Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CEREREA ȘI OFERTA ÎNTRE DIMENSIUNEA ECONOMICĂ ȘI CEA CONTRACTUALĂ (JURIDICĂ)

~PROIECT~

Coordonator

Lector univ. dr. SABIN NICULAE

Student

OLGUȚA BENESCU (anul I, seria I, grupa I)

București

2014

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) INTRODUCERE Alegerea prezentei temei spre dezbatere,

INTRODUCERE

Alegerea prezentei temei spre dezbatere, reprezintă o preocupare mai veche și în același timp o curiozitate personală, în ceea ce privește paralela între domeniul economic și cel juridic în referitor la două noțiuni identice ca termeni, dar foarte diferite ca și concept. În egală măsură, am considerat necesară o asemenea analiză, pentru a aduce la cunoștința publicului larg, noțiuni întâlnite în viața cotidiană, la fiecare pas, asupra cărora se produc confuzii neplăcute. CEREREA și OFERTA atât cea economică, cât și cea juridică, au devenit noțiuni uzitate pe piața imobiliară, în cea contractuală și mai ales în activitățile societăților comerciale, care, fără o imagine clară asupra cererii și ofertei, nu ar putea desfășura o activitate profitabilă. Odată cu ele, dezbaterea subiectului conduce, implicit și spre analiza altor noțiuni cum ar fi BUNURILE sau PREȚUL, întâlnite atât în domeniul economic, cât și în cel juridic-civil sau comercial. Contractul de vânzare cumpărare nu poate exista fără un preț real. Cererea fără preț, nu poate determina volumul ofertei. Bunurile, în drept constituie obiectul contractelor civile și comerciale, în economie sunt cele în jurul cărora gravitează cererea și oferta. Iată, câteva dintre argumentele ce au condus la apariția acestui material. Pe parcursul său, cititorul va constata o analiză a fiecărei noțiuni, în ambele domenii, pentru ca la final să poată descoperi asemănările și deosebirile dintre acestea. Am considerat necesare și câteva propuneri ”de lege ferenda”, cum le numim în drept, prin care autoarea materialului să-și eprime opinia personală asupra plusurilor și minusurilor constatate în urma paralelei între cele două instituții: economică și de drept.

2

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Elemente esențiale atât în sfera economic ă cât și

Elemente esențiale atât în sfera economică cât și în cea juridică, CEREREA și OFERTA delimitează două domenii foarte ample, în ambele avînd un rol important. Astfel, în economie indică o nevoie socială determinată de mărimea mijloacelor bănește, în timp ce, în dreptul civil, oferta și acceptarea ofertei reprezintă două elemente de fond ale contractului civil, fără de care acesta nu ar putea lua naștere. Avînd în vedere importanța lor, în ambele sfere, am decis realizarea unei paralele între cele două domenii, stabilind în acest fel asemănările și deosebirile dintre acestea precum și importanța lor în domeniile pe care le reprezintă.

1. CEREREA ECONOMICĂ ȘI CEREA JURIDICĂ

Ca parte solvabilă a nevoii sociale, ce poate fi satisfăcută de piață cererea reprezintă cantitatea totală dintr-un anumit bun, ce poate fi cumpărată pe piață, într-o perioadă determinată de timp, la un anumit preț dat 1 . Într-o altă accepțiune 2 cererea reprezintă nevoile de bunuri și servicii ce se satisfac prin intermediul pieței, adică prin vânzare-cumpărare. Cererea are drept suport puterea de cumpărare a oamenilor; de aceea, ea exprimă, în același timp, cantitatea de bunuri și de servicii cerute, la un moment dar, la prețurile existente, considerînd date veniturile și preferințele cumpărătorilor. Întâlnirea între vânzare și cumpărare se realizează și în dreptul civil. Lato sensu putem admite că întâlnirea dintre o persoană (fizică sau juridică) ce dorește să cumpere și o alta ce dorește să vândă, este într-o formă voalată o întâlnire a cererii cu oferta, de a cumpăra sau de a vinde, dar nu numai atât. Cererea și oferta juridică, constau într-o propunerea a unei persoane făcută alteia, de a încheia un contract, acțiuni cunoscute sub numele de ofertă și acceptarea ofertei de a contracta.

1.1. CEREREA ECONOMICĂ

Cererea economică poate fi

individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;

totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;

agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.

1 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – Economie- Ed. a III-a, edit. C.H. Beck, București 2011, pag. 139

2 A se vedea manualul Economie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000, citat de contributorii www.wikipedia.org (Cererea și oferta economică, edit. Wikipedia, editură liberă, org. Fundația Wikipedia, disponibil on-line, la data de 09.11.2014)

3

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Cererea , ca volum , structura și nivel al

Cererea, ca volum, structura și nivel al cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadă la alta, având, deci, un caracter dinamic. Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt: nevoile, venitul și prețul. Prețul se constituie într-un element, la fel de important, și în domeniul juridic, de el depinzînd existența anumitor contracte. Analiza teoretică a noțiunii ”preț” o vom realize într-o secțiune separată asemenea și ”bunurilor” din cele două domenii.

Relația dintre cheltuielile de consum și venit a fost analizată în sec al XIX-lea pentru prima dată, de către E.Engel și poartă denumirea de "curba lui Engel". Cercetînd bugetele de familie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educație, cultură etc.) crește. Cererea se află în raport invers proporțional fata de preț: când prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșorează; când prețul scade, cererea crește 3 .

Între evoluția prețului unitar al unui bun și cererea de piață a bunului respective există o relație de cauzalitate numită legea cererii. Potrivit acesteia: dacă prețul bunurilor, resurselor și serviciilor va scade, în mod corespunzător va crește cantitatea de marfă cerută într-o anumită perioadă și invers, dacă prețurile cresc, va scade cantitatea de marfă cerută în perioada de timp respectivă (celelalte condiții ramânînd neschimbate) 4

1.2. Caracteristicile cererii economice.

Privită în ansamblu, cererea economică este caracterizată de mai multe trăsături:

este influențată de factori precum: prețul altor bunuri, veniturile indivizilor, perspective (așteptările) privind evoluția pieței, gusturile 5 .

este analizată atât la nivel individual, cât și la nivel de piață, distingînd, astfel, între cerea pieței și cererea individuală, cea dintâi reprezentînd suma cererilor individuale pentru bunul respectiv.

este caracterizată de elasticitate în raport cu prețul, devenind sensibilă la modificarea unuia din factorii de influență. Aceștia sunt: gradul de substituire al produselor; ponderea venitului cheltuit pentru cumpărarea unui bun în totalul veniturilor; perioada de timp de la modificarea prețului.

3 ibidem

4 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 139

5 Roger N. Waud Microeconimics, Harper Collins Publishers, 1992, pag. 75-119, citat de Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 140

4

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) 1.3. Prețul și bunurile elemente esențiale în cererea

1.3. Prețul și bunurile elemente esențiale în cererea economică și în contractele civile și comerciale

1.3.1.Prețul economic.

Sub aspect economic, prețul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor comparate și corelate prin prisma calității, cantității și a altor criterii. În practica economică se întâlnesc două mari categorii de prețuri 6 :

prețuri de aprovizionare (preț e achiziție, preț negociat, preț cu ridicata, preț de import, preț de livrare al importatorului, preț de vânzare al firmei de comerț cu ridicata, prețul bursei) și

prețuri de vânzare (prețul de vânzare al producătorilor, al importatorilor, al firmelor e comerț cu ridicata și cu amănuntul). Nivelul prețului depinde de raportul dintre cerere și ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea și de accesibilitatea sau de raritatea produselor. Prețul din punct de vedere economic are următoarele funcții:

funcția de corelare a ofertei cu cererea;

funcția de calcul sau de măsurare a cheltuielilor și a rezultatelor;

funcția de recuperare a costurilor și de restituire a veniturilor;

funcția de stimulare a agenților economici.

1.3.2 Prețul juridic (prețul contractului)

Din punct de vedere juridic, civil sau comercial, prețul reprezintă ‚” obiectul prestației de vânzare-cumpărare și corespunde valorii lucrului vândut” 7 . El trebuie să fie fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios. Neîndeplinirea acestor condiții conduce la nulitatea absolută a contractului (deoarece lipsește un element esențial al acestuia, fără de care nu se realizează acordul de voință). Aliniindu-se definiției date de dreptul civil prețului, dreptul comercial prevede, în ceea ce privește contractul internațional de vânzare-cumpărare că ”obligația principală a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul convenit8 .

1.3.3 Bunul economic

În economie, un bun este reprezentat de orice obiect fizic (natural sau făcut de om) sau serviciu care prin consum, face ca utilitatea să crească și ca urmare poate fi vândut pe piață la un anumit preț. Dacă un obiect sau un serviciu este vândut la un preț pozitiv, atunci este aproape sigur un bun, din moment ce cumpărătorul consideră utilitatea acestuia mai mare decât utilitatea banilor. Obiectele și serviciile ce nu sunt comercializate pe piețe cum ar fi aerul sau ideile sunt mult mai dificil dacă sunt sau nu bunuri.

6 Sorin Toma, Mihai Felea , Andreea Săseanu – Economie comercială. Teste, aplicații și studii de caz biblioteca digitală a Academiei de Studii Economice, București, www.bibliotecadigitala.ase.ro

7 Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami București, 1999, pag. 63

8 Dumitru Mazilu Dreptul comerțului internațional. Partea specială , Ed. Lumina Lex București, 2007, pag.

166

5

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Din punct de vedere juridic, bunurile din categoriile ultime

Din punct de vedere juridic, bunurile din categoriile ultime, au primit o solidă reglementare, susținute de o bază legislativă. Astfel, aerul (spațiul aerian) face parte din categoria bunurilor ce nu pot fi atinse, dar ce constituie proprietatea statului și se află în folosul întregii comunități, prin administrarea lor de către stat și unitățile administrativ-teritoriale de stat, iar ideile fac obiectul Dreptului proprietății intelectuale – drepturi de autor, ramură conexă a Dreptului Civil și foarte des întâlnită în practică, în ultima perioadă.

în:

Revenind la clasificarea bunurilor economice, după criteriile cererii,

acestea se împart

bunuri substituibile sunt acelea care satisfac aceleași nevoi sau trebuințe ca și bunul în discuție 9 ;

bunuri complementare sunt acelea care în consum se folosesc împreună 10 ;

bunuri neînrudite sunt cele al căror preț nu este influențat de modificarea prețului unui bun neînrudit cu bunul inițial 11 ;

După criteriul veniturilor economice, distingem alte două categorii de bunuri:

bunuri normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult în consum pe măsura creșterii veniturilor lor 12 ;

bunuri inferioare sunt acelea pe care indivizii le cer în cantități mai mari pe măsura scăderii veniturilor lor 13 .

1.3.4 Bunurile civile.

Domeniul juridic lucrează cu o varietate mult mai mare de bunuri. Prin noțiunea ”bun” dreptul civil înțelege o valoare economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului și este susceptibilă de aproprierea sub forma dreptului patrimonial 14 . Bunurile civile se împart în:

bunuri mobile și imobile, după criteriul naturii lor și definite ca fiind mișcătoare sau nemișcătoare (mobile autoturismele; imobile – construcții, terenuri) 15 ;

bunuri care se află în circuitul civil și bunuri scoase din circuitul civil, după regimul circulației juridice a bunurilor. Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunuri ce pot fi înstrăinate și care aparțin domeniului proprietății private exercitată de proprietarii privați sau de statului în proprietatea sa privată 16 .

9 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 140 10 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 141

11 ibidem

12 ibidem

13 ibidem

14 Ghe. Beleiu Drept civil. Introducere în drept civil. Subiecte de drept civil, Casa de editură și presă ȘANSA SRL București, 1998, pag. 98

15 Ghe. Beleiu op. cit., pag. 99

16 Ghe. Beleiu op. cit., pag. 100

6

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Bunurile scoase din circuitul civil sunt bunuri ap

Bunurile scoase din circuitul civil sunt bunuri aparținînd domeniului public, ce nu pot fi înstrăinate, dar care sunt destinate folosinței și constituie proprietatea tuturor cetățenilor unui stat.

bunuri individual determinate (res certa) și bunuri determinate generic (res genera), după criteriul determinării lor 17 . Sunt bunuri determinate: o casă, un autoturism, iar bunuri nedeterminate: recolta viitoare de grâu.

bunuri fungibile și bunuri nefungibile 18 , după criteriul posibilității înlocuirii/neînlocuirii lor, în executarea unei obligații civile;

bunuri consumtibile și bunuri neconsumtibile 19 , după cum folosirea lor implică sau nu, consumarea substanței lor sau înstrăinarea lor;

bunuri divizibile și bunuri nedivizibile 20 , după cum pot fi sau nu pot fi împărțite fără să-și schimbe destinația;

bunuri principale și bunuri accesorii, după criteriul corelației dintre ele;

bunuri corporalele și bunuri incorporalele, după modul lor de percepere;

bunuri sesizabile și bunuri nesesizabile, după cum sunt sau nu sunt supuse urmăririi și executării silite pentru plata datoriilor;

bunuri frugifere și bunuri nefrugifere, după cum sunt sau nu sunt producătoare de fructe. 21

Dreptul civil mai face o distincție foarte importantă între fructe și producte, iar acestea determină la rândul lor o clasificare a fructelor în: fructe naturale, fructe industriale și fructe civile.

Productele 22 sunt acele derivate care, prin culegerea lor, conduc la alterarea substanței bunului 23 . Fructele sunt produse de un lucru, în mod periodic, fără consumarea substanței acestuia 24 . Fructele naturale sunt produse de bun, în mod spontan, fără a fi necesară munca omului în scopul producerii lor (pășuni naturale, prăsila animalelor etc) 25 . Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a muncii omului, cum ar fi recoltele de diverse feluri. 26 .

17 ibidem

18 ibidem

19 ibidem

20 ibidem

21 ibidem

22 Corneliu Bîrsan Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. AllBeck București 2001, pag. 42

23 ibidem

24 Valeriu Stoica - Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. C.H.Beck București 2013, pag. 102

25 Corneliu Bîrsan op. cit, pag. 42

26 ibidem

7

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Fructele civile constau în venituri periodice ale unor

Fructele civile constau în venituri periodice ale unor bunuri pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinței bunului său către un terț (chiria obținută prin închirierea unui imobil, dobânda produsă de un depozit bancar, dividendele acțiunilor etc) 27 .

2. OFERTA ECONOMICĂ ȘI OFERTA JURIDICĂ

2.1 OFERTA ECONOMICĂ

Reprezintă cantitatea maximă de bunuri sau de servicii, pe care un agent economic este

Oferta ca și

cererea se referă la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei

firme și ca ofertă totală de piață. Desigur, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită. Realizarea ofertei are loc prin confruntarea sa cu cererea în cadrul tranzacțiilor comerciale. Oferta apare sub diferite forme 29 . Pe baza unor criterii complexe, ea poate fi:

dispus să o ofere spre vânzare, într-o anumită perioadă de timp, la un preț anume. 28

-de mărfuri corporale și de servicii; -fermă sau facultativă; -angajament sau cu termen fix; -cu grad mediu de complexitate și de complexitate superioară; -internă sau externă etc. In funcție de conținutul bunurilor, oferta poate fi de:

-bunuri independente (confecții); -bunuri complementare (miere și propolis); -mixtă. Oricare ar fi forma și tipul ei, oferta se afla în relație directă cu nivelul și modificarea prețului. Dacă prețul unei mărfi crește, celelalte condiții rămânînd neschimbate, vânzătorul este dispus să cedeze cantități în plus pe piață; evident, în limitele stocului existent la bunul sau la bunurile în cauză. Dimpotriva, în situația în care prețul scade, vânzătorul tinde să reducă oferta. Între evoluția prețului unitar al unui bun și oferta pentru bunul respectiv, există o relație de cauzalitate numită legea ofertei. Legea ofertei 30 arată relația care se stabilește între cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o oferă spre vânzare (variabilă dependentă), într-o anumită perioadă de timp și prețul (variabilă independentă) la care bunul respectiv se vinde 31 .

27 ibidem

28 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 151

29 Dobrota Nita Economie politică- Editura Economică, București, 1997, pag. 153-163

30 The Economic Times, definește legea ofertei ” Law of supply states that other factors remaining constant, price and quantity supplied of a good are directly related to each other. In other words, when the price paid by buyers for a good rises, then suppliers increase the supply of that good in the market.” A se vedea sursa on-line, sit-ul http://economictimes.indiatimes.com/definition/Law-of-Supply 31 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 151

8

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Legea generala a ofertei e xprimă acea situa ție

Legea generala a ofertei exprimă acea situație relațională în care, la un anumit nivel al prețului, se oferă o anumită cantitate de bunuri. La același nivel al prețului, cantitățile oferite sunt influențate și de alți factori 32 cum sunt:

-nivelul și dinamica costului de producție; -modificările în mărimile prețurilor altor bunuri; -numărul firmelor care aduc același bun la piață și raporturile dintre ele; -taxele și subsidiile; -previziunile privind evoluția prețului; -evenimentele social-politice; condițiile naturale etc. De pildă, toate celelalte condiții rămânînd neschimbate, reducerea costului de producție determină sporirea ofertei; este o relație negativă între cele două rimi. Aceasta, mai întai, în sensul că se pot obține mai multe bunuri din aceleași resurse (dacă piața-cererea nu este satisfăcută). Dar mai ales, în sensul că un cost de producție mai redus face posibilă obținerea unui profit mai mare, ceea ce înseamnă că motivația vânzării este mai puternică. În viziunea profesorului Cornescu 33 și a colaboratorilor săi factorii (condițiile) ofertei

sunt:

prețul resurselor

prețul altor bunuri

tehnologia

numărul de ofertanți

perspectivele pieței

costul producției

taxele și subsidiile

condițiile naturale

La rândul ei elasticitatea ofertei prezentînd interes pentru agenții economici datorită prețurilor de pe piață a bunurilor, reflectă posibilitatea adaptării ofertei la cerere. Factorii cei mai importanți ce determină elasticitatea sunt:

gradul de substituire

costul producției

timpul, care este determinat de două perioade: perioada scurtă și perioada lungă.

stocarea bunurilor

2.1.1 Interacțiunea ofertei cu cererea.

Componente de bază ale mecanismului regulator al pieței, cerea și oferta reflectă prin raportul dintre ele, situația pieței și a fiecărui segment al acesteia, în același timp 34 .

32 Dobrota Nita op. cit. pag. 153 -163

33 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 154

34 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 157

9

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Pre ț ul de piața se stabile ște anume

Prețul de piața se stabilește anume în urma confruntării cererii cu oferta și se poziționează la o situație în care cumpărătorii sunt dispuși să procure un bun la un preț ce îi satisface și pe vânzători. Din alt punct de vedere 35 , prin interacțiunea dintre cerere și ofertă se determină, pentru un bun oarecare, atât prețul cât și cantitatea cerută și oferită. Cantitatea și prețul la care piața unui bun se echilibrează se numesc cantitate de echilibru și preț de echilibru. In acest caz, se stabilte prețul de echilibru, ce poartă denumirea de prețul pieței. Astfel, prețul de echilibru se stabilește atunci când, la un preț dat, cantitatea cerută dintr-un bun este egală cu cantitatea oferită 36 . Anume excesul de cerere, precum și excesul de ofertă cae există sau se poate crea prin fixarea unui preț arbitrar, îi îndeamnă pe cumpăratori și pe vânzători să fie concilianți. Prețul de echilibru este influențat de politica economică a statului, precum și de alți factori. Pe diferite piețe prețul se formează în funcție de caraterul concurenței care domină pe această piața 37 . Modificarea cererii și a ofertei, precum și ieșirea din echilibru au loc atunci când intervin factorii de influență în fiecare caz în parte. Modificarea în cerere, pe termen scurt, determină o creștere a cererii, cu scopul cumpărătorilor de a stoca, pentru a evita un preț mai mare. Modificarea în ofertă, prin scăderea ei, va determina o creștere a prețului și implicit o menținere a cererii pe piață, ajungîndu-se într-un anumit punct la poziția de echilibru. Modificarea cererii și a ofertei vor determina oscilații atât în curba cererii, cât și a ofertei, implicit modificări asupra prețului și asupra cantității de echilibru. Prin confruntarea cererii cu oferta se determină prețul de piață, care, pentru orice bun, tinde permanent spre un nivel de echilibru ce reflectă egalarea cererii cu oferta 38 .

2.2 OFERTA JURIDICĂ ȘI ACCEPTAREA OFERTEI.

Pentru a putea discuta despre oferta de a contracta și acceptarea ei, în materia contractelor civile, elementul cheie îl constituie acordul de voință. Oferta și acceptarea ofertei sunt elementele ce constituie acordul de voință. Acesta din urmă constituie elementul esențial, a cărui lipsă afectează existența contractului. Un contract fără acord de voință nu poate lua naștere. Dreptul civil distinge între un acord extern de voință numit și consimțământul extern la încheierea contractului și un acord intern de voințe. Acordul intern de voințe face referire la voințele celor două părți care se întâlnesc pentru încheirea contractului. Întâlnirea dintre cele două voințe presupune un proces complex ce implică numeroase detalii psihologice pentru că ,

35 ibidem

36 A se vedea http://economie-politica.blogspot.ro/2008/12/interactiunea-dintre-cerere-si-oferta.html

37 ibidem

38 Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – op. cit. pag. 154

10

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) putem spune, se desfășoară în forul intern al părților

putem spune, se desfășoară în forul intern al părților contractului, printr-o analiză a importanței și necesității unui acord de voință 39 Pentru acordul intern de voință sunt importante cauza - motivul ce determină încheierea contractului și de o parte și de cealată, și consimțământul ce reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a încheia un contract 40 . Acordul extern de voință sau consimțământul extern desemnează mecanismul formării contractului prin întâlnirea ofertei și a acceptării, precum și faza precontractuală a negocierilor precontractuale 41 . Așadar, oferta contractuală și acceptarea ofertei sunt elemente ale acordului de voință necesar pentru încheierea contractului.

2.2.1 OFERTA JURIDICĂ

Oferta de a contracta reprezintă propunerea pe care o persoană fizică sau juridică o face unei alte persoane fizice sau juridice sau publicului în general, de a încheia un contract în anumite condiții 42 . Faza negocierii contractului poate să cuprindă o serie de oferte și de contraoferte. Condițiile ofertei. Fiind o manifestare de voință, oferta trebuie să întrunească toate condițiile generale de validitate ale consimțământului, care conform art. 1208 din Codul civil 43 trebuie să fieserios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.

39 L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu Tratat elementar de drept civil. Obligațiile (conform noului Cod civil), edit. Universul Juridic București, 2012, pag. 89

40 Ghe. Beleiu - op. cit. pag. 120

41 L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu - op. cit. pag. 90 42 Ibidem, pag. 101

43 Noul Cod Civil republicat in Monitorul Oficial nr. 505/15 iulie 2011, adoptat prin legea 287/2009 privind Codul Civil și modificat prin legea nr. 71/2011 ptr. Punerea in aplicare a legii 287/2009, completat cu legea 60/2012

11

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) Bibliografie Domeniul economic  D obrota Nita –

Bibliografie

Domeniul economic

Dobrota Nita Economie politică- Editura Economică, București, 1997

Ghe.Crețoiu, V. Cornescu și I. Bucur – Economie- Ed. a III-a, edit. C.H. Beck, București 2011

manualul Economie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000

Roger N. Waud Microeconimics, Harper Collins Publishers, 1992

Sorin Toma, Mihai Felea , Andreea Săseanu – Economie comercială. Teste, aplicații și studii de caz

Domeniul juridic

Corneliu Bîrsan Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. AllBeck București 2001

Dumitru Mazilu Dreptul comerțului internațional. Partea specială , Ed. Lumina Lex București, 2007

Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami București, 1999,

Ghe. Beleiu Drept civil. Introducere în drept civil. Subiecte de drept civil, Casa de editură și presă ȘANSA SRL București, 1998

L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu Tratat elementar de drept civil. Obligațiile (conform noului Cod civil), edit. Universul Juridic București, 2012

Valeriu Stoica - Drept civil. Drepturi reale principale. Ed. C.H.Beck București 2013

Alte surse bibliografice

Noul Cod Civil republicat in Monitorul Oficial nr. 505/15 iulie 2011, adoptat prin legea 287/2009 privind Codul Civil și modificat prin legea nr. 71/2011 ptr. Punerea in aplicare a legii 287/2009, completat cu legea 60/2012

12

Cererea și oferta între dimensiunea economică și cea contractuală (juridică)

dimensiunea economi că și cea contractuală (juridică) CUPRINS 1. CEREREA ECONOMICĂ ȘI CEREA JURIDICĂ 1.1.

CUPRINS

1. CEREREA ECONOMICĂ ȘI CEREA JURIDICĂ

1.1. CEREREA ECONOMICĂ

1.2. Caracteristicile cererii economice.

1.3. Prețul și bunurile elemente esențiale în cererea economică și în contractele

civile și comerciale 1.3.1.Prețul economic.

1.3.2

Prețul juridic (prețul contractului)

1.3.3

Bunul economic

1.3.4

Bunurile civile.

2. OFERTA ECONOMICĂ ȘI OFERTA JURIDICĂ

2.1. OFERTA ECONOMICĂ

2.1.1 Interacțiunea ofertei cu cererea.

2.2. OFERTA JURIDICĂ ȘI ACCEPTAREA OFERTEI.

2.2.1 OFERTA JURIDICĂ

13