Sunteți pe pagina 1din 53

Romantismul

Definitie:
Romantismul este un curent literar si artistic, aprut in Anglia, Frana si
Germania la sfritul secolului al XVIII-lea i dezvoltat in secolul al XIX-lea,
ca opoziie la clasicism.
Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale, din
traditii folclorice, din istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare
indepartate; sustineau valorile sensibilitatii, ale individului, ale naturii;
incercau sa elibereze creatia artistica de rigiditatea canoanelor si a
conventiilor clasice, dand totodata acces in paginile romanelor, a pieselor
de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau
epoca de dupa Marea Revolutie Franceza din 1789.
Sufletul romantic oscileaza intre contraste: fizic/metafizic, finit/infinit,
ratiune/sentiment, explorand departarile, transcendentul, dincolo de
marginile lumii sensibile.Dupa secolele anterioare de claritate rationala,
idealul estetic se naste acum din cultul misterului, din fantezie sau
pasiunea trairii.
Literatura:
Caracteristici:
-Literatura romantica este marcata de sentimente.
-Se remarca aspiratia spre originalitatea si libertatea formelor .
-Subiectivitatea este accentuat, determinat de primatul sentimentului,
al tririi, de exacerbarea eului poetic.
-Se apreciaza si valorifica specificul national, datinile, credintele, folclorul
national si miturile.
-Predomina tiparul eroului exceptional in situatii exceptionale; condiia
geniului este abordat i din perspectiva filosofic.
-Mediile sociale relevate sunt diverse i contrastante, fiind nfaiate
inclusiv periferia sordid i lumea celor umili.

-Stilul romantic este retoric, exaltat i pitoresc, susinut de antitez,


hiperbol, tirad, n acord cu pasiunile i tririle interioare ale eului poetic
sau cu intensitatea conflictului dintre personaje.
-Romantismul promoveaz n special poezia liric, dar i dramaturgia sau
proza, iar speciile noi sunt:
-speciile lirice favorite sunt:
-meditatia
-elegia
-poemul filosofic
-speciile epice:
-legenda
-balada
-poemul eroic
-nuvela (istorica, fantastica, sentimentala)
-romanul (istoric, de aventuri)

-speciile genului dramatic:


-drama (istorica, romantica)
-melodrama
-Se observ libertatea genurilor i a speciilor, care interfereaz n structuri
hibride : liric i epic, eseu, critic, poem filosofic, teatru poetic etc.
-Limba literar se mbogaete prin valorificarea tuturor registrelor
-popular, regional, arhaic sau limbaj oral.
-Natura este evocat practic devine cadru sugestiv al naratiuniii (peisaj
nocturn, crepuscul misterios, mediu ntunecat, brutal sau idealizat,
deprtari fascinante, vagul exotic, inuturi stranii sau sublim).
-Introduce noi categorii estetice: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul,
feericul;
Teme si motive literare abordate:
-natura

-iubirea
-nostalgia originilor, intoarecerea spre primordialitate si valorificarea
tiparelor mitico-magic
-reveria, meditatia filosofica,, Romantisul insusi este o coborare in
regiunile inconstientului, omul nu poate ramane mult timp in starea de
constienta; el trebuie sa se scufunde din nou in inconstient caci acolo
traieste radacina fiintei sale-A.Beguin
-aspiratia spre absolut, spre desavarsire
-conditia omului de geniu
Manifestari ale literaturii romantice in Europa:
Anglia:
William Blake (1757-1827)a fost un poet si pictor englez.In esenta
nerecunoscuta in timpul vietii sale,opera diversa si profunda a lui William
Blake este astazi considerata esentiala si semnificativa in istoria poeziei
cat si a artelor vizuale.
Opera literar:
1783: Schie poetice ("Poetical Sketches");
1794: Cntecele experinei ("Songs of Experience");
1789: Cartea lui Thel ("The Book of Thel");
1790: Cstoria cerului cu iadul ("The Marriage of Heaven and Hell");
1791: Revoluia francez ("The French Revolution");
1793: Viziunile fiicelor Albionului("Visions of the Daughters of Albion");
1793: America: carte profetic ("America: a Prophecy");
George Gordon Byron (1788-1836) este unul dintre cei mai cunoscui
poeti romantici englezi.Faima Lordului Byron se datoreaz nu numai
operei, ci i vieii sale,trit n extravagan, cu numeroase poveti de
dragoste, datorii, despriri, acuzaii de incest i sodomie. A fost un lider
regional al organizaiei revoluionare Carbonari din Italia n revolta lor
mpotriva Austriei i mai trziu a cltorit pentru a lupta mpotriva turcilor
n Rzboiul de independen al Greciei, fapt pentru care grecii l consider
un erou naional.
Opera:

1809: Barzi englezi i critici scoieni ("English Bards and


ScotchReviewers");
1813:Ghiaurul ("The Giaour");
1813: Mireasa din Abydos ("The Bride of Abydos");
1814:Corsarul ("The Corsair");
1814:Lara ("Lara");
1815:Melodii ebraice ("Hebrew Melodies");
1816:Asediul Corintului ("The Siege of Corinth");
1816:Parisina ("Parisina");
1816:Prizonierul din Chillon ("The Prisoner of Chillon");
1816:Visul ("TheDream");
1816:Prometeu ("Prometheus");
1816: ntuneric ("Darkness");
Samuel Taylor Coleridge (1772-1834) a fost un poet, critic literar , care
a pus bazele micrii romantice n Anglia, fiind de asemenea unul dintre
Lake Poets (Poeii lacului).Este cunoscut n primul rnd pentru poemele
sale The Rime of the Ancient Mariner i KublaKhan, precum i pentru
opera sa major n proz Biographia Literaria.
Opera:
1797:Christabel
1798: Balade lirice("Lyrical Ballads");
1798: Balada btrnului marinar ("Rhyme of the Ancient Mariner");
1816:Hanul Kubla sau o viziune de vis ("Kubla Khan, or, A Vision in a
Dream");
1817: Biografie literar sau nsemnri biografice despre viaa i opiniile
mele literare
("Biographia literaria, or, Biographical Sketches of My Literary Life
andOpinions");
1789: Distrugerea Bastiliei ("The Destruction of the Bastille");
1794: Rsturnarea lui Robespierre ("The Fall of Robespierre").

Mary Shelley (1797-1851) a fost o scriitoare britanic ; este cel mai bine
cunoscut pentru romanul Frankenstein (1818),fiind considerat drept
precursoarea scrierilor tiintifico-fantastice moderne. History of Six Weeks'
Tour through a Part of France, Switzerland, Germany, and Holland, with
Letters Descriptive of a Sail round the Lake of Geneva, and of the Glaciers
of Chamouni .
(1817)Frankenstein; or, The Modern Prometheus
(1818)Mathilda
(1819)Valperga; or, The Life and Adventures of Castruccio, Prince of Lucca
(1823)Posthumous Poems of Percy Bysshe Shelley
(1824)The Last Man
(1826)The Fortunes of Perkin Warbeck
(1830)Lodore

William Woodsworth a fost un poet englez din prima perioad


romantismului. mpreun cuColeridge i Southey aparine de aazis
"coal a lacurilor" , Wordsworth fiind cel mai vrstnic dintre poeii acestui
grup.
Opere:
An Evening Walk" (Plimbare de sear",1793)
Descriptive Sketches" (Schie descriptive",1793)
Lyrical Ballads" (Balade lirice",1798)
Lucy Poems" (1799)
To the Cuckoo" (Cucului",1804-1807)
Ode on the Intimations of Immortality from Recollections of Early
Childhood"

(Od nelegerii nemuririi din amintirile fragedei copilrii" 1802-1807)

REPREZENTANTI DIN GERMANIA

Novalis (poet): ,,Imnuri catre noapte;

Novalis (pe numele adevrat Friedrich Leopold von Hardenberg) (n. 2 mai
1772 - d. 25 martie 1801) a fost unul dintre cei mai mari poei i prozatori
germani, considerat cel mai de seam reprezentant al Cercului
romanticilor de la Jena. Influenat de Fichte, cruia i-a fost discipol, cultiv
idealismul magic i extazul mistic.

E.T.A. Hoffmann (autor de proza fantastica): ,,Ulciorul de aur,


,,Spargatorul de nuci;
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm
Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai trziu de ctre autor, din
admiraie pentru Mozart a fost un scriitor, compozitor i pictor romantic
german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad d. 25 iulie 1822 la Berlin).
Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic i
al basmului cult. Datorit pregtirii muzicale el a activat i ca libretist,
teoretician i critic muzical. Unele dintre cele mai celebre poveti i
povestiri ale sale sunt Piticu zis i Cinabru, Sprgtorul de nuci, Elixirele
diavolului, Urciorul de aur i Domnioara de Scudery.

Heinrich Heine (poet): vol. ,,Cartea cantecelor.

Christian Johann Heinrich Heine (numele la natere Harry Heine), (n. 13


decembrie 1797, Dsseldorf d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet i
prozator german.

A fost unul dintre cei mai semnificativi poei germani i reprezentant de


seam al liricii romantice universale. Lirica sa reflexiv este marcat de o
original subiectivitate, fiind subordonat deopotriv fanteziei i reveriei
romantice, dar i nclinaiei ctre ironie, autoparodie i umor. A exercitat o
puternic influen asupra literaturii germane.

REPREZENTANTI DIN FRANTA

Alphons de Lamartine - ,,Meditatii poetice;

Alphonse de Lamartine (numele complet Alphonse Marie Louise Prat de


Lamartine) (n. 21 octombrie 1790 n Mcon - d. 28 februarie 1869 n Paris)
a fost un poet, scriitor i politician francez. n 1829 a devenit membru al
Academiei franceze.
Alturi de Victor Hugo i de Alfred de Vigny, a fost unul dintre iniiatorii
poeziei romantice franceze.
A scris o poezie a emoiilor delicate, spiritualizate, remarcabil prin lirismul
melancolic i contemplativ, datorat aspiraiei nostalgice ctre timpul
trecut, retrirea elegiac a iubirii, consonana dintre natur i starea
sufleteasc a eului liric.

Victor Hugo poet: ,,Ode, ,, Balade

Victor-Marie Hugo a fost al treilea i ultimul fiu al lui Joseph Lopold


Sigisbert Hugo (17731828) i Sophie Trbuchet (1772-1821). S-a nscut
n anul 1802 la Besanon n regiunea Franche-Comt. Dei a locuit n
Frana, cea mai mare parte a vieii lui, din 1851 pn n 1870 a fost exilat
i a locuit n Belgia, n Jersey i Guernsey. Copilria lui Victor Hugo a fost
marcat de o serie de evenimente deosebite: cderea i revenirea Primei
Republici i apariia primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a
proclamat mprat la doar 2 ani dup ce Victor Hugo s-a nscut iar pn ca
el s mplineasc 18 ani, monarhia burbon a fost restaurat.
- prozator: ,,Mizerabilii
- dramaturg: ,,Hernani, ,,Ruy Blas

REPREZENTANTI DIN RUSIA

Aleksandr Sergheevici Puskin

Alexandr Sergheevici Pukin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie,


S.V. 29 ianuarie, 1837) este un poet i dramaturg clasic rus din perioada
romantic, considerat a fi cel mai mare poet rus i fondatorul literaturii
ruse moderne. Pukin a fost iniiatorul folosirii dialectului local n poeziile i
piesele sale, crend un stil propriu de amestec al naraiunii cu teatrul, idila
i satiraasociate cu literatura rus i influennd major scriitorii rui care
i-au urmat.
roman: ,,Fata capitanului
- nuvela: ,,Dama de pica

- drama istorica: ,,Boris Godunov


- poeme: ,,Rislan si Ludmila

ROMANIA

n literatura romn, romantismul se face simit prin intermediul scriitorilor


paoptiti (Ion Heliade Rdulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri,
Alecu Russo .a.). Influenele curentului persist mult timp dup declinul
su n culturile vest-europene, atingnd punctul culminant n opera lui
Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
ncadrare
Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la romni n
condiii tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai crui autori
aveau nalte poziii sociale ), existena sa se nscrie ntr-un complex stilistic
alturi clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaser n
rile Romne). Cu toate c un asemenea conglomerat are la baz
doctrine contradictorii, existena acestor elemente se reflect n scrierile
unor autori ai aceleiai perioade sau chiar n opera unui singur autor cea
mai elocvent poziie n acest sens i aparine lui Mihai Eminescu.
Romantismul s-a manifestat n literatura romn n trei etape:

preromantismul (cunoscut i ca romantism al scriitorilor paoptiti sau


de tip Bidermaier)
caracterizeaz gustul omului mediu, al burghezului
domestic, ideizant, idilic, conservator
cultiv comfortul spiritual, pasiunile temperate, plcerile simple
creaiile sunt, n mare majoritate, mediocre; este perioada imitrii
literaturii romantice din Europa de Vest, n special Frana
reprezentani: Costache Negruzzi, Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri,
Dimitrie Bolintineanu
romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism nalt)
dimensiunea cosmic e dezvoltat pn la exces

misticism, ocultism
pasiuni nflcrate
capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
reprezentant unic: Mihai Eminescu impactul creaiei sale asupra autorilor
ce i-au urmat este incomparabil mai mare dect acela a oricrui alt
romantic din spaiul romnesc
romantismul posteminescian
reactualizeaz teme i mijloace clasice i romantice, conferindu-le o nou
for expresiv
marcheaz reaciile lumii literare romneti la depirea apogeului de
creaie pentru Eminescu, sprijinind apariia multor epigoni ce nu s-au
impus, dar i a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de
romantism, impregnndu-le cu elemente de expresie aparinnd
simbolismului, semntorismului etc.
reprezentani: George Cobuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski,
Barbu tefnescu Delavrancea

Specii abordate:
Romantismul cultiv o serie larg de specii literare, cuprinznd:
elegia Elegia este un poem liric al crui ton e adesea tandru, trist i
melancolic. n secolul al XV-lea, elegia tindea s dobndeasc un caracter
filozofic. Exemple de autori de elegii: Tibul, Ovidiu, Goethe, Aleksandr
Pukin etc. ("Miezul nopei" de Grigore Alexandrescu, "O fat tnr pe
patul morii" de Dimitrie Bolintineanu)
Pastelul este un termen provenit din limba german semnificnd pictura
cu creioane moi. De la pictura n pastel termenul s-a extins n literatur,
definind delicateea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile Alecsandri creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar n
literatura romn
epopeea: Epopeea este un poem epic de mari dimensiuni, n versuri, n
care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur
personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor, dominate adesea
aciuni cu totul ieite din comun care se petrec n locuri stranii i
deprtate, personaje extraordinare i/sau supranaturale. Cuvntul epopee

provine din cuvntul epos semnificnd o producie epic de mare


amploare.
epopeea istoric ("Mihaiada" de Ion Heliade-Rdulescu)
epopeea cosmogonic ("Anatolida" de I. Heliade-Rdulescu)
epistola Specie literar n versuri aparinnd poeziei didactice, n care se
trateaz un subiect filosofic, moral, artistic etc. sub form de scrisoare.
("Epistol domnului Iancu Vcrescu" de Grigore Alexandrescu)
oda este un poem cntat la vechii greci. La moderni, poem liric de nalt
inspiraie, compus din strofe simetrice. Asemenea cntecelor corului, oda
avea o compoziie triagic. (exemple Victor Hugo, Pukin) ("Od lui
Schiller" de I. Heliade-Rdulescu)

balada:
este o specie a genului epic nfindu-se ca un amplu poem narativ, fr
a exclude i unele accente lirice, unde, n general, se proiecteaz un
eveniment eroic, avnd protagoniti, fie din timpuri istorice, fie din vremuri
legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediat.
balada istoric ("Muma lui tefan cel Mare" de D. Bolintineanu)
balada fantastic ("Mihnea i baba" de D. Bolintineanu)
meditaia este o specie a genului liric n versuri n care e descris un
fenomen din natur ale crui concluzii devin valabile i pentru oameni.
(exemple Grigore Alexandrescu, "Meditaie", Mihai Eminescu) ("Umbra lui
Mircea la Cozia" de G. Alexandrescu)
satira Scriere n versuri sau n proz n care sunt criticate defecte morale
ale oamenilor sau aspecte negative ale societii, cu intenii moralizatoare
(exemple Grigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu") ("Satir. Duhului
meu" de G. Alexandrescu)
fabula Fabula este o scurt povestire alegoric, care aparine genului
epic, de obicei n versuri, n care autorul, personificnd animalele,
plantele, fenomenele naturii i lucrurile; satirizeaz anumite naravuri,
deprinderi, mentaliti sau greeli cu scopul de a le ndrepta. Ea are
urmtoarea structur: povestirea propriu-zis i moral. Figura de stil
folosit de obicei este personificarea.Fabula are 2 caractere:caracter satiric
i caracter moralizator.
("Toporul i pdurea", "Cinele i celul" de G. Alexandrescu)

Perioada paoptist (1830-1860) este o epoc de afirmare a literaturii


naionale, n preajma Revoluiei de la 1848. Perioada se caracterizeaz
printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt
revoluionar, de emancipare social i naional, de militare pentru
realizarea Unirii. Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape
care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser
succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i
jumtate.
Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului
european i parcurge un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830,
care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, este de
remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaa la
drama Cromwell, de Victor Hugo, n 1827) i articolul-program Introducie,
publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai epocii asimileaz
rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu
particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia literar.
Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena
curentelor literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n
aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism,
clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice,
au ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent
i natura - coordonat a sufletului romnesc, au valorificat literatura
popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie,
aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale
scriitorilor paoptiti.
Poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se
mbin trsturi ale mai multor specii.
n poezie evocarea trecutului istoric dobndete un larg orizont, o
diversificare tematic.Se cnt, nainte de toate, ruinele vechilor ceti de
scaun ale vitejilor voievozi romni, vzute ca mrturii ale unui trecut de
glorie i care servesc drept pilde date prezentului n scopul renvierii i
perpeturii faptelor de vitejie i eroism ale strbunilor.
Cei mai muli dintre scriitorii paoptiti au aderat la idealurile Revoluiei de
la 1848, fiind animai i de elurile Marei Uniri. Participani direct la viaa
social-politic, paoptitii au creat opere literare cu un pronunat caracter
patriotic i militant, inspirndu-se din trecutul istoric, din lupta pentru
eliberare social si unitate naional. Satirizarea viciilor ornduirii feudale
i evocarea realitii sociale constituie o alt caracteristic a literaturii

paoptiste. Reprezentani: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Anton


Pann, Vasile Carlova, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Cazar
Bolliac.
Ca orientare literara, in cuprinsul literaturii pasoptiste predomina
romantismul care va atinge apogeul abia cu M. Eminescu, considerat
ultimul mare romantic european. Dar elemente romantice sunt detectabile
inca in poezia lui Al. Hrisoverghi, V. Carlova, I. Heliade-Radulescu, adica in
opera celor care au cultivat motivul ruinelor si al mormintelor, tema
trecerii timpului, solitudinea si peisajul nocturn. In aceasta ipostaza
romantismul se va imbina cu iluminismul si clasicismul. Grigore
Alexandrescu, de exemplu, este un scriitor clasic prin cultivarea unor
specii literare apartinand acestui curent, fabula, satira, epistola, dar si un
scriitor romantic, prin elegie, prin meditatia istorica, prin cultul trecutului.
Totodata, insa, elementele romantice se vor prelungi si in epoca posteminesciana, coexistand cu elementele samanatoriste si simboliste. In
acest context, ideea specificului national in cultura si arta, anuntata de
Dacia literara, va fi preluata de revista Samanatorul, la inceputul secolului
al XX-lea, care va promova o literatura inspirata din realitatile nationale, in
pofida orientarilor moderniste ale epocii.
Vasile Crlova (n. 4 februarie 1809, Buzu - d. 18 septembrie 1831,
Craiova) a fost un poet i ofier romn, care dei a scris doar cinci poezii a
intrat n Istoria literaturii romne a lui George Clinescu i a introdus n
literatura romn faimoasa tem a preromantismului european.
Cel dintai poet modern roman, cantaret romantic al vestigiilor
istorice este V. Carlova. Versurile din Ruinurile Targovistii transmit
admiratie si incredere in faptele istorice, aduse in contemporanitate,
pentru valoarea lor exemplara. Poezia lui V.Carlova anunta acea atmosfera
sufleteasca ce avea sa marcheze poetii din prima jumatate a secolului al
XIX-lea.
Reflectarea istoriei nationale in poezia de la 1840 urmeaza stilistic
doua linii: una lirica, in centrul careia se afla simbolul ruinelor, si alta
epica, ce renaste scene si subiecte istorice, mai mult sau mai putin
veridice, demne de urmat. Uneori, ca in cazul lui C. Stamati, poezia de
inspiratie istorica imbina aspectul liric cu cel epic. E important sa retinem
ca anume ultimele doua tipuri de poezie, adica cel epic si epicoliric, vor
servi numeroaselor incercari ale pasoptistilor de creare a unei epopei
nationale, specie in care clasicismul se imbina organic cu romantismul.
Sunt cunoscute cinci poezii ale sale: "Pastorul intristat",
"Rugaciune", "Ruinurile Targovistii", "Inserare", "Oda ostasilor romani".
Poezia lui Carlova oscileaza intre clasicism si romantism, receptand

simultan influentele literare in epoca ale celor doua curente si facand


trecerea de la poezia "micului clasicism" la o lirica aflata sub puternica
inraurire a lui Lamartine, din "Meditations poetiques" si "Harmonies
poetiques et religieuses". "Ruinurile Targovistii" este o poezie neoanacreontica, scrisa sub influenta poeziei ruinelor a lui Volney, n timp ce
"nserarea" reia tema lamartinian a noptilor romantice, fiind o elegie in
care apar sentimente profunde, precum tristetea nedefinita, sensibilitatea
data de tabloul nocturn, de maretia cadrului cosmic. Incearca sa traduca
"Zaire", de Voltaire, si "Hero si Leandru", de Musaibs, dar traducerile s-au
pierdut.
Ruinurile Targovistei de Vasile Carlova este o meditatie pe tema
ruinelor . Poezia incepe printr-o invocatie in care se concentreaza trecutul
si prezentul, admiratia si regretul. n partea a doua, motivul timpului
distrugator confera meditatiei note elegiace.

Spre deosebire de semnificatia temei ruinelor in literatura


occidentala, unde cea care emotioneaza in ruine este imaginea timpului
care trece si macina infaptuirile omului, in literatura romana se remarca
mai ales valoarea instructiva a ruinelor.,aceasta afirmatie fiind valabila
pentru toti cantaretii ruinelor din aceasta epoca: Gr. Alexandrescu, I.
Heliade-Radulescu, D. Bolintineanu (in una din putinele sale poezii cu
aceasta tema: Ruinele cetatii lui Tepes), Al. Hrisoverghi s.a. Astfel, tema
preromantica a ruinelor, cu motivele melancoliei, evocarii istoriei si,
implicit, a scurgerii timpului, in literatura romana este convertita treptat in
noi intelesuri pe care aceasta le capata in conditiile unei atmosfere de
avant revolutionar, de optimism politic general. Melancolia fireasca pe
care o trezesc orice vestigii ale trecutului devine un element secundar,
care cedeaza prim-planul sentimentului mandriei de a fi urmasii unor atat
de gloriosi strabuni. Romantismul european de tip depresiv, strabatut de
nostalgie pentru un trecut ireversibil, apare doar ca o etapa in drumul
creator al unor scriitori romani, depasita fiind odata cu maturizarea lor
literara. Nota intima, melancolica si induiosatoare va aparea partial dupa
infrangerea revolutiei de la 1848, dar fara ca aceasta sa alunece in
disperare si pesimism atotcuprinzator. Asadar, motivul ruinelor in poezia
pasoptista se situeaza in temei pe linia unui lirism de tip meditativ, dar
combativ.

Andrei Mureanu (n. 16 noiembrie 1816 - d. 12 octombrie 1863) a


fost un poet i revoluionar romn din Transilvania.
S-a nscut n Bistria, ntr-o familie de rani. A studiat filozofia i
teologia la Blaj, a fost profesor la Braov ncepnd cu 1838. A nceput s
publice poezie n revista "Foaia pentru minte, inim i literatur".
A fost printre conductorii revoluiei din 1848, participnd n
delegaia Braovului la ntrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul su "Un
rsunet", scris la Braov pe melodia anonim a unui vechi imn religios (Din
snul maicii mele) , a devenit imn revoluionar - a fost numit de Nicolae
Blcescu "Marseilleza romnilor". Din 1990, el a devenit imnul Romniei.
Dup revoluia din 1848, Mureanu a muncit ca traductor la Sibiu, a
publicat n revista "Telegraful Romn", operele sale avnd tent patriotic
i de protest social. n 1862, poeziile sale au fost adunate ntr-un volum.
Avnd snatatea precar a murit n Braov n 1863.
Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se
observa in poezia "Un rasunet" a lui Andrei Murean sau "Anul 1840" a lui
Gh. Alexandrescu.
Poezia Un rsunet cunoscut sub numele Deteapt-te, romne!
reprezint culmea creaiei poetice a lui Andrei Mureanu

Ion Heliade-Rdulescu - (n. 6 ianuarie 1802, Trgovite - d. 27 aprilie


1872, Bucureti) a fost un scriitor, filolog i om politic romn, membru
fondator al Academiei Romne i primul su preedinte, considerat cel mai
important ctitor din cultura romn prepaoptist.
Dup obiceiul i in spiritul vremii, Ion Heliade Rdulescu nvaa limba
greac , nainte de a nvaa s citeasc romnete, din istoria pentru
nceputul romnilor n Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, n
Moldova).
Scriitorul cel mai caracteristic pentru evolutia culturii romane in prima
jumatate a secolului al XIX-lea este Ion Heliade-Radulescu. Cel dintai ziar
care avea sa dureze apare sub conducerea lui I. H. Radulescu si a lui
Constantin Moroiu in 1829 la Bucuresti i este intitulat Curierul romanesc .
In tot cursul existentei, ziarul se bucura de conducerea efectiva a lui
Heliade.
In poezia epica, Heliade a incercat balada fantastica Sburatorul, epopeea
eroica Mihaida si epopeea cosmogonica Anatolida sau Omul si fortele.
Balada Sburatorului, publicata in volumul al IV-lea al Curierului de ambe

sexe si in Curierul romanesc din 1844 este dedicata doamnei Anicuta


Manu. Socotita in general cea mai reusita poezie a lui Heliade, ea se
caracterizeaza deopotriva prin intelegerea psihologiei personajului, prin
nazuinta de a reda atmosfera de lunatism in care se consuma faptele si
prin stapanirea tehnica a intregului material. Momentul initial aduce
marturia incarcata de framantare sufleteasca a tinerei fete, a carei sete de
iubire se consuma orb, fara obiective externe.
S-a remarcat ca n Sburatorul se resimte influenta poeziei safice si
pentru cine are in vedere violenta pasiunii tinerei fete apare cu totul
justificata. Cu exceptia primei strofe, toata partea a doua a baladei
desfasoara descrierea unui cadru din natura. Peste versurile lui Heliade
pluteste nelinistea patrunsa de fiorii tragismului ce imbraca poezia in
intregul ei. Se resimte in finalul partii a doua o senzatie de impacare, dar
aceasta, care prin atmosfera ei de incantatie si lunatism face trecerea la
momentul fantastic al baladei, vibreaza oarecum tristetea resemnata a
celui din urma impacarii, a marii impacari. Finalul pluteste in fantastic si,
prin notele pe care se desfasoara, se leaga puternic de mitologia populara

Grigore Alexandrescu (n. 1810 d. 1885) a fost socotit vreme indelungata


drept un precursor al meditatiei eminesciene. Si prin anumite trasaturi ale
operei sale, el povesteste intr-adevar pe marele cantaret al Nirvanei.

Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia", alaturi de "Memorialul de


calatorie", se constituie ca efect al unei calatorii de tip romantic (cum se
practica in Europa vremii de catre multi scriitori) pe la manastiri de pe
valea Oltului, poetul dand expresie estetica dezideratelor curentului impus
de "Dacia literara": inspiratia din evenimente ale istoriei nationale,
valorificarea traditiilor, orientarea catre prezent, pentfu emancipare
sociala si nationala, a experientei trecutului. Scriitorul afirma, de altfel, in
prefata volumului de "Poezii" din 1847, acest credo poetic devenit ideal
estetic: "Eu sunt din numarul acelora care cred ca poezia, pe i langa
neaparata conditie de a placea, conditie a existentei sale, este datoare sa
exprime [trebuintele societatii si sa destepte simtaminte frumoase si
nobile, care inalta sufletul prin idei jmorale si divine, pana la viitorul
nemarginit si in anii veciniei."

Umbra lui Mircea. La Cozia este o evocare cu accente de oda


inchinata personalitatii lui Mircea cel Batran si o condamnare a prezentului
strabatuta de suflul rationalist al ideii victoriei prin arte.
Poezia incepe solemn, in versuri ample, cu o descriere romantica a
inserarii in preajma manastirii Cozia, in care "cortina se ridica peste
medievalisme fantastice". (G. Calinescu). Personificarea valurilor Oltului
("S-ale valurilor mandre generatii spumegate") este o sugestie
heracliteana2 a curgerii marelui Timp; aliteratia vocalei "w" creeaza o nota
de infiorare lugubra. Atmosfera de mister din strofa a II-a pregateste
aparitia fantomei lui Mircea, infatisata intr-o miscare ampla, solemna,
nascatoare de fiori: "Este ceasul nalucirei: un mormant se desvaleste/ O
fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc.../ Iese... vine catre tarmuri...
sta... in preajma ei priveste.../ Raul inapoi se trage. Muntii varful isi
clatesc". In antiteza cu prezentul marunt, veacurile trecute sunt "... vremi
de fapte stralucite/ insa triste si amare" prin necontenitele razboaie;
meditatia pe tema razboiului se conjuga cu speranta unor timpuri viitoare
in care se va instaura Ratiunea universala: "Prin stiinte si prin arte natiile
infratite/ in gandire si in pace drumul slavei il gasesc".
Poezia este o meditatie romantica pe tema istorica, bazata pe un
mecanism simplu al evocarii: impresia puternica a locurilor dezvolta viziuni
poetice care dobandesc reprezentare onirica si transfigurari legendare.
Acelasi cadru natural, imaginea Oltului, devenit de altfel motiv literar,
aproape mit, in lirica romaneasca, este surprins in doua ipostaze artistice:
descriere proza in jurnalul de calatorie si meditatie poetica in versuri. in
"Memorialul de calatorie" intalnim, ca in artele plastice, numai schita
cadrului, o descriere lirica a curgerii apei si a miscarii valurilor, fara
conotatii legendare: "Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si
tacerea misterioasa ce domnea imprejur predispunea sufletul la cugetarile
melancolice care ne coprinsesera...". in apropierea manastirii Cozia, poetul
simte insa legatura cu trecutul, puternica presiune a faptelor istorice care
isi cer dreptul la evocare: "...numele fondatorului desteapta suveniruri
marete nutrite inca de zgomotul valurilor care uda inaltele ziduri si se
inchina, in treacat, taranii eroilor."

Antiteza se ilustreaza intre acele "vremi de fapte stralucite" si prezentul


caracterizat prin "slaba-ne masura", prin incapacitatea de actiune
meliorista si mai ales prin persistenta conflictelor, a razboiului, "bici
groaznec, care moartea il iubeste", trezind spiritul critic al poetului, care,
in vremurile moderne, vede solutii iluministe de ameliorare sociala: "Prin

stiinte si prin arte natiile infratite/ in gandire si in pace drumul slavei il


gasesc".
Poezia se incheie simetric, printr-o gradatie inversa a fenomenelor
epifanice; iluzia poetului se incheie, poarta spre trecut se inchide, "umbra
intra in mormant", peisajul redevenind identic celui initial, linia melodica a
versurilor redand numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: ; "Si-ale
valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta
il izbesc".
Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate,
adresarea directa: "Sarutare, umbra veche!", intoarcerea graduala in
trecut presupunand o conjugare a tuturor fortelor naturale, trezite la viata
de sonurile inalte ale aparitiei. Asistam la o invazie treptata a elementelor
fantastice, ale lumii transcendente: este "ceasul nalucirei", noaptea este
personificata, "iese", "-mpresoara", chipurile negre "se cobor", "se misca",
muschiul de pe zid, nordul enigmatic si mitic al crepusculului, se infioara.
Folosirea prezentului etern al verbelor, personificarea ampla, a Dunarii, a
marii, a raurilor si a dealurilor, nu fac decat sa creeze atmosfera unui
cadru natural fantastic, marginit de spiritele strabunilor, pazitori ai faptelor
marete ale istoriei.

Dimitrie Bolintineanu (n. 1819 d. 1872)


Macedonia a dat literaturii romane inca de la inceput o contributie
eminenta. Dimitrie Bolintineanu era fiul cutavlahului Enache Cosmad din
Ohridaiar, mama sa era munteanca din Bolintin.
Legendele au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lor
focos si prin strania lor muzica. Bolintineanu ramane si azi un poet
fragmentar remarcabil .El este intaiul versificator roman cu intuitia valorii
acustice a cuvantului, care cauta cuvantul dincolo de marginile lui
nationale si face din vers o singura arie. Bolintineanu e auditiv si mecanic
si asta duce mai aproape de poezia moderna. Are un foentism studiat care
traduce ideea poetica direct, fara asociatiuni. Vestitele versuri un orologiu
suna noaptea jumatate/ In castel in poarta oare cine bate sunt, daca
aungam nedreapta deriziune cu care au fost stigmatizate, foarte bune
versuri. Sincoparea cuvantuluiorologii spre a suna mai rotacizant,
terminatiunile nutronomice tate-bate, intrebarea obosita ce indica
neasteptarea nici unui element turburator dau randurilor o cadenta de
masinarie care vine din fanetismul psihic, nu din ritmica exterioara a
stihurilor

Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, Bucureti - d. 25


februarie 1881) a fost unul dintre fruntaii revoluiei din 1848, poet liric
protestatar, promotor al studiilor arheologice i gazetar romn.

In proza naratia alterneaza cu descrierea de peisaj, dupa modelul


clasic, constituind unul din aspectele specifice ale receptarii naturii in
cadrul romantismului pasoptist. De altfel, raportarea concomitenta la cele
doua elemente, peisajul si istoria, indisolubil legate unul de altul, devine
caracteristica pentru o buna parte din lucrarile in proza ale scriitorilor
pasoptisti, in special pentru proza de calatorie. Spre exemplu, digresiunile,
comentariile asupra diverselor personaje si situatii istorice, cu
numeroasele citate si indicarea stiintifica a sursei, ocupa un loc imens in
notele de calatorie ale lui D. Bolintineanu. Dar frecventa uneori batatoare
la ochi a referintelor istorice incluse sau asociate descrierilor de natura nu
ne surprinde, intr-o perioada ca aceea a pasoptistilor, caci dincolo de
valorile intrinseci ale peisajului, ale sentimentelor asociate acestuia,
descrierea naturii meleagurilor natale implica unele valori social-patriotice,
usor depistabile, expresie a insasi angajarii autorilor lor sub semnul marilor
evenimente ale epocii. E vorba de un stil al participarii la istorie, o forma
exemplara a patriotismului . Astfel, spiritul pasoptist si-a pus si aici
pecetea.
Al. Russo inaugureaza in literatura romana poemul in proza. Acesta se
adreseaza generatiei sale, pentru a atrage atentia asupra meleagurilor
patriei, asociand frumusetile naturii marturiilor unei istorii stravechi.
De altfel, pasoptistii valorifica istoria si legenda nu atat (sau nu
numai) pentru pitorescul ei, cat pentru rezonanta ei patriotica, in
conformitate cu directiva Daciei literare.

Alecu Russo (n. 17 martie 1819, Chiinu d. 5 februarie 1859) a


fost poet, prozator, eseist, memorialist i critic literar romn (originar din
Basarabia), ideolog al generaiei de la 1848. Este autorul volumului
Cntarea Romniei, tiprit anonim. Fr a revendica vreodat explicit

aceast oper, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de


paternitate literar din istoria literaturii romne.
Alecu Russo inaugureaza in literatura romana poemul in proza.
Acesta se adreseaza generatiei sale, pentru a atrage atentia asupra
meleagurilor patriei, asociand frumusetile naturii marturiilor unei istorii
stravechi.
Alecu Russo este cunoscut in literatura romana mai ales prin poemul
Cantarea Romniei . Aceasta este o descriere literara, avand notele
specifice acesteia. In primul rand, modul de expunere dominant este
descrierea prin care autorul zugraveste frumusetile patriei, procedand la o
privire panoramica de ansamblu asupra peisajului tarii. De aceea, are
deopotriva in vedere dealurile, padurile, dumbravile, cerul senin, muntii,
raurile si campurile. Toate aceste elemente sunt privite intr-o stransa
legatura, caci padurile si dumbravile stau spanzurate de coastele
dealurilor", iar raurile, ca braie pestrite, ocolesc campurile".
Toate
elementele acestui incantator tablou farmeca deopotriva in timpul noptii si
al zilei prin armonie sonora si prin colorit (noptile tale incanta auzul, ziua
farmeca vazutul").
In al doilea rand, ca in orice descriere literara, apar exprimate
sentimentele autorului, dragostea si admiratia sa fata de frumusetile
patriei fiind neretinute, deosebit de puternice. in final isi face loc
sentimentul de compasiune pentru destinul crud, aspru al tarii, in antiteza
cu minunatiile naturii: Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra
mea tara?..."
O alta trasatura a descrierii, prezenta in acest fragment, este in al
treilea rand, prezenta imaginilor artistice realizate printr-un limbaj poetic
adecvat. Predominante sunt imaginile vizuale prin care sunt prezentate
frumusetea padurilor, verdele dealurilor, seninul cerului, semetia muntilor
sau cursurile unduioase ale raurilor. Toate aceste imagini sunt realizate
prin intermediul unor epitete (padurile si dumbravile spanzurate", se
inalta trufasi", limpede si senin cerul" etc.) sau al unei comparatii
(raurile, ca braie pestrite"). Lor li se adauga personificarea tarii careia
poetul i se adreseaza direct (mandra mea tara"), inversiunile prin care se
insista asupra aspectului edenic al naturii romanesti (verzi sunt dealurile",
frumoase padurile", limpede senin cerul" etc.) sau enu-meratiile
(dealurile, padurile si dumbravile, cerul, muntii, raurile, campurile").
In felul acesta se accentueaza lirismul textului care, in final, atinge cote
maxime prin interogatia retorica Pentru ce zambetul tau e asa de amar,
mandra mea tara?..." care contine si invocarea adresata tarii.

Tocmai prin acest lirism si prin limbajul poetic folosit fragmentul dat
isi intregeste celelalte note caracteristice unei descrieri literare.

Nicolae Blcescu (n. 29 iunie 1819 - d. 29 noiembrie 1852) a fost un


istoric, scriitor i revoluionar romn.

Titlul, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul, dat de Balcescu


lucrarii, arata ca "el a conceput-o ca o etapa a istoriei poporului, iar nu ca
un capitol de istorie biografica". Paginile cartii sunt pline de admiratie
pentru lupta eroica a romanilor pentru apararea tarii si eliberarea ei de sub
jugul turcesc, lupta reluata sub conducerea lui Mihai Viteazul. "Glorioasa
campanie" din iarna anului 1595 el o socoteste de aceea "fara asemanare
in istoria luntii", iar pe romani ca pe "niste uriasi"..
Publicata in volum abia dupa douazeci si cinci de ani de la moartea
lui Balcescu, deci in 1877, de catre Alexan dru Odobescu, aceasta lucrare
a fost salutata cu entuziasm de Minai Eminescu, in articolul Balcescu si
urmasii sai; iar istoricul A. D. Xenopol, in conditiile cresterii avantului
patriotic pentru cucerirea independentei nationale, scria in revista
Convorbiri literare: "Pentru noi, romanii, meritul literar al scrierii lui
Balcescu este foarte mare... Cugetarile inalte si drepte care dau viata si
interes la fiecare pas povestirii sale; colorile cele vii sub care infatiseaza
intamplari si care te fac sa crezi ca le-ai vazut candva (...), patriotismul
inflacarat (..,), o limba curata; (...) toate aceste insusiri fac din Istoria Iui
Mihai-Voda Viteazul un cap-de-opera in limba romana".
Istoria romanilor supt Mihai Voievod Viteazul, cea mai intinsa si mai
insemnata dintre operele istorice ale lui Nicolae Balcescu, isi are geneza in
crezul politic al revolutio-narului de la 1848, care vedea in bravul domnitor
Mihai Viteazul, cel ce s-a intitulat intr-adevar "Domnul Tarii Romanesti, al
Ardealului si a toata Tara Moldovei" - un simbol al ideii de unire. Sunt de
aceea impresionante, in aceasta opera, adancimea si vigoarea simtirii,
avantul si generozitatea ce au inspirat-o. Se stie, de pilda, ca autorul a
oscilat, in procesul elaborarii lucrarii, intre a-i da caracter de opera
stiintifica sau a-i imprima patos de poem eroic. Rezultatul a fost o
veritabila creatie artistica ale carei mijloace stau intr-o stransa legatura cu
pozitiile autorului: de istoric, de cugetator si de revolutionar. Opera sa va
evoca artistic faptele din trecut, avand o minutioasa baza documentara,
deci stiintifica, in centrul admiratiei lui Balcescu sta marea actiune a lui
Mihai Viteazul pentru a fi realizat "unitatea nationala", cum intituleaza el
cartea a IV-a. Statul infaptuit de viteazul voievod, in urma actiunilor

intreprinse pentru stapanirea Transilvaniei (1599) si a Moldovei (1600) este


considerat, de Balcescu, o expresie a unitatii nationale; el a rezultat din
nazuinta poporului "d-a se mantui de sub stapanirea strainilor", adica a
dominatiilor straine. Asadar, cartea a IV-a, Unitatea nationala, (aprilie 1599
- iunie 1600), trateaza evenimentele care l-au ridicat pe viteazul domn in
culmea gloriei sale, iar pe romani i-a strans, pentru prima data, intr-un stat
national unitar.
Fragmentul (intitulat impropriu Ardealul) face parte din cartea a IV-a,
Unitatea nationala, constituind chiar inceputul acesteia. Sunt evidente, in
toata aceasta parte, iuflul patriotic, patosul dublat de argumente
stiintifice, cu care Balcescu dovedeste continuitatea poporului roman pe
aceste meleaguri, justificand astfel, din punct de vsdere politic, actiunea
lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Ardealului, care este un pamant
romanesc.
Prin paleta bogata de procedee artistice din fragmentul Ardealul,
autorul a urmarii convingerea cititorilor, si prin maiestria argumentatiei,
dar si prin frumusetea stilului si a limbii. Este vorba de stilul retoric,
specific scriitorilor romantici pasoptisti, deci si lui Nicolae Balcescu. Este
stilul caracterizat prin elocventa, adica prin arta de a vorbi frumos,
emotionand si convingand in acelasi timp, ceea ce autorul a izbutit cu
prisosinta. Un ultim argument, in -sprijinul celor afirmate, este fraza lui
Balcescu. Sa observam ca aceasta este ampla, cu perioade, fara sa fie
intortocheata; subordonatele intercalate (minus atributivele) sunt evitate
in general, tocmai pentru a da actiunii cursivitate si dinamism, iar imaginii,
putere de evocare. Sa exemplificam prin fraza: "Un brau de munti
ocoleste precum zidul o cetate, toata aceasta tara, / si dintr-insul, ici-colea,
se desfac, intinzandu-se pana in centrul ei, ca niste valuri proptitoare, mai
multe siruri de dealuri nalte si frumoase, marete pedestaluri inverzite,
/care varsa urmele lor de zapada peste vai si peste lunci"/". Au rezultat trei
propozitii, din care primele doua sunt principale, in raport de coordonare,
iar a treia este subordonata atributiva.
Limba operei lui Balcescu are atributele limbii literare. Ea nu este
incarcata de arhaisme; unele cuvinte par invechite astazi, dar, in vremea
aceea, aveau putere de circulatie, de exemplu "ziduri proptitoare",
"spaimanteaza", "cap d-opera" pentru "capodopera"; "pre" este pastrat in
limba poporului si-n limba cronicilor, Balcescu il foloseste si el asociind
constructiile vechi cu termenii moderni, adaptand neologismele la spiritul
limbii: "armonizand impreuna", "se pravalesc in cataracte" (termenul
insemnand cascada, cadere naturala de apa).
Prin toate aceste procedee, Istoria romanilor supt Mihai Viteazul este
o capodopera a literaturii noastre din secolul al XlX-lea, iar N. Balcescu,

unul dintre artistii desavarsiti din epoca sa, este "un mesianic pozitiv",
cum il considera G. Calinescu.

Ion Ghica
Descendent de domni, nascut la 16 august 1816 in Bucuresti, este
fiul banului Dimitrie zis Tache Ghica si al Mariei Campinaru. Era inrudit si
cu Dudestii si cu Vacarestii. In anul 1835 pe cand se afla la Paris il
cunoaste pe V. Alecsandri. La indemnul acestuia Ion Ghica realizeaza cea
m ai valoroasa opera a sa : Scrisori catre Vasile Alecsandri care au
aparut in 1884 in Convorbiri literare. Stiind ca lumea il face haz, Ghica isi
presara corespondenta cu anecdote. O scrisoare incepe asa : in Grecia
vestita se ivise un sarlatan mare, a carui stiinta era de-a invata pe greci a
nu uita. Amintirile lui sunt adevarate, luate de sus, pus pe detalii nu
trebue sa se puna temei. O istorie este folosita de 2 ori in imprejurari
diferite si mai multe amanunte s-au dovedit false. Ghica reconstituie totul,
arhitectura, mobileir, costumatie, gesturi, fara a da impresia ingramadirii
erudite, caci el nu este arheolog, ci un om cu o extraordinara memorie
vizuala.

Costache Negruzzi
Singurul lucru cert cu privire la familia lui este ca era razeseasca sau in
orice caz de mica boieri si ca se afla mila si prin urnare dupa obiceiul
vremii si in slujba logofatului Bals de la Trifesti de vreme ce in 1822
paharnicul Dinu Negrut si cardarul Gheorghe Negrut erau lasati prin diata
epitropi ai copiilor mai sus numitului boier. Familia ar fi fost din Ireavca ,
trecuta apoi la Patosti in podgoriile Odobestilor si numele care era mai
mult o porecla arata ca stramosul a fost negru la fata smolit cum
era si Costache. Pentru nevoile tanarului teatru national, Negruzzi a tradus
si prelucrat piese de renume Muza de la Burdujani un actor joaca trei
roluri de indragostit-italian, neamt, grec- pe langa cucoana Caliopi Busuioc
spre a o comprom ite in ochii lui Mos Trohin , in folosul nepotului acestuia
Draganescu, pentru care slabiciunea unchiului e o piedica la proiectele
sale de casatorie. Concurenta indragostitilor de natiuni felurite e un vechi
truc al teatrului italian intrebuintat si de Goldoni.

Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin "Iorgu de la


Sadagura", scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul, prin ciclul
"Chiritelor", in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-1
precede pe Caragiale, sau prin "Despot-Voda", o drama istorica.
In general, incercarile dramatice ale epocii (multe dintre ele ramase
nepublicate, dar si cele ale lui N. Istrati, Al. Pelimon, C. Halepliu, I.
Dumitrescu, G. Baronzi, V. Maniu, Al. Deparateanu, C. D. Aricescu, chiar si
cele ale lui D. Bolintineanu etc.) sunt putin valoroase din punct de vedere
artistic, dar ele prezinta interes pentru istoria constituirii acestui gen in
literatura romana si au meritul de a fi veritabile documente si marturii ale
vremurilor trecute.

Vasile Alecsandri
S-a nascut la 21 iulie 1821. Nasterea acestuia a fost romantica.
Fugind de razmerita inspre muntii Bacaului, mama il nascu in caruta fiind
pazita de departe de patru slugi inarmate. In timp ce se afla in Paris,
Alecsandri s-a imprietenit cu Ion Ghica si alti munteni veniti si ei tot la
studii. Cativa ani, Alecsandri se dedica literaturii cu pasiune. In Dacia
literara (1840) publica Buchetiera de la Florenta , Prapasirea(1844). Scria
si poezii dar acum activitatea cea mare este in teatru. Farmazonul din
Harlau Cinovnicul si modista Iorgu de la Sadagura sunt intre
primele piese.

Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara


(1840)
Chiria n provincie are ca tema critica instituiilor i moravurilor
societii feudale.
Subiectul este comic i critic arivismul micilor boieri rurali, care-i
dau aere de nobili.
Chirita , comedie de moravuri , surprinde modul de viata,
moravurile unei epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin
intermediul actiunii si al personajelor. Chirita este structurata pe doua
acte . Chiria este cstorit cu Brzoi, un rze mai nstrit. De aceea
vrea s parvin, s adune o avere important i s intre n rndul boierilor.
Ea l ndeamn pe Brzoi s obin funcia de ispravnic, ca prin abuzuri s
se mbogeasc. n casa ei locuiete Lulua, o nepoat orfan, dar care
motenete o avere important. De aceea Chiria vrea s-l cstoreasc
pe Guli, biatul ei cam lipsit de minte i de educaie, cu Lulua. Aceasta
ns l iubete pe Leona, care se deghizeaz n ofier i pretinde s
locuiasc n cas. El i face curte Chiriei i aceasta-i d portretul, ca semn
c-l accept. A doua oar vine mbrcat ca bricar (vizitiu) i se preface c
are o pricin cu Brzoi, ca s-o poat vedea pe Lulua i s intre n cas. El
afl de felul, n care trebuie s cumpere un curcan i s-l dea ca plocon,
fiindc la ispravnic nu se intr cu mna goal.
A treia oar vine mbrcat ca actri. Atunci Lulua, care se preface c a
nnebunit, l recunoate i cere s fie logodit cu actria. n faa invitailor
chemai la logodna lui Guli cu Lulua, Chiria i Brzoi sunt nevoii s

accepte cstoria dintre Leona i Lulua, fiindc Leona a obinut funcia


de ispravnic, i o antajeaz pe Chiria cu portretul.
Chiria 1-a adus n cas pe musiu arl, ca s-i nvee franuzete pe ea i
pe Guli
Comedia este realist prin spiritul critic, prin faptul c eroii,
conflictul, subiectul sunt luate din viaa social. Chiria este tipul
arivistului, Brzoi este tipul ispravnicului abuziv, Leona este tipul
tnrului inteligent.
Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor
abordate. Opera aceasta este in primul rand o comedie de moravuri.
Mijloacele de realizare a comicului sunt variate : comicul de limbaj
personajele vorbesc o franceza modernizata ( musiu Sarl, furculision,
fripturision) , utilizarea calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a expresiilor
si locutionilor) , utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens
gresit ; comicul de character personajele sunt ridicule prin contrastul
dintre esenta si aparenta ; comicul de nume cele mai multe sunt
diminutive Luluta, Gulita, Chirita ; comicul de moravuri ipocrizia ,
incultura, snobismul, coruptia. Formele comicului sunt umorul si ironia.
Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul, iar
caracterizarea personajelor se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si
gandurile lor, ori direct de catre alte personaje.
O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi
misca personajele, le da viata, folosind comicul ca principal mijloc
artistic.
Opera Chirita in provintie se incadreaza in specia comediei,
deoarce autorul satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu
ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.
Exista si o alta zona a prozei, critica, ironica, acida, plina de
luciditate intalnita de V. Alecsandri, scriitorul cel mai complex al epocii.
Acesta surprinde multe dintre deficientele unei societati in plina
transformare in Balta Alba, Borsec, dar mai ales in Istoria unui galban,
gen de proza in care situatiile si personajele, la limita caricaturii, starnesc
rasul.

Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare,


directii estetice si stiluri, coexistand laolalta elemente iluministe cu cele de
neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate in

formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar


modern, in descendenta celui francez.
Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala,
educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela
conform idealurilor social-politice ale momentului. In nimele aceleiasi
specificitati nationale, s-a dus batalia pt o limba unitara, cu constiinat clara
ca existenta acesteia e o conditie pt pastrarea identitatii nationale.Scriitorii
de seama au aparat principiul fonetic in ortografie si, pronuntandu-se in
problema neologismelor, au adoptat principiul imprumutului moderat,in
limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala.
Doctrina literara, cata a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu
i-a impiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern,
la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic,
care se cere descoperit prin cuvant.
Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea pritr-o miscare de
pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele
artistice existente si ar impune descperirea unor modalitati de a scrie
diametral opus. In aceasta incercare de renovare radicala unii au vazut o
manifestare de ordin psihologic,dorinta intima a artisului de a birui inertia
si a se diferentia prin originalitate. Explicatia este si de natura sociala, fiind
vorba de repercursiunile in constiinta a proceselor majore ceea ce agita
viata materiala a oamenilor.
Intelegerea rolului poporului in istorie este principala deosebire
dintre conceptia istorica cronicareasca si cea a scriitorilor epocii
pasoptiste.
Prin urmare, speciile si temele literare se diversifica: sunt abordate
momente din istoria poporului roman, in "Romanii supt Minai-Voievod
Viteazul", de Nicolae Balcescu; sunt satirizate aspecte din viata sociala, in
"Fiziologia provintialului", de Costache Negruzzi; proza devine lirica, prin
"Cantarea Romaniei", de Alecu Russo; apar romane cu teme romantice:
"Tainele inimii", de Mihail Kogalniceanu, "Manoil" si "Elena", de Dimitrie
Bolintineanu; "Calatorie in Africa", de Vasile Alecsandri, este un "sistem
narativ pe principiul Decameronului", dupa cum il caracterizeaza George
Calinescu, iar "Romanii supt Minai-Voievod Viteazul" este, in aprecierea
aceluiasi critic literar, "descrierea religios inspaimantata a unei Romanii de
o maretie salbatica". Potrivit lui Paul Cornea, "Alexandru Lapusneanul", de
Costache Negruzzi, prezinta "destinul unui domnitor infernal ca Richard al
III-lea".

Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n. 15


ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost
un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica
literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura
romn. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, i-a
asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd
unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai
Eminescu a recuperat temele tradiionale ale Romantismului european,
gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit
chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru
copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur
etc., poezia european descoperea paradigma modernismului, prin Charles
Baudelaire sau Stephane Mallarme. Poetul avea o bun educaie
filosofic, opera sa poetic fiind influenat de marile sisteme filosofice ale
epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme
de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur
Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la
traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu
Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la
Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile
lui Hegel. Eminescu a fost activ n societatea politico-literar Junimea, i a
lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A
publicat primul su poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat s
studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume,
aproximativ 14.000 de file, au fost druite Academiei Romne de Titu
Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat n 3
februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i apoi a fost transportat la
sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4 dimineaa,
poetul a murit. n 17 iunieEminescu a fost nmormntat la umbra
unui tei din cimitirul Bellu din Bucureti. A fost ales post-mortem (28
octombrie 1948) membru al Academiei Romne.
Dacia literar, publicaie aprut la Iai, n 1840, sub redacia lui Mihail
Koglniceanu. Reflect preocuprile intelectuale i sensibilitatea unei
epoci. Este prima revist cu un program cultural clar articulat, stimulator i
astzi... Periodicul a aprut la 19 martie 1840 i a fost interzis la 23
august, acelai an. Nu a fost reabilitat dect n 1990, la 150 de ani de
la... dispariie!
Programul, stabilit n Introducia semnat de Mihail Koglniceanu, preciza
c va evita politica i se va ocupa numai de literatura scris de romnii de
pretutindeni. Introducia formuleaz teoria specificului naional al literaturii
i relev necesitatea seleciei operelor dup criteriul valoric, crearea i

promovarea unei literaturi originale fiind posibil prin ndreptarea poeilor


i prozatorilor spre trecutul istoric, spre creaia popular, spre peisajul
natural i social al patriei. Printre colaboratori: Vasile Alecsandri,
Constantin Negruzzi, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Alexandru
Donici .a.

Junimea
Junimea a fost un curent cultural i literar, dar i o asociaie cultural
nfiinat la Iai n anul 1863 de ctre Iacob Negruzzi, Petre Carp,
Gheorghe Racovi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor i n special Titu
Maiorescu.
Ea ns nu a luat natere printr-un act formal (asemenea Academiei
Romne, ntemeiat cam n aceeai vreme n Bucureti) i nu s-a meninut
dup legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite.
Junimea n-a fost att o societate, ct o comunitate de interese culturale
dar i socio-politice. Junimea mai inseamna si un cenaclu literar, o
tipografie si un sistem de librarii.

Perioada 1863- 1874


Prima etap, numit i "etapa ieean", se ntinde de la ntemeiere, n
anul 1863, pn n 1874, anul n care Titu Maiorescu, devenit ministru al
Instruciunii publice, se mut la Bucureti. n aceast etap predomin
caracterul polemic. Este epoca n care se elaboreaz principiile sociale i
estetice ale Junimii, aceea a luptelor pentru limb, purtate
cu latinitii i ardelenii, cu Bogdan Petriceicu Hadeu i cu revistele din
Bucureti, duse nu numai de Maiorescu, dar i n aciuni colaterale
de Gheorghe Panu, Teodor Vrgolici, Alexandru Lambrior, Vasile
Burl, Alexandru Cihac. Este vremea n care Junimea provoac cele mai
multe adversiti, dar i aceea n care, prin succesul polemicilor ei, prin

adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Mihai Eminescu,


aureola prestigiului ncepe s se formeze n jurul ei.
Perioada 1874-1885
ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care
edinele din Iai se dubleaz cu cele din Bucureti, n diversele locuine
ale lui Maiorescu i n cele din urm n armonioasa cas din strada Mercur,
unde Vasile Alecsandri a citit Fntna Blanduziei,Despot-vod; Caragiale a
citit O noapte furtunoas, aprute n aceeai perioad n Convorbiri
literare mpreun cu operele lui Vasile Conta i Ion Creang. Este perioada
de desvrire a direciei noi. n paginile revistei apar operele marilor
clasici: Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici, precum i ale altor
personaliti din primul rang n art, tiin i cultur. Este perioada de
glorie absolut a revistei.

Arte Plastice
Conform lui Giulio Carlo Argan n opera sa Art modern, romantismul i
neoclasicismul sunt pur i simplu dou fee ale aceleai monede. Pe cnd
neoclasicimul caut idealul sublim, sub o form obiectiv, romantismul
face acelai lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele dou micri
sunt legate, deci, prin idealizarea realitii.

Primele manifestri romantice n pictur vor aprea cnd Francisco Goya


ncepe s picteze la pierderea auzului. O pictur cu tematic neoclasic
precum Saturn devorndu-i fiii, de exemplu, prezint o serie de emoii
pentru spectatorul pe care l face s se simt nesigur i speriat. Goya
creeaz un joc de lumini i umbre care accentueaz situaia dramatic
reprezentat.

Dei Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai


trziu la Academie.

Francezul Eugne Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin


excelen. Tabloul su Libertatea conducnd poporul reunete vigoarea i
idealul romantic ntr-o oper care este compus dintr-un vrtej de forme.
Tema este dat de revoluionarii de la 1830 ghidai de spiritul Libertii
(reprezentai aici de o femeie purtnd drapelul francez). Artistul se
plaseaz metaforic ca un revoluionar din vrtej, dei vedea evenimentele
cu o anumit rezervare (reflectnd influena burghez asupra
romantismului). Aceasta este probabil opera romantic cea mai cunoscut.

The Fighting Tmraire tugged to her last Berth to be broken, pictur de


William Turner
Cutarea de exotic, de neprimitor i de slbatic va reprezenta o alt
caracteristic fundamental a romantismului. Exprimarea senzaiilor
extreme, paradisurile artificiale i naturaleea n aspectul su rudimentar,
lansarea n aventuri i mbarcarea n nave cu destinaia polilor, de
exemplu, i-au inspirat pe anumii artiti ai romantismului. Pictorul englez
William Turner a reflectat acest spirit n opere precum Furtun pe mare
unde apariia unui fenomen natural este folosit pentru atingerea
sentimentelor menionate mai sus.

Alii, folosind figuri mai mici au ales pictura istoric, cum ar fi Salvator
Rosa, care picta n maniera lui Claude Lorrain, artist baroc trziu cu
elemente romantice n picturi
Promovand lirismul, fantezia, libertatea de expresie, cultul naturii, acest
curent apare ca reactie impotriva clasicismului. Sensibilitatea romantica
refuza orice constrangere rationala si moralizatoare (asa cum este cazul
neoclasicismului) si lasa un loc important irationalului, intuitiei,
instinctului, trairii. La inceput, romantismul este o miscare literara, pentru
ca apoi sa-si puna amprenta si asupra picturii. El realizeaza izolarea
artistului in lumea sa interioara, singuratatea sa in fata viziunii lor si
sentimentelor sale. In Romantism apar pictura istorica si o noua conceptie
a peisajului.
Theodore Gericault (1791-1824), este primul pictor romantic francez,
insa moartea sa prematura lasa o opera destul de putin intinsa. "Pluta
Meduzei", poate cea mai inspirata lucrare a sa, este inspirata dintr-o

intamplare reala pe care Gericault o trateaza cu un exceptional simt al


tragicului.

A balsa da Medusa, Museo do Louvre - Pars (Francia).


Eugene Delacroix (1798-1863) este reprezentantul major al
romantismului, el cauta sa transpuna in pictura starile de spirit si
referintele literare care caracterizeaza aceasta miscare. O lucrare
grandioasa este "Moartea lui Sardanapal": ultimele ore de viata ale regelui
sunt ilustrarea unui dezastru in care cele mai pretioase bunuri (femei,
sclavi, bogatii) sunt distruse sub ochii sai. Atitudinile personajelor sunt
contorsionate, iar folosirea contrastelor cromatice, de umbra si lumina
servesc la exprimarea tragediei care are loc.

Orphan Girl at the Cemetery


In Anglia , peisajul romantic este pus in valoare de John Constable
(1776-1837), preocupat de variatiile luminii si ale atmosferei. El
influenteaza peisagistii romantici francezi si, indirect, pe impresinisti.

William Turner (1775-11851) este atras si el de peisaje, dand o viziune


onirica si fantastica metamorfozelor colorate ale luminii si spatiilor, parca
miscatoare, pe care le picteaza. Abandonarea aproape totala a orcaror
referinte la real il face sa apara ca un precursor al impresionalismului
"Incendierea Parlamentului".

Pictura lui Casper-David Friedrich (1774-1840) este reprezentativa


pentru romantismul german, temele sale de predilectie fiind peisajele si
ruinele, sub o lumina rece, evidentiind relatia om-natura.

Muzic
Dei termenul de romantism, se aplic atunci cnd vorbim de muzic n
perioada aproximativ de la 1820 pn n jurul anului 1900, aplicarea
contemporan a termenului de romantic pentru muzic, nu coincide cu
aceast interpretare modern. n 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe
Mozart, Haydn i Beethoven cei trei compozitori romantici i Ludwig
Spohr a folosit termenul de bun stil romantic pentru pri din Simfonia a
V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart i Haydn sunt
considerai compozitori clasici, i dup cele mai multe standarde,
Beethoven reprezint nceputul perioadei romantismului muzical. nceputul
secolului al XX-lea, datorit faptului c sensul s-a rupt decisiv de trecutul
muzical, a dus la faptul c secolul al XIX-lea se numete "Era romantic", i
se utilizeaz n muzic n sens enciclopedic. Contrastele i emoiile sporite
ale micrii literare germane Sturm und Drang par a fi un precursor al
romanului gotic, sau elementele sngeroase ale unora dintre operele din
perioada revoluiei franceze. Libretul lui Lorenzo Da Ponte scris pentru
Mozart prin muzica elocvent transmite un nou sens al individualitii i a
libertii. Generaia romantic l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal
i eroic, care a dedicat mai nti o simfonie Consulului Bonaparte, campion
al libertii, ca apoi s-l conteste pe mpratul Napoleon, retrgndu-i
dedicaia simfoniei Eroica. n cultura muzicii contemporane, muzicianul
romantic a urmat o carier public, n funcie de sensibilitatea audienei
provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent dect s fie patronat
de un aristocrat al curilor imperiale, aa cum a fost cazul cu muzicienii i
compozitorii perioadelor anterioare. Noua generaie de muzicieni a creat
virtuozi, care n calitatea lor de persoane publice i fceau carier ca
soliti, mergnd n turnee de concerte ca de exemplu Paganini i Liszt, iar
dirijorii au nceput s apar ca figuri importante, de a cror abilitate de
interpretare a muzicii tot mai complexe depindea n mare msur calitatea
redrii.[7]

Principali reprezentani ai romantismului n muzic:


Robert Schumann, romantism poetic
Johannes Brahms
Frdric Chopin
Hector Berlioz

Carl Maria von Weber


Franz Liszt
Richard Wagner
Piotr Ilici Ceaikovski
Romantismul muzical, curent artistic ce s-a format la sfritul secolului XVIII
nceputul secolului XIX, mai nti n literatur apoi n muzic.
Trsturile caracteristice a romantismului muzical sunt:
real ideal,
comic tragic,
trecutul poporului,
natura,
conflictul dramatic,
singurtatea,
izgonirea.
Muzica se caracterizeaz printr-o expresivitate emoional.
a) pe prim plan apare omul cu problemele lui vitale;
b) concret i expresiv apare tabloul naturii.
Franz Schubert (1797 1828), compozitor austriac, a trit doar 31 ani,
toate creaiile au rmas neterminate, cauza fiind o via plin de lipsuri,
insuccese, istovirea forelor fizice i spirituale. Observnd capacitile
muzicale, tatl ncepe ocupaiile (canto, vioar, pian). Corul bisericesc
contribuie mult la dezvoltarea lui muzical. Prima lucrare compus a fost
Fantezia pentru pian. Cntecul ocup locul central n creaia lui ex.: Regele
pdurii, Serenada, Ave Maria, Vis de primvar, Frumoasa morria,
Margareta la torctoare, toate fiind pe versurile lui Gte.
Apogeul creaiei lui a fost considerat Simfonia Determinat h-moll. Este
compus n perioada de nflorire a talentului su 1822 i are aa denumire
deoarece conine doar dou pri. Toate temele au caracter cantabil.

I parte allegro moderato


II andante con moto.
A fost o persoan foarte perseverent finisnd o creaie, urma imediat
urmtoarea, un om cu mare amor propriu. Diverse creaii le-a compus n
lipsa instrumentului muzical aceasta continu capacitile lui muzicale
desvrite.
Muzica a fost pentru el i prieten i refugiu, unde i gsete nelegere i
comptimire. Lipsa de mijloace materiale influeneaz negativ asupra
sntii lui. n 1828 a fost organizat primul i ultimul concert al lui, avnd
un succes impuntor, dar sfritul a venit pe neateptate, compozitorul se
mbolnvete de tifos, organismul slbit cedeaz.
Pe monumentul de la cimitirul din Viena este scris Moartea a nmormntat
aici o comoar bogat, dar i mai splendide sperane.
Robert Schumann (1810 1856) compozitor german. n acest
compozitor s-au ntruchipat trei trsturi, muzician, poet, critic. Primete o
educaie decent, minim atenie i acord muzicii. Kunt, un om solid i
pedant, l nva s cnte la pian, dar prinii l orienteaz spre juridic
rece i uscat.
n 1830, n Frankfurt pe Maine l ascult pe N. Paganini, aceast evoluare l
definete pe Schumann s se dedice complet muzicii. Prima lucrare a fost
piesa instrumental-coral, o formare performant a fost ntlnirea cu F.
Chopin. n 1844 efectueaz o cltorie la Moscova i Sankt-Petersburg, i
nu peste mult timp apar primele simptome a geniului posomort (suferea
de insomnie i avea o fric mare de moarte).
Frederic Chopin (1810 1849) compozitor i pianist polonez. Primele
ocupaii le face cu prinii, tata (viar), mama (pian voce). Ocupaiile
sistematice le ncepe de la 6 ani, cu profesorul Voieh Jivnii. La 12 ani i
ncepe ocupaiile cu Ioseph Elsner. Prima sa creaie a fost la 7 ani
Polonezul n g-moll i primul concert n Varovia. Paralel avea abiliti
(compunea poezii, piese teatrale, desena caricaturi, poseda limbi
moderne, avea o mimic foarte bogat).
n 1826 1828 apar creaiile n c-moll i variaiuni pe tema lui Mozart.
Ceva mai trziu 2 concerte pentru pian cu orchestr, primul n f-moll, al
doilea n e-moll, fantezie pe teme poloneze, rondoul n stil cracoviac. ara
ce devine a doua patrie a lui a fost Frana. n 1832 primul su concert cu

programul Polonezul pentru ase piane, concertul n f-moll i variaiuni pe


tema lui Mozart.
Elementul deosebit din stilul lui Chopin a fost Rubato grbirea sau
ncetinirea n cadrul tactului. Creaia lui: Mazurca n C-dur, Polonezul A-dur,
Preludiu e-moll, Nocurnul n f-moll i Studiul n F-dur.
Relaia cu Jorj Sand trece ntr-o dragoste deosebit, face ca talentul lui s
nflcreze, dar totodat a adus suferine enorme i moartea grabnic. n
1838, ei cu copii pleac pe insula Maiorca, dar cltoria a fost ntrerupt
de hemoragie n tuse. Se retrag ntr-o mnstire un timp unde sntatea
se amelioreaz. Dar bagajul de creaii n portofoliul compozitorului se
mbogete vizibil: 24 preludii, Balada n F-dur, Sonata n h-moll,
scherourile 2, 3, 4. Logica i severitatea lui I. S. Bach, frumuseea i
finalul bine determinat al lui W. A. Mozart, dramatismul i dezvoltarea
puterii simfonismului lui L. V. Beethoven n permanen slugea ca pild.
Plecarea n Anglia face ca sntatea sa s se agraveze din cauza climei.
Dup rentoarcerea n Frana a mai trit un an aflndu-se n compania
surorii sale. nmormntarea a fost transformat ntr-o manifestaie
grandioas unde se interpreteaz Requiem a lui Mozart de toi muzicienii
Parisului. Inima lui a fost adus n Varovia unde se pstreaz n biserica
Sfintei Cruci.
Romantismul muzical d natere la noi curente:
verism,
impresionism,
expresionism.

Romantismul n arhitectur
Romantismul n arhitectur nu are caracteristici de stil sine stttoare. La
mijlocul secolul al 18-lea Horace Walpole i-a construit castelul Stawberry
Hill astfel, nct arhitectura castelului s corespund exact caracterului i
minii sale care explora neobosit trecutul. n acest scop a folosit

elementele goticii i n ciuda faptului c pentru acest lucru a fost luat n


derdere de contemporanii lui, de fapt a creat arhitectura neogotic. n
arhitectura curentului romantic prima dat curentul neogotic a avut rol
primordial. Astfel a fost construit la Londra Houses of Parliament dup
proiectele lui Charles Barry, apoi Tower Bridge. Apoi a aprut un alt curent
care folosea elemente din arhitectura indian, a Orientului Apropiat,
adugnd apoi elemente din arhitectura maur i bizantin.

La mijlocul secolului apar construciile pe baz de schelet din oel, care la


acea vreme era nc o curiozitate. La expoziia mondial din 1851 Joseph
Paxton proiecteaz Palatul de cristal din Londra din font i sticl, avnd o
suprafa de 72 000 metri ptrai. n anii 1880 Eiffel construiete turnul
su devenit celebru.
Romantismul, ca stare se spirit caracteristica epocii, este expresia
tensiunii spirituale determinate de revolutiile burgheze si zorii lumii
capitaliste. In discursul despre arte, a fost o reactie la rationalitatea
excesiva a iluminismului. Poate fi interpretat ca o reactie a sentimentului
fata de ratiune.
In arta, el s-a manifestat intr-o prima faza, ca o reactie fie la clasicismul
rigid si lipsit de fantezie, canonic, fie la frivolitatea rococoului, care
atinsese un apogeu al decorativismului. Romanticii au manifestat un
caracter polemic fata de clasicism, care devenise dogmatic. Romantismul
are deci un caracter anticanonic, eliberator.
Ca urmare, este caracterizat si de aspiratia la originalitate si libertatea
formelor. Intalnim frecvent iregularul.
Clasicismul aspira la descoperirea adevarurilor universale, cauta repere
estetice fixe, certitudini cu valabilitate globala si eterna.

Ca reactie, romantismul viza individualul, particularul, ineditul. Primul care


a lansat pledoaria pentru legitimitatea subiectivitatii a fost Claude Perrault.
Clasicismul viza frumusetea vazuta ca armonie, echilibru, seninatate,
stabilitate, toate acestea fundamentate pe simetrie, structura unitara si
alte legi in directa legatura cu aparenta. Categoriile estetice ale
clasicismului fusesera proportiile, armonia, simetria, euritmia, ritmul etc.

Pe ele romantismul se gasea plicticoase si tocite. In locul lor a propus


categorii estetice noi ca tragicomicul, fantasticul, grotescul, exoticul,
macabrul, bizarul, pateticul, feericul, pitorescul. Romantismul respins
simpla frumusete vizuala si a revelat si alte valori, cu tendinte de
profunzime abisala, inedita, particularizatoare: caracterul, atmosfera,
expresivitatea. Romantismul viza caracterul propriu sau caracterul
national, vazut ca expresie a unor universuri profunde. Aceste afirmatii
sunt valabile in toate artele. In arhitectura, teoreticienii rationalisti (in fond
si ei patrunsi de spiritul romantic revolutionar) combateau estetismul si
aminteau insistent de categoriile pragmatice ale arhitecturii (utilitas,
firmitas, dimensiunea sociala, economica etc.) Insistau, de asemenea, pe
concordanta dintre toate aceste componente ale arhitecturii si expresia ei
estetica.
De la Jean Jacques Rousseau, romantismul a preluat cultul naturii.
Iar sentimentul prevalent era dorul Sehnsucht.
Starea romantica, in cultura in general si in arhitectura in particular,
poarta in sine semnificatia eliberarii:
- de costrangerile normative ale clasicismului (proportii desprinse de greci
din legile naturii),
- de excesele decorative ale barocului, (acestea fiind considerate
amandoua ca retorice, artificiale, ipocrite, ostentative, universaliste si
plicticoase in plus deplasate intr-o societate din ce ince mai capitalista si
care facea eforturi de a se democratiza.)
- de corsetele sociale (vezi influenta iluminista in teatrul din Besencon al
lui Ledoux),
- de dezumanizarea prefigurata deja de zorii
societatii preindustriale capitaliste.
Ca o contrareactia la certitudinile doctrinei neoclasice, romanticii se
refugiau in lumi indepartate, in spatiu, timp si alte dimensiuni: in lumi
exotice, natura fabuloasa, in trecut, in mitologie, vis, lumi imaginate,
pitorescul vietii campenesti. Astfel, primul val de invazie a sentimentului,
nonconformismului si evadarii din realitate a nascut bizarerii, fabulatii
gigantice si teatrale, importuri exotice, extravagante.
A urmat etapa de cautare a rationalitatii arhitecturii, utilizand limbajul
istoricist caci altul inca nu se formase si avea sa se nasca destul de greu.

Cand romantismul si-apierdut vocatia libertatii si a inceput sa-si inventeze


canoane, a cedat stufoaselor carari ale eclectismului.
Tot ca reactie la socanta realitate prozaica a vietii in orasul capitalismului
timpuriu, solutiile arhitecturale propuse de romantism vizau rationalitatea.
Ea avea insa alte intelesuri acum, care depaseau geometria compozitiei si
alte criterii grafice, vizuale. Rationalitatea viza relatia arhitecturii cu
realitatea existentiala a individului si cu conditiile naturale.

Solutiile propuse vor fi studiate in arhitectura, sub numele curentelor


consacrate Arts and Crafts, modele utopice, Garden City, Socialism
Paternalist, Art Nouveau. Unele s-au manifestat doar ca reactii adverse,
altele au avut oarece tendinte de adaptare la noua realitate. Toate stateau
insa sub semnul romantismului, ca stare de spirit dominanta in sec. 19.
Simbolismul liric, demiurgic
In ultimul sfert de secol 18, energii s-au acumulat si, chiar in Franta,
bastionul clasicis-mului a inceput sa se destabilizeze. In-cepea era
cautarilor. Se cautau criterii noi ale arhitecturii si noi forme pentru ele.In
cultura, spiritul intregii epoci s-a numit romantism.

In imagine: Evadarea in lumi abstracte, geometrice, cu intelesuri


misterioase. Este o tendinta manifestata in Franta, in perioada revolutiei.
Claude Nicolas Ledoux, 1736-1806
Arhitect vizionar genial, scapat cu greu de esafod. Considerat la vremea lui
drept un exaltat, un megaloman dereglat, un om al extremelor. Studii la
Academia lui Blondel (1705-1774). A fost influentat de clasicism, de
Piranesi si de romantismul englez. In general, Ledoux este asemanat cu
contemporanii lui Etienne-Louis Boulle si Jean Baptiste Rondelet. Toti trei
au fost contemporani cu Revolutia Franceza din 1789, cu contractul
social al lui Rousseau, marcati de iluminism si de respectul fata de
arhitectura clasica imprimata de Acadmie des Beaux Arts, dar au fost
spirite originale si fanteziste. Simbolismul formelor lor trimit la asociatie cu
organizatiile ezoterice.

In 1764 a fost numit arhitect-inginer al Apelor si Padurilor. Din aceasta


perioada Ledoux se va imparti intre santierele lui din provincie si clientela
sa pariziana, pentru care proiecta in stil pur clasicist.In 1771 a fost numit
inspector al salinelor din Lorraine si Franche-Comt. In 1774 a fost
insarcinat sa construiasca o fabrica la Chaux, pentru modernizarea
procedeului de extractie si prelucrare a sarii. El a propus un proiect
megaloman salinele si colonia din Chaux - care a fost totusi aprobat de
rege. Astfel a devenit seful imensului santier teritorial Salinele regale de
la Arc si Senans, pentru care a devenit celebru mult dupa moartea sa.
A avut o viziune arhitecturala foarte larga care, impreuna cu
contemporanul sau Boulle, l-a consacrat drept precursorul utopistilor
secolului al 19-lea o traditie stabilizata in secolul 20 de Tony Garnier.
Tema acestei utopii: Arhitectura ca proiect social.Ultimul santier al lui
Ledoux a fost cel al zidurilor de incinta ale Parisului, punctate cu 54 de
pavilioane. Unul din ele este Rotonde de la Villette, in piata Stalingrad,
Paris, 1784-87, una din asa numitele Barrires de Paris, pentru care
Ledoux a devenit in preajma revolutiei larchitecte maudit (arhitectul
blestemat).

Ledoux sa-a propus, cu un patos extraordinar, sa desfiinteze barierele


sociale ierarhice traditionale. Un exemplu este si teatrul din Besencon, in
care nu a respectat amplasarea scaunelor in acord cu pozitiile sociale
prestabilite, ci i-a asezat pe toti spectatorii cot la cot, de-a valma. Sigur ca
a starnit reactii de indignare din partea nobilei aristocratii.Inca din 1773, el
incepuse sa faca gravuri cu proiectele sale, pe care apoi le-a modificat
permanent, in acord cu evolutia stilului si conceptiilor lui vizionare. Pe
cand se afla in inchisoare, a inceput sa lucreze la tratatul sau
L'Architecture considre sous le rapport de l'art, des murs et de la
lgislation, in care a cuprins gravurile cu teatrul din Besancon, fabricile din
Arc-et-Senans si orasul Chaux . In timpul vietii si-a vazut pubicat doar
primul volum.In locul celei traditionale, Ledoux a propus o alta structurare
sociala, si anume pe criteriul activitatilor economice. Despre sistemul
economic avea de asemenea o teorie: era un sistem ciclic continuu de
productie si schimburi naturale. Arhitectura avea un rol major in aceasta
socieetate: Ea nu mai reprezenta pretentiile finantatorului, ci activitatea
productiva pe care o adapostea si relevanta ei sociala. Ea se inscria in
conceptul de architecture parlante, sugerand eduxcatia sociala in spiritul
muncii.

La Chaux, departe de lumea academica a Parisului, unde era in contact


mai mult cu chestiuni ingineresti, forestiere, de constructii de canale,
logistica si organizare, a folosit prilejul de a-si realiza ideile nvatoare.
Chaux, in viziunea lui Ledoux, era un fel de cit ideale.
Cladirile erau monumente care simbolizau activitatea pe care o includeau.

Casa garzilor de camp, 1790

Casa directorului Apelor casa conducta, prin care curgea raul

Proiect pentru orasul ideal Chaux, cuprinzand salinele Arc et Senans. 17741779
tienne Louis Boulle 1728-1799
S-a nascut la Paris, a studiat cu Jacques Francois Blondel, Germain
Boffrand and Jean-Laurent Le Geay. A cunoscut arhitectura clasicista
franceza din secolele 17 si 18 si neoclasicismul care incepuse sa se
dezvolte incepand cu mijlocul secolului. A fost ales membru al Academiei
Regale de Arhitectura in 1762 si a devenit arhitect sef la curtea lui
Friedrich al II-lea al Prusiei un titlu extrem de onorabil. A proiectat o serie
de case particulare intre 1762 - 1778, care, ca si in cazul lui Ledoux, n-au
rezistat in primul rand revolutiei franceze; supravietuitori credibili enumera
Htel Alexandre si Htel de Brunoy, ambele la Paris. Impreuna cu Claude
Nicolas Ledoux, a fost una din personalitatile cele mai influente ale
arhitecturii neoclasice franceze. A fost teoretician si profesor la Scoala
Nationala de Poduri si Sosele intre 1778 1788. Dintre cei trei a fost ceva
mai echilibrat. Totusi, era si el unpatimas, cand liric, cand revoltat, adesea
poetic un adevarat spirit romantic. A crezut si el in puterea demiurgica a
arhitecturii si in atributele prometeice ale arhitectului. Opera lui e un
exemplu de expresie romantica, temperata totusi de spirit rationalist.Era
inca un om el epocii iluministe, un clasicist despartit de decoratie. Atunci a
avut el impactul cel mai mare, cand si-a elaborat stilul propriu, abstractgeometric, inspirat totusi de formele clasice. A renuntat la formele
inflationiste ale vremii, considerandu-le asaltate de formatiuni stilistice
supraabundente. In schimb, si-a expandat volumele la dimensiuni uriase si

a utilizat colonade ample. Boulle a promovat ideea unei arhitecturi care


sa-si exprime elocvent scopul cunoscuta sub numele architecture
parlante. Credea intr-o arhitectura a formelor saturate de semnificatii, care
astfel va ajunge la adevar. (Ideea avea sa fie reluata la Academie des
Beaux Arts la sfarsitul secolui 19.) Cea mai remarcabila lucrare a sa,
vizionara, niciodata realizata, a fost Cenotaful pentru Newton, o sfera cu
diametrul de 150 m, asezata pe un postament circular, plantat imprejur cu
chiparosi.

Bou lle, Cenotaful pentru Newton, 1784

Boulle, al II-lea proiect pentru Biblioteca regelui, 178

Se pare ca era un bun constructor, dar nu se stie cum anume isi imagina
construirea ccenotafului. Dupa proiect s-au executat gravuri cum se
facea atunci care au circulat intens in cercurile profesionale. Pasiunea lui
Boulle pentru geometria grandioasa a facut sa fie numit megaloman, dar
si vizionar. In proiectele lui, a studiat polaritati, cum ar fi lumina si umbra,
pe care le-a interpretat inovativ. Uitat, el a fost redescoperit abia in secolul
20 si suscita in continuare interes. Aldo Rossi sustinea ca s-a lasat
influentat de Boulle in arhitectura lui.

Lucrarea teoretica a lui Boulle s-a numit Architecture, essai sur lart.
Jean Jacques Lequeu 1757-1825
Ledoux, Boulle si Lequeu au fost vizionarii care au imaginat fantezii
arhitectu-rale neconstruibile, in preajma revolutiei franceze. Lequeu a fost
si el un excentric, cel mai nebun din galeria celor trei si cel mai straniu.
Spre deosebire de ceilalti doi, el nu a aprtinut insa niciodata breslei
arhitectilor. A lucrat ca desenator tehnic la Rouen, iar din 1779 la Paris, la
Cadastru, la Scoala Politehnica si la Ministerul de Interne. Inventiile sale
arhitecturale se caracterizeaza prin: faptul ca suntcolorate si faptul ca
motivele din arhitecturile trecutului sunt atat dereinventate, incat apartin
mai mult visului decat unui stil istoric determinat.

Lequeu a incercat sa-si prezinte lucrarile la expozitiile Salonului, dar a fost


sistematic respins. Mai tarzu a incercat sa-si vanda lucrarile prin posta, in
forma de publicitate prin ziarele Parisului, dar nici aceste eforturi n-au avut
succes. A iesit la pensie in 1815, dupa care imediat a publicat un inserat,
in franceza si engleza, in care afirma: Ma retrag acum din institutiile in
care n-am avut parte decat de nedreptate si ingratitudine. Acum o sa ma
dedic sustinerii altora. Si alte scrieri ale sale tradeaza un temperament
incomod, irascibil si certaret. Urmatarele ilustratii au fost incluse in cele
doua tratate ale sale:
Architecture Civile si
Nouvelle Mthode Appliqu aux Principes du Dessin.
Intr-unul din manuscrisele lui, a fost gasit urmatorul pamflet, care descrie
firea lui dificila:
You Artists who demand Justice, Awake! A clique has been formed in the
Jury of the Arts set up by the National Convention [] A kind of
architectural lunatic, the seventy-year-old Boulle is at the centre of it and

has arranged everything to his advantage [] and keep an eye on that


humbug Ledoux and the smug charlatan Le Roy.
Voi, artisti care vreti dreptate, treziti-va! S-a format o clica in juriul Artelor
creat de catre Conventia Nationala. Un fel de lunatic al arhitecturii,
septagenatul Boulle se afla in centru si face aranjamente in avantajul lui.
[] Si stati cu ochii pe impostorul de Ledoux si pe Le Roy, sarlatanul
spilcuit.
Constat ca istoria, in mod aparent nedrept, ni-i prezinta pentru imaginatia
lor doar pe Boulle, Ledoux si Lequeu - doua personalitati celebre in
epoca. Ne sunt necunoscuti Louis Silvestre Gasse si Pierre Francois
Leonard Fontaine si probabil si altii. Proiectele lor ne indica insa faptul ca
cei trei nu erau fenomene, ci se inscriau intr-o moda a epocii.
Bucuriile evadarii.

1. Evadarea in natura

John Constale, parcul unui castel in Anglia


Aici in varianta idilica, pastorala. Nu neaparat ca reactie, ci ca expresie
temperamentala doar, aceasta lume engleza e departe de artificialitatea
formala si artificialitatea clasicismului francez.
Parcul englez a avut un rol in dezvoltarea ideilor despre libertatea formala
si iregular. Ele au alimentat reactia europenilor fata de gradinile de tip Le
Ntre. S-a facut proces geometriei. Dorinta era de a crea sentimente, stari
si impresii prin alte mijloace.
Intreaga emisfera nordica a Europei s-a simtit afina cu peisagistica
engleza. Schlo Linderhof, in Germania e un exemplu de evadare in
decoruri naturale fabuloase.
Au fost create gradini paradisiace. Au fost create chioscuri, colibe, pesteri,
izvoare, ruine lungi alei cu trasee si destinatii misterioase, care in final
se dovedesc a fi locuri cu perspective spectaculoase.

Castelul Linderhof
Romantismul peisager disemineaza in Europa. Ajunge si in cercurile
progresiste ale contelui Guell, din care facea parte protejatul sau, Antoni
Gaudi. Un exemplu este parcul Guell, Barcelona.

2. Evadarea in pitorescul rustic este o alta forma romantica de evadare din


orasul invadat de uratenie si impersonal.

Reluarea, in alte forme, a temei cottage-ului traditional exprima lupta


pentru liberalizarea gandirii arhitecturale de formalismul raspandit de Italia
si Franta.
3. Evadarea in istorie si mitologie, topite in fantastic

Piranesi, pictorul ruinelor, simbol al nonconformismului romantic.


Giovanni Battista Piranesi, 1720-1778.
Latura rationalista a romantismului apare, paradoxal, cu claritate in
gravurile lui Piranesi, ca expresie a admiratiei lui fata de arhitectura
romana. O pretuia pentru pragmatismul ei, pentru primordialitaea utilului
si a relatiei conceptuale directe cu tehnica de constructie. Exprimarea unui
gand atat de realist imbraca insa o forma originala, creatoare. Nu e o copie

a arhitecturii antice valoroase, ci o expresie creativa, care si-a gasit o


forma percutanta.
Piranesi este un apostol al originalitatii creatoare.
De altfel, aceeasi relatie dintre continut si forma pe care o descoperim la
gravurile lui Piranesi, o gasim la arhitectura romantica insasi.
In ciuda primei impresii, starea romantica nu a fost niciodata incompatibila
cu ideea de rationalitate. Dimpotriva, in arhitectura cel putin , romantismul
a adus in discutie un alt fel de rationalitate. In fond, romantismul a fost
primul vesmant pe care l-a imbracat fenomenul rationalist modern. Asa se
explica enuntul lui Baudelaire - Cine spune romantism, spune arta
moderna.
In arhitectura, repet, generic vorbind, rationalitatea readuce in discutie
uitatele categorii vitruviene - utilitas si firmitas.
O arhitectura inventata, impregnata de simbolism literar. Scenografii
alternative pentru sentimente, stari si impresii.

4. Evadarea in mitologia nationala

Richard Wagner, pestera lui Lohengrin


5. Evadarea in vis si in fabulosul inchipuit

Reveria era un antidot impotriva rigorii monotone si lipsite de fantezie a


neopalladianismului, dar si impotriva ostentatiei baroce. Clasicismul, la
inceput doar o eleganta manifestare a gustului cultivat, devenise rigid si
tiranic. Cum sa nu starneasca reactii contrare, vocea doctrinara care
afirma: A renunta la imitarea antichitatii, fara a o putea inlocui cu
resursele viguroase de care numai grecii dispuneau, inseamna a renunta la
arta.? Acest ideal clasicist a nascut contrareactii romantice. Au fost
provocari la cautare.Cautare in lumea fanteziei. Semnificatiile acestei lumi
sunt simbolice, poetice, istorice. Oricum, ele sunt evocatoare. Acesta e
scopul, pe care de altfel il enuntase Herder: cunoasterea lumii prin
sentiment. De aceea, cade zidul intre realitate si fictiune, intre trecut si
prezent, intre aici si aiurea.Una din putinele consecvente ale
romantismului este astfel libertatea de a alege.
Arhitectura de tip clasic a fost esentialmente statica. Ori momentul de
criza a umanitatii survenit in secolul 19. s-a manifestat printr-o stare
dinamica, exact asa cum era si arhitectura gotica dinamica si verticala.

6. Evadarea in lumi exotice, indepartate

John Nash, Brighton Pavilion, 1815-23. Opulenta resedinta regala pe malul


oceanului
O veche constructie existenta a fost complet remodelata de arhitectul John
Nash pentru printul regent care avea sa devina regele George al IV-lea. In
general, regii englezi erau mai putin extravaganti, cu exceptia lui George
al IV-lea. Marea lui follie a fost palatul oriental de poveste, o constructie cu
ziduri crenelate si minarete, facut parca pentru Alladin. Aspectul sau
indian, dar si cu arome islamice si chinezesti, apare straniu si inedit in
pasnicul Brighton. Este unul dintre primele exemple de exotism in
arhitectura, aparut ca alternativa la Regency style, de factura clasicista.
Doar la interior regasim mobilier in stil Regency, completat cu chinezarii.
De remarcat este faptul ca Nash utilizeaza aici din plin elemente metalice.
Totusi, ele nu apar vizibile decat in casa scarii.Alaturi de izvoare, stanci si
grote, ruinele, pavilioanele si chioscurile, exprimau noua stare de spirit
care desfiinta regularitatea academica.
In secolul al 19-lea, lumea a inceput sa circule, datorita noilor mijloace de
transport trenul si vapoarele cu abur. Destinatiile cle mai indepartate cu
care a venit in contact au fost coloniile. Revelatia traita de artisti la
contactul cu valori culturale necunoscute pana atunci ne e transmisa in
toate artele poezie, muzica, arhitectura. Apelul la astfel de motive
corepundea si nevoii de refugiu in lumi iluzorii, si dorintei de originalitate,
si aceleia de a crea atmosfera si de a conferi locului un caracter aparte, de
a avoca, emotiona, de a crea stari aparte.
7. Evadarea in trecutul de basm

Replica romantica: Castelul Straberry Hill


Sir Horace Walpole - conte de Orfod, fiu de prim ministru al Angliei,
scriitor, politican, var cu amiralul Nelson, homosexual si mai ales inovator
in ale arhitecturii a fost un personaj extravagant. A cumparat
proprietatea Strawberry Hill, cu constructia care se afla pe ea, a imaginat
si a construit acest castel de basm, in care a imbinat atat elemente
medievale, cat si chinezesti, apoi si-a dedicat toata viata completarii lui si
colectionarii de tot felul de accesorii medievale.
Neuschwanstein castelul lui Ludwig al II-lea al Bavariei, construit in 1869,
arhitect Eduard Riedel.In secolul al 19-lea, secolul eliberator, secolul
cautarilor si incercarilor, pana la urma totul era posibil, in numele creatiei
descatusate si al nevoii de atmosfera evocatoare.Neuschwanstein si
Hohenschwanstein (castelul tatalui sau) sunt alaturate, Hohenschwanstein
fiind pe un deal vecin, mai jos.

Karl Friedrich Schinkel, ulei pe panza

Natura nu e intotdeauna senina si idilica. Ea poate fi dramatica si


tulburatoare. In asociere cu evul mediu misterios, rezulta atmosfera
onirica.