Statul de drept

a.Statul-o forma de societate

Statul este un concept si o realitate, desi paradoxal, el, ca unitate, nu poate fi nici vazut,
nici auzit, nici pipait. El este o constructie pe care multi o ingnora sau o detesta deseori,
dar pe care toti o invoca si o solicita cand viata, libertatea sau averea lor este pusa in
pericol. Statul creeaza multora sperante, altora durere, nemultumire si chciar sentimentul
revoltei. El este tinta razmeritelor si insurectiilor, dar oamenii darama state, pentru a le
inlocui tot cu state.Alcatuit din trei mari elemente consititutive:popor, teritoriu si putere
politica. O societate umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa se impuna numai in
structuri organizate, iar structura care s-a impus, a rezistat si rezista, fiind pratic de
neabandonat este statul. Societatea, prin generalitatea sa, cumprinde in sine orice fel de
legaturi, existente printre acestea una de o importanta deosebita si cu un caracter bine
definit: aceasta este legatura politica sau juridica prin care oamenii se grupeaza in stat.
Statul este deci o forma de societate. Aceasta se bazeaza pe complexul tuturor legaturilor.
Statul pe una singura, cea mai importanta si cea mai solida, caci modeleaza mai energic si
determina in mod mai precis. Toate celelalte legaturi sociale resimnt in mare masura
influenta statului, caci ele trebuie sa se aseze in cercul sau si pe bazele sale.
Respectarea drepturilor fundamentale ale omului, asigurarea principiilor separarii
puterilor, respectarea regulilor democratice apte sa genereze decizii corecte se constituie
in sarcini care dezvaluie partea buna a statului, insa are si o parte rea, anume aceea ca
impinge pe oameni pe panta periculoasa a pasiunilor politice si a luptelor pentru putere.
b.Conceptia despre libertati a statului de drept
Presupune anumite raporturi intre individ si stat, care sustine intregul edificiu politic si
juridic: puterea statului isi gaseste limitele sale in drepturile fundamentale recunoscute
indivizilor, fapt ce a creat posibilitatea unei opozitii fata de puterea bazata pe drept.
Aceste dreptueri sunt garantate, statul de drept se bazeaza pe afirmarea primatului
individual in organizarea sociala si politica, fapt ce antreneaza instrumentalizarea statului
al carui scop este de a servi libertatile si drepturile, adica nasterea si fundamentarea
drepturilor naturale ale omului ca drepturi subiective, ca prerogative sau facultati ale
omului fata de stat.
c.Conceptia despre democratie a statului de drept
Presupune vointa natiunii exprimata prin intermediul reprezentantilor sai, se gaseste
contrabalansata de alte cerinte. Din aceasta perspectiva, teoria statului de drept apare ca
un compromis intre ideologia democratica si valorile liberale; inregistrand in intregime
presiune democratica, teoria statului de drept intelege sa incadreze statul si sa-l dirijeze
prin drept. Promovarea temei statului de drept se inscrie intr-o problematica generala de
adaptare a regimurilor liberale corodate de izbucnirile democratice, obiectivul fiind acela
de a diminua prerogativele parlamentului prin revalorizarea unui executiv inpodobit cu
toate virtutile si prin introducerea catorva elemente de democratie semidirecta. Prin
controlul constitutionalitatii legilor, teoria statului de drept ofera o cale practica de
reevaluare a rolului adunarilor parlamentare. Punand accentul pe controlul despre
democratie, care nu mai este doar legea majoritatii, ci este, de asemenea, respectul
reguluii jocului si a valorilor inscrise in normele superioare ale constitutiei.

d.Conceptul de interes public

La baza conceptului de administratie publica descoperim o notiune la fel de importanta:
aceea a interesului public. Aceasta pentru ca insasi administratia publica reprezinta un
interes general, si anume acela de a beneficia de politicile nationale, de a trai in liniste,
pentru a putea munci, pentru a contribui la bunastarea generala a societatii. Daca
individul isi vede satisfacute propiile sale interese se creeaza conditiile satisfacerii
interesului public. Administratia publica are ca scop general satisfacerea interesului
general, fara a se avea in vedere un profit material, spre deosebire de organizatiile,
intreprinderile private care urmaresc in mod constant un castig material. Orice institutie
publica are ca obiectiv final servirea interesului public. Exista insa cerinte pe care
societatea, in general, si pentru fiecare membru in parte. Trebuie insa remarcat faptul ca
interesul public, ca de altfel si continutul unui serviciu public, sunt intotdeauna precizate
de puterea politica. Practic, ridicarea unei nevoi sociale la rangul de interes public
presupune si o consacrare legislativa care sa precizeze, pe de o parte nevoia socila, iar pe
de alta parte limitele de actiune pentru satisfacerea acestei nevoi. Normele juridice prin
care este precizat interesul public sunt intotdeauna norme imperative, pentru ca interesul
clasei conducatoare este acela de a promova si proteja propiile sale valori.
e.Necesitatea respectarii statului de drept
Prin statul de drept se certifica faptul ca democratia se sprijina pe convingerile comune si
pe acordul intern al tuturor cetatenilor in ceea ce priveste respectarea si prezentarea
drepturilor omului. Este si motivul pentru care acest principiu al statului de drept se
alatura principiului democratic al deciziei majoritare si principiului dinamic al vointei
poporului in vederea proteharii si promovarii democratiei. Statul de drept prevede de
dragul democratiei o multime de proceduri si functii de control, care dau forma si masura
instantelor publice. El ofera politicii o baza legala, supune intreaga expresie a autoritatii
statale constroaleor justitiei, garantand astfel libertatea cetatenilor. El nu obliga
instanatele sa i se supuna, ci se bazeaza pe o cooperare voluntara. Acest lucuru este
pentru guvern si administratie deseori incomod, totusi procedurile complicate ale statului
de drept modern nu trebuie sa fie discreditate ca fiind ceva pur formal. Ar fi gresit insa sa
definim statul de drept democratic numai din perspectiva regulilor si principiilor sale
formale. Pentru ca legimitatea administratiei nu ramane altceva decat un pricipiu formal,
atata vreme cat cei care fac legile pot face ce vor fara ca ceva sa le stea in cale.
Constitutia trebuie sa treaca inaintea oricarei legi pentru a contracara asstfel eventualele
abuzuri savarsiste de legislativ. Pentru ca si puterea legislativa trebuie sa se supuna
valorilor fundamentale ale ordinii consitutionale. Ea reprezinta nucleul oricarui stat de
drept. Statul de drept este o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor noastre, de
aceea nu trebuie sa uitam, atunci cand suntem investiti intr-o functie publica, ca suntem,
in primul rand cetateni si ca functia este trecatoare.
Functia publica
a.Notiune
Functia publica este ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilote in temeiul legii,
in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica
centrala, administratia publica locala si autorutatile administrative autonome.

b.Trasaturi caracteristice ale functiei publice

1.Functia publica reprezinta un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in
temeiul legii. Aceasta inseamna ca functia publica reprezinta un ansamblu omogen de
drepturi si obligatii care, fiind un raport de drept public, izvorasc direct din lege.
2.Functia publica nu poate fi creata decat prin lege sau prin alte acte normative emise pe
baza si in excutarea legii.
3.Functia publica are un caracter continuu si permanent.
4.Functia publica nu poate fi stabilita prin contract, ea neputand face obiectul unei
conventii.
5.Functia publica poate fi incredintata unei persoane fizice, care trebuie sa indeplineasca
o serie de conditii:-cetatenia romana cunoasterea lb roamane varsta de 18 ani
capacitate de execitiu deplina conditii de studiu prevazute de functia respectiva.
6.Functia publica este organizata pentru a realiza competente conferite administratiei
publice.
7.Finantarea functiilor publice este asigurata de la bugetul de stat sau de la bugetele
locale.
8.Atributiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenta celor care indeplinesc
functiile repective, ca in regim de drept administrativ, sa faca acte juridice, operatiuni
administrative sau materiale, in mod legal.
c.Principiile funcitiei publice
1.Asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati,, coruptie, abuz de putere si
presiune politica a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici.
2.Selectarea functionarilor publici exclusiv pe baza criteriului competentei.
3.Egalitatea sanselor la intrarea si la promovarea in corpul functionarilor publici.
4.Statbilitatea functionarilor publici.
d.Clasificare
Dupa natura competentelor
a.functii de excutie(superior, principal, asistent, debutant)
b.functii de conducere(secretar al localitatii, director general adjunct, director executiv)
Dupa cerintele privind nivelul studiilor
a.functii publice de clasa I-studii susperioate de licienta absolvite cu diploma, rspectiv
studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
b.functii publice de clasa a II-a-studii superioare de scurta durata absolvite cu diploma;
c.functii publice de clasa a III-a-studii medii liceale sau postliceale absolvite cu diploma.
Dupa intinderea competentelor:
1.functii publice de stat
2.functii publice teritoriale
3.functii publice locale
Dupa actul normativ prin care sunt create distingem:
a.functii prevazute numai de constitutie
b.functii prevazute in legi,inclusiv in statute
c.functii prevazute in acte subordonate legii.

Functionarul public
a.Notiune
Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. Din
aceasta definitie putem deduce ca sunt functionari publici si primarii ori consilierii locali
sau judeteni. Ei nu sunt insa functionari publici in sensul statului, pentru ca sunt
reprezentanti alesi ai tarii, judetului,, orasului sau comunei si desfasoara o activitate
permanenta limitata in timp, de regula la 4 ani. De asemenea, activitatea lor se
desfasoara in sesiune sau sedinta. Accesul la aceste functii care au caracter politic este
prevazut de lege si titularilor unor astfel de functii din Guvern, ministere si alte autoritati
ale administratiei publice li se aplica un regim juridic special.
b.Clasificarea functionarilor publici
Legea 188/1999 prevede ca fiecare dintre cele 3 categorii ale functiei publice se imparte
in 3 clase. Clasa este o etapa din cariera functionarului public. Structura ierarhica a
claselor este urmatoarea: clasa a III-a, clasa a II-a, clasa I ca nivel maxim. La randul sau,
fiecare clasa se imparte in 3 grade de functionari publici definitivi.
Astfel, in perioada interbelica, existau urmatoarele criterii, dupa care se clasificau
functionarii publici:
Dupa regimul aplicabil se distingeau:
-functionari permanenti ai statului
-agenti angakati sau functionari contractuali
Dupa caracterul functiei erau:
-functionari de cariera
-functionari politici
Dupa obiectul activitatii, se putea vorbi de:
-functionari de decizie
-functionari de pregatire a deciziilor
-functionari de executare a deciziilor.
c.Selectarea functionarilor publici
Intrarea in corpul functionarilor piblici se face numai prin concurs organizat de
autoritatea sau institutia publica interesata in limita posturilor ramase vacante. Functiile
publice vacante pentru care se organizeaza concurs pentru intrarea in corpul
functionarilor publici se dau publicitatii cu 30 zile inainte de data organizarii concursului.
Faptul ca aceste concursuri sunt date publicitatii face sa creasca nu marul candidatilor,
ceea ce asigura, cel putin la nivel teoretic, o selectie pe baza de competenta.
d.Conditii pentru ocuparea functiei publice
-cetatenia romana(ca unica cetatenie) si domiciliul obligatoriu in Romania;
-cunoasterea limbii roamne, scris si vorbit;
-varsta de 18 ani;
-capacitate deplina de exercitiu;
-starea de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, astestat prin examen
medica;
-conditii de studii prevazute pentru functia publica respectiva;
-inexistenta unei condamnari pentru savarsisrea unei infractiuni care ar face-o
incompatibila cu execitarea functiei publice;
-castigarea concursului sau promovarea examenului organizat pentru ocuparea functiei
publice.

d.Conditii de stagiu
Candidatii reusiti la concurs sunt numiti functionari publici, debutanti prin ordin sau
dispozitie, dupa caz, a conducatorului institutiei sau autoritatii publice in a carei
organigrama se afla postul vacant. Durata perioadei de stagiu este:
-12 luni pentru functionarii publici din clasa I;
-8 luni pentru functionarii din clasa a II-a;
-6 luni pentru functionarii publici din clasa a III-a.
Functionari publici debutanti pot fi definitivati numai dupa terminarea perioadei de
stagiu, care are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale pentru indeplinirea
atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice.
e.Drepturi
1.Dreptul la opinie al funcionarilor publici este garantat.
2.Este interzis orice discriminare ntre funcionarii publici pe criterii politice, de
apartenen sindical, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexual, stare
material, origine social sau de orice alt asemenea natur.
3.Funcionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau n
aplicarea prezentului statut i care l vizeaz n mod direct.
4.Dreptul de asociere sindical este garantat funcionarilor publici, cu excepia celor care
sunt numii n categoria nalilor funcionari publici, funcionarilor publici de conducere
i altor categorii de funcionari publici crora le este interzis acest drept prin statute
speciale.
5.Funcionarilor publici le este recunoscut dreptul la grev, n condiiile legii, cu
respectarea principiului continuitii i celeritii serviciului public
6.Funcionarii publici au dreptul de a-i perfeciona n mod continuu pregtirea
profesional.
7.Funcionarii publici au dreptul, n condiiile legii, la concediu de odihn, la concedii
medicale i la alte concedii.
f)Indatoriri
1.Funcionarii publici au obligaia s i ndeplineasc cu profesionalism, imparialitate i
n conformitate cu legea ndatoririle de serviciu i s se abin de la orice fapt care ar
putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului
funcionarilor publici.
2.Funcionarii publici de conducere sunt obligai s sprijine propunerile i iniiativele
motivate ale personalului din subordine, n vederea mbuntirii activitii autoritii sau
instituiei publice n care i desfoar activitatea, precum i a calitii serviciilor publice
oferite cetenilor.
3.Funcionarii publici au ndatorirea de a respecta normele de conduit profesional i
civic prevzute de lege.
4.Funcionarii publici rspund, potrivit legii, de ndeplinirea atribuiilor ce le revin din
funcia public pe care o dein, precum i a atribuiilor ce le sunt delegate.
5.Funcionarul public este obligat s se conformeze dispoziiilor primite de la superiorii
ierarhici.
6.Funcionarilor publici le este interzis s solicite sau s accepte, direct sau indirect,
pentru ei sau pentru alii, n considerarea funciei lor publice, daruri sau alte avantaje.

Principiile deontologiei
A.Peincipii constitutionale
1.Principiul suprematiei constitutiei si respectarea legii
Romania este un stat national, suveran si independent, unitara si indivizibil, dupa cum
postuleaza chiar art.1, alin.1 din Constitutia tarii noastre. Acest aspect presupune ca exista
o lege fundamental pe care se bazeaza insasi organizarea statului si, implicit organizarea
autoritatilor administratiei publici. Prin esenta sa, ca si prin functia sa sociala, Constitutia
are o valoare juridical superioara oricarei alte norme de drept. In consecinta, toate actele
normative adoptate de Parlament si Guvern, ca sis cele emise de toate celelalte autoritati,
publici sa se conformeze normelelor si principiilor constitutionale. In cazul in care un act,
inclusive o lege adopta la nivelul Parlamentului ori regulamentul de organizare si
functionare al acestuia contravin Constitutiei, el nu poate produce efecte juridice.
Justificarea teoretica a suprematiei Constitutiei se regaseste in caracterul politic si juridic
al acesteia. In Constitutie isi gaseste expresia vointa suprema a poporului cu privire la
obiectivele si instrumentele de exercitare a puterii politice. Principiul suprematiei
Constitutiei presupune, pe de o parte, un grad mai important in ierarhia normelor juridice
fata de toate celelalte norme, de unde obligatia conformarii acestora cu Constitutia, iar, pe
de alta parte, o procedura specifica de modificare a Constitutiei, care se deosebeste
substantial de modificare a legilor ordinare.
2.Principiul egalitatii de tratament intre toti beneficiarii serviciului public
Stipuland in art.4 alin.2 din Constitutie ca Romania este patria comuna si indivizibila a
tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba,
de religie, de sex, de opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala, Legiuitorul
Constituant a consfintit nu doar regimul juridic al egalitatii intre cetatenii tarii, dar si
criteriile nediscriminarii intre acestia. De asemenea, Constitutia prevede in art.16
principiul egalitatii in drepturi, precizand ca cetatenii Romani sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
3.Principiul egalitatii de sanse intre barbate si femei pentru ocuparea functiilor si
demintatilor publice
Art.16 din Constitutia Romaniei, referitor la egalitatea in drepturi prevede la alin.1 ca
cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari. De asemenea, in alin.3 face mentiunea ca, in vederea ocuparii functiilor si
demnitatilor publice, statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre barbati si femei.
Egalitatea de sanse intre femei sis barbati este definita drept luarea in considerare a
capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si feminin si
tratamentul egal al acestora.
4.Principiul respectarii demnitatii tuturor beneficiarilor serviciului public, a vietii intime,
familiale si private a acestora
Art.1 alin.3 din Constitutia Romaniei aseaza la loc de cinste ideea demnitatii umane,
mentionandu-se ca tara noastra este un stat de drept, democratic si social, in care
demnitatile omului, drepturile si libertatile cetatenilor reprezinta valori supreme. Prin
demnitate umana in general se intelege respectul fata de celelelalte persoane, precum si
respectul propiei persoane. Viata privata este viata persoanei desfasurata intr-un cadru
ascuns de privirile celorlalti. Ea difera de viata publica, desfasurata in cadrul public,
accesibil tuturor. Dreptul la viata privata presupune interzicerea oricarei imixtiuni

arbitrare in viata personala, in familia sau in domiciliul persoanei ori in corespondenta

sa.
5.Principiul fidelitatii fata de tara
Legea fundamentala a Romaniei consacra una dintre cele mai imporetante indatoriri ale
tuturor cetatenilor, anume fidelitatea fata de tara, defininf ca sacra aceasta indatorire.
Fidelitatea fata de tara are o semnificatie deosebita in cazul persoanelor care au
raspunderi publice, si, cu atat mai mult in cazul militarilor care au un statut special.
Aceste persoane raspund de indeplinirea cu credinta a onligatiilor ce le revin si, in acest
scop, vor depunde juramantul cerut de lege.
B.Principii legale
1.Prioritatea interesului public
Este un principiu important conform caruia functionarii publici au indatorirea de a
considera interesul public mai presus decat interesul personal, in exercitarea functiei
publice. Interesul public se poate defini prin multimea deciziilor ce ar putea fi considerate
informatiile disponibile despre situatia acesteia. Cu alte cuvinte, putem spune ca interesul
public reprezinta interesul general al colectivitatii.
2.Profesionalismul
Reprezinta un principiu conform caruia functionarii publici au obligatia de a indeplini
atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si
constiinciozitate. Trebuie mentionat faptul ca profesionalismul functionarilor publici sta
la baza eficientei serviciilor publice, servicii care trebuie sa satisfaca interesele
cetatenilor, in acord insa cu interesul public. Un conducator, ca de altfel si un functionar
public trebuie sa fie competent, adica sa fie capabil sa indeplineasca obiective proprii si
pe cele ale domeniului in cate activeaza si sa beneficieze pentru aceasta de o suficienta
libertate decizionala si actionala.
3.Impartialitatea si independeta
Reprezinta un principiu conform caruia functionarii publici sunt obligati sa aiba o
atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta
natura, in exercitarea functiei publice. Practic, conform legii, functionarii publici ar trebui
sa beneficieze de posibilitatea de a avea o atitudine neutra din punct de vedere politic. Ei
sunt cei care trebuie sa puna in practica plitica de guvernare, administratia avand ca
obiectiv organizarea executarii si excutarea in concret a legii. Politica de guvernare este
implementata in legislatie, iar functionarii publici sunt cei care, la randul lor,
implementeaza legislatia. Ceea ce este insa interesant este faptul ca, desi sunt sub
protectia legii, functionarii publici suporta impactul politic, ceea ce conduce la ideea ca
principiul impartialitatii si al independentei nu se poate aplica in totalitatea lui.
4.Integritatea morala
Integritatea morala presupune o insusire de caracter care urmareste in mod consstant
idealul etic si binele. Iata de ce ni se pare foarte important ca functionarii publici sa dea
dovada de aceasta insusire, intrucat principiul la care facem referire legea nr. 7/2004
aminteste ca functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct ori
indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu in considerarea functiei
publice pe care o detin sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie. Faptul ca fiecare
functionar public detine o particica din puterea publica nu ar trebui sa aiba vreun impact
asupra modului in care acesta isi exercita atributiile de serviciu.

5.Libertatea de gandire si a exprimarii

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si Pactul international privind
Drepturile Civile si Politice stipuleaza ca orice om are dreptul la libertatea gandirii,
constiintei si religiei careinclude libertatea de a-si schimba religia sau convingerea,
precum si libertatea de a-si manifesta religia ori convingerea singur sau impreuna cu altii,
atat in mod public, cat si in mod privat. Libertatea constiintei trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si respect reciproc, excuzandu-se comportamentul exclusivit,
repingerea sau negarea altor convingeri sau practici religioase.
6.Cinstea si corectitudinea
Reprezinta principiul conform caruia in exercitarea functiei publice si in indeplinirea
atributiilor de serviciu functionarii publici trebuie sa fie de buna credinta. Buna credinta
reprezinta convindegerea intima a unei persoane ca ceea ce face este bine, conform legii;
de asemenea, reprezinta o bligatie de comportament conform cu regulile de convietuire,
cu respectarea literei si a spiritului Constitutiei si a legilor, un comportament corect fata
de conationali, respectiv fata de cetateni, prin exercitarea drepturilor si libertatilor propii,
fara a aduce vreo atingere drepturilor si libertatilor celorlalti.
7.Deschiderea si trasparenta
Reprezinta un principiu conform caruia activitatile desfasurate de functionarii publici in
exercitarea functiei lor sunt si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor.
8.Obligatia de a nu prejudicia persoanele fizice sau juridice
Statutul functionarilor publici precizeaza in art.42 alin.1 ca acestia au obligatia sa se
abtina de la orice fapta care ar putea sa prejudicia persoanele fizice sau pe cele juridice.
Totodata, ei nu trebuie sa prejudicieze prestigiul Corpului Functionarilor Publici prin
faptele sau activitatile lor.
9.Obligatia de a manifesta discretie profesionala cu privire la toate informatiile de
care ia cunostinta in exercitarea functiilor sale
Art.45 din legea nr. 188/1999 obliga functionarul public sa passtreze secrtetul de stat,
secretul de serviciu, recum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau
documentele de care iau cunostinta in exercitarea ffunctiei publice, in conditiile legii, cu
exceptia informatiilor de interes public.
10.Obligatia de a respecta ordinele superiorului sau ierarhic
Disciplina functiei publice include, intre alte elemente, si obligatia de respectare a sefu;ui
ierarhic. In doctrina occidentala contemporana se precizeaza faptul ca: orice functionar
trebuie sa se conformeze instructiunilor superiorului sau ierarhic, cu exceptia cazului in
care ordinul dat e manifest ilegal si de natura sa compromita grav un interes public.
11.Obligatia functionarilor cu functii de conducere de a sprijini propunerile si
initiativele motivate ale personalului din subordinea pentru imbunatatirea activitatii
din cadrul autoritatii sau intitutiei, precum si a calitatii serviciilor publice oferite
cetatenilor
Statutul functionarilor publici din 1999, pentru prima data in istoria normativa a
legislatiei functionarului publici consacra o dispozitie care vizeaza raporturile dintre sefii
ierarhici si subordonatii lor, o dispozitie prin care se institutie obligatii pentru sefi. Legea
actuala ii obliga pe sefii ierarhici sa ia in considerare si sa sprijine propunerile si
initiativele motivate ale personalului din subordinea sa, daca in acest mod se realizeaza o
imbunatatire a activitatii autoritatii s au institutiei publice in care isi desfasoara
activitatea, precum si a calitatii serviciului public.

Statutul managerilor publici

Managerii publici reprezinta o categorie aparte de functionari publici, care, prin
exercitarea atributiilor si responsabilitatilor lor, contribuie la asigurarea eficientei si
continuitatii reformei in administratia publica, de la nivelurile strategice la cele
operationale. Responsabilitatile managerilor publici decurg din programe, proiecte si
activitati menite sa accelereze modernizarea si transformarea administratiei si serviciilor
publice, in scopul cresterii calitatii actului administrativ si imbunatatirea serviciilor
publice.
Managerii publici isi desfasoara activitatea in concordanta cu standardele deontologice
ale functiei publice urmarind un set de valori bazat pe:
-cinste si integritate
-eficacitate in gestionarea resurselor institutionale si in coordonarea aactivitatii
profesionale
-unitatea organizationala prin promovarea cooperarii dintre managerii publici
-profesiobalism
-neutralitate politica
Responsabilitatile managerilor publici:
-coordonarea de activitati,proiecte,programe,compartimente,alte structuri organizatorice
sau servicii publice,in functie de obiectivele pe care le are de atins;
-identificarea de domenii care ar putea beneficia de asstenta externa privind reforma
administratiei publice,precum si de proiecte coresponzatoare;
-analiza si elaborarea de documente legate de problematica integrarii europene;
-evaluarea impactului masurilor ce se dispun de catre conducerea autoritatii sau institutiei
publice respective;
-orice alte atributii cu un vile de complexitate similar,relevante pentru postul de manager
public.
Statutul politistului
Politistul este functionar public civil, cu statut special,inarmat,ce poarta de regula
uniforma si exercita atributii stabilite pentru Politia Romana prin lege,ca institutie
specializata a statului. Statutul special este conferit de inatoririle si riscurile deosebite, de
porutl de arma si de celelalte diferentieri prevazute in prezentul statut. Politistul este
obligat sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale omului, Constitutiei si legile
tarii, juramantul de credinta fata de Romania, prevederile regulamentelor de serviciu si sa
indeplineasca ordinele si dispozitiile legale ale sefilor ierarhici privind activitatea sa
profesionala.
Politistul este dator:
a. sa fie loial institutiei din care face parte, sa respecte principiile statului de drept si sa
apere valorile democratiei;
b. sa isi perfectioneze continuu nivelul de instruire profesionala si generala;
c. sa fie respectuos, cuviincios si corect fata de sefi, colegi sau subalterni;
d. sa acorde sprijin colegilor in excutarea atributiilor de serviciu;
e. sa informeze seful ierarhic si celelalte autoritati abilitate cu privire la faptele de
coruptie savarsite de alti politisti, de care a luat cunostinta;

f. prin intregul sau comportament, sa se arate demn de consideratia si increderea impusa

de profesia de politis.
Politistul este obligat:
a.sa pastreze secretul profesional, precum si confidentialitatea detalor datelor dobandite
in timpul desfasurarii activitatii;
b.sa manifeste corectitudine in rezolvarea problemelor personale, in asa fel incat sa nu
beneficieze si nici sa nu lase impresia ca beneficiaza de datele confidentiale obtinute in
calitatea sa oficiala;
c.sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal ale acestora;
d.sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala si sa nu compromita, prin
activitatea sa publica ori privata, prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte.
Atitudinea fata de coruptie
1.Politistului ii este interzis sa tolereze actele de coruptie si sa uitilizeze abuziv
autoritatea publica pe care i-o ofera stattutul sau.
2.Politistul ii este interzis sa pretinda sau sa accepte bani, bunuri ori valori in scopul de a
indeplini sau de a nu indeplini atributii profesionale si sa primeasca sarcini, misiuni sau
lucrari care execedeaza competentelor stabilite prin fisa postului.
3.Politistului ii este interzis sa uzeze de calitatea sau de functia indeplinita pentru
rezolvarea unor interese de ordin personal.
Statutul functionarilor din sistemul administratiei nationale a penitenciarelor
Statutul special al functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare este
conferit de natura atributiilor de serviciu care implica indatoriri si riscuri deosebite. In
exercitarea atributiilor sale de serviciu, functionarul public cu statut special este investit
cu exercitiul autoritatii publice, in limitele competentelor stabilite prin lege.
Exercitarea functiei publice din sistemul administratiei penitenciare se conduce dupa
urmatoarele principii:
a.supunerea deplina fata de lege;
b.respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, in conditii prevazute de lege;
c.egalitatea sanselor, pe baza meritelor si capacitatii profesionale;
d.responsabilitatea si impartialitatea;
e.eficacitatea in serviciul intereselor generale ale societatii;
f.eficacitatea un utilizarea resurselor.
Functionarul public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare are
urmtoarele obligatii:
a. sa cunoasca si sa respecte pricipiile generale prevazute de Constitutie si de
celelalte legi, precum si sa apere valorile democratiei;
b. sa respecte si sa protejeze viata, sanatatea si demnitatea persoanelor private de
libertate, a drepturilor si libertatilor acestora;
c. sa impiedice orice actiune care presupune discriminarea pe criterii de etnie, rasa,
limba;
d. sa fie disciplinat, respectuos si corect fata de sefi, colegi sau subalterni;
e. sa manifeste preocupare si interes petru perfectionarea nivelului de instruire
profesional;
f. sa respecte intocmai programul de munca;

g. sa se prezinte la programul de munca stabilit, precum si in afara acestuia, in

situatii temeinic justificate.
Statutul functionarilor parlamentari
Functionari publici parlamentari sunt cei care isi desfasoara activitatea in cadrul
structurilor de specialitate din Parlamentul Romaniei, iar statutul lor este reglementat de
legea nr. 7/2006. Functionarii publici parlamentari numiti in cadrul structurilor de
specialitate ale Camerei Deputatilor si Senatului au un statut special, conferit de
atributiile si raspunderile ce le revin, in scopul relizarii prerogativelor constitutionale ale
Parlamentului.
Activitatile desfasurate de functionarii publici parlamentari si care implica exercitarea
prerogativelor constitutionale ale Parlamentului sunt:
a.asigurarea dpdv tehnic si de specialitate a elaborarii, redactarii si definitivarii actelor
legislative;
b.elaborarea de studii, sinteze si analize comparative, in scopul imbunatatirii si
perfectionarii cadrului legislativ;
c.organizarea, prezentarea si redactarea lucrarilor de specialitate ale comisiilor
parlamentare;
d.organizarea lucrarilor plenului Camerei Deputatilor si Senatului, inclusiv a sedintelor
comune;
e.organizarea si desfasurarea acticitatii Biroului permanent;
f.gestionatea resurselor financiare si umane, contenciosul administrativ si auditul intern.
Functionarul public parlamentar se bucura de stabilitate si isi desfasoara activitatea cu
respectarea principiilor legalitatii, impartialitatii, obiectivitatii, al subordonarii ierarhice,
precum si al neutralitatii politice. Functionarii publici parlamentari nu pot detine functii si
nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:
a.in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, cu execeptia cazului in care raportul de
serviciu este suspendat,
b.in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public
parlamentar nu este suspendat din functia publica,
c.in cadrul regiilor autonome sau al socie tatii comerciale din sectorul public sau privat,
d.in calitate de menbru al unui grup de interes economic.
Functionarii publici parlamentari au obligatia sa indeplineasca cu profesionalism,
impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice
fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice.
Functionarii publici parlamentari au indatorirea de a respecta normele de conduita
profesionala revazute de lege.
Functionarii publici parlamentari au obligatia sa nu stirbeasca, in orice imprejurare, prin
activitatea desfasurata si conduita personala, prestigiul functiei.
Mediatorul european
Mediatorul european a fost infiintat in cadrul Tratatului Uniunii Europene de la
Maastricht, 1992. Mediatorul actioneaza ca un instrument intre cetateni si institutiile UE.
Meditorul european, numit si Ombudsman, investigheaza plangerile privind
administsrarea incorecta in institutiile si organele UE. Modiatorul european nu poate
investiga plangerile impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale, chiar daca
plangerile privesc chestiuni legate de UE. Exemple de asemenea autoritati sunt

departamentele guvernamentale, agentiile statului si consiliile locale. Ombudsmanul nu

constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de miatori
nationali.Mediatorul investigheaza cazuri de administrare defectuoasa. Administrarea
defectuoasa corespunde situatiilor in care o institutie nu actioneaza in conformitate cu
legile in vigoare, nu respecta principiile bunei administrari sau incalca drepturile omului.
Cateva exemple:nereguli administrative,incorectitudini,discriminare,abuz de putere,lipsa
de raspuns,defurnizare de informatii.
Plangerile pot fi trimise prin posta, fax sau posta electronica, ghidul si formularul pt
plangeri pot fi descarcate de pe site-ul web al Ombudsmanului.
Dreptate si etica
In administratie, ca si in politica trebuie sa-si desfasoare activitatea oameni cu reale
competente profesionale si morali in egala masura, oameni pentru care obiectul cel mai
important este acela de a slujii binele societatii, iar nu interesul personal.
Etica in calitatea ei de disciplina filosofica ce cauta raspuns la intrebarea cum trebuie sa
actioneze individul in raport cu sine insusi, cu semenii sai si cu lumea din jur. Etica isi
pune problema justificarii modurilor de comportare si actiune care determina practica
vietii umane, in domeniul individual si social.
Dreptatea inseamna justete in materie de morala, ea este considerata virtutea centrala.
Daca dreptatea presupune respectarea tuturor drepturilor ale tuturor, nedreptatea este
placerea de a-ti crea abuziv un avantaj unilateral incalcand o conventie. Dreptatea este
respectarea riguroasa a drepturilor fiecaruia, este faptul de a acorda fiecaruia dreptul sau.
Datorie si lege
Kant imparte actele omenesti in cinci categorii, in functie de modul in care acestea erau
in primul rand savarsite conform datoriei sau contrar datoriei. Cele conform datoriei, se
impart la randul lor in acte conform datoriei si din datorie si acte conform datoriei si din
inclinatie, care la randul ei, poate fi mijlocita sau nemijlocita. Conform lui Kant,
singurele acte adevarat morale sunt cele savarsite conform datoriei si din datorie.
Principiul suprem al moralatatii, un principiu cu o functie similara celei a principiului
inertiei fizice. Din acesta, cu ajutorul unor principii de aplicare, Kant spera sa poata
deduce, la nivel subsidiar, asa-zisele datorii reeale, valabile pentru orice fiinta umana.
Din aceste datorii reale, prin diverse aplicatii empirice, se obtine nivelul al treilea, acela
al unei varietati de datorii speciale sau reguli practice, valabile numai pentru anumite
grupuri umane. Privit din aceasta perspectiva, dreptul este un produs complex al
societatii; normele sale intervin in procesul productiv, stabilind regului generate pentru
aactul zilnic, repetat al producerii, repartiei si schimbului de produse si activitati. Intre
interesele generale ale comunitatii si interesele particulare ale catatenilor se afla
administratia publica si functionarii publici. Ei au un rol deosebit de important in
societate, anume acela de a mentiona ordinea publica prin aplicarea legilor. Ei au aceasta
datorie si este esential ca fiecare dintre functionarii publici sa discerna intre dreptate si
egoism, datorie, lege si interes personal.
Cariera functionarilor publici
Dezvoltarea carierei functionarilor publici implica o multime de activitati, desfasurate, in
principal, de catre personalul care incadreaza compartimentele de resurse umane, dara si

fiecare functionar in parte. Acest proces implica evolutia profesionaala a functionarilor

ocupand succesiv anumite posturi, grade si niveluri de pregatire. Toti functionarii publici
trebuie sa depuna eforturi sustinute pentru dezvoltarea propiei cariere. Majoritatea
institutiilor publice au planuri concrete in ceea ce priveste dezvoltarea carierei
functionarilor publici si sunt oferite cursuri de formare profesionala.
Obiectivele dezvoltarii carierei:
1.Satisfacerea nevoilor de resurse umane ale institutiei publice;
2.Asigurarea pregatirii si dezvoltarii necesare functionarilor publici pentru a le permite sa
faca fata oricaror responsabilitati, cu conditi ca acestia sa posede capacitatea de a atinge
acest nivel;
3.Indrumarea si sustinerea functionarului competitiv pentru a atinge obiective personale
in functia de potentialul, nevoile si aspiratiile acestora si de contributia lor in cadrul
institutiei.
Stadiile carierei:
1.Expansiunea-dezvoltarea-sunt dobandite noi aptitudini, cunostintele cresc rapid iar
competentele se dezvolta intr-un ritm sustinut.
2.Stabilizare-functionarii publici au un drum al carierei bine stabilit si evolueaza in
concordanta cu abilitatile, motivatia si oportunitatile pe care le au.
Dezvoltarea carierei
Dezvoltarea carierei este procesul de gestionare a carierei si se refera la evolutia
persoanei, potrivit noveilor acesteia si in functie de performanta, potentialul si aspiratiile
sale. Acest lucru nu se poate realiza imediat, toti functionarii publici, dar si cei ce fac
parte din personalul contractual, trebuie sa faca eforturi pentru dezvoltarea propriilor
cariere. Ei trebuie sa evolueze in concordanta cu planurile de cariera pe care si le-au
formulat si care, la randul lor, contin componente pe termen scurt, mediu si lung.
Aspecte care contribuie la dezvoltarea carierei:
1.Luarea deciziilor
2.Politici pe termen scurt si pe termen lung
Planificarea carierei functionarilor publici
Planificarea dezvoltarii carierei este procesul cheie al managementului carierei. Aceasta
foloseste toate informatiile oferite prin intermediul evaluarii cerintelor institutiei publice,
evaluarile performantelor si petentialului si planurile de inlocuire a structurilor de
conducere, in situatiile in care acestea exista, si le traduce in planuri de dezvoltare a
carierei personale si in conditii generale pentru dezvoltarea managementului, consiliere in
cariera, ghidare si indrumare, mobilitate pe orizontala si fprmare profesionala. Evolutia in
cariera poate fi definita in termenii competentelor de care un functionar public are nevoie
pentru a-si desfasura activitatea la un nivel din ce in ce mai inalt al responsabilitatii sau
contributiei la dezvoltarea institutiei publice. Planificarea carierei foloseste toate
informatiile generate de succesiunea de planuri, evaluari ale performantelor si
potentialului si evaluari personale pentru a genera programe si proceduri in scopul
implementarii politicilor de dezvoltare a carierei. Principalele proceduri folosite sunt:
1.Planificarea dezvoltarii personale. Aceasta se realizeaza la nivel individual, de catre
functionarii publici institutiei publice. Planul stabileste actiunile pe care si le propun
functionarii publici pentru a se perfectiona si pentru a-si imbunatati experienta. Aceasta
implica o analiza a nevoilor, stabilirea unor obiective realiste si elaborarea unui plan de
implementare.

2.Formarea profesionala sau dezvoltarea managementului asigurate sau finantate de

catre institutia publica.
3.Indrumarea si ghidarea. Aceasta implica personalul special selectat si format care sa
ofere indrumari si sprijin pe parcursul unei perioade extinse, rareori mai scurta de un an,
si reprezinta o completare a formarii la locul de munca si a programelor de formare
oficiale.
4.Consilierea carierei. Aceasta se realizeaza de indrumatorii de personal s i de
functionarii publici de conducere. Diferenta dintre acestia variaza de la o institutie
publica la alta dar in administratia publica, acest proces este desfasurat, in principal de
catre indrumatorul de personal. Este o activitate specializata iar cei care o desfasoara
trebuie sa fie, in general, bine instruiti in ceea ce priveste tehnicile acesteia.
Eficienta in sectorul public
Notiunea de eficienta economica este intalnita in studiile de specialitate si in practica in
doua intelesuri:
1.Performnante-respectiv rezultate foarte bune ale unei activitati
2.Efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate ori consumate.
Pentru a putea vorbi despre eficienta in sectorul public este necesar a se lua in
considerare o multitudine de factori, precum cei economici, dar si ca o consecinta a
factorilor politic, culturali, juridici, dar cu deosebire a factorului uman.
Dpdv al formelor de exprimare, putem aprecia ca efiecienta poate fi cuantificabila,
referindu-se la efectele economice, dar si necunatificabila, daca ne vom referi la efectele
sociale. Managerii publici ar trebui sa tina seama de ambele forme, dar si de faptul ca ele
pot avea, pe langa dimensiunea prezenta si o dimensiune de perspectiva, deoarece o parte
apreciabila din rezultate se obtine pe o perioada de timp lung. Factorul uman reprezinta
elementul cheie al activitatii si performantelor din sectorul public. Mai mult, constitutie
coordonata esentiala a dimensiunii si, mai ales, a calitatii sectorului public. Astfel ca nu
se poate mentiona eficienta unei insitutii publice fara a avea, pe langa eficienta
economica si aspectele care se pot cuantifica direct, si unele aspecte necuantificate direct,
dar care au multiple consecinte asupra performantelor in sectorul public.
Eficienta si eficacitate in sectorul public
Relatia dintre eficacitate si eficienta este una de parte-intreg, eficacitatea influentand in
mod direct eficienta, cu deosebire pe cea a personalului. Mai mult decat atat, se poate
spune ca eficacitatea este un atribut al omului si isi are sursa in personalitatea,
cinostintele si ratiunea functionarilor publici, dar si in relatia dintre ei. Atat eficacitatea ca
element intrisec al eficientei personalului, cat si aceasta din urma au o mare importanta
pentru eficienta de ansamblu a administratiei publice. Aceasta deoarece nu este posibila
organizarea rationala si nici functionarea eficienta a secoturului public fara personal
foarte eficient si eficace in acelasi timp. Cu alte cuvinte, eficienta si elementul sau
intrisec eficacitatea sunt caracteristici esentiale si indispensibile ale activitatii
functionarului public. Fara aceste caracteristici, munca fiecarui functionar public in parte
ar influenta negativ activitatea de ansamblu a institutiei, repectiv a autoritatii.

Etica si cultura calitatii in intitutiile publice

Cultura calitatii reprezinta totalitatea cunostintelor acumulate sau recunoscute, ale
valorilor referitoare la calitate, pe baza carora organizatia isi dezvolta propia capacitate de
supravietuire in mediul sau exterior si isi administreaza propiile treburi interne. Ea
contine un sistem de valori, traditii, proceduri si asteptari care rezulta dintr-un mediu
organizatioal orientat spre mentinerea si imbunatatirea continua a calitatii. Pentru a avea
performanta, organizatie din sistemul public trebuie sa aiba, in primul rand o cultura
puternice. Organizatiile publice cu culturi puternice si care merg pe ideea calitatii totale
declara clar si consecvent valorile dupa care se conduc. Putem recunoaste ca ele vizeaza
ceva anume, iar managerii pun un accent deosebit pe comunicare si intarirea acestor
valori la toate nivelurile institutiei. Managerul public trebuie sa fie nu numai proiectantul
unui sitem de valori bazat pe calitatea, ci si principalul militant activ in procesul de
adaptare permanenta a culturii la noile valaori, a integrarii lor in contextul mai larg al
valorilor culturale europene.