Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI, FACULTATEA DE LITERE

DEPARTAMENTUL DE STUDII CULTURALE (PROGRAMUL DE STUDII EUROPENE)


LITERATURA CA ELEMENT CONSTITUTIV AL IDENTITII EUROPENE, anul I
Curs i seminar: Lector univ. dr. Simona Drgan
SUBIECTE DE EXAMEN (CURS):
1. Literatur universal i literatur comparat definiii, istoric, diferene. Problema
influenei.
Conceptul de literatura universala 1827 Goethe. Aceasta curpinde tot ce ajuta
poparele sa se cunoasca reciproc, sa se judece, sa se pretuiasca si sa se tolereze. G.-daca
natiunile nu vor sa se iubeasca, sa invete cel putin cum sa se tolereze una pe alta. Nu
poate fi vorba ca mai multe natiuni sa gandeasca identic. Constituirea natiunilor modernerezultat al schimburilor de cultura dintre ele. Lit univ e inteleasa ca un concept cantitativ,
suma literaturilor si ca un concept calitativ: suma capodoperelor testate in timp. Un autor
clasic e acela in ale carui opere descperim rasp la o intrebare a prezentului=>opera clasica
ce este in prezentul etern al recitirii, clasicii sunt in mod paradoxal actuali.
Conceptul de lit comparata, termen la sf sec 19=disciplina care studiaza raporturile
dintre operele diferitelor literaturi; istoria relatiilor literaturilor internationale-numita de
francezi cosmopolitism. Per istorice ale cosmopolitismului in lit europeana: Ev Mediu,
Renasterea sec 16, Rationalismul sec 18, Romantismul. Lit comparata se ocupa cu studiul
izvoarelor operelor literare, al influentelor, imitatiilor, imprumuturilor din operele lit.
Dpdv estetic cautam individualitatea op lit, dar dpdv istoric, cercetam asemanarile dintre
ele.
Influentele pot fi imitatii inconstiente sau influente directionate constient.
Manifestarile ale influentei prin raportarea constienta la textul sursa: adaptarile, pastiele,
parodiile. Falsele influente: analogiile, adica afinitatile dintre scriitori apartin unor spatii
culturale sau epoci diferite, intre care nu mai exista un raport de cauzalitate.
2. Problema canonului (H. Bloom). Autorii canonici i multiculturalismul.
Termen religios la origine, apare pt prima oara in acceptiunea laica, la Dante, reprezinta o
lista de carti obligatorii. Bloom il def ca arta a memoriei in forma sa literara. Scriitorul
canonic se distinge prin elitism si forta estetica. Opera lui e expresia unor energii solitare,
nu sociale.
Bloom crede ca strainatateaface un autor canonic, adica un fel de originalitate.
Multiculturalismul este ideologia grupurilor minoritare care contesta valoarea
estetica si incearca de cativa zec de ani sa largeasca sau sa deschida canonul spre valori
mai apropiate ideologiei acestor grupuri.
3. Apariia civilizaiei greceti. Civilizaie minoic i civilizaie micenian.
In istoria artei, perioada homerica si cea arhaica sunt urmate de arta clasica a sec 5 e n. In
ist literaturii, per arhaica acupera sec 8-7iHr.
Civilizatia minoica e cea mai veche civilizatie europeana, s-a dezv pe teritoriul
actualei insule Geta(grecia) si atinge apogeul la inceputul mileniului 2 iHr si intra in
declin spre mijl acestuia, fiind cucerita de un popor razboinic, creator al civilizatiei si
culturii miceniene.

S-a dezv in sec 15-11iHr in jurul cetatii Micene condusa de Agamemnon.


Organizarea societatii era de tip feudal; a cucerit o civilizatie mult superioara pe care a
adaptat-o si asimiliat-o dezvoltandu-se diferit de aceasta. Ambele civ apartin epocii
bronzului.
Minoic: popor pasnic, nu cunoasteau idealul desavarsirii omenesti, nu pretuiau
eroismul, nu cunosteau notiunile de tragic. Micenian: popor razboinic, au urmat idealul
desavarsirii umane; au inventat categoria estetica a tragicului in arhitectura
4. Art i arhitectur minoic i micenian. Influene orientale i egiptene.
Minoicii: construiau labirintic, construiau palate si case fara ziduri inalte, tunuri
sau intrari intarite, arta lor avea trasat comune cu a Orientului antic, coloanele nu erau asa
de masive ca cele egiptene si se subtiau in jos, nu in sus
Micenienii pretuiau simetria, isi constr cetatile in zone inaccesibile, pe stanci,
intarind portile, prevazand cetatea cu o iesire secreta, zidurile exterioare erau simple si
severe, interiorul amintea de luxul regilor orientali; ordinea, simetria riguroasa si
claritatea.
Artistii egipteni cautau expresia autentica a vietii in forme stabile, imuabile, aveau
forme precis conturate, impresia de fermitate.
Minoicii aveau predilectie spre tot ce e nestatornic, trecator si schimbator; reflexe
de lumina, lunii curbe, impresie de gratie, eleganta.
Minoicii erau un popor talentat, simt uimitor pt culoare si linie, culori vesele, linii
ondulate si profiluri cu expresii vioaie.
Micenienii- palatele erau impodobite de artisti, pictura avea tendinta catre
sistematizare si rigoare, dispar dezimvoltura si libertatea artei cretane.
Influente orientale in cultura miceniana: mormintele seamana cu cele din orientul
antic.
Grecii-templul grec se afla intr-o legatura organica cu natura inconjuratoare. Egipteniiimpresie opusa, aspect de pestera, aproape strivit de muntele abrupt.
5. Contextul perioadei homerice. Migraia dorian, micarea expansionist a grecilor,
rzboiul troian.
Aparitia lui H oglindeste nasterea culturii grecesti, reprezinta un pretios dar istoric.
Expeditia imparatului Troiei a fost purtata de un amestec de triburi numite de Homer ahei.
Grecii epocii clasice isi spuneau eleni, dar in Iliada elenii sunt doar o popul din S tesaliei,
supusii lui Ahile. Dupa cucerirea Cretei, civilizatia mionica sia- continuat expansiunea
spre cipru si asia mica. In asia mica- intalnit o cetate de pare importanta strategica si
comerciala: Troia.
Migratia doriana: in sec 12iHr migratii- in italia patrund erucii; decaderea aheilor vine
printr-o civilizatie(cea doriana) care aduce fierul ca metal de uz comun. Aparitia
dorienilor coincide cu declinul civilizatiei bronzului si cu incep per ev mediu elen.
Misc exp: Din sec 8iHr incepe marea miscare a colonizarii grecesti initiata de ahei
apoi intrerupta de al 2lea val dorian care ii obliga pe ahei sa migreze spre cipru, asia mica,
turcia, coastele italiei. Prin infiintarea a numeroase orase-porturi, marea mediterana
devine un loc grecesc.

6. Ipoteze asupra originii epopeilor homerice. Limba lui Homer.


Limba lui homer- o greaca arhaica, din familia limbilor indo-europene. Este limba
tablitelor de lut ars. Cercetarile lingvistice au identificat in epopeile homerice 3
perioade istorice distincte: cea a bronzului tarziu, a fierului timpuriu si epoca lui
homer. Limba homerica-dominata de dialectul ionian, dar contine si forme
lingvistice care apartin dialectelor vorbite in Grecia sudica si nordica in epoca
miceniana.=> versurile epopeilor pornesc de la un nucleu compus chiar in timpul
civilizatiei miceniene reflectate in cele 2 epopei
Se zice ca iliada si odiseea s-au format printr-o asamplare a mai multor piese create
separat. Alta teorie: Il si Odi s-a dezv in jurul unui nucleu primitiv, adica dintr-un mic nr de
cantege legate apoi prin cantece de dezvoltare si cantece de legatura.
7. Aspecte istorico-literare ale epopeilor homerice. Editarea textului homeric, compoziie,
stil homeric.
Epopeile homerice elaborate in sec 8iHr in dialect ionian, la varste dif ale lui
homer, cel mai probabil erau transmise pe cale orala
Prima editie a epopeilor-in antichitate, sec 6iHr. Ulterior, in per elenistica filologii din
Alexandria au impariti cele 2 epopeii in cate 24 de canturi.
Compozitie: Iliada- reflecta o civilizatie pe timp de razboi, ideal eroic, actiunea-in jurul unui
motiv pihologic: mania lui ahile. Actiunea debuteaza in al 10lea an al razboiului troian, intr-un
interval de 53 de zile. Caracter furtunos, cu multe accente lirice.
Odiseea- imaginea aceleiasi civilizatii pe timp de pace, orientarea catre bucuriile
simple ale vietii, si catre dorinta lui ultise de a ajunge acasa. Actiunea debuteaza in al 10lea an al
ratacirilor lui ulise pe mare, in drum spre itaca, act tine 40zile.
Stilul homeric este formular, cu hemistihuri (jumatate de vers) prefabricate. Ahile este iute
de picior chiar si cand sta linistit sub cort, iar corabiile sunt mereu repezi desi stateau imobile pe
plaja de 10 ani. Comparatii ample, 240 in iliada, in odis de 5x mai numeroase, valoarea
comparatiilor consta in puterea de evocare a lumii contemporane poetului.
8. Religia epopeilor homerice i antropomorfismul. Gndire mitic i alegoric.
In asia si egipt unele animale erau conderate sacre. La greci zeii se fac cunoscuti prin
intermediul animalelor, si trimit semne prin ele. Pt grecia, seminificativ este ca zeitatea se
releva omului sub un chip omenesc plin de frumusete. Idealul clasic se va face cunoscut
prin scultura, epopee, tragedie, poezie lirica.
Poezia lui homer nu cunoaste modul de gandire abstract, lumea notiunilor
rationale. Ea are la baza o gandire mitica si alegorica. Primii zei reprezinta puterile mai
generale ale naturii, fiinte brutale, compun un neam grosolan si salbatic. In epoca lui
homer zeii inca mai simbolizeaza elemente naturale.
9. Mit i filosofie n Grecia antic. Gndire mitic vs. gndire filosofic.
Aparitia filos in gr antica se face prin laicizare si rationalizarea vietii sociale. Filosofia
presocratica e o revolutie intelectuala. Ca si in natura si cosmos, unde domneste egalit, si in cetate
trb sa se instaureze asta. Teogoniile si pologamiile sunt mituri ale suveranilor. Intr-o cosmogomie,
Zeus si chtonia creeaza lumea vizibila. Zeus atribuie tuturor divinitatilor cate o parcela din
cosmos: moira; si trimite in Tartar fortele dezordinii.

10. Cele trei ordine arhitectonice. Tipuri de coloane.


Doric, ionic si corintic.
Primele 2 sunt create de 2 tipuri de civilizatii care s-au intalnit pe teritoriul vechii
Gr venind din directii diferite. Aceste 2 civ au creat si 2 tipuri de cultura: una de tip epic,
cea ionica, si una de tip liric, cea dorica. Ordinele D si I apar din perioada arhaica, iar
corinticul incep sec 4iHr fiind larg utilizat in epoca elenistica. Sunt adoptate ulterior de
romani si redescoperite in Renastere.
11. Principiile artei clasice greceti i periodizarea artei clasice.
Jum sec 5-clasicismul grec. Arta greaca devine si ea un simbol al libertatilor cetatenesti pt ca
artistii greci se simt purtatorii de cuvant ai unor pturi largi ale poporului. Grecii supun realitatea
unui examen continuu. Arta greaca este o arta derivata din nevoia de cunoastere de sine a omului.
Spre deoseb de egipteni, grecii incep sa studieze anatomia oaselor si a muschilor, necesare pt a
modela o siluata umana convingatoare.
3 per- prima jum a sec 5-per clasica timpurie. Stilul sever- arta acestui stil patrunsa de
acelasi spirit ca si tragedia lui Eschil. Stilul sublim- clasicismul grec apare prin [ersonalitati
artistice de o exceptionala valoare. Stilul gratios-compozitie prea diversa pt gustul epocii, inspira
eleganta, gratie
12. Originea tragediei antice greceti.
Tragedia greceasca se naste din ditiramb, gen al lirismului coral. Nietzsche consacra
originea tragediei ca nastere din cultele dionisiace, dar e rezultatul si expresia colectiva a
2 curente: spiritul apolinic, si instinctul dionisiac. Din cultul zeului Dyonysos a luat
nastere ditirambul care se intona in ceremonii care implicau si sacrificari animale, betii
sau practici orgiastice.
13. Reprezentarea tragediei, compoziie i limb. Rolul corului.
Se reprezenta sub forma unei tetralogii, nu s-a pastrat decat o singura tragedie
completa, Orestia. Treptat decorurile au ajuns sa fie tot mai redundante si mai
inovatoare. Actiunea tragediei se desfasura in 24 ore si cuprinde un singur fir epic.
Tragicii greci si-au scris tragediile in dialectul attic, vorbit in Atena. Partile lirice provin totusi din
dialectul doric+influente ioniene in vocabular. Este o limba stilizata, contine inovatii lingvistice,
constructii bizare si limbaj sobru si subtil. Lb tragediei difera de cea de zi cu zi, vorbita de
tarani/negustori. Euripide adopta limbajul comun=> moartea genului.
O structura relativ fixa, axata initial pe cor si pe dialogurile dintre acesta si eroul/eroii
tragici. Momentele tragediei: prologos, parodos, epeisodia, deznodamantul si exodus.
Rolul corului-alc din 12-15 pers de conditie inferioara in raport cu eroii reprezentati pe
scena; reprezenta glasul obstii, comentand.Importanta lui scate in teatrul lui Euripide care prefera
sa se axeze pe caractere si pe mecanismele delicate ale sufletului omenesc ( mai ales cel feminin)
14. Conceptele tragediei: tragicul, hybris, hamartia. Aspecte politice n tragedie.
Hamartia=vina tragica, o eroare lipsita de rea intentie
Hybris= sentiment tragic al lipsei de masura care naste in om dorinta de a deveni egalul
zeilor sau chiar de a se ridica impotriva lor. O neadecavare a individului, evadarea lui.
Atac la legile morale. Este un pacat pedepsit de zei, atrage razbunarea, ispasirea si
purificarea.

Tragenia greaca-greatia cea mai durabila a democratiei grecesti. Ele sunt pline de
numeroase aluzii politice. Orestia lui Eschil ramane seminificativa ca drama a triumfului
justitiei sociale asupra vechilor obiceiuri de razbonare ale clanului. Tragedia greceasca
straluceste alaturi de democratia ateniana si moare o data cu ea, imrpreuna cu arta
oratorica.
15. nceputurile tragediei. Teatrul lui Eschil.
Tragedii inspirate din poeme eroice. A conferit tragediei grandoare. Personajul eschilian:
liberateate de alegere sau vointa exterioara? Interpretari dif, rezultat al ambiguitatii
conceptiilor religioase si a gandirii lui Eschil. Prometeu inlantuit- conflictul se produce
intre zei. Morala lui Eschil: suferinta il formeaza pe om, ea ii confera constiinta si este
legea lasata de Zeus in lume
16. Tragedia lui Sofocle n secolul lui Pericle.
Scriitor sofistica, cu mai multa gratie si eleganta decat Eschil. Se sprijina la inceput destul
de mult pe Eschil, dar dezv tehnici dramatice diferite de acesta. La sofocle accentul este
pe personalitate. Tema: personalitatea umana care se opune soartei si statului, din aceasta
cauza impotrivirea=> tragicul pt ca oamenii ies zdrobiti, dar castiga o victorie morala,
eroul sofocleic are noblete sufleteasca. Caracaterul irevocabil al hotararilor luate face din
acest erou propriul judecator al faptelor sale. Peripetiile sunt interioare. Drama izbucneste
din infruntari sufletesti.
17. Caracteristici ale tragediei lui Euripide.
Euripide apartine unei generatii dif ca spirit si conceptii fata de cea a lui Esc si Sof. Din
cele 92 de piese, au supravietuit 18. Face figura unui poet prea prozaic pt gustul epocii,
optand pt adoptarea limbii comune in tragedie si e acuzat de vulgaritate, chiar ca distruge
acest gen. Ataca oracolele, prezicatorii, zeii sunt aproape absenti. In Electra, Eur il ataca
pe Apolo. Din ridiculizarea si negarea aproape atee a zeilor, Eur s-a profilat in ochii
cititoriul moderni ca adevaratul exponent al rationalismul grec din sec 5. Prin ideea vietii
si a destinului absurd al omului, prin scepticismul religios al personajelor sale si prin
viziunea asupra lumii sia vietii, Eur a aparut ca un existentilist. Teatrul lui prefigureaza
drama burgheza si realista, teatrul psihologic si chiar comedia de moravuri. Teatrul lui
este expresia unui mom de criza politica, economica, morala, religioasa. Pe fundalul
razboiului peloponesiac, el asista la decaderea polis-ului grecesc
18. O comparaie ntre cei trei poei tragici. Declinul i dispariia tragediei.
Eschil acorda o importanta majora ritualului si ceremonialului. Abia Sofocle si Euripide
creeaza teatrul in adev inteeles al cuvantului pt ca dezbaterile si confruntarile se produc in
jurul caracterelor, nu al destinului. Eroul lui Sof- etalon de noblete sufleteasca, pt el
constiinta pacatului este suficienta pt a-l conduce spre moarte. Eroul lui Euripide il
prevesteste pe cel modern, este o victima a ezitarii si a crizelor de constiinta. Pacatul lui
cel mai mare tine de comoditate. La Eschil, tragicul se naste din libertatea de a alege,
eroul alegand la porunca unui zeu solutia pacatului. La Sif-din necesitate. La Eur- din
luciditate.
Ca si teatrul elisabetan, tragedia s-a manifestat prin violenta si dezlantuirea
pasiunilor. Tragediile sec 4iHr au agravat disparitia genului, pt ca au suprimat corul si sau axat prea mult pe stil si tehnica. Tragedia a disparut ca urmare a unei evolutii firesti,
5

prin repetitivitatea temelor si epuizarea mijloacelor. Sec 4-disparitia tragediei antice


grecesti, sec 4 dHr- aparitia primei tragedii crestine-patimile lui Hristos, cu pers din
Evanghelie.
19. Repere ale epocii elenistice n art, cultur i civilizaie.
Sub domnia lui Filip din Macedonia si mai ales a fiului sau, Alexandru, debuteaza in
impreiul cucerit de acestia o epoca numita elenistica in care cultura greaca se raspandeste
pana in Orient, in teritoriile indepaetate cucerite de Alexandru.
Centrele noii culturi vor di Alexandria, Rodos Pergam si Antiohia. In AlexandriacelebraBiblioteca si o academie de stiinta numita Muzeu. Prf lui Alex, Aristotel
sistematizeaza domeniile stiintei, in special al stiintelor exacte, desprinzandu-se de spiritul
lui Platon. Aristotel-bazele esteticii, invatatura lui va mentine timp de 2 milenii
influentein intreaga Europa. Cultura acestei epoci este mai complexa decat cea din sec 5,
desi tragedia decade si genurile se amesteca in literatura. Simplitatea artei clasiceinlocuita de gustul catre eleganta si lux.
Trio de sculptori: Praxitele-se concentreaza pe zeii de rangul 2, ii reda mai apropiati de
imaginea oamenilor relai decat de cea a vechilor zei; Scopas-exprima nelinistea subterana
a secolului sau; Lisip- continua traditia peloponesiaca- atletul~a dorit sa reprezinte
oamenii nu asa cum sunt ci asa cum par intr-un mom fugar al existentei.
Arhitectura contribuie la crearea unui stil bombastic, in care renasc traditiile monarhice
ale Orientului antic. Constructii grandioase: mausoleul lui Halicarnos, Farul din
Alexandria.
In raport cu clasicismul, face impresia unei arte neincheiate, aflate la mijloc de drum.
20. Literatura greac n elenism. Poezia bucolic, nceputurile satirei, romanul grec.
a.Creatorul-Teocrit- volum Ideile. Se intrepatrund dif genuri in poezia lui. Tema
principala este dragostea
b.Gen de predilectie al elenismului.Menip-toate creatiile lui s-au pierdut, dar a infl autori
precum Lucian sau Petroniu. A folosit cel dintai amestecul burlesc de vers si proza.
Continuator- Lucian- a scris in lb greaca, a cultivat dialogul, tratat in spirit comic. Ironiile
sale sunt mai ales la adresa mostenirii clasice, el atacand vechile credinte despre zei ale
poetilor si filosofilor.
c.Desi era condiderat o litratura umila, publicul a fost sedus de roman si genul s-a dezv
din forme preromanesti cum ar fi povestirea milesiana, nuvela tragica sau nuela realistumoristica. Romanul raspunde nevoilor unei lumi cosmopolite, care va cauta mai degraba
ineditul si starile de evaziune. Romanul grec- o epopee decadenta, axata pe procedee
facile.
21. Epoca roman i clasicismul latin. Vergiliu.
E ro nu aduce modificari majore fata de epoca elenistica, fiind considerata de multi
comentatori o prelungire a elenismului. Sf elenismului-anul 31iHr- Batalia de la Actium,
prin care Egiptul post-alexandrin e cucerit de o putere a lumii antice: Roma. Devenite
parte din Imp roman, multe cetati grecesti isi pastreaza o oarecare autonomie.
Poezia latina-o sinteza spiritualista a geniului elenistic. Catul este cel dintai poet liric in
peisajul roman. Inclinatia sa catre manierismul alexandrian al epocii. Peomele scurte au
tendinta de a se desparti de modelele grecesti numai la nivel prozodic.

Prin Eneida lui vergiliu, Roma isi afirma descendenta din cultura greaca. Literatura lui V
exprima idealurile politice ale epocii augustane. Adj vergilian-umanizarea poetului care
participa la viata cotidiana a contemporanilor sai. Vergiliu, ca si Horatiu face figura unui
poet de bun gust, sobru, caracterizat de armonie dupa modelul Greciei. Intreaga lui operaexpresia geniului italic, desi poetului i se atribuie origini estrusce si celtice. Inceputurile
lui Vergiliu sunt profund tributare literaturii elenistice (eglogele). Vergiliu se ref mai putin
la aspectul tehnic al lucrarilor, accentueaza mai mult multumirea morala, opera sa
ilustrand ideologia augustana a vremii. Care pleda indirect pt neutralizarea politica a
dusmanilor
22. Modele greceti i idealuri politice augustane n Eneida. Importana Eneidei.
Vergiliu se ref mai putin la aspectul tehnic al lucrarilor, accentueaza mai mult multumirea
morala, opera sa ilustrand ideologia augustana a vremii. Care pleda indirect pt
neutralizarea politica a dusmanilor Modelul epopeii Eneida este Homer. Eneida este prima
mare epopee a consolidarii uni stat. Ceea ce eroul vergilian pierde in impresia exterioara,
castiga in bogdatia interioara. Eneida-nr de versuri de 4ori mai mic fata de 28k de versuri
homerice, dar e organizata tot in 12 canturi si are o mai mare complexitate. DEnuntarea
blestematei foame de aur este o forma de critica aspra la adresa coruptiei Romei din
vremea sa. In ev med, cand latina va deveni limba de cultura a unei imp parti din europa,
modelul acestei europe nu va mai fi Homer, si Vergiliu.
23. Specificiti ale culturii i artei romane.
Trasaturi specifice romanilor: - Spirit militarist innascut
- O inteligenta putin speculativa, dar precisa si perseverenta,
- Interesati mai mult de morala practica decat de speculatia filosofica,
Cultura romana: - O cultura cu caracter
- (spre deosebire de cea greaca) o cultura diferentiata a claselor sociale,
Arhitectura romana: - Sec II i. Hr se manifesta un curent de repingere a imitatiei
grecilor; apar multe constructii civile cu destinatii practice, neinfluentate de clasicismul grec.
Orasele romane: - Ca niste tabere militare, cu centrul orasului (gazduind forul, teatrul si
templele) aflat la intretaierea a doua strazi principale.
- Coloane uriase flancheaza strazile orasului, fara legatura cu cladirile invecinate
- Amfiteatrul roman produs al urbanismului antichitatii tarzii.
Portretul roman: - Expresie a veneratiei fata de stramosi, oroctitorii familiei si ai gintii
- S-a dezvoltat foarte diferit fata de portretul grec, care atenua caracterul individual al
trasaturilor fetei, in scopul idealizarii si al infrumusetarii.
- Dimpotriva, la romani portretul evidentiaza in mod realist firea omului (individualitate,
realism)
- O uimitoare cunoastere a chipului omenesc
- O veridicitate lipsita de vulgaritate, tratata fara meschinarie.
- In perioada republicana, portretele exprima taria de caracter, alteori puritatea morala
- Femeia portretizata nu este venerata pt frumusete ca la greci, ci ca mama a familliei,
pastratoarea principiilor morale ale familiei.
- In epoca tarzie a decadentei este redat filozoficul in mod grosolan, grotesc: artistii
plastici il reprezinta pe Claudius cu surasul viclean, pe Nero cu privirea de raufacator, pe Vitellus
cu ceafa groasa proeminenta.
7

- Este remarcabil faptul ca acesti imparati despotici permit astistilor sa exprime adevaruri
adevaruri brutale despre ei. Este un semn ca aceasta arta ilustreaza o sensibilitate generala, cu
care publicul de arta roman se identifica.
- Maestrii portretului roman sunt contemporani cu marii maestri ai prozei: Petroniu
Arbiter, Seneca, Suetoniu. Petroniu va oglindi si el in literatura sa aceeasi degradare a vechilor
idealuri, atat ale Greciei, cat si ale Romei clasice. Pe acest fundal, existenta usoara si luxoasa
devine un nou ideal de viata.
24. Petroniu i romanul realist latin.
Romanul realist latin: - Devine un gen independent, original, mai viguros decat cel grec
- Petroniu Satyricon- s-a pastrat un fragment de roman care reda imaginea decadenta a
epocii neroniene (sec I d.Hr.). Apartine epocii iulio-claudiene in care imparati degenerati
(Caligula, Nero) sfideaza vechile traditii latine sau le menajeaza intr-un mod tot mai putin
convingator (Tiberiu, Claudiu).
-Satyricon primul mare roman al literaturii univetrsale, o asta fresca sociala si o opera
parodica ridicata pe un munte de traditii literare, romane si grecesti
Zeitatea suprema devine Priap, opus zeilor solemni si epopeii si ai tragediei. In plan
existential, eroii lui Petroniu isi traiesc viata profund antieroic, cautand numai mijloace de
subzistenta si aventuri erotice
25. Apariia cretinismului (sfritul lumii antice, primele forme de art cretin, literatura
primilor prini ai Bisericii).
De la religia pagana la crestinism: - Simbol: Pantheonul vechi templu pagan, transformat
ulterior in biserica crestina. Capodopera a artei constructive romane, difera de templele vechilor
greci.
- Este templul tuturor zeilor care se prezenta ca o sala goala fara statui in interior
Aparitia crestinismului: - Secolul III e.n. se produce o criza a conceptiei antice despre
lume.
- Incepe sa se manifeste tot mai vizibil crestinismul, o religie orientala care gaseste la
Roma un teren pregatit de invatatura stoicilor romani si de aspiratia spre o divinitate unica
personificata (vezi Vergiliu).
- crestinismul a insemnat sfarsitul lumii antice.
Primele forme de arta crestina: - Apar in arta romana tarzie, in pictura catacombelor,
care exprima aspiratia spre un ideal spiritual si spre o expresie suprema a spiritualitatii. Pictura
crstina a catacombelor romane imprumuta procedeele elenistice ale picturii descoperite la
Pompei:o pictura naiva, dezinteresata de artificii si efecte artistice.
- Aceasta noua arta denota interes pentru esential si atrage atentia intregii lumi
Crestinismul primitiv: - Primii aparatori ai noii credinte: apologetii din sec II d Hr, autorii
primelor forme de literatura crestina ex: Tertulian, Nascut in Cartagina, a devenit ulterior crestin,
preot si aparator al credintei. A scris o critica a paganismului si o aparare a crestinismului
- Sfantul Ieronim (sec IV d. Hr) traduce Scriptura in limba latina (denumita Vulgata), pe baza
textului grecesc si a celui ebraic; Dorea sa scrie o mare istorie a crestinismului.
Sfantul Augustin: - Sfantul Augustin (354 430). Mare filosof si teoretician.Nascut in Numidia
(Africa), din tata pagan si mama crestina. Bogata opera filosofica, dogmatica si morala. A pretuit
ideea unui Dumnezeu al iubirii, care iarta greselile trecutului si care i-a daruit har si gratie divina,
ajutandu-l sa-si domine instinctele sale.
8

- Sunt faimoase Confesiunile sale, 13 carti in care isi relateaza cu pasiune si drama elanurile
mistice si eforturile religioase. A dus o lupta sustinuta impotriva ereziilor si a schismelor crestine.
26. Sfritul Imperiului Roman. Civilizaia i arta Bizanului.
Sfarsitul Imperiului Roman: - Sec III d hr. granitele Imperiului Roman sunt amenintate de
triburile germanice la nord si de persi la est; marile migratiuni occidentale din Europa medievala
reprezinta sfarsitul valorilor antichitatii.
- 330 imparatul Constantin fondeaza Constantinopolul, care va deveni capitala Bizantului.
- Dupa moartea imparatului Constantin si declararea crestinismului ca religie de stat (391), in
anul 395 Imperiul Roman se imparte in doua: de Apus si de Rasarit.
RASARIT: - Denumit si Imperiul Bizantin (sau Bizant). Capitala Constantinopol Crestinism
rasaritean dezvoltat din filosofia greceasca Accent teologic pe esenta mistica a lui Dumnezeu si
pe contemplatie.
- APUS: - Cu capitala la Ravenna. Cade in scurta vreme cucerit in 476 de Odoacru.
Crestinism dezxvoltat din filosofia romana. Accent teologic pe raportul omului cu Dumnezeu
pe atitudinea morala a omului si pe viata activa in mijlocul comunitatii.
Civilizatia Bizantina: - Crutata de atacurile popoarelor migratoare, datorita unei asezari
strategice convenabile a capitalei.
- Bizantinii se considerau romani, dar dupa sange erau pe jumatate barbari.
- Continuatori ai Imperiului Roman, insa mult influentati de monarhiile orientale si de civilizatiile
barbare din jur.
- Stat condus de doua mari puteri: imparatul si Biserica (strans influentata de imparat);
- Reprezentarea lui Iisus ca imparat, tronand pe tron in mare slava (Iisus Pantocrator) este o veche
transpunere in ierarhia clericala, unde capul bisericii este reprezentat dupa modelul suveranului
pamantean.
Arta bizantina: Arta bizantina (pictura religioasa, fresce, mozaicuri, miniaturi) este strict
subordonata bisericii si ceremonialurilor de cult
- Arta plastica renunta la reprezentarea realitatii si transpune esenta lumii in simboluri.
- sinodul din Niceea se pronunta pentru pastrarea icoanelor, dar aceasta solutie va impune cu si
mai multa forta principiul dogmatica in reprezentarile artistice.
- In literatura, Bizantul nu a creat mari valori: limba literara, foarte diferita de cea uzuala, a fost
sufocata de, manierism si artificialitate.
- In artele vizuale, insistenta de a urma regulile si incremenirea in tipare artistice vechi.
27. Evul Mediu. Trsturi, semnificaii i controverse.
- Perioada cuprinsa intre sfarsitul sec IV/inceputul sec V e.n. si aparitia Renasterii (sec XV).
- Dupa unii istorici, plasat convetional intre 476, caderea Romei si 1453, caderea
Constantinopolului.
- Perioada perceputa cultural ca un mileniu de intuneric (biserica controla)
- Perioada a ereziilor si a Marii Schisme (1054), prin care Biserica Catolica se desparte definitiv
de cea Ortodoxa.
Renasterea Carolingiana: - Sfarsitul sec V ia nastere in Europa imperiul francilor, care
reuneste diferite principate barbare.
- Sfarsitul sec VIII sec IX un moment cultural atipic renasterea carolingiana un curent
artistic care antreneaza oameni de litere, filosofi, neoplatonicieni, miniaturisti, arhitecti. Sunt

imitate modele altice si bizantine: Catedrala de la Aachen (sec IX) imita biserica San Vitale din
Ravenna; are loc o scurta revenire la modelele de frumusete ale antichitatii.
Invatamant si stiinta in Evul Mediu european: - In sec XII apar primele universitati (Paris,
Bologna, Oxford, Cambridge, Padova, Napoli)
- Invatamant- monopolul spiritual al teologiei; sunt introduse treptat si disciplinele stiitifice
- Stiinta europeana medievala se afla in general sub nivelul stiintei orientale si arabe a epocii.
Organizare feudala: - Vechiul imperiu Roman se dezmembreaza in mici unitati, independente
economic si politic; apare oranduirea feudala; marea masa a sclavilor din antichitate este inlocuita
de o noua forma de inegalitate sociala, axata pe munca pamantului de catre tarani.
- Ca si in plan politic, comunitatea religioasa crestina se decompune in numeroase unitati bine
organizate economic, guvernate de episcopi si manastiri.
Arhitectura medievala: stilul romanic: - Stilul romanic- inspirat din modul de constructie al
monumentelor romane.
- Aparitia catedralei romanice, inrudite cu castelul fortificat medieval (ziduri groase, ferestre
inguste, intrare flancata de turnuri).
Stilul gotic: - Se dezvolta din a doua jumatate a sec XII, pe fundalul dezvoltarii oraselor si al
breslelor mestesugaresti.
- Catedrala gotica un stil mai pur si mai unitar decat romanicul.
- Inaltimea ei sugereaza impulsul ascendent al omului spre Dumnezeu, iar dimensiunile si lumina
filtrata prin vitralii coplesesc masele cenusii care aspira spre mantuire.
- Sistemul iconografic al catedralei gotice defineste constiinta omului medieval;
- Statuile gotice definite, ca si arhitectura, prin verticalitate si energie spirituala.
Modelul uman in lumea medievala: - Un dublu ideal, incarnat in figurile razboinicului si a
calugarului
- Lupta in numele Bisericii impotriva sectelor crestine si a necredinciosilor
- Figura cavalerului importanta meritului personal; totodata insa, capata o tot mai mare
importanta starea sufleteasca, pasiunile ale eroului
28. Epica Evului Mediu. Cntecele de gesta - ideal cretin i relaii feudale.
Scolastica: - Metoda de studiu practicata intens in Evul Mediu, prin care filosofii medievali
incearca sa explice cunostintele provenite din antichitate in lumina ratiunii si mai ales a dogmei
crestine. Organizata mai ales sub forma de intrebari si raspunsuri si acordand intaietate
argumentului teologic in defavoarea celui filosofic sau a noutatii argumentarii, metoda scolasticii
s-a epuizat in decurs de cateva secole intr-o retorica formala, pe care au combatut-o mai tarziu
renascentistii.
Reprezentantii metodei scolastice din Evul Mediu:
- Toma dAquino
- Roger Bacon
Precursori: - Boethius
- Sfantul Augustin
Cantecele de gesta (cantece de vitejie, sfarsitul sec XI- sec XV):
- Sec XI-XII apar cantecele de gesta, lungi poeme epice, consacrate faptelor de arme ale unor
eroi reali sau legendari din istoria popoarelor medievale. Cele mai multe (de exemplu, Cantecul
lui Roland si Cantecul Cidului), in special cele mai vechi, sunt animate de un ideal crestin.
Multe devin mai tarziu surse ale clasicismului.

10

- sunt cantate la curtile senioriale si la serbari populare de autori si interpreti numiti jongleri; s-au
transmis mai departe pe cale orala.
- In Franta, cantecele de gesta se impart in cicluri
Comicul in cantecele de gesta: in Evul Mediu, cantecele de gesta erau puse pe aceeasi treapta cu
placerile gastronomice si reprezentatiile cu mimi. Desi, la nivel teoretic, cantecul epic medieval
continua stilistic traditia epopeii latine, in realitate el contine si scene sau episoade comice
diferite de stilul inalt al vechilor epopei: de exemplu, Roland isi permite o gluma cu regele
Carol.
29. Cntecul lui Roland, expresie a eticii cavalereti medievale. Alte poeme epice medievale.
Cantecul lui Roland Probabil creatia unui poet -Turoldus, pomenit in finalul poemului si
reprezentat pe celebra tapiserie de la Bayeux (care contine scene din batalia de la Hastings,
1066; cucerirea normanda din Anglia)
- Alcatuit din 4002 versuri, preponderent decasilabice, impartite in 291 de lese (unitati inegale,
asemanatoare strofelor).
Punctul de plecare (referinta istorica) : - Cel mai probabil Cantecul lui Roland a fost compus
in al doilea sfert al sec 12, se refera la batalia din defileul Roncevaux
Caracterul medieval al poemului (1): dimensiunea religioasa (crestinismul): - Acest
eveniment este transformat de imaginatia autorului intr-o secventa de razboi sfant, culminand cu
triumful crestinitatii: marele Carol ii pedepseste pe sarizinii mauri pentru distrugerea ariergardei
sale, conduse de viteazul Roland (in poem,vasalul si totodata nepotul lui Carol cel Mare), iar
regina Bramidona, vaduva regelui musulman Marsil, se crestineaza.
- Incursiunea de jaf si prada a francezilor capata dimensiunile unei cruciade a dreptei credinte
impotriva paganilor, iar infrangerea rusinoasa este explicata prin tradare, fiind razbunata si
onducand totusi la o victorie definitiva si totala a francezilor
- Dumnezeu insusi intervine de partea francezilor, prelungind ziua in mod miraculos, pentru a le
permite sa-i nimiceasca pe pagani.
Caracterl medieval al poemului (2): calitatile eroilor si relatiile feudale: - Personajele sunt
simbolice si ilustreaza raporturile de vasalitate sau prietenie specifice realitatilor sau valorilor
existente in Evul Mediu.
- Roland , eroul central al epopeii, are toate insusirile unui cavaler medieval desavarsit, luptand
pentru credinta si animat de un elan razboinic neobosit, foarte intransigent totodata cu idealurile
sale (refuza sa sune din corn pana in ceasul din urma, in care simte ca a pierdut).
- Nici Aude, logodnica lui Roland, nu accepta compromisuri: la vestea mortii lui Roland, ea se
prabuseste moarta
-Fratele ei, Olivier, mai intelept si mai prudent, este un alter-ego al lui Roland, fiindu-I totodata
cel mai bun prieten.
- Carol cel Mare, prezentat ca un batran de 200 de ani, intruchipeaza monarhul intelept, autoritat,
viteaz si drept, al carui vasal este Roland.
- Arhiepiscopul Turpin, este tipul prelatului care lupta cu arma in mana pentru credinta.
- Ganelon il ilustreaza pe seniorul tradator
Alte poeme epice medievale: Cantecul Cidului: - Scris pe la inceputul sec XII, in dialectul
castilian; aproximativ 4000 de versuri, ca si Cantecul lui Roland.
- Unul din cele mai realiste cantece de vitejie din literatrura medievala; are la baza biografia unui
senior spaniol, care s-a evidentiat in luptele pentru recucerirea Spaniei de sub dominatia araba; ca
si Cantecul lui Roland, acest poem este animat de un ideal crestin.

11

Subiectul Cantecului Cidului: - Don Rodrigo Diaz de Bivar (Cidul) cade prada intrigilor si este
exilat de regele Alfonso al VI lea. In drumul exilului, Cidul cucereste mai multe cetati aflate sub
stapanire araba si se stabileste in Valencia, unde i se permite sa se reuneasca cu familia sa. Iertat
de rege (pentru o vina falsa), este obligat sa isi casatoreasca fiicele cu nepotii dusmanului sau
(infantii de Carrion). Acestia le umilesc si le parasesc, atragand mania CIdului si a regelui (care a
ordonat aceste casatorii). Finalul restabileste prin duel onoarea CIdului, iar fiicele sale se
recasatoresc, devenind regine in Navarra si Argon.
- Desi poemul este marcat de influenta franceza, in acest caz accentul cade mai putin pe vitejie si
mai mult pe onoare, iar spre deosebire de indraznetul si imprudentul Roland, Cidul, care apartine
totodata unei alte categorii de varsta, este si un erou care judeca atent circumstantele si care nu se
bazeaza pe puteri supranaturale. Figura lui este mai complexa decat a celorlalti eroi din literatura
Evului Mediu.
Literatura de inspiratie folclorica: - In paralel cu literatura liturgica si cu literatura laica axata
pe valori crestine, se dezvolta si o literatura laica influentata masiv de folclor. In vechea
Germanie, populatia teutonilor creeaza o literatura de factura mito-istorica, cu influente din zona
scandinava => Cantecul Nibelungilor: - Acest poem este o expresie a lumii germanice.Originea
cantului este pagana, iar idealul crestin nu mai este elementul central al epopeii. Nibelungii sunt,
de fapt, niste pitici (elfi), care detin o comoara. Mantia elfului Alberich si sangele balaurului care
pazeste aceasta comoara vor constitui atuurile eroului principal, Siegfried, in luptele sale contra
dusmanilor
- Caracterul medieval al acestui cantec se manifesta puternic prin obsesia superioritatii vitejesti si
a raporturilor de vasalitate, care alimenteaza pe tot parcursul poemului conflictele dintre
personaje.
Eposul medieval anglo-saxon: Beowulf: - Poemul Beowulf (sec X) are la baza o legenda mai
veche preluata din Danemarca. Inspirat din lumea apelor si a luptelor cu monstri, eroul este in
final ucis de un balaur. Poemul pare mai degraba o viziune scandinava decat anglo-saxona,
inspirata de legende precrestine. Totusi, in versiunile din sec XI-XII eroii din Beowulf isi fac
semnul crucii inainte de a pleca la lupta.
- Beowulf a fost totodata unul din izvoarele inspiratiei in romanul fantasy Stapanul inelelor.
30. Romanul cavaleresc. Tristan i Isolda.
Romanul cavaleresc: - Aparut spre sfarsitul secolului al 12 lea, era o creatie in versuri,
denumita romanpentru ca era scrisa in limba vulgara, nu in latina. Marea inovatie a acestui tip
de roman a constat in preluarea unor teme si personaje apartinand folclorului celtic, despre regele
breton Arthur si tovarasii sai de lupta, amestec de elemente supranaturale (vrajitori, zane, pitici,
obiecte vrajite, intamplari ciudate).
- Spre deosebire de creatiile populare, aceste romane cavaleresti au autori cunoscuti,
intemeietorul genului fiind considerat Chrtien de Troyes, autorul Povestii Graalului. Ideea
tuturor acestor romane consta in impletirea dintre dragoste si virtutile cavaleresti. Vitejia si
onoarea mai fusesera abordate in poemele epice, nou este faptul ca eroii romanului cavaleresc nu
mai cauta in lupta doar sporirea gloriei personale si cresterea renumelui neamului caruia ii
apartin, ca Roland sau Cidul, ci ei isi slujesc doamna, dovedind puterea iubirii pe care i-o poarta.
Tristan i Isolda este titlul unei legende celtice medievale ce are ca tem principal
dragostea dintre Tristan, cavaler de Cornwall, i Isolda, prines irlandez. Tristan, crescut de
unchiul su, Mark regele Cornwall, lupt pentru libertatea regatului i l ucide pe Morholt,
regele Irlandei. Isolda, sora lui Morholt dorete rzbunarea i ncepe s nutreasc un sentiment de
dumnie fa de Tristan pe care urmrete s l ucid prin otrvire. Dar ca o ironie a sor ii,
12

Tristan primete misiunea de a o pei pe Isolda pentru unchiul su. Pe drumul de ntoarcere, ea i
pune planul n aplicare. Dar, nu se tie din ce motiv, otrava fusese substituit printr-o licoare a
dragostei. ntre cei doi se nfirip un puternic sentiment de iubire. Isolda se cstorete cu Mark,
dar sentimentele ei fa de Tristan nu se sting, astfel c triete o via dubl: ziua este regin, iar
nopile i le petrece n secret alturi de amantul ei. Regele descoper trdarea soiei i l
condamn pe Tristan la moarte. Cei doi amani fug mpreun i pentru o perioad duc o via
retras n pdure. n cele din urm, Isolda este nevoit s revin acas. Tristan, ndurerat, pleac
n lume, dar nu reuete s i regseasc linitea. Ajuns inapoi acasa, Tristan se imbonlaveste
grav si cere sa i se indeplineasca ultima dorinta: sa o vada din nou pe Isolda, iar daca aceasta va
veni sa fie trase panzele albe, dar daca aceasta nu va veni, sa fie trase cele negre. Mark afla de
aceasta si instruieste echipajul corabiei sa traga panzele negre. Cand Tristan priveste afara,
corabia avea panzele negre, astfel Tristan moare. Isolda ajunge la el si vazandu-l mort decide sa
se omoare. Astfel cei doi sunt inmormantati impreuna iar deasupra mormantului lui Tristan creste
un trandafir care nu va muri niciodata.
31. Cntecul liric medieval: trubaduri i truveri.
Trubaduri (trobar = a inventa,a crea). Poeti lirici din sudul Frantei care, in sec 11-13, au scris in
limba occitana a regiunii Languedoc, o poezie de tip cavaleresc, reprezentata mai ales din scurte
poeme de dragoste (chansons) dedicate unei doamne.
Truveri (trouver = a gasi, a nascoci). Poeti lirici din nordul Frantei, care, incepand cu 1160 au
imitat poezia trubadurilor de la sudul Loarei, dezvoltand o lirica de factura asemanatoare.
Jongleri (jocular = a distra). Urmasi ai mimilor romani, executau la curtile medievale poemele
compuse de trubaduri, practicand o forma de divertisment foarte gustata in epoca.
Lirica provensala (sau occitana) a pastrat amintirea a 470 de trubaduri. Ultimii dintre
acestia au disparut in jurul anului 1300.
Perioada de inceput (1090 1170). Poezii de dragoste pe deplin realizate estetic. In aceasta
etapa, cantaretii dragostei se impart in idealisti (Jaufr Rudel) si realisti ( Cercamon,
Marcabrum).
Perioada clasica (cea mai mare inflorire, 1170-1210). Apar stilurile ermetice trobar clus si
trobar ric, precum si stilul opus, trobar leu sau trobar plan. Reprezentantii: Bernart de Vantadour
(cantaretul iubirii perfecte), Bertran de Born (tema razboiului), Beatris, contesa de Die, Marie de
Ventadour.
Perioada de decandenta (sec XIII). Incepe cu Cruciade impotriva Albigenzilor (1210-1270),
creatorii sectei dualiste catare, care au fost acuzati de erezie de Biserica Catolica si exterminati cu
cruzime. In poezia trubadurilor se amplifica tema rezistentei impotriva dusmanului, pe fundalul
razboiului religios.
Stilurile lirici trubadurilor:
Trobar clus stil ermetic, obscur, adoptat de unii trubaduri.
Trobar ric o poezie adresta unei elite intelectuale
Trobar plan (sau trobar leu) scrisa intr-un stil simplu si clar, accesibil tuturor
Aceste stiluri au fost uneori practicate alternativ de poeti.
Dragostea, o inventie a secolului al 12-lea
Dragostea curteneasca , aparuta pe fundalul cinstei acordate femeii in acesta societate, reprezinta
o manifestare originala, o adevarata revolutie a moravurilor bazata pe maniere si pe o dragoste
neconditionata a barbatului fata de femeie.
Tema secretului (numele femeii iubite nu trebuie spus).
Atitudinea umila si sfioasa a indragostitului, care sufera in tacere.
13

Trubadurii iubesc extatic, si pot fi fideli chiar in absenta relatiei.


Jaufr Rudel a introdus tema iubitei necunoscute, indepartate, de care poetul se indragosteste
fara sa o vada.
Dragostea trubadurilor nu este intotdeauna platonica; exista si o poezie trubadureasca a tentatiilor
si chiar a experientelor senzuale, dar ea nu este niciodata obsedata de sexualitate; principiul ei
consta in a primi numai ce doreste sa ofere iubita si a nu cere niciodata mai mult!
Tema razboiului:
Poezia trubadurilor contine si probleme politice: critici la adresa papei, istorisirea in forme relativ
concise a faptelor de arme ale unor cavaleri, lauda sau bocetul laudativ al unor regi;
32. nceputurile literare ale lui Dante Alighieri.1265-1321
- 1295 Vita Nuova opera danteasca de tinerete. Scrisa intr-un amestec de vers si proza, poate
fi considerata primul roman de dragoste din literatura occidentala europeana.
o combinatie de autobigrafie lirica si filosofie medievala spiritualista
expresia sentimentelor lui Dante fata de Beatrice Portinari, iubire neimplinita, transfigurata prin
arta. Beatrice devine, in lucrarea Convivio (Banchetul), si un simbol al Filozofiei, care in lumea
medievala are inca sensul de Intelepciune.
INTRODUCEREA LA DIVINA COMEDIE

Opera lui Dante isi are originile intr-o istorie de cea mai pura factura medievala, in care idealul
vietii este mantuirea.
Ideea Divinei Comedii nu este nici originala, nici extraordinara.
In epoca lui Dante, scrierile religioase abunda in alegorii ale sufletului, in care sufletul parcurge
drumul catre sfintenie in trei trepte: Omenescul, Despuierea trupeasca (lepadarea de trup) si
Reinnoirea.
Misterele
reprezentari dramatice ale Evangheliilor, puse in scena de calugari pentru credinciosi la marile
sarbatori crestine. Misterele reprezinta o forma de teatru medieval de factura populara si in
acelasi timp religioasa.
Comedia sufletului este o reprezentatie sacra, un fel de istorie ideala a parcursului catre
sfintenie, in care eroii sunt Sufletul si virtutiile cardinale ale omului (Ratiunea, Prudenta,
Cumpatarea, Taria, Dreptatea, Mila, etc). In luptele care se dau intre Dumnezeu si diavol pentru
castigarea unui suflet, finalul acestei drame indica victoria binelui si mantuirea sufletului. De
aceea acest tip de literatura este considerat o comedie spirituala a sufletului (salvat de la
damnare) si totodata un mister (adica o reprezentare alegorica de tipul celor mentionate mai sus).
Commedia lui Dante (atributul Divina fiindu-i adaugat ulterior de Boccaccio) este o
capodopera artistica si doctrinara a Evului Mediu, care anticipeaza totodata umanismul
Renasterii. Desi considera latina superioara limbii vulgare (italiana) prin noblete, frumusete si
puritate, Dante isi scrie totusi capodopera in limba poporului, asa cum se cuvenea unei adevarate
comedii.
33. Sistemul conceptual i doctrinar al Divinei Comedii. Raporturile cu tradiia Evului Mediu.
Caracterul medieval al capodoperei lui Dante:
Tema (mantuirea sufletului) si ideea sunt medievale si au la baza literatura ascetica: cheia salvarii
se afla in contemplarea lumii celeilalte si a lui Dumnezeu.
Principala figura de stil indica o traditie si o preferinta a lumii medievale pentru alegorie:
A. Sufletul parcurge cele trei trepte catre sfintenie trecand prin Infern, Purgatoriu si
Paradis. Dante reprezinta sufletul, Vergiliu ratiunea, iar Beatrice gratia divina.
14

B. In plus, alegoria sufletului este si una colectiva: canturile 6 din cele trei parti
continua, in traditie vergiliana, linia sanctificarii monarhiei de drept divin, pe urmele lui August,
descendent al lui Enea, dar si o apologie a destinului Romei, capitala fostului Imperiu Roman.
Intregul sistem conceptual si doctrinar este de factura medievala: filozofia inteleasa ca
rezistenta in fata pasiunilor si a placerilor, fericirea inteleasa ca apropiere de Dumnezeu (binele
suprem), purificarea de materie prin pocainta (la nivel individual) si prin alungarea anarhiei si a
discordiei (la nivelul societatii), prin restabilirea monarhiei, care sa readuca prin intermediul
imparatului domnia ratiunii.
Superioritatea vietii contemplative fata de cea activa ( raportul se va inversa peste
aproximativ 400 de ani la Goethe, in Faust): atingerea sfinteniei prin contemplatie (la Dante),
respectiv un nou botez, prin reluarea vietii active (la Goethe);
1.limbul-cei care s-au nascut inainte de HR, 2. Pacatosii din dragoste 3. Lacomii 4. Zgarcitii si risipitorii
5.maniosii 6.ereticii 7. violentii impotriva aproapelui, sinucigasii, violentii impotriva lui dumnezeu 8.seducatorii de
femei, cei care au negociat cu obiecte sfinte, ghicitorii, cei care fura bunul obstesc, calugarii care au tradat ordinele.
9. Tradatori de rude, de tara si de binefacatori

34. Renaterea - periodizri, diferene regionale, context socio-cultural, repere ale


umanismului renascentist.
Sec. 15-16 (dupa unii specialisti: 1300-1600);
In fiecare din domeniile culturii, periodizarile cunosc fluctuatii si controverse, inclusiv
diferentieri regionale (Renasterile europene nu se suprapun ca data si ca structura);
Nici in raport cu diferitele arte si domenii ale cunoasterii, Renasterea nu se desfasoara strict pe
aceleasi coordonate.
Exemple:
Centrul si sursa Renasterii sunt in Italia, in special in Florenta secolului al 15-lea
In artele plastice, exista doua centre simultane de difuzare a Renasterii (Italia si Tarile de Js), care
evolueaza concomitent si intra intr-un dialog fertil (Renasterea italiana si Renasterea flamanda);
italenii descopera perspectiva, flamanzii inventeaza pictura in ulei; au loc schimbari reciproce si
se produc contaminari, desi scolile de pictura create detin o certa individualitate;

Periodizarea Renasterii dupa Frederick Artz


1200 - 1500 Renasterea timpurie (Dante, Boccaccio)
1500 - 1530 Zenitul Renasterii (High Renaisssance, Haut Renaissance, Hochrenaissance)
1530 - 1600 Manierismul (tendinta spre tehnicizare, nu este bine vazut in literatura)
[In cazul Angliei, Spaniei, Renasterea se suprapune cu barocul.]
In Anglia, sec XV este mai medieval decat sec XIV;intarziata de Razboiul de 100 de ani si
Razboiul celor doua Roze, Renasterea se afirma plenar in Anglia abia in epoca elisabeatana
(Shakespeare) si ajunge, dupa unii exegeti, chiar pana in sec XVII (secol de clasicism si baroc,
de exemplu in Franta).
Contextul socio-economic al Renasterii

Infloreste viata urbana, orasul capata alte contururi decat in Evul Mediu; o societate mai dinamica
marcata de aparitia burgheziei;
Dezvoltarea burgheziei comerciale si bancare; totusi, mecenatul artistic continua sa fie intretinut
de aristocratie si cler.
Traducerea Bibliei in limbile nationale, aparitia tiparului in 1456, prin inventia lui Gutenberg.
Apar piata de capital, bancile; universitatile, infiintate inca din ultimele secole medievale, se
inmultesc si se dezvolta;

15

CURIOZITATE: primele calatorii in jurul lumii (Magellan, Vasco da Gama, Cristofor Columb);
descoperirea de pamanturi noi coincide cu afirmarea primelor state nationale si cu razboaiele
pentru noi teritorii;
INVENTIVITATE: stiintele exacte, slab dezvoltate in Evul Mediu, iau avant, iar noul ideal al
epocii devine unul scientist
Trasaturi ale gandirii renascentiste

Umanism ideologia Renasterii, definita prin atentia acordata omului ca imagine a divinitatii,
prin constiita perfectibilitatii acestuia si a puterilor creatoare care zac in om.
Omul se desprinde nu atat de Dumnezeu, cat de Biserica (nu atat de religie, cat de o intelegere
dogmatica a acesteia).
35. Art i arhitectur renascentist. Obsesia scientismului.
Arta este pentru Renastere ceea ce a fost religia pentru Evul Mediu. La inceputul Renasterii,
poetul are un statut privilegiat, in compartie cu artistul plastic, care este privit ca un mestesugar;
pe parcursul Renasterii, prin recunoasterea geniului lui Michelangelo, Rafael, Leonardo s.a.;
aceasta conceptie va disparea;
De fapt, cu exceptia lui Shakespeare (Anglia) si a lui Fr. Rebelais (Franta), Renasterea nu s-a
ilustrat in literatura prin nume atat de sonore precum cele ale pictorilor, sculptorilor sau
arhitectilor renascentisti.
Premisele aparitiei Renasterii in Italia:
La rascrucea dintre secolele XII si XIV Italia dobandeste un rol de frunte in evolutia culturala a
Europei apusene.
Prin Renastere, italienii au dorit sa redevina centrul lumii civilizate (dupa modelul antic al
Romei, distruse de triburile germanice). Arta gotica, preferata de popoarele germanice, li s-a
parut barbara si nepotrivita firii sau sensibilitatii lor. De aceea, ei au dorit sa reinvie, cu mijloace
noi ale stiintei, modelele Antichitatii.
Prerenasterea (sec XII-XIII):
Sec 11-13 influenta Bizantului in Italia. Mozaicurile poarta amprenta Bizantului, ca si tablourile
cu sfinti, pictate uneori in maniera greaca (maniera bizantina) de elevi ai maestrilor greci
Prin Dante, Italia anunta inca din sec. XIII-XIV formele Renasterii. Desi comparata cu o
catedrala mareata, opera lui Dante poarta insemnele unei individualitati curajoase in asumarea
setimentelor si a imaginatiei sale.
Desprinderea de formele artei bizantine: GIOTTO
Sec 14, in special in pictura lui Giotto se impaca idealurile de viata crestine cu cele antice
(aspiratie spre puritate morala, vizibila in redarea starilor sufletesti prin privire, gesturi, efecte
spatiale, renuntarea la bogatia de culori sclipitoare a traditiei bizantine).
Arhitectura renascentista (Sec XV Florenta, centrul Renasterii):
Cupola domului Brunelleschi (Florenta) cupola unei catedrale se ridica impotriva traditiei
gotice, apeland la forme si principii ale arhitecturii antice (profilul, decoratia, armonia,
ornamentele usilor si ferestrelor)
Capela Pazzi din Florenta (Brunelleschi):
O reinventare a formelor clasice, dovedind studiul ruinelor antice: fronton clasic plin de eleganta;
interiorul nu mai prezinta, ca in gotic, ferestre inalte si stalpi zvelti, ci coloane apartinand
ordinelor clasice.

16

Totusi, Antichitatea nu este reinviata, ci reinventata: coloanele nu mai au functie de sustinere, ci


sunt aplicate pe perete, segmentand proportional golurile albe ale peretilor si subliniind justele
proportii ale edificiului.
Palatul Rucellai, Florenta, arhitect: Leon Battista Alberti:
Coloanele nu sunt nici macar incastrate in zid, ci desenate ca o retea; imita intr-un mod original
etajele Colosseumului (ordine grecesti diferite). Arcul frant de tip gotic este indulcit (rotunjit)
in proiectarea ferestrelor. Totodata, sub raport utilitar, a modernizat tipul de palat urban,
simplificand si esentializand formele exterioare.
Sfanta Treime de Masaccio o fresca in care sunt redate in plan bidimensional Sfanta Treime,
Sfantul Ioan si donatorii, in raporturi de apropiere diferite fata de privitor. Aplicarea perspectivei
a fost o mare noutate pentru contemporani: Masaccio pare ca strapunge zidul, aceasta fresca
bidimensionala parand ca dezvaluie o capela. Arhitectura de tip antic (coloane, arce, cornisa) nu
mai este prezenta la modul real, ci doar pictata (iluzia realitatii).
Gotic Vs Renastere
Goticul, expresie a Evului mediu, evoluase treptat spre asa-numitul stil international, caracterizat
de o reprezentare simbolica si rafinata a realitatii, bazata pe formule consacrate.
Artistii Renasterii vor reinvata sa studieze natura si sa aplice in arta rodul observatiilor lor,
revenind la cunoasterea aprofundata a corpului uman a vechilor greci sau la realismul
portretistilor romani.
Michelangelo, David (Florenta)
Arta Renasterii armonie, simetrie, proportii. Are la baza deprinderea de a gandi in forme exacte
si folosirea formelor geometrice precise. Corpurile sunt modelate viguros
36. Apariia curentului renascentist: Petrarca i Boccaccio.
Francesco Petrarca (1304-1374)
O generatie mai noua fata de Dante, apartinand, ca si Boccaccio, Renasterii timpurii
(1200-1500). A cultivat autorii greco-latini antici, din care a tradus si pe care i-a copiat cu
devotiune, fiind printre primii autori care a considerat Evul Mediu o epoca de barbarie in raport
cu antichitatea;
In canoanele lui, Italia apare ca o regina a natiunilor cu o istorie care o intrece pe a oricarui alt
neam
Influentat si el, pana la un punct, de lirica trubadurilor si de scoala de poezie a lui Dante, numita
dulcele stil nou;
Muza lui, Laura (Canonierul) are un cumul de calitati abstracte (nobila, virtuoasa, modesta),
totusi ea aprinde imaginatia indragostitului prin detaliile frumusetii sale fizice, plasate in decoruri
mereu noi. Portretul final, este, totusi, mai degraba al unui model (o sfanta sau femeia absoluta),
pentru ca Petrarca, ca si Dante, are darul spiritualizarii iubirii dupa moartea iubitei. Fata de
Beatrice insa, Laura nu mai este o frumusete simbol, ci frumusetea pura, ca o forma platoniciana,
deghizata in stadiile primare ale iubirii intr-o pasiune pamanteana.
Giovanni Boccaccio (1313-1375)
Maestru al veselei caricaturi, in capodopera sa (Decameronul, 1352-1354) acest
Voltaire al secolului al 14-lea se amuza pe seama lumii teocratice medievale aparent ascetice si
preocupate de transcendenta, dar in realitate corupte si inclinate spre pacat si viciu.
Decameronul este o capodopera a realismului in arta si a povestirii. O comedie umana, fata de
comedia divina creata de Dante. Celor 100 de canturi ale lui Dante li se opun, intr-un alt registru,
cele 100 de nuvele ale lui Boccaccio.

17

Boccaccio alcatuieste o oglinda fidela Trecento-ului italian, avand ca pretext narativ o epidemie
de ciuma, in timpul careia zece tineri isi petrec timpul povestind (rama povestirilor propriuzise). Rezulta 100 de povestiri/nuvele, care portretizeaza o varietate de tipuri ale societatii
italiene a timpului.
Latura anticlericala, nu insa si anticrestina, este o expresie a umanismului lui Boccaccio. La
acuza de ipocrizie pe care o adreseaza clerului, Boccaccio adauga totusi o naturala intelegere a
nevoii omului de a trai si in acord cu nevoile sale trupesti, Decameronul fiind astfel si o lauda
adusa vietii si bucuriei de a trai, impotriva rigorilor mortificatoare si nerealiste ale Bisericii.
37. Elocina vulgar i criteriile frumosului estetic n literatura Renaterii.
Interesul renasterii pentru limba; importanta elocintei verbale:
Renasterea se suprapune si peste o resurectie a limbii vulgare (limba populara, vorbita),
care va culmina cu traducerea Bibliei in limbile nationale. In Italia, se impune ca limba literara
dialectul toscan, care prin Petrarca si Boccaccio isi atinge desavarsirea. In Prozele limbii vulgare,
Pietro Bembo (sec XIV), adept al curentului ciceronian (de reintoarcere la stilul pur al
clasicilor), fixeaza inclusiv regulile gramaticii italiene.
Vreme de trei secole (12-14), in Anglia domina franceza normanzilor cuceritori, engleza existand
doar la nivelul populatiei anglo-saxone. Din a doua jumatate a secolului 12, limba vorbita incepe
sa fie numita English (iar nu anglo-saxona) si se ivesc semnele recunoasterii unei aristocratii
de provenienta locala. Inceputul limbii engleze moderne este considerat in zorii secolului 17,
fiind marcat de aparitia asa-numitei James Bible (Biblia tradusa in engleza in timpul domniei lui
Iacob I Stuart), si coincide cu perioada de apogeu a operei shakespeariene.
In sec. 16, Joachim du Bellay afirma importanta limbii franceze ca limba nationala si infiinteaza,
alaturi de Pierre de Ronsard, scoala poetica La Pliade. Atat du Bellay (in Franta) cat si Geoffrey
Chaucer (sec 14) in Anglia sunt influentati masiv de exemplul umanist al Italiei.
Comun pentru intelectualii Renasterii este, interesul fata de problemele limbii, ale expresiei
literare si poetice, ca si afirmarea limbilor nationale ca punct de plecare in construirea unui nou
tip de cultura.
Criteriile frumosului estetic in literatura Renasterii
Criteriul imitatiei dar si al placerii (literatura trebuie sa placa publicului, sa delecteze), in opozitie
cu poezia medievala, care trebuia sa fie inaltatoare si sa il apropie pe om de Dumnezeu;
Proza inca nu are statutul poeziei (versul fiind considerat pe toata durata Renasterii forma cea
mai adecvata de expresie intelectuala);
Exemplu: opera lui Rebelais se bucura de putina pretuire in epoca.
Inafara marilor epopei, in Renastere au circulat un numar foarte mare de povestiri in versuri sau
in proza, populate cu o lume de zane, pitici, uriasi etc, proveniti din lumea basmelor precrestine.
Chiar celebrii eroi ai lui Rebelais, un pisc literar al epocii, vor fi doi uriasi (Gargantua si
Pantgruel).
38. Poeticile i gndirea filosofic a Renaterii.
Poeticile Renasterii:
Cu exceptia lui Rebelais si a lui Shakespeare, Renasterea nu a dat mari capodopere literare,
peisajul ei fiind marcat de existenta catorva piscuri marete intr-un peisaj relativ monoton
Se constata insa faptul ca a produs, in schimb, o serie de poetici (teorii care au incercat sa edifice
legile poeziei), adica o stiinta a versului care a limitat rolul fanteziei.
18

Poezia Renasterii face figura dogmatica si manierista, in timp ce criticul literar devine o
figura tot mai respectata. Practic, critica literara moderna incepe odata cu Renasterea, cu un prim
moment reprezentat de Genealogiae deorum (1360), in care Boccaccio afirma ca poezia si religia
nu trebuie gandite in opozitie, pentru ca Biblia insasi este o poezie care face apel la alegorie. Una
din concluziile sale, profund umanista, este ca poetul are dreptul sa vorbeasca despre sine, el
fiind, ca si Dumnezeu, un creator.
Idei retrograde in Renastere:
Apare insa in Renastere si ideea neprogresista, apartinand unui numar considerabil de
poeticieni, ca poezia in limba vorbita, moderna, nu poate atinge perfectiunea izvoarelor originale,
grecesti si latine. De aici rezulta chiar unele rezerve la adresa lui Dante, Boccaccio, Petrarca, dar
si conotatia negativa a cuvantului vulgar ( care nu a mai insemnat doar popular, vorbit, ci
si trivial, urat).
Gandirea filosofica a Renasterii:
Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei (1509) devotamentul lui Erasmus pentru ideea de
liber arbitru; nebunia introduce o distanta intre om si propria gandire, dandu-i posibilitatea de a
obtine o mai mare independenta a mintii. Ca si Giordano Bruno, concluzia lui Erasmus este ca
exista o infinitate de lumi posibile, de raspunsuri posibile si de intrebari care nelinistesc cugetul
omenesc.
Sebastian Brant- Corabia nebunilor (1494) un poem satiric si didactic, inspirat de serbarile
populare din lumea catolica; reprezinta un ultim apel al catolicismului german inainte de
Reforma; utilizeaza elemente de fantastic popular specifice Evului Mediu, dar este axat pe doua
elemente de criza ale lumii germane: Imperiul German (faramat in mici state) si Biserica.
Michel de Montaigne- Eseuri (1580) Inspirate probabil de traditia renascentista a culegerilor de
sentinte, maxime, extrase din operele scriitorilor antici. Dar cartea sa devine un alter-ego, o
proiectie a propriei personalitati, intr-un limbaj simplu si aflat sub semnul sinceritatii, al
onestitatii.
Concluziile sale: de-a lungul existentei omenesti nu exista niciun punct stabil,omul este
schimbator, simturile inseala, omul nu are nici puterea, nici dreptul de a-i judeca pe altii, iar
principiul tolerantei ar trebui sa stea la baza adevaratei intelepciuni.
Scepticismul lui Montaigne prefigureaza rationalismul secolului 17.
Niccolo Machiavelli- Principele ( 1513). Un eseu pe tema suveranitatii, un mic tratat care
prezinta o teorie a statului, o lucrare foarte riguroasa si fara digresiuni, impartita in 26 de capitole.
Trateaza diferite teme politice: tipuri de demnitati statale si cum se obtin acestea, problema
statelor bisericesti, sustinerea ideii de armata nationala si, aspectul cel mai amplu cunoscut si
controversat, cum trebuie sa fie principele.
Thomas Morus- Utopia (1515). Romanul unei calatorii imaginare intr-o tara inexistenta; viziunea
unei lumi razvratite impotriva spiritului medieval, a traditiilor razboinice ale Angliei, a simtului
proprietatii, care este considerat cauza proastei intocmiri a lumii si a istoriei sangeroase a
popoarelor. A fost ucis de Henric al VIII-lea, pentru ca nu a renuntat la catolicism si nu l-a
recunoscut drept cap al noii biserici anglicane.

SUBIECTE DE EXAMEN (SEMINAR):


1. Arhitectura i stilul epopeilor homerice - Similitudini i diferene. Calitile lui Homer
dup Aristotel.
2. Iliada epopee rzboinic. Tipuri de eroi.
19

3. Ipostaze ale personajului feminin n Odiseea.


4. Povetile lui Ulise. Rezumai cnturile IX-XII din Odiseea.
5. Alegorii cosmogonice, geofizice i morale n epopeile lui Homer (cf. Buffire).
6. Trilogia lui Eschil.
7. Aspecte ale hybris-ului n Orestia.
8. Teatrul antropocentric al lui Sofocle.
9. Tragedia identitii n Oedip rege.
10. Conflict politic n Oedip la Colonos.
11. Euripide i disoluia tragediei antice.
12. Medeea, ntre inocen i culp.
13. Raportul divin uman i problema destinului n epopeile homerice i tragedia greac.
14. Parodierea clieelor literare n Satyricon.
15. Viziunea teatral n cina lui Trimalchio.
16. Divina comedie elemente de istorie literar i structur compoziional.
17. Divina comedie, chintesen a Evului Mediu. Prefigurri renascentiste.
18. Topografia infernului la Dante.
19. Figuri de condamnai i tipuri de pedepse.
20. Mitologie antic i istorie contemporan n opiunile estetice ale lui Dante.
21. Sunet, miros, culoare n infernul dantesc.
22. Caracterul renascentist al operei lui Shakespeare.
23. Personajul shakespearian n Hamlet i Macbeth.
24. Tragismul eroilor shakespearieni interpretri vechi i moderne.

20