Cap.

I
Caracteristicile si functionarea pietei valutare
Spre deosebire de pietele bursiere, care au o localizare precisa, in cazul pietei de schimb nu
poate fi vorba de o piata localizata.
Piata de schimb este o piata continua, ea functioneaza practic fara intrerupere, cursurile fiind
cotate 24 de ore din 24.
Piata valutara este si o piata de risc, din pricina fluctuatiilor cursurilor.
In proportie tot mai mare, operatiunile de schimb au ca obiect operatiunile financiare si
miscarile internationale de capital. In perioada actuala, deplasarile de capital, arbitrajele si
tehnicile moderne de gestiune a riscului detin ponderea principala in activitatile desfasurate pe
piata valutara.
In majoritatea cazurilor, operatiunile de schimb sunt efectuate de catre banci, in buna masura
fiind o piata interbancara. Insa numai anumite banci participa si se spune despre acestea ca
sunt formatoare de curs(market makers).
Pietele valutare se supun legislatiei monetare si financiare din fiecare tara si sunt supise
controlului bancilor centrale. Cererea si oferta, desi se desfasoara primordial intre institutii,
poate viza si populatia.
Bancile opereaza piata de schimb pentru a executa ordinele clientelei si in cont propriu. In
urma centralizarii, bancile stabilesc operatiunile de realizat pe piata de schimb iar
cambistii(personal specializat) asigura aceasta activitate.
Diferite ordine de cumparare sau vanzare realizeaza un curs instantaneu al monedei nationale.
De exemplu, daca oferta de lei este superioara cererii, banca dispune de o oferta neta de lei pe
care cambistii vor cauta sa o plaseze cel mai bine pe piata.
Pe piata schimburilor pot interevni si autoritatile monetare pentru a regla eventualele
fluctuatii, operatiuni denumite controlul schimburilor.
Cap. II
Tipologia si sistemul cursurilor valutare
II.1 Cotatia cursurilor valutare
Stabilirearaportului intre moneda nationala si monedele altor tari poarta denumirea de cotatie.
Pe piata interbancara, cotatiile se stabilesc continuu. In afara acestor cotati, unele piete propun
si cotatii de referinta, care au un rol informative pentru clientela bancilor care nu are acces pe
piata valutara(cursul publicat pe afise in banci).
Fiecare banca propune un curs la care cumpara devize si la care le vinde. Pentru a realiza un
castig bancar, cursul de cumparare propus trebuie sa fie mai mic decat cursul de vanzare,
acestea fiind succesiv cumparatori apoi vanzatori.
In functie de baza de raportare, exista doua modalitati de cotare: cotare directa si indirecta.
Cotarea directa(incerta) permite exprimarea pretului monedei straine in moneda nationala.
Aceasta metoda stabileste cantitatea de moneda nationala care poate fi vanduta sau cumparata
pentru o unitate de moneda straina(1 USD = 2,6 RON).

Cotarea indirecta (certa) determina cantitatea de moneda straina care poate fi cumparata sau
vanduta pentru o unitate monetara nationala(1 BRP = 1,56 USD, 1 BRP = 2,63 JPY)
Raporturile in care diferite monede se schimba intre ele se schimba permanent, ceea ce face
necesara interpretarea cursurilor valutare. Aceasta se face diferit in functie de tipul cotarii. In
cazul cotarii directe, cresterea cantitatii de moneda nationala oferita pentru o unitate de
moneda straina exprima deprecierea monedei nationale. In cazul cotarii indirecte, cresterea
cantitatii de moneda straina care poate fi cumparata sau vanduta cu o unitate monetara
nationala exprima deprecierea monedei straine.
Pe piata valutara, in functie de momentul efectuarii tranzactiilor, si al virarii banilor in
conturi, au loc doua genuri de operatiuni: la vedere si la termen.
Piata la vedere consta in vanzarea sau cumpararea de diferite monede care trebuie livrate in
cel mult doua zile lucratoare de la incheierea tranzactiilor.
Piata la termen cuprinde operatiunile de vanzare si cumparare care se incheie la cursul
existent in momentul respectiv, plata efectuandu-se la termene care pot varia(pana la 12 luni).
II.2 Tipologia cursurilor de schimb
Cursul de schimb ocupa un loc important in preocuparile puterilor publice, deoarece masoara
pretul monedelor nationale unele in raport cu celelalte.
Ca orice prt, cursul de schimb reflecta cererea si oferta pentru moneda respective pe piata
valutara. Cursul de schimb imbraca doua forme: cursul oficial si cursul de piata.
Cursul oficial se stabileste sub influenta autoritatii monetare si este predeterminat.
Rolul hotarator in determinarea cursului de piata il are raportul dintre cerere si oferta.
Un rol important in formarea cursului valutar l-a avut paritatea monetara, ca raport valoric
intre doua monede sau intre valorile paritare ale acestora. In functie de definirea valorii
monedelor comparate, paritatea a dobandit diferite forme: metalica(aur, argint), valuta, DST.
Pentru a lua in calcul influenta evolutiei preturilor, se determina cursul de schimb real. Acesta
se determina prin corectarea cursului nominal cu raportul dintre pretul produselor straine si
pretul produselor nationale.
Imbunatatirea competitivitatii produselor unei tari necesita cresterea cursului de schimb real.
Cursul de schimb intre doua monede este un curs bilateral. Pentru a putea urmari evolutia
valorii internationale a unei monede, se determina cursul efectiv ca o medie a cursurilor de
schimb bilaterale ale unei monede, corectata cu ponderea fiecarei tari in comertul exterior al
tarii date.
In realitate, exista mai multe cursuri ale fiecarei monede. Aceasta se datoreaza faptului ca o
moneda poate fi cotata pe diferite piete financiare, cat si diversitatii metodelor de cotare.
Evaluarea implicatiilor modificarii cursurilor asupra economiei se realizeaza in functie de
regimul acestora.
In functie de momentul in care are loc preschimbarea sumelor si virarea lor in conturi, exista:
- cursuri la vedere, utilizate in operatiunile de vanzare-cumparare cu livrarea de devize in mai
putin de doua zile lucratoare.
- cursuri la termen, utilizate de banci pentru acele operatiuni in care virarea banilor in conturi
are loc intr-un interval mai mare de doua zile lucratoare.

In general, cursurile la termen sunt diferite(mai mari) decat cursurile la vedere.

II.3 Determinarea cursului de schimb

Teoria clasica a cursurilor valutare apartine lui D. Ricardo, care dezvolta celebrul principiu al
avantajelor comparative, indispensabil pentru a intelege mecanismele de ajustare si rolul
cursului in diviziunea internationala a muncii.
Principalii factori care actioneaza asupra cursului sunt:
-

Pe termen scurt cel mai important factor il constituie raportul dintre cerereasi oferta a
doua monede.

Paritatea puterii de cumparare a monedelor ce se schimba(PPC), care se exprima prin

cursul la vedere. Valoarea unei monede este determinate de cantitatea de bunuri si
servicii ce poate fi
cumparata la un moment dat, adica de puterea de
cumparare interna(care evolueaza in raport invers proportional cu nivelul general al
preturilor interne).
Paritatea puterilor de cumparare inseamna ca un curs intre doua monede trebuie sa
ajunga la un nivel ce permite agentilor economici, din tari diferite, sa beneficieze de o
putere de cumparare egala.

Abordarea monetarista a cursului de schimb.

Cursul de schimb, care este pretul relativ al monedelor, este determinat de oferta de
moneda controlata de autoritatile monetare pe de o parte, si de comportamentul
detinatorilor de moneda pe de alta parte.
Pentru rate ale dobanzilor date, rata de depreciere a monedei nationale este egala, in
conceptia monetarista, cu diferenta intre ratele de crestere a maselor monetare. Prin
urmare, celelalte conditii fiind egale, o crestere a venitului real intern determina o
cerere suplimentara de moneda nationala si se traduce printr-o apreciere a acesteia.

Evolutia dobanzilor.
Cresterea ratelor dobanzii in tara A(rA) in raport cu ratele dobanzii inregistrate in
tara B (rB), determina deplasarea capitalurilor din tara B catre tara A. Investitorii din
tara B vor cumpara moneda tarii A la vedere. Cererea suplimentara pentru aceasta
moneda va antrena aprecierea monedei din tara A si deprecierea monedei din tara B.
Daca V reprezinta variatia anticipate a cursului valutar, atunci: V= rA rB.

Situatia balantei comerciale si de plati.

Balanta de plati influenteaza formarea si evolutia cursului prin prisma situatiei
contului curent si a contului de capital. Astfel, raportul dintre importul si exportul unei
tari influenteaza situatia monedei nationale in raport cu monedele tarilor participante
la circuitul economic. O cerere sporita pentru exporturile nationale, insotita de
reducerea cererii nationale pentru importuri, conduce la imbunatatirea cursului
monedei nationale, ceea ce echivaleaza cu inrautatirea situatiei monedei straine.
Sensibilitatea cursului se manifesta insa si in raport cu alti factori decat cei comerciali.

Un rol crescand pe piata de schimburi revine operatiunilor de credit international pe

termen scurt si lung. Aceste capitaluri flotante reprezinta sume considerabile si se
deplaseaza intr-o tara sau in alta in functie de rata de rescont. Cand sosesc intr-o tara,
aceste capitaluri se transforma in moneda nationala. Ele constituie oferta de moneda
straina. Aceste deplasari pot provoca importante fluctuatii in evolutia cursurilor.
In cadrul fluxurilor financiare internationale, un loc distinct il ocupa investitiile
externe. Odata luata decizia de investire, sumele intra in intr-o tara prin intermediul
pietei de schimb si sunt deci susceptibile de a afecta cursul pe aceasta piata.
Operatiunile de arbitraj valutar sunt specifice pietei valutare si consta in vanzareacumpararea de valute in scopul de a obtine profit ca urmare a diferentelor existente
intre cursurile valutare.
Aceste operatiuni bazate pe anticiparile privind aprecierea si deprecierea valutelor pot
fi:
a) Operatiuni a la hausse, care au la baza anticipatia conform careia valuta
cumparata in prezent la un pret reprezentand cursul la vedere se va vinde ulterior
la un pret mai mare. In acest caz, valuta respective se va aprecia.
b) Operatiuni a la baisse, in cadrul carora se anticipeaza deprecierea monedei
detinute. Pentru a evita pierderile, moneda respectiva urmeaza a fi vanduta pentru
a achizitiona monede care se apreciaza.
Cap. III
Politica valutara