Administrare: oral, initial 7,5 mg o data/zi. Se poate creste la 15 mg.
Denumiri comerciale:
- ANTREND compr. 15 mg;
- ASPIFLEX compr. 7,5 ,g, 15 mg;
39

- MELOXICAM compr. 7,5mg, 15 mg, supp. 7,5 mg, 15 mg;


- MOVALIS compr. 7,5 mg, 15 mg, supp. 15 mg, sol. inj. 15mg/1,5 ml;
- RECOXA - compr. 7,5 mg, 15 mg, supp. 15 mg, sol. inj. 15mg/1,5 ml;
- NOFLAMEN - compr. 7,5 mg, 15 mg;
- MOXCIPAM - compr. 7,5 mg, 15 mg;
- VALZER - compr. 7,5 mg, 15 mg;

NIMESULID
Fcin.: absorbtie digestiva rapida, metabolizare hepatica, principalul
metabolit fiind activ farmacodinamic. Eliminare prin urina, putin prin fecale.
Fdin.: inhibitor selectiv al ciclooxigenazei-2, cu actiune antiinflamatoare,
analgezica, antipiretica. Inactiveaza radicalii liberi.
Indicatii: inflamatii articulare si ale tesuturilor moi. Dureri postoperatorii si
posttraumatice. Febra si dureri in inflamatii acute ale cailor respiratorii
superioare, gurii, aparatului excretor. Dureri menstruale.
Reactii adverse: rareori arsuri epigastrice, eruptii, cefalee, greata, vome.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, insuficienta hepatica, renala.
Administrare: oral, adulti si copii peste 12 ani, 100-200 mg de 2oei/zi. Doza
maxima 400 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- AFLOGEN compr. 100 mg;
- APONIL - compr. 100 mg;
- AULIN gran. Pt. Susp. Orala 100 mg, compr. 100 mg;
- COXTRAL - compr. 100 mg;
- NIMESIL - gran. Pt. Susp. Orala 100 mg/plic;
- NIMESULID - compr. 100 mg;
- NISE - compr. 100 mg;
- SULIDAMOR pul. Pt.susp. orala 100 mg.

Precautii speciale pentru prescrierea si utilizarea de AINS blocante


COX-2 specifice vor fi luate in cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare
in antecedente.
40

CELECOXIBUM
Fcin.: bine absorbit digestiv. Pic seric la 2-3 ore. Alimentele bogate in
grasimi intarzie absorbtia cu o ora. Biotransformare 99%. Starea de echilibru
in 5 zile. 1% din populatie metabolizeaza lent celecoxib si realizeaza
concentratii inalte. Femeile peste 65 de ani realizeaza concentratii serice
duble. In insuficienta hepatica aceste concentratii cresc cu 50%.
Fdin.: inhibitor selectiv al COX-2.
Ftox.: edeme ale membrelor inferioare, hipertensiune arteriala, pirozis,
dispepsie, disconfort epigastric, greata, diaree, ulceratii bucale, ulcere sau
sangerari gastrointestinale superioare (mai reduse decat la AINS clasice).
Indicatii: boala artrozica (tratament acut sau cronic), poliartrita reumatoida,
analgezic in dureri de intensitate moderat-severa. Dismenoreea primara
(tratament simptomatic).
Administrare: artroza: 200 mg/zi, in 1-2 prize. La nevoie 200 mg de 2 ori/zi.
Poliartrita reumatoida: 200-400 mg/zi, in 1-2 prize. Doza maxima: 400
mg/zi. Varstnici: 200 mg/zi. Insuficienta hepatica: doze pe jumatate. Nu se
recomanda la copii.
Denumiri comerciale:
- CELEBREX capsule 100 mg, 200 mg.
ROFECOXIB (Vioxx) a fost retras din farmacoterapie de catre compania
producatoare (sept. 2004) datorita riscului ridicat de reactii adverse
cardiovasculare.
PARECOXIBUM
Fcin.: dupa injectie este repede hidrolizat enzimatic la nivelul ficatului,
formandu-se valdecoxib, activ farmacodinamic. Dupa 20mg i.v. sau i.m.
parecoxib picul seric de valdecoxib se atinge la 30-60minute. Concentratii
de echilibru se ating dupa 4 zile, la 2 administrari zilnice. Excretie urinara,
70% ca metaboliti inactivi ai valdecoxib.
Fdin.: precursor al valdecoxib-ului.
Ind.: tratament pe termen scurt al durerii postoperatorii.
Reactii adverse: hiper sau hipotensiune, dureri lombare, edeme periferice,
dispepsie, flatulenta, agitatie, insomnie, anemie, faringita, insuficienta
respiratorie, prurit, oligurie, cresterea creatininei, insuficienta renala acuta.

41

Contraindicatii: antecedente de bronhospasm, rinita, polipoza nazala, edem


angioneurotic, urticarie dupa aspirina sau alte AINS, insuficienta hepatica
severa, ulcer gastroduodenal, insuficienta cardiaca congestiva.
Precautii: insuficienta renala, asociere cu diuretice si inhibitori ACE,
varstnici.
Administrare: 40mg i.v. in bolus sau i.m. profund, intr-o singura priza.
Aceleasi doze la varstnici pana la 65 de ani, in insuficienta hepatica si in cea
renala usoara. La varstnici sub 50 de kg si in insuficienta hepatica moderata
jumatate din doza.
Denumiri comerciale:
- DYNASTAT pulb.+solv.pt.sol.inj., pulb. Pt.sol.inj. 40 mg.
ETORICOXIB
Fcin.: bine absorbit din tubul digestiv. Pic seric la o ora. Metabolizare in
proportie mare. Excretia urinara 70% si in fecale 20%.
Fdin.: inhibitor selectiv al COX-2, cu efect antiinflamator si analgezic.
Indicatii: boala artrozica, poliartrita reumatoida, durere si inflamatie in
artrita gutoasa acuta.
Reactii adverse: dureri abdominale, flatulenta, pirozis, diaree, greata,
astenie, curbatura, cresteri ale ALT.
Contraindicatii: ulcer peptic activ, hemoragie gastrointestinala, insuficienta
hepatica severa, insuficienta renala, astm bronsic, rinita acuta, polipi nazali,
sarcina, alapatare, copii sub 16 ani.
Administrare: artroza 60 mg o data/zi. Poliartrita reumatoida 90 mg o
data/zi. Artrita gutoasa 120 mg o data/zi.
Denumiri comerciale:
- ARCOXIA compr. film. 60 mg, 90 mg, 120 mg.

VALDECOXIBUM
Fdin.: absorbtie rapida, pic seric in 3 ore. Metabolizare hepatica extensiva.
Eliminare 70 % prin urina, ca metaboliti inactivi.
Indicatii: tratament simptomatic al osteoartritei si poliartritei reumatoide.
Dismenoree primara.
Reactii adverse, contraindicatii idem parecoxib.

42

Administrare: osteoartrita, poliartrita reumatoida: 10 mgorii/zi. Uneori 20


mgori1/zi(maximum). Dismenoree: 40 mg ori i/zi, la nevoie, eventual
repetat in prima zi. Apoi maxim 40 mg ori i/zi. In insuficienta hepatica
usoara si insuficienta renala usoara-moderata se ajusteaza doza. Doze mai
mici la varstnici.
Denumiri comerciale:
- BEXTRA compr. filmate 10 mg, 20 mg, 40 mg.
B) Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici: penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina
AUROTIOMALAT DE SODIU
Contine aur 50%.
Fcin.: injectat i.m. aurotiomalat de sodiu realizeaza concentratia plasmatica
maxima dupa 4-6 ore; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste
90%. In organism aurul se acumuleaza in sistemul mononuclear fagocitar,
ficat, rinichi, splina, maduva hematopoietica si in articulatiile afectate. Se
elimina foarte lent in special renal (dupa un tratament de durata eliminarea
se poate face in aproximativ 1 an.
Fdin.: eficacitatea terapeutica in poliartrita reumatoida la circa 70% din
bolnavi) apare dupa 10-20 saptamani de tratament.
Ftox.: reactiile adverse sunt frecvente (circa 30%): eruptii cutanate si prurit,
tulburari gastrointestinale, stomatita. Injectiile pot fi dureroase si uneori pot
fi urmate (dupa cateva minute) de reactii vasomotorii. Efectele adverse
importante care necesita intreruperea tratamentului: prurit, eruptii cutanate,
stomatita, modificari hepatice, pulmonare, digestive, oculare.
Indicatii: poliartrita reumatoida rezistenta la tratamentul cu AINS (mai ales
formele active, progresive), poliartrita reumatoida juvenila, dermatite
buloase.
Contraindicatii: reactii adverse sau accidente la administrari anterioare,
nefropatii, insuficienta hepatica, renala, cardiaca, alterari hematologice,
stomatita, lupus eritematos sistemic, dermatoze evolutive, sarcina, alaptare.
Precautii: control periodic (hematologic, hepatic, renal).

43

Administrare: 10-20 mg o data/saptamana i.m. profund (urmarind


tolerabilitatea). Se creste la 50 mg/saptamana (pana apar remisiunile sau
pana la doza totala de 1 g). De obicei ameliorarile apar dupa doza totala de
500 mg. Intervalul dintre injectii va fi crescut progresiv la 2 sau 4 saptamani,
tratamentul durand aproximativ 3 luni.
La copii (25-50 kg) se incepe cu 5mg/saptamana, marindu-se apoi la 10
mg/saptamana, eventual 20 mg doza maxima.
La copii cu greutate peste 50kg se incepe cu 5 mg/saptamana, se creste la 10
mg/saptamana, apoi 20mg/saptamana, eventual pana la 50 mg/saptamana
(doza maxima).
Denumiri comerciale:
- TAUREDON sol. inj. 10mg/ml, 20mg/ml, 50 mg/ml.
AURANOFIN
Contine aur 29%.
Fcin.: biodisponibilitatea aurului dupa administrarea orala este de 15-35%,
concentratia plasmatica maxima se realizeaza in 1,5-2,5 ore, se fixeaza in
proportie mare de proteinele plasmatice si de eritrocite, timpul de
injumatatire biologica (plasmatic) este de 17 zile, eliminarea se face lent (dar
ceva mai rapid decat dupa preparatele injectabile).
Fdin.: eficacitatea in poliartrita reumatoida este similara (sau ceva mai slaba)
decat aceea dupa preparatele injectabile, proportia bolnavilor care
beneficiaza de tratament fiind 60-7-0%. Raspunsul terapeutic este lent, iar
evolutia modificarilor radiologice este influentata mai putin.
Ftox.: aurannofinul este, comparativ, bine suportat. Frecventa efectelor
adverse este de circa 15% obligand la oprirea medicatiei la mai putin de 105 din bolnavi. Reactiile adverse sunt cele asemanatoare preparatelor de aur,
producand frecvent diaree si dureri abdominale.
Administrare: oral, doza obisnuita 6 mg/zi (in 1-2 prize, la mese).
CLOROCHINA
Fcin.: administrata oral, clorochina are o biodisponibilitate de circa 90%,
realizand concentratia plasmatica maxima la 6 ore. Se distribuie larg in
organism, cantitati considerabile se depun in tesuturi. Se elimina prin urina.
Timpul de injumatatire biologica este de aproximativ 41 de ore.
Fdin.: mecanism de actiune: (inca neclar) ar implica alterarea functiei
fagocitare a fagocitelor mononucleare sau inhibarea raspunsului limfocitelor
prin inhibarea eliberarii interleukinei-1 de catre monocite.
44

Ftox.: clorochina provoaca ocazional: tulburari digestive, prurit, eruptii


cutanate, pigmentarea caramizie a unghiilor si mucoaselor, decolorarea
parului.
Administrarea prelungita, cum este necesara in poliartrita reumatoida,
determina un risc crescut de reactii adverse. Retinopatia, efectul advers cel
mai sever, poate fi ireversibila si poate progresa si dupa intreruperea
administrarii, de aceea este necesar controlul oftalmologic periodic.
Indicatii: poliartrita reumatoida, cazuri usoare de lupus eritematos sistemic si
alte forme de boli de colagen.
Contraindicatii: psoriazis, porfirie, sugari, gravide, retinopatii.
Administrare: oral, doza obisnuita 300 mg zilnic. Uneori, la inceputul
tratamentului sunt necesare doze mai mari, pana la 600 mg/zi.
HIDROXICLOROCHINA
Fdin.: este considerata ceva mai eficace in poliartrita reumatoida decat
clorochina.
Ftox.: e mai bine suportata, provocand relativ rar: tinitus, vertije, tulburari
digestive, cefalee, depozite corneene (care se resorb la oprirea medicatiei).
Sunt posibile reactii adverse hematologice, afectand diferite elemente
figurate.Au fost semnalate tulburari psihice (cateva cazuri). In cursul
tratamentului este necesar examenul oftalmologic si hematologic (la 3-6
luni).
Indicatii: efectele terapeutice in poliartrita reumatoida apar dupa 3-6 luni de
tratament.
Contraindicatii: retinopatii, sarcina.
Administrare: oral, sub forma de sulfat 400-600 mg/zi (la inceputul
tratamentului), apoi 200-400 ,g/zi (ca doza de intretinere).
Denumiri comerciale:
- HIDROXICLOROCHINA - draj. 200 mg;
- PLAQUENIL compr. film. 200 mg, draj. 200 mg.
PENICILAMINA
Fcin.: absorbtie digestiva 50-70%, distributie in toate tesuturile, preferentiala
pentru colagen si fibrele elastice. Eliminare mai ales prin fecale si urina.
Fdin.: actiune antiinflamatoare probabil prin stimularea imunitatii celulare.
Scade VSH, ameliorare clinica cu intarzierea distrugerii osoase si articulare.
Eficacitate comparabila cu sarurile de aur. Boala Wilson (cheleaza cuprul).
In calculoza cistinica scade formarea calculilor.
45

Indicatii: tratament de fond al poliartritei reumatoide, in caz de ineficacitate


a altor medicamente (saruri de aur), in forme progresive cu tendinta la
anchiloza. Boala Wilson, cistinurie, ciroza biliara primara.
Reactii adverse: frecvente: eruptii, prurit, stomatite, pemfigus (rar), greturi,
vome, diaree, miastenie, mastopatie, febra, intarzierea cicatrizarii plagilor.
Contraindicatii: nefropatii, suferinte medulare, lupus eritematos, miastenie,
dermatoze, alergie, asociere cu substante medulotoxice.
Administrare: 300 mg/zi oral in prima luna, 600mg/zi in luna a 2 a. Daca nu
se obtin efecte terapeutice se poate creste la 900 mg/zi (de evitat doze mai
mari). Administrare pe stomacul gol. Control repetat clinic, urinar,
hematologic. Copii doza initiala 50mg/zi timp de 1 luna, apoi crestere la
intervale de cate o luna; intretinere 15-20mg/kg/zi. In ciroza biliara primara
initial 250mg/zi, crescand saptmanal pana la doza de intretinere 0,75-1g/zi,
in 2-3 prize.
Denumiri comerciale:
- CUPRENIL compr. filmate 250mg
METOTREXATUL
Fdin.: metotrexatul este un antifolic cu proprietati citotoxice si
imunodepresive. Administrat in doze mici timp indelungat realizeaza
beneficii terapeutice la bolnavii cu poliartrita reumatoida, asemanatoare cu
cele produse de compusii de aur.
Mecanism de actiune: probabil eficacitatea este datorita interferarii
capacitatii organismului de a raspunde la agresiunea imunologica prin
afectarea celulelor imunocompetente (dar si a altor tipuri de leucocite si
celule conjunctive);
Ftox.: riscurile cunsosute pentru aceasta categorie de medicamente sunt
intrucatva reduse la dozele relativ mici utilizate terapeutic.
Indicatii: poliartrita reumatoida (forme corticodependente, cazuri care nu
raspund la alte tratamente sau nu le suporta). Debutul raspunsului terapeutic
se produce, obisnuit, dupa 3-6 saptamani de tratament si creste in
urmatoarele 3-4 luni, eficacitatea mentinadu-se cel putin 2 ani sub tratament.
La intreruperea administrarii artrita se agraveaza dupa 3-6 saptamani.
Contraindicatii: sunt cele uzuale pentru medicatia citotoxica anticanceroasa.
Administrare: in poliartrita reumatida tratamentul se incepe cu 7,5 mg, oral
odata/saptamana (intr-o singura priza sau in 3 prize a 2,5 mg la interval de
12 ore). Se ajusteaza apoi, treptat, doza pana la raspunsul imun (dar fara a
depasi doza de 20mg/saptamana). La realizarea beneficiului scontat, doza se
reduce la cea mai mica eficace.
46

Denumiri comerciale:
- METHOTREXAT sol.inj. 5mg/ml, sol.inj./perf.10mg/ml, sol.inj.25mg/ml,
conc.pt.sol.perf.10mg/ml, conc.pt.sol.perf.100mg/ml.
CICLOSPORINA
Fcin.: absorbtia incompleta dupa administrare orala (biodisponibilitate
30%), concentratia plasmatica maxima se atinge in 1,5-2 ore, este larg
metabolizata in ficat, excretata prin bila in fecale (si mai putin in urina).
Fdin.: actiunile sale principale in poliartrita reumatoida par a fi mediate prin
influentarea functiilor limfocitelor T. Ciclosporina inhiba transcriptia gebica
a unor citokine, interleukina-2, interleukina-3, interferonul si alti factori
produsi de celulele T stimulate prin antigen.
Ftox.: reactiile adverse includ: nefrotoxicitate, hiperglicemie, hiperlipidemie,
osteoporoza, disfunctie hepatica, HTA, parestezii, hipertrofie gingivala,
hiperuricemie, edeme, sindroame limfoproliferative, hirsutism.
Indicatii: in poliartrita reumatoida ciclosporina este utilizata in cazuri de
boala severa care nu au raspuns la tratament cu metotrexat.
Administrare: oral de obicei in doze de 3-5 mg/kg/zi.
Denumiri comerciale:
- CICLORAL caps. moi 25 mg, 50 mg, sol. orala 100 mg/ml.
- CICLOSPORINA IDL - caps. moi 25 mg, 50 mg.
- EQUORAL - caps. moi 25 mg, 50 mg, 100 mg, sol. orala 100 mg/ml.
SULFASALAZINA
Cuprinde in molecula sulfapiridina si acid 5-aminosalicilic (legate diazo).
Fcin.: absorbtie digestiva redusa. In colon, sub influenta enzimelor
bacteriene se desface in acid 5 aminosalicilic (mesalazina) si sulfapiridina.
Fdin.: la bolnavii cu poliartrita reumatoida provoaca ameliorare clinica si
hematologica dupa 1-3 luni de tratament, eficacitatea fiind comparabila cu
cea a compusilor de aur si a penicilaminei. Unele date sugereaza ca ar fi mai
eficace decat hidroxiclorochina in prevenirea eroziunii osoase.
Mecanism de actiune: efectul antireumatic ar fi atribuit sulfapiridinei care se
absoarbe din intestin, mecanismul de actiune fiind putin cunoscut.
Ftox.: sulfasalazina este mai bine suportata decat alte medicamante cu
actiune antireumatica specifica in poliartrita reumatoida. Relativ frecvent
produce: greata, diminuarea apetitului, cefalee, eruptii cutanate, febra,
hiposalivatie, insomnie, hipersensibilizare. Sunt posibile reactii adverse
sanguine si hepatice (periodic se controleaza formula sanguina si probele
47

hepatice). Alte efecte adverse (rare): tulburari neurologice sau psihice, reactii
alergice severe.
Indicatii: poliartrita reumatoida, poliartriat reumatoida juvenila, spondilita
anchilopoetica.
Administrare: oral, tratamentul se incepe cu 0,5 g o data/zi, (un comprimat,
de preferinta enterosolubil), se creste in fiecare saptamana cu cate 0,5 g(pana
la o doza de 2g, maximum 3g/zi, fractionat in cateva prize).
Denumiri comerciale:
- SALAZIDIN compr. film. 500 mg;
- SALAZOPYRIN-EN compr. film. Gastrorez. 500 mg;
- SULFASALAZIN-EN - compr. film. Gastrorez. 500 mg;

C) Alte antiinflamatoate/antireumatice nesteroidiene


Glucosaminum
Fdin.: substanta endogena, constituent al polizaharidelor din matricea
cartilagiului si al glicozaminoglicanilor din lichidul sinovial. Stimuleaza
biosinteza protoglicanilor, actiune trofica la nivelul cartilajului articular.
Indicatii: artroze primare si secundare, osteocondroze, spondiloze,
condromalacia patelata, periartrita scopulo-humerala.
Contraindicatii: hipersensibilitate, fenilcetonurie.
Administrare: 1250mg/zi, pulberea dizolvata intr-un pahar cu apa. Tratament
6 saptamani, se poate repeta la 2 luni.
Denumiri comerciale:
- DOLENIO compr. film. 1178;
- DONA pulb. Pt. Sol. orala 1500mg/plic;
- FLEXODON pulb. Pt. Sol. orala 1,5g/plic.
MORNIFLUMATUM
Esterul morfolinoetilic al acidului niflumic.

48

Indicatii: la copii sub 12 ani. Tratament simptomatic de durata al poliartritei


reumatoide juvenile, tratament simptomatic al durerii din inflamatiile ORL si
stomatologice. La adulti si copii peste 12 ani. Tratament simptomatic de
durata al poliartritei reumatoide, al unor artoze dureroase si invalidante.
Tratament simptomatic de scurta durata al puseelor acute de artroza.
Administrare: supozit. De 400 mg. Copii 6-30 luni, o jumatate de supp. De 2
ori/zi; 30 luni-12 ani, 1 supp./10kg corp, maximum 3 supp/zi. Supp. 700 mg.
Adulti si copii peste 12 ani, 1 supp de 2 ori/zi.
Denumiri comerciale:
- NIFLURIL supp. 400mg, 700 mg, 800 mg.
CONDROITINUM
Fdin.: acidul condroitin sulfuric este un constituent esential al substantei
fundamentale osoase si cartilaginoase.
Indicatii: tratamentul durerilor artrozice.
Reactii adverse: eritem, urticarie, eczema, eruptii maculo-papuloase asociate
sau nu cu prurit si/sau edem. Rar, greata, varsaturi.
Administrare: adulti: 500 mg de 2 ori /zi sau 1 g/zi.
Denumiri comerciale:
- STRUCTUM caps. 500 mg.
OXACEPROLUM
Fcin.: absorbtie orala 20%. Concentratia plasmatica maxima a oxaceprolului
este atinsa la 3-4 ore de la administrarea pe cale orala. Datorita solubilitatii
sale in apa, oxaceprolul se distribuie in intregul organism. Trece in lichidul
sinovial. Legarea de proteinele plasmatice nu a fost dovedita. Nu exista
indicatii privind cumularea. Timpul de injumatatire prin eliminare este de 23 ore. Eliminarea se face exclusiv pe cale renala, sub forma nemodificata.
Fdin.: derivat de colagen.
Indicatii: adjuvant in tratamentul durerilor artrozice la adulti.
Reactii adverse: dureri abdominale, greata, diaree sau constipatie, urticarie,
edeme.
Administrare: adulti 200 mg de 2 ori/zi, la inceputul meselor.
Denumiri comerciale:
- ARTROMED compr. film. 200 mg.

49

CAPITOLUL IV. CONCLUZII


Bolile reumatismale sunt printre cele mai raspandite in lume si
reprezinta principala cauza de invaliditate. Aceste boli se situeaza inaintea
celor cardiovasculare, numarul fiind de peste 250.
Reumatismul defineste afectiuni diverse, caracterizate prin dureri ale
aparatului locomotor sau ale uneia sau mai multor articulatii. Oricine sufera
de dureri articulare din cand in cand, dar cei care au reumatism degenerativ
(artroza, osteoartrita) sufera aproape zilnic, iar pe termen lung pot prezenta
deformari articulare invalidante. Boala afecteaza 85% din cei cu varsta peste
70 de ani.
Simptomele reumatismului degenerativ sunt usoare si boala poate fi
descoperita intamplator, cu ocazia unui examen radiologic. Alteori,
simptomele sunt atat de severe, inca bolnavul nu mai poate efectua nici cele
mai simple activitati.
Principalele boli reumatismale sunt structurate in boli inflamatorii,
respectiv boli sistemice si boli reumatismale degenerative. Printre acestea,
poliartrita reumatoida este una diuntre cele mai frecvente si afecteaza 11,2% din populatie. De curand pentru evidentierea acesteia s-a pus la punct
un test cu ajutorul caruia s-a determinat un anumit tip de anticorpi in sange.
Deocamdata, acest test se efectueaza la Bucuresti, Cluj si Iasi si duce la o
diagnosticare precoce a bolii si, implicit, la instituirea tratamentului adecvat.
Din pacate, intre momentul diagnosticarii si aparitia primelor simptome de
boala, care se manifesta prin dureri, trece foarte mult timp si in acesta
perioada se temporizeaza si instituirea unei terapii adecvate. Terapia ar
trebui sa fie inca de la inceput una agresiva si nu una de incercare cu
antiinflamatoare.
Recent, s-au facut progrese semnificative in cunoasterea bolilor
reumatice, care au deschis perspective terapeutice noi in controlul
simptomatologic, evolutiei si prognosticul acestora.
Exita mai multe medicamente simptomatice care se pot folosi in
reumatism, dar trebuie subliniat faptul ca acestea nu vindeca boala si au
efecte secundare, de aceea este necesar ca acestea sa fie folosite cu prudenta.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) aspirina, indometacin,
diclofenac, ketotifen reduc durerea si inflamatia. Problema este ca, in
general, pentru a se obtine efectul dorit, sunt necesare doze mari, la care apar
efecte secundare nedorite.

50

Tabel medicamete AINS uzuale eliberate in farmacie pe grupe de varsta

Denumire comerciala

Forma farmaceutica
3LUNI-12 ANI

IBUPROFEN
CELECOXIB
KETOPROFEN
DESKETOPROFEN
KETOROLAC
ACID
ACETILSALICILIC

Mod de administrare

13-25 ANI

suspensie,
supozitoare

400800mg

x
x
x
x

x
x
x
x

45-60 ANI

>60 ANI

400-1200mg; combinatii

800-1200mg; combinatii

100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,
500mg

100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,
500mg

25-45 ANI

400-1200mg
100mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,
500mg

CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE
51

Nr. Denumirea
Crt cartii

Autorul

Editura

Farmacoterapie vol. I si II

Prof. Dumitru Dobrescu Medicala

1987

Farmacologie

Prof. Univ.Dr. Docent


Valentin Stroescu

1999

Farmacologie editia I

Prof. Dr. Aurelia NicoletaMedicala


Cristea

Memomed 2010

Prof. Dumitru Dobrescu Minesan si 2009


Universitara

Agenda Medicala

www.elipetromed.ro

www.benessere.ro

www.referate-lucrari.com

B.I.C. All

Medicala
Boala-reumatismaladegenerativa
Bolile-reumatismale

Anul
aparitiei

2002

2005
2009

52