CHIMIE FARMACEUTIC

AN III SEM. I
TEMATICA CURSULUI
ANTISEPTICE,

DEZINFECTANTE,

CONSERVANI

ANTIMICROBIENI. Halogeni i compusi halogenai. Substane

oxidante. Compui ai unor metale i ai unor nemetale. Combinaii
hidroxilice. Alcooli. Fenoli. Combinaii carbonilice i precursori.
Combinaii

carboxilice.

Antiseptice

care

influeneaz

permeabilitatea celular: Detergeni. Derivai de biguanid. Derivai

de guanidin. Colorani.
CHIMIOTERAPICE. Chimioterapice active n infecii urinare:
Derivai

de

Chimioterapice

nitrofuran.

Chinolone

active

infecii

fluorochinolone.

intestinale.

Sulfonamide

antimicrobiene.
CHIMIOTERAPICE

ANTIMICOBACTERIENE:

ANTITUBERCULOASE. p-Aminosalicilat de sodiu. Derivai ai

piridinei.

Derivai

ai

pirazinei.

Hidroxialchildiamine.

ANTILEPROASE. Sulfone. Derivai fenazinici.

CHIMIOTERAPICE ANTIMALARICE DE SINTEZ. Derivai
de 4-aminochinolin. Derivai de 8-aminochinolin. Antimalarice
cu structuri diverse.
CHIMIOTERAPICE
TRICOMONIAZ,

ACTIVE
GIARDIOZ.

AMOEBIAZ,
ANTIHELMINTICE.

Antihelmintice active asupra Nematodelor. Antihelmintice active

asupra Trematodelor. Antihelmintice active asupra Cestodelor
ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE. Peniciline

BIBLIOGRAFIE
1. Dnil Gh., Medicamente moderne de sintez. Bucureti: Ed. All,
1994.
2. Dnil Gh., Rusu G., Ungureanu M., Alexandrescu G. Chimie
farmaceutic. Iai Litografia UMF, 1997.
3. Lupacu D., Profire L., Betalactamine: consideraii fizico-chimice,
biologice i terapeutice, Editura Junimea, Iai, 2009.
4. Reese R., Betts R.F., Gumustop B.. Handbook of Antibiotics.
Philadelphia: Lippincott Williams and Wilkins, 3rd edition, 2000.
5. Rusu G., Dnil Gh., Medicamente chinolonice. Prezent i viitor n
chimioterapia antiinfecioas, Iai: Ed. Gh. Asachi, 2001.
6.***Farmacopeea Romn, ed. a X-a, Ed. Medical Bucureti, 1993.
7. ***Martindale. The Complete Drug Reference. 36th edition (editor
Sean C. Sweetman), Pharmacetical Press, 2009.
8.***Memomed 2013, Ed. Medical Bucureti, 2013.
9.***The Merck Index. Encyclopedia of Chemicals, Drugs and
Biologicals, 13th edition, Merck and Co.Inc., USA, 2001.
10. ***Wilson and Gisvolds Textbook of Organic Medicinal and
Pharmaceutical Chemistry. Philadelphia: Lippincott Williams and
Wilkins, XIth edition, 2004.

Obiectul chimiei farmaceutice Chimia farmaceutica este stiinta care se ocupa cu

studiul substantelor chimice cu utilitate terapeutica (adica, intrebuintate ca
medicamente), de la structura chimica, denumire chimica, sinonime, metode de
obtinere ale substantei respective, proprietati fizico-chimice si pana la informatii de
natura farmacotoxicologica, incluzand si produsele farmaceutice in care aceste
substante se regasesc. Un element foarte important pe care-l studiaza chimia
farmaceutica este corelatia structura chimica - activitate biologica, pentru
medicamentele de sinteza.
Medicamentul este un complex de substane dintre care una sau mai multe au un
efect terapeutic asupra organismului. De regul substana care are efect asupra
organismului poart denumirea de substan activ, alturi de ea n compoziia
medicamentului pot fi regsite alte substane (adjuvani) fr aciune asupra
organismului: excipieni de aglomerare, de lustruire, de ameliorare a gustului,
colorani etc.
O substanta are mai multe denumiri:
-denumirea chimica, care desemneaza structura chimica a substantei si care urmeaza
reguli bine stabilite de anumite foruri (IUPAC - International Union of Pure and
Applied Chemistry);
-denumirea comuna internationala (DCI) reprezinta un nume simplificat si
acceptat de O.M.S., utilizat in toate tarile; denumirea oficiala, cuprinsa in
Farmacopeea tarii respective, este de obicei DCI.
Prin denumire comercial (produs farmaceutic) se ntelege numele sub care un
produs este comercializat, marca a fabricii producatoare (nume depus). Acesta poate
diferi total sau parial de denumirea tiinific pe care o are un produs.
DEZINFECTANTE, ANTISEPTICE, CONSERVAN}I
Termenul de dezinfectant se aplica unei substante chimice capabila sa distruga
(efect bactericid) sau sa inhibe dezvoltarea microorganismelor patogene (efect
bacteriostatic) de pe suprafete inerte (obiecte, mobilier, instrumentar medical,
pansamente, imbracaminte, etc.)
Un antiseptic este un dezinfectant care se aplica pe piele si tesuturi (pe cale
externa) sau se administreaza pe cale sistemica (in infectii urinare, respiratorii,
digestive).

In general, intre aceste doua categorii diferentele sunt numai de ordin

cantitativ, in sensul ca un dezinfectant utilizat intr-o concentratie mai mica devine
antiseptic.
Un bun antiseptic trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
-sa

aiba

toxicitate

selectiva

(sa

nu

atace

organismul

gazda,

ci

numai

microorganismele)
-sa nu irite tesuturile si sa nu produca reactii alergice la persoanele care-l utilizeaza
(pacienti, personal medical)
-sa fie hidrosolubile
-sa aiba o tensiune superficiala scazuta, putand umecta suprafetele, ceea ce permite un
mai bun contact cu germenii patogeni;
-sa se mentina pe suprafata aplicata si sa nu patrunda in profunzime si cu atat mai
putin in circulatie.
Activitatea antisepticaadezinfectanta este influentata de o serie de factori:
natura

microorganismului

patogen,

timpul

necesar

antisepsieiadezinfectiei,

temperatura, pH-ul local.

Evaluarea actiunii si toxicitatii antisepticelor si dezinfectantelor se face prin:
1

Coeficientul fenolic sau indice fenolic

-compararea activitatii compusului respectiv cu cea a fenolului-considerat compus de

referinta

(standard),

ceea

ce

se

realizeaza

prin

stabilirea

dilutiei

antisepticuluiadezinfectantului care distruge un numar standard de bacterii in 10

minute, comparativ cu dilutia fenolului care realizeaza acelasi efect:
dilutia antisepticului/dezinfectantului
coeficientul fenolic =
dilutia fenolului
2

Concentratia minima inhibitorie (C.M.I.)-concentratia cea mai mica ce impiedica

dezvoltarea vizibila a culturii dupa 18-24 ore de incubatie.

Conservantii sunt compusi chimici care se adauga la preparatele farmaceutice

(picaturi pentru ochi, solutii injectabile, etc.) pentru a preveni degradarea acestora prin
oxidare (antioxidanti) sau pentru a distruge sau a inhiba dezvoltarea microorg. ajunse
in aceste preparate in timpul prepararii sau utilizarii acestora.

Clasificare dezinfectante, antiseptice, conservanti:

-halogeni
-substante oxidante
-compusi anorganici si organici ai metalelor sau ai unor nemetale
-combinatii hidroxilice (alcooli, fenoli)
-combinatii carbonilice
-combinatii carboxilice
-detergenti (tenside)
-coloranti
-compusi cu structuri diverse
HALOGENI SI COMPUSI HALOGENATI
Clorul si derivatii sai
Clor
Nemetal, element chimic din clasa halogenilor, situat in grupa a VII-a a Sistemului
periodic; formeaza molecule diatomice Cl2. Denumirea provine din grecescul
Chloros-verde, care se refera evident la culoarea sa.
Gaz cu miros specific, iritant, de culoare verde-galbui, mai greu decit aerul,
solubilitatea sa in apa fiind de doua volume de clor intr-un volum de apa. Clorul
reactioneaza partial cu apa formand acid clorhidric si acid hipocloros:
Cl 2

HCl

H2 O

+ HClO

Solutia de clor in apa se numeste apa de clor si rezulta prin introducerea clorului
gazos in apa racita la 10C.
Sub actiunea luminii, apa de clor elibereaza oxigen, datorita descompunerii acidului
hipocloros.
HClO

HCl

1/2 O2

Pe proprietatea oxidanta a apei de clor se bazeaza utilizarea sa ca oxidant,

dezinfectant si decolorant.
Clorul are coeficent fenolic 150-300. Este deosebit de activ asupra bacteriilor,
virusurilor-inclusiv al hepatitei B si HIV ca si asupra protozoarelor. In concentratie

de 5 ppm este sporicid. Putin eficace asupra bacilului tuberculos si asupra fungilor.
Clorul se utilizeza la dezinfectia apei potabile, dezinfectia piscinelor. Efectul
dezodorizant al clorului se explica prin reactiile de descompunere a amoniacului si
hidrogenului sulfurat:
3 Cl2

2 NH3 = N2

6 HCl

Cl2

H2S = S

2 HCl

Clorul este insa toxic si iritant al cailor respiratorii, provocind inflamatia

conjunctivala si nazala.
Inspirarea provoaca tuse dureroasa, efectul coroziv asupra membranei pulmonare are
ca rezultat aparitia edemului pulmonar si exitus. In caz de intoxicatie se recomanda
inspirarea in cantitati mici de amoniac, alcool, eter. Se administreaza de asemenea si
corticosteroizi, iar pentru combaterea acidozei se adm. i.v. solutii de bicarbonat de
sodiu sau alti agenti alcalinizanti.
Acid hipocloros
HClO
Preparare:
Cl 2

H2 O

HCl

+ HClO

Este instabil si exista numai in solutie, de culoare galben pal-aurie. ~n prezenta

luminii si a acidului clorhidric, se reduce:
HClO + HCl = Cl2 + H2O

Sarurile acidului hipocloros se numesc hipocloriti si sunt mai stabile decat acidul.
Hipoclorit de sodiu
NaClO
A fost preparat pentru prima data de Labaraque, prin barbotarea clorului in solutie de
carbonat de sodiu; aceasta solutie a primit numele de apa Labaraque:
2 Na2CO3 + Cl2 + H2O = NaCl + 2 NaHCO3 + NaClO
NaClO + Cl2 + H2O = NaCl + 2 HClO

La ora actuala se obtine industrial sub forma de cristalohidrati (mono, penta sau
hexahidrati): cristale incolore, delicvescente, putin stabile, ce se descompun usor cu
eliberare de oxigen, ceea ce explica actiunea oxidanta:
2 NaClO

2 NaCl + O2

Bactericid puternic, folosit la dezinfectia suprafetelor. Se utilizeza si la dezinfectia

plagilor (in concentratii pana la 0,5% in clor activ). Solutia apoasa de hipoclorit de
sodiu in amestec cu clorura de sodiu si bicarbonat de sodiu (NaClO + NaCl +
NaHCO3) se numeste solutie Dakin, utilizata mult ca bactericid, fiind capabila sa
distruga si virusurile HIV si al hepatitei B.
Ingerarea acidentala a hipocloritului de sodiu poate produce iritarea puternica
a mucoasei digestive, insotita de dureri si stari de voma, edeme ale faringelui si
laringelui si mai rar perforarea esofagului si stomacului. Se recomanda ingerarea de
apa, lapte, antiacide, solutii de tiosulfat de sodiu 1-2,5%; spalaturi gastrice in cazul
ingerarii unor cantitati mai mari de hipoclorit.
PF: AMUKINE (Gifrer Barbezat, Franta) - solutie apoasa continand hipoclorit de
sodiu si clorura de sodiu, utilizata pentru antisepsia tegumentelor si mucoaselor, a
plagilor.
Hipoclorit de potasiu
KClO
Se prepara prin barbotarea clorului in carbonat sau hidroxid de potasiu:
2 K2CO3 + Cl2 + H2O = KCl + 2 KHCO3 + KClO
Acelasi efect bactericid si aceleasi utilizari ca si NaClO. O solutie formata din
hipoclorit de potasiu, clorura de potasiu si bicarbonat de potasiu constituie apa de
Javelle.
Clorura de var
Sinonime: var cloros
Praf decolorant
Formula sa este controversata. Dupa unii autori ar fi:
Ca(ClO)Cl sau CaOCl2
Dupa altii ar fi un amestec : Ca(ClO)2 + CaCl2 + Ca(OH)2 + H2O

Preparare:
Se obtine prin actiunea clorului asupra hidroxidului de calciu:
I Cl2 + Ca(OH)2 Ca(ClO)Cl + H2O
II 2Cl2 + 2Ca(OH)2 Ca(ClO)2 + CaCl2 + 2H2O
Clorura de var este o pulbere alba, uscata, uneori cu nuanta galbuie, cu miros puternic
de clor, cu gust arzator. Este instabila, pierde usor clorul activ.
Prin incalzire se descompune eliberind oxigen:
Ca(ClO)Cl CaCl2 +1a2O2
Pe aceste reactii se bazeaza utilizarea clorurii de var ca dezinfectant si oxidant.
Dozarea clorurii de var se face iodometric
Cl2 + 2I- 2Cl- + I2
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
Clorura de var se foloseste ca dezinfectant si dezodorizant al localurilor, depozite
menajere, la sterilizarea apei (in concentratie de 0,006 g%). Nu se foloseste la
antisepsia pielii, mucoaselor, plagilor, fiind iritant puternic, chiar in solutii diluate.
Cloramine
Cloramina B
Chloraminum B (FR X)
Sinonim: Benzensulfoncloramida sodica

+
Na . 1,5 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea benzenului, urmata de tratarea cu amoniac a clorurii

acidului benzensulfonic si clorurarea cu hipoclorit de sodiu a benzensulfonamidei
obtinute:

+
benzen

HO SO2Cl

- H2O

acid clorsulfonic

NH3

NaClO

- H2O

- H2O
SO2

SO2Cl
benzensulfoclorura

benzensulfonamida

Na
SO2

NH2

N Cl

Este o pulbere cristalina alba sau slab galbuie, cu miros de clor si gust amar,
neplacut. Este solubila in alcool si glicerina, acid acetic, putin solubila in apa, practic
insolubila in benzen, cloroform si eter. In solutie se descompune. Solutia apoasa are
reactie alcalina, ca urmare a hidrolizei, cu formare a hipocloritului de sodiu:

Na
SO2

+ H2O

NaClO + C 6H5

SO2

NH2

N Cl

Identificarea se face cu iodura de potasiu, in mediu acid, in prezenta

cloroformului; stratul cloroformic se coloreaza in violet (extragind iodul eliberat):

Na
SO2

+ 2 HCl

C6H5

SO2

NH2 + Cl2 + NaCl

N Cl

Cl2

+ 2 KI

I2 + 2 KCl

Dozarea se face prin metoda iodometrica, pe baza reactiilor scrise anterior,

iodul eliberat fiind titrat cu tiosulfat de sodiu, in prezenta amidonului ca indicator.
Se conserva in recipiente bine inchise , ferit de lumina , la rece, la
Separandum.
Cloramina B este un antiseptic si dezinfectant cu actiune lenta si durabila,
utilizat pentru antisepsia ranilor, mucoaselor (solutii 0,2-1%) si pentru dezinfectia
obiectelor (solutii aq. 0,5-5%).

Cloramina T
Tosylchloroamidum natricum (DCI)

CH3

+
Na . 3 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea toluenului cand rezulta doi izomeri (orto si para). Cei
doi izomeri se separa usor, cel para fiind solid, iar cel orto fiind lichid:

CH3
CH3

CH3

+ 2 HO SO2Cl
acid clorsulfonic

2
toluen

SO2Cl

- 2 H2O
SO2Cl

o-toluensulfoclorura

p-toluensulfoclorura
NH3

CH3

CH3
NaClO

Na

- H2O
SO2

SO2

NH2

N Cl

p-toluensulfonamida

Cristale incolore, cu miros slab de clor, solubil in apa si alcool etilic, insolubil
in benzen, cloroform, eter etilic.
Are actiune bactericida asupra tuturor tipurilor de germeni saprofiti si patogeni. Se
utilizeaza ca antiseptic pentru piele, plagi (1-15%) si definfectant. ~n solutie apoasa
diluata este netoxica.
Halazona
Sin.: Pantocid

COOH

SO2

Cl
Cl

acid 4-(diclorosulfamoil)-benzoic

Se prepara prin oxidarea p-toluensulfonamidei, urmata de tratarea cu hipoclorit de

sodiu in mediu de acid clorhidric:

CH3

COOH

COOH
KMnO4 / H2SO4

2 NaClO + 2 HCl
- 2 NaCl ; - H2O

SO2

NH2

SO2

p-toluensulfonamida

SO2

NH2

acid p-sulfonamidobenzoic

Cl
Cl

Pulbere cristalina alba, cu miros de clor, greu solubila in apa, solubila in

alcool, acid acetic glacial, hidroxizi si carbonati alcalini cu formare de saruri (sarea de
sodiu se numeste Pantosept si este foarte usor solubila in apa). Continutul de clor activ
este de aprox. 52%.
Se utilizeaza la dezinfectia apei potabile; comprimate a 4 mg de halazona la 1
litru de apa (30 minute-o ora). Gustul clorului rezidual poate fi mascat prin adaugarea
de tiosulfat de sodiu.
PF: CLORDISPENSER; SPETON
Monalazona disodica
Sin.: Naclobenz Natrium

COONa

SO2

N Cl

Na

sarea disodica a acidului p-(clorosulfamoil)-benzoic

Compus cu structura asemanatoare halazonei, utilizat ca antiseptic vaginal si
spermicid.

N-clorimide ciclice
Daktin

Cl
O

CH3

CH3

1 5
2 3 4

Cl
1,3-dicloro-5,5-dimetil-imidazolidin-2,4-diona
Se prepara prin tratarea acetonei cu acid cianhidric, urmat de tratarea nitrilului cu
amoniac si hidroliza, iar in final ciclizare si clorurare:

CH3

HCN

O C CH3

( NaCN + HCl)

CH3
H2N C CH3

CH3
HO C CH3
CN

H2N C O

- H2O

CH3

H N

O C O

NH3

CH3
O

CH3

H2O

H2N C CH3
CN

+ 2 Cl2

Cl

- 2 HCl

CH3

CH3
N

Cl

Pulbere alba, cristalina, solubila in apa. Puternic antiseptic in plagi infectate.

N-clorosuccinimida
Succinchloroimidum (DCI)

Cl

Se prepara prin barbotarea de clor printr-o solutie de succinimida in hidroxid de sodiu

15%, sub racire.

Pulbere cristalina, alba, cu miros de clor, solubila in apa. Este relativ netoxic. Se
utilizeaza la dezinfectia apei pentru potabilizare.
2-Cloroacetamida

Cl CH2

C NH2
O

Se utilizeaza drept conservant pentru preparatele farmaceutice topice si cosmetice.

Quaternium - 15
Sin.: Dowicil

Cl

N+

Cl
N

N
clorura de 1-(3-cloroalil)-3,5,7-triaza-1-azoniaadamantan
Este un conservant antimicrobian utilizat pentru produse farmaceutice si mai ales
cosmetice. Poate produce reactii alergice cutanate.
Oxiclorosen
Sin.: Monoxiclorosen
Este un complex al acidului hipocloros cu un amestec de derivati fenilsulfonici ai unor
hidrocarburi alifatice. Se utilizeaza ca antiseptic extern pentru plagi in concentratie de
0,4%. In concentratii de 0,1-0,2% se util. in urologie si oftalmologie.
PF: CLORPACTIN
IOD I DERIVAI

Iod
I2

Iodul este raspindit in toate cele trei regnuri: mineral, vegetal si

animal. Apare in apa de mare, apele de sonda, ape minerale. Este
un element indispensabil vietii. O insuficienta de iod determina
hipertrofia

glandei

tiroide

(gusa)

insotita

de

diminuare

facultatilor fizice si intelectuale (cretinism).

Pe cale industriala, iodul poate fi fabricat din salpetru de Chile, ce
contine iodat de sodiu, prin reducere cu hidrogensulfit de sodiu:
2NaIO3 + 5NaHSO3 = 3NaHSO4 + 2Na2SO4 + H2O + I2
Din apele de sonda iodul poate fi obtinut prin unul din procedeele
urmatoare:
1.procedeul francez (Courtois)
2NaI + Cl2 = 2NaCl + I2
2. procedeul scotian
2NaI + MnO2 + 2H2SO4 = I2 +MnSO4 +Na2SO4 + 2H2O
3 procedeul Wagner
2NaI + 2FeCl3 = I2 +2FeCl2 +2NaCl
4 procedeul industrial
2NaI + 4HNO3 = I2 +2NaNO2 +2NO + 2H2O
Iodul se prezinta sub forma de lamele cristaline, friabile cu luciu
metalic sau fragmente de culoare violacee, cu miros specific. La aer
se volatilizeaza, emitind vapori violeti, chiar la temperatura camerei.
Este solubil in alcool, benzen, cloroform, glicerina. Solutiile in alcool
si eter sunt brune, cele in benzen si cloroform sunt violete. Este greu
solubil in apa. Cu amidonul, la rece da o coloratie albastra. Este
incompatibil cu metale, cu reducatori si cu compusi care elibereaza
amoniac. Este un bactericid. Mecanismul de actiune se explica prin
faptul ca iodul, in stare libera provoaca oxidarea si distrugerea

rapida a proteinelor structurale si enzimatice. Se foloseste la

antisepsia miinilor, a pielii, mucoaselor, a cimpului operator sub
forma de solutii apoase de iod-iodurat sau solutie in propilenglicol.
Solutiile in glicerina se utilizeaza la badijonarea gingiilor si a
faringelui.
Vaporii de iod irita caile respiratorii. Ingerarea accidentala provoaca
intoxicatii grave. Ca antidot se folosesc solutii de amidon sau
tiosulfat de sodiu.
Iodul se utilizeaza sub forma de :
Solutie Lugol: solutie iodo-iodatum forte:
5% iod + 10% KI in apa
FRX oficializeaza: Solutie alcoolica de iod-iodurat (tinctura de iod)
(Solutio iodi-spirituosa) ce contine 2 g iod + 3 g iodura de potasiu la
100 ml alcool 50c, fiind recomandat ca antiseptic, antimicotic local.

Iodoform
Sinonime: Triiodmetan
Iodura de metin
CHI3
Preparare: prin electroliza unei solutii diluate de KI, in prezenta
acetonei sau alcoolului etilic:
KI K+ + ICatod (-) 2K+ + 2e- 2K
Anod (+) 2I- - 2e- I2
2K + 2 H2O 2KOH + H2

I2 + 2KOH KI + KIO + H2O

a)
CI 3

CH3
C O

+3

KIO

C O

KOH

CHI 3

CH3

COOK

CH3

CH3

b)
CH3
CH2

OH

KIO

CH3

C O
H

KIO

CI 3
C O
H

KOH

CHI 3

HCOOK

Iodoformul este o pulbere cristalina, galbena, cu miros caracteristic

persistent, insolubil in apa. La incalzire sublimeaza. Dozarea se face
prin incalzirea cu un exces de sol. volumetrica de nitrat de argint,
excesul de nitrat fiind titrat cu tiocianat de amoniu in prezenta de
sulfat de amoniu-fer (III) ca indicator. Se utilizeaza ca antiseptic
extern sub forma de pulbere, unguente, tifon iodoformat, solutii
uleioase. Intra

in

compozitia

pastei

iodoformate,

utilizata

in

stomatologie, ca antiseptic.
PF: ALVOGYL pasta ce contine 15,8 g iodoform la 100 g produs

Iodofori
Termenul iodofor reprezinta purtator de iod (din grecescul
phoros purtator).
Sunt combinatii sau complecsi ai iodului cu un agent tensioactiv, ce
are rol de purtator de iod si solubilizant. n iodofori se gasesc doua

forme in echilibru: o forma libera si o forma legata (inactiva) care

elibereaza

iodul

in

solutie.

Iodoforii

au

actiune

germicida,

antimicotica, dezodorizanta si efect prelungit.

Septozol

H3C-(CH2)8-C6H4-O-(CH2-CH2-O)n-CH2-CH2-OH . I2
Unde n = 6-16
Contine iod disponibil in proportie de 1,6%, care este responsabil de
actiunea antiseptica.
Se utilizeaza sub forma de solutie 10% ca antiseptic, preoperator,
postoperator obstetrica, ginecologie, dermatologie, stomatologie.

Povidona Iodata
Sin.: Iodopovidonum; Povidone-Iodine; Povidon-Iod; Iod-polivinil
pirolidon; Polividon-iod complex

.
N

x I2

( CH CH2 )

Este un complex al iodului cu polivinilpirolidona (povidona) ce

contine 9-12% iod liber. Este o pulbere amorfa, galben-bruna, cu
miros caracteristic, solubila in apa
Se utilizeza ca antiseptic topic, neselectiv, pentru piele, par,
mucoasa vaginala.

PF: BETADINE (Egis) ovule (200 mg s. a.), unguent 10%, sol. de uz

extern 10%, sapun chirurgical (7,5 mg);
CERVICIN (Antibiotice S.A.) ovule continand 200 mg povidona;
IODOSEPT (Gedeon Richter) sol. de uz extern 10%.

CADEXOMER IODAT
CADEXOMERUM IODUM (DCI)

Este un polizaharid, polimer de amidon modificat cu continut

de 0,9% iod.
Se utilizeaza pentru proprietatile antiseptice si absorbante, in
tratamentul ulcerelor venoase si a escarelor, sub forma de pulberi,
pasta sau unguent.
PF: IODOSORB pulbere, gel, unguent.

SUBSTANE OXIDANTE
Peroxid de hidrogen
Hydrogenii peroxidum (DCI)
H2O2
Se mai numeste impropriu apa oxigenata. n natura, este raspandita
in cantitati mici in straturile joase ale atmosferei, in apa de ploaie,
zapada, ca rezultat al unor procese de fotosinteza
Preparare:
-Procedeul Thenard tratarea peroxidului de bariu cu acid sulfuric:
BaO2 + H2SO4 = BaSO4 + H2O2
-Metoda industriala-electroliza solutiilor de acid sulfuric 50%,
utilizand electrozi de platina:
H2SO4 H+ + HSO4Catod (-) 2H+ + 2e- H2
Anod (+) 2HSO4- - 2e- 2HSO4 H2S2O8
Prin urmare, prin oxidare anodica se formeaza acid peroxidisulfuric,
la catod degajandu-se hidrogen:
2H2SO4 H2S2O8 + H2
Acidul peroxidisulfuric formeaza cu apa acidul lui Caro, care se
descompune:
H2S2O8 + H2O H2SO5 + H2SO4
H2SO5 + H2O H2SO4 + H2O2

Acidul lui Caro

Peroxidul de hidrogen este un lichid incolor, slab albastrui in
strat gros, care se descompune usor in apa si oxigen. Fata de
substantele reducatoare are caracter oxidant; astfel, oxideaza
iodurile la iod elementar, acizii halogenati la halogenul respectiv,
hidrogenul sulfurat la sulf, etc.
Fata de oxidanti mai puternici decat el are caracter reducator:
5H2O2 + 2KMnO4 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2
FRX prevede monografia: Solutie concentrata de peroxid de
hidrogen (sinonim: perhidrol): contine 28,5-32% H2O2
Apa oxigenata (3% sau apa oxigenata de 10 volume) se utilizeaza ca
antiseptic. ~n contact cu materia organica, sub influenta catalazei
din

singe,

elibereaza

oxigen

atomic

care

actioneaza

asupra

proteinelor bacteriene, distrugind astfel microorganismele. Are si

efect hemostatic, fiind recomandat in epistaxis, hemoragii dentare,
plagi sangerande.
PF: EAU OXYGENE GIFRER (Gifrer Barbezat, Franta) solutie
stabilizata 3%
AOSEPT solutie pentru dezinf. lentilelor de contact;
CRYSTACIDE crema 1% utilizata pt. tratamentul infectiilor
cutanate.

nlocuitori ai peroxidului de hidrogen

Peroxid de uree

Sinonim: Uree peroxohidrat, Carbamide peroxide, Hydroperite.

H2 N C NH2 . H2 O2
O
Compus de aditie al peroxidului de hidrogen cu o substanta organica
(ureea). Substanta cristalina, alba, usor solubila in apa. Contine
aprox. 33-35% H2O2.
Se foloseste ca inlocuitor al peroxidului de hidrogen in infectii ale
pielii, cavitatii bucale.
PF: PEROGEN cp; solutia 3% se obtine prin dizolvarea a 8-10
comprimate in 100 ml apa. Solutia se utilizeaza imediat dupa
preparare.

Peroxoborat de sodiu
Sinonime: Perborat de sodiu; Sarea lui Tanatar
NaBO2 . H2O2 . 3H2O
Se obtine prin tratarea metaboratului de sodiu cu peroxid de
hidrogen. Se utilizeaza ca dezinfectant, intrand in componenta unor
produse cosmetice

Peroxizii metalelor
Peroxid de sodiu
Sinonim: Oxilita
N2O2
Preparare:
2Na + O2 Na2O2

Na2O + 1a2O2 Na2O2

Cu apa formeaza peroxid de hidrogen:
Na2O2 + 2H2O H2O2 + 2NaOH
Reactioneaza cu CO si CO2:
Na2O2 + CO Na2CO3 + 124 Kcal
Na2O2 + CO2 Na2CO3 + 1a2O2 + 113 Kcal

Ultimele reactii explica utilizarea peroxidului de sodiu la primenirea

aerului, retinerea CO si CO2 in mastile antigaz. Se mai utilizeaza si
pentru proprietatile antiseptice, oxidante, decolorante.

Peroxid de zinc
Sinonim: Zinc superoxid; Peroxihidrat de zinc

ZnO2 . 11a2H2O
Preparare:
Zn(OH)2 + H2O2 ZnO2 + 2H2O

Pulbere fina, alb-galbuie, insolubila in apa. Se utilizeaza local pentru

antisepsia arsurilor si ranilor.

Peroxid de magneziu
Sinonim: Magnoxid
MgO2 in amestec cu MgO
Preparare:
Mg(OH)2 + H2O2 MgO2 + 2 H2O

Extern se utilizeaza ca antiseptic. Intern se prescrie ca neutralizant

al aciditatii gastrice si absorbant. Se utilizeaza in tratamentul
hiperaciditatii gastrice, colite.
PF:

OZOVIT

(Germania)

pulbere

utilizata

in

tulburari

gastrointestinale

Peroxid de benzoil
C6 H5

C O O C C6H5
O

Se utilizeaza ca antiseptic, antibacterian, antimicotic; efectele

antiseboreice si keratolitice l fac eficient n tratamentul acneei. Intr
n componena unor loiuni, geluri sau creme (2,5-20%).
PF: PANOXYL; BREVOXYL; QUINODERM.

Permanganat de potasiu
Kalii permanganas (FR X)
KMnO4
Preparare: Se obtine din dioxid de mangan (piroluzita), ce se
incalzeste la 250 grade C, cu hidroxid de potasiu, in prezenta

oxigenului, formand manganatul de potasiu, care se oxideaza cu

ajutorul clorului:
2MnO2 + 4KOH + O2 2K2MnO4 + 2H2O
2K2MnO4 + Cl2 2KMnO4 + 2KCl
Se prezinta sub forma de cristale violete, cu luciu metalic, fara
miros, solubile in apa, dand solutii colorate intens in violet.
~n solutii are caracter oxidant, manifestat diferit functie de pH-ul
mediului:
-in mediu puternic acid este oxidant energic
MnO4- + 5e- + 8H+ Mn2+ + 4H2O
Exemplu:
2KMnO4 + 5H2O2 + 5H2SO4 = 2MnSO4 + 5O2 + K2SO4 + 8H2O
-in mediu neutru sau slab alcalin, actiunea oxidanta este mai slaba:
MnO4- + 3e- + 2H2O MnO2 + 4HOExemplu:
2KMnO4 + 3K2SO3 + H2O = 2MnO2 + 3K2SO4 + 2KOH
-in mediu puternic alcalin trece in ion manganat:
MnO4- + e- MnO4Exemplu:
2KMnO4 + K2SO3 + 2KOH = 2K2MnO4 + K2SO4 + H2O
Se conserva in vase brune cu dop de sticla, la loc ferit de lumina.
Este incompatibil cu alcool, glicerina, reducatori (sulf, sulfiti, saruri
feroase, perhidrol).

Are

actiune

antiseptica,

dezodorizanta,

astringenta,

datorita

eliberarii oxigenului in contact cu materiile organice. Solutiile

apoase 1a2000-1a5000 se recomanda in afectiuni dermatologice,
ginecologice, urologice, in infectii micotice. Solutiile mai concentrate
sunt iritante, iar cele de peste 1% sunt caustice, putand provoca
arsuri corozive. Este folosit si ca antidot in intoxicatii cu morfina,
stricnina,

fosfor,

HCN,

sub

forma

de

spalaturi

gastrice.

Se

recomanda si contra veninului de sarpe (injectabil, in jurul locului

muscat, solutii 1%).
PF: PERMITABS cp. a 400 mg, care se dizolva in apa

COMPUI AI METALELOR
Compusi ai argintului
Nitrat de argint
Argenti nitras (FR X)
Sinonime: Lapis infernalis
Piatra iadului
AgNO3
Se prepara prin dizolvarea Ag in acid nitric:

3Ag + 4HNO3 = 3AgNO3 + NO + 2H2O

Cristale incolore, translucide, cu fractura lucioasa, cu gust metalic,

apoi caustic. La lumina se innegreste. Usor solubil in apa si alcool.
Se conserva la Separanda.

Sub forma de solutii diluate (1%) se utilizeaza in profilaxia infectiei

oftalmice gonococice la nou-nascut. Solutii mai diluate (0,025-0,1 la
mie) se utilizeaza pentru antisepsia mucoaselor (uretrala, vezicala).
Este si cauterizant, sub forma de creioane realizate prin turnare in
forme a nitratului de argint topit in amestec cu nitrat de potasiu.

Compusi coloidali cu argint

n acesti compusi argintul este legat de o proteina, formand
combinatii cu masa moleculara mare.

Argint coloidal
Argentum colloidalae (FR X)
Sinonim: Colargol
Contine cel putin 70% Ag.
Preparare: prin reducerea AgNO 3 la Ag metalic prin intermediul
agentilor reducatori (sulfat feros, formaldehida, glucozasi adaugarea
de ovalbumina (albumina din albusul de ou).
Lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloasa, cenusie, negruverzuie sau albastru-inchis, cu miros slab caracteristic si gust
metalic. Se dizolva lent in apa, solutia apoasa se prepara per
descensum. Solutia astfel obtinuta este bruna, fotosensibila,
alterabila in timp. Utilizat ca antiseptic in tratamentul rinitelor,
conjunctivite, uretrite, vaginite, sub forma de solutii, unguente,
ovule, supozitoare. Neiritant, netoxic.

Proteinat de argint
Argenti proteinas (FR X)

Sinonim: Protargol
Contine7,8-8,3% Ag.
Preparare: nitrat de argint + o proteina (cazeina, ovalbumina),
urmata de separarea precipitatului, care inca umed se suspenda in
alta solutie de proteina, dupa care solutia se evapora la vid si masa
compacta obtinuta este pulverizata.
Pulbere fina, aderenta, galben-bruna sau bruna, fara miros, cu gust
amar metalic, putin higroscopica; se dizolva lent in apa. Se identifica
prin carbonizare, cand se percepe miros de pene arse. Folosit sub
forma de colire, solutii, unguente, la antisepsia mucoaselor.

Saruri de argint ale sulfonamidelor bacteriostatice

Sulfadiazina argentica

NH2
+

Ag
N
SO2

Are

actiune

antibacteriana,

mai

ales

fata

de

Pseudomonas

aeruginosa. Actiunea antiseptica este dubla: ionul de argint si

sulfamida.
PF: CICATROL (Antibiotice SA) crem 10 mg/g
DERMAZIN, FLAMAZINE crem 1%, indicat in arsuri infectate,
rani suprainfectate, escare.

Sulfametoxidiazina argentica

NH2
+

N
SO2

OCH3

Ag

Preparare: dizolvarea sulfametoxidiazinei in solutie de NaOH, peste

care se adauga o solutie de nitrat de argint. Este un antiseptic
puternic, cu actiune si intrebuintari asemanatoare sulfadiazinei
argentice.

Compusi ai zincului
Oxid de zinc
Zinci oxydum (FR X)
ZnO
Preparare:
a.) Calcinarea carbonatului bazic de zinc, rezultat prin reactia
sulfatului de zinc cu carbonat de sodiu:
5ZnSO4 + 5Na2CO3 + 3H2O 2ZnCO3 . 3Zn(OH)2 + 3CO2 + 5Na2SO4
2ZnCO3 . 3Zn(OH)2 5ZnO + 2CO2 + 3H2O

b.) prin arderea zincului metalic in aer la 800C:

2Zn + O2 2ZnO

Pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si gust. Practic insolubil in apa
si alcool. Are caracter amfoter reflectat de reactiile:
ZnO + 2HCl = ZnCl2 + H2O
ZnO + 2NaOH + H2O = Na2Zn(OH)4
Utilizat extern ca antiseptic, astringent, sub forma de pudre, crme,
unguente, suspensii apoase si uleioase. FR X oficializeaza unguentul
cu oxid de zinc 10%. ~n asociere cu eugenol formeaza eugenat de
zinc, recomandat in stomatologie.

Clorura de zinc
Zinci chloridum (FR X)
ZnCl2
Preparare:
1 Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2
2. ZnCO3 + 2HCl = ZnCl2 + H2O + CO2
3. ZnO + 2HCl = ZnCl2 + H2O
Pulbere cristalina alba, practic fara miros, cu gust arzator, caustic,
foarte higroscopica. Este foarte usor solubila in apa. Se conserva in
recipiente bine inchise, ferit de umiditate, Separandum. Utilizat

extern ca antiseptic, astringent, cauterizant, sub forma de apa de

gura, badijonaj, spalaturi vaginale si uretrale.
PF: OSSIDENTA apa de gura cu 45% ZnCl2
SEPTOVAG plicuri cu pulbere continand clorura de zinc si
metenamina pentru spalaturi vaginale ca antiseptic si astringent in
vaginite nespecifice.

Sulfat de zinc
Zinci sulfas (FR X)
ZnSO4 . 7H2O

Sinonim: vitriol alb

Preparare:
1 Zn + H2SO4 = ZnSO4 + H2
2 ZnO + H2SO4 = ZnSO4 + H2O
3 ZnS + 2O2 = ZnSO4
(blenda)
Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust metalic, astringent,
eflorescenta. Este foarte usor solubila in apa. Se pastreaza la
Separanda.
Se utilizeaza ca antiseptic, astringent, in conjunctivite, uretrite,
vaginite, stomatite.
Solutio zinco-cuprica composita (asociere de sulfat de zinc, sulfat de
cupru, acid picric, alcool camforat, apa) se numeste Aqua dAlibouri
se utilizeaza in dermatomicoze si piococii cutanate.

Salicilat de zinc
Zinci salicylas

COO

2+

OH

Zn

. 3H O
2

Pulbere cristalina, solubila in apa. Se utilizeaza ca antiseptic si

astringent in dermatologie.

Zinc piritiona
Sin.: Omadine zinc; Vancide ZP

++

Zn
S

sarea de zinc a 2-piridintiol 1-oxidului

Pulbere

cristalina

bej,

insolubila

in

apa.

Prezinta

proprietati

bacteriostatice si fungistatice. Se utilizeaza in concentratii de 1-2%

in dermatitele seboreice si contra matretii. Intra in componenta unor
sampoane contra matretii (ex. Head & Shoulders). Se mai foloseste
si pentru tratamentul pityriasis versicolor.

Compusi ai mercurului
Compusii anorganici cu mercur prezinta importanta istorica, ei fiind
primele

antiseptice

utilizate

pentru

insusirile

bacteriostatice,

bactericide, fungistatice; astazi use utilizeaza limitat datorita

toxicitatii mari (cloura

mercurica, clorura mercuroasa, iodura

mercurica, etc.)
Compusii organici cu mercur (compusi organo-mercurici, organomercuriale) au un efect mai lent si durata prelungita comparativ cu
cei anorganici si sunt mult mai putin toxici decat acestia.
In caz de intoxicatii cu compusi cu mercur se folosesc ca antidot
albusul de ou, laptele. In intoxicatii severe cu mercur metalic sau
compusi anorganici (sau cu metale grele in general) se recomanda
Dimercaptopropanol.

Oxid galben de mercur

HgO

Pulbere galbena, practic insolubila in apa si alcool; se dizolva in acizi

diluati.
Se deosebeste de oxidul rosu de mercur, cu aceeasi formula prin
marimea particulelor (mai mici).
Identificare:
HgO + 2HCl = HgCl2 + H2O
HgCl2 + 2KI = HgI2 + 2KI

rosu
HgI2 + 2KI = K2HgI4
Se utilizeaza exclusiv oxidul galben de mercur ca antiseptic,
astringent in oftalmologie si dermatologie.

Borat de fenilmercur
Phenyl hydrargyri boras (DCI) (FR X)
Sin.: Phenomerborum
Amestec echimolecular de borat de fenilmercur si hidroxid de
fenilmercur.

Hg O B

OH

Hg OH

OH
.

Preparare:
Hg

O
+

benzen

OH
B OH
OH
acid boric

CH3COOK
hidroxid de fenilmercur

acetat de
fenilmercur

Hg

OH

KOH

Hg(CH3COO)2
- CH3COOH

Hg

O C CH3

O B

OH
OH

Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust astringent

metalic, foarte putin solubil in apa si alcool.
Are actiune bactericida, se recomanda pentru antisepsia pielii,
mucoaselor, plagilor, dar si mobilier, instrumentar medical. Are si
actiune antimicotica. Este bun conservant pentru colire (picaturi
pentru ochi cu sulfat de atropina 1% (FR X), picaturi pentru ochi cu
rezorcinol 1%si picaturi pentru ochi cu pilocarpina-nitrat 2%).
PF: FENOSEPT -

comprimate a 0,3 mg substanta activa

tratamentul si profilaxia infectiilor orofaringiene, stomatite, faringite,

laringite, etc.

Acetat de fenilmercur
Phenylhydrargyri acetas

Hg O C CH3
O

Se obtine din benzen si acetat de mercur.

Pulbere cristalina alba, sau aproape alba, fara miros, putin solubila
in apa, solubila in acetona.
Antiseptic si fungicid, folosit la antisepsia pielii si mucoaselor in
concentratie de 0,2%.

Nitrat de fenilmercur
Phenylhydrargyri nitras (DCI)

Hg

O NO2

Hg

OH

Se obtine prin reactia:

Hg

O C CH3

Hg

O NO2

NaNO3
-

CH3COONa

acetat de
fenilmercur

Lamele stralucitoare, fara miros, fara gust, greu solubile in apa. Bun
antiseptic, fungicid. Se utilizeaza in infectii ale colului uterin,
afectiuni cutanate, micoze; drept conservant pentru colire.

Tiomersal
Sinonim: Mertiolat de sodiu; Mercurotiolat
COONa
S Hg C2 H5

Preparare:

COOH

COOH
NH2

NaNO2
-

+ 2

HCl

- 2

H2O

NaCl;

N N

Cl

Hg

C2H5

+ 2

KHS
- KCl
- N2

sare de
diazoniu

acid
antranilic

+ Cl

COOH
SH

acid tiosalicilic

COONa

NaOH

clorura de etilmercur

S Hg

C2H5

Cristale alb-galbui, fotosensibile sau pulbere cristalina crem, cu usor

miros caracteristic, usor solubil in apa si alcool
Antiseptic puternic (indice fenolic 200), bacteriostatic, fungistatic,
utilizat la antisepsia pielii si mucoaselor sub forma de solutie 0,1%.
PF: BIXTONIM solutie nazala ( + efedrina, nafazolina, hidrocortizon)

Nitromersol
Nitromersolum (DCI)
O
Hg
O2 N
Preparare:

CH3

OH

O
CH3

H3C
+

OH

C O Hg

CH3

Hg(CH3COO)2

O2N

O2N

5-nitro-o-crezol
OH
Hg
NaOH

O
CH3

Hg
-

O2N

H2O

CH3

O2N

Pulbere galben-bruna insolubila in apa, alcool, acetona, solubila in

alcalii si amoniac
Foarte bun antiseptic-dezinfectant, paraziticid, folosit la antisepsia
pielii. Ca efecte adverse, reactii de hipersensibilizare.

Merbromin
Merbrominum (DCI)
Sinonim: Mercuresceina

HgOH
NaO
Br

O
Br
COONa

Preparare:

O
Hg
NaO

Br

NaO

Br
COONa

Hg(CH3COO)2

Br

- CH3COOH

O C CH3
O
Br
COONa

2,7-dibrom-fluoresceina
HgOH
NaO

NaOH
Br

Br
COONa

Pulbere rosie, fara miros, sau cu slab miros de fenol, higroscopica,

solubila in apa si alcool. Solutia apoasa are reactieslab alcalina si
este fluorescenta. Se utilizeaza la antisepsia pielii, arsuri si ca
antiseptic in afectiuni ale cailor urinare si oculare. Are dezavantajul
ca pateaza lenjeria si coloreaza tegumentele.

Compusi ai aluminiului
Sulfat de aluminiu
Aluminii sulfas (FR X)

Al2(SO4)3 . 18H2O
Preparare:

1 Al2O3 + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + H2O

2 2AlO(OH) + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 4H2O
bauxita
3 Al2Si2O5(OH)4 + 3H2SO4 = Al2(SO4)3 + 2H2SiO3 + 3H2O
Acidul metasilicic (H2SiO3) se separa prin filtrare. Ultimele doua
metode se aplica la scara industriala.
Cristale albe sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acrisor
si astringent, solubila in apa. Actiune topica, astringenta, slab
antiseptica, si hemostatica. Se utilizeaza in hemoragii externe, plagi,
sub forma de spalaturi vaginale (sol. 2%)
FRX oficializeaza: Solutie de aceto-tartrat de aluminiu (Solutio
aluminii acetico-tartarici) ce contine: sulfat de aluminiu, acid acetic
diluat, carbonat de calciu, acid tartric Liquor Burowi pansarea
ulcerelor varicoase, gargarisme, spalaturi nazale.

Sulfat de aluminiu si potasiu

Aluminii et kalii sulfas (FR X)
AlK(SO4)2 . 12H2O
Sin. Alaun de potasiu
Alaun
Alumen
Piatra acra
Se prepara prin amestecarea solutiilor fierbinti de sulfat de aluminiu
si sulfat de potasiu, urmata de concentrare prin evaporare. Cristale
incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust acru,
astringent, usor solubila in apa. Are actiune topica, astringenta,

hemostatica. Se foloseste sub forma de solutii 0,5 - 2% pt.

gargarisme, spalaturi vaginale; sub forma de creioane (obtinute prin
topire si turnare in forme) ca hemostatic dupa ras.

Sulfat de aluminiu si amoniu

Aluminii et ammonii sulfas

AlNH4(SO4)2 . 12H2O

Se obtine in mod similar alaunului. Cristale transparente sau pulbere

cristalina alba, fara miros, cu gust acru si astringent, solubil in apa.
Are utilizari similare alaunului.

Clorura de aluminiu
Aluminii chloridum

AlCl3 . 6H2O

Preparare:
Al2O3 + 3C + 3Cl2 2 AlCl3 + 3CO
Sau
2Al + 6HCl 2 AlCl3 + 3H2

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba.

Actiune antiseptica si astringenta, intra in compozitia unor unguente

de protectie.

Compusi ai nemetalelor
Compusi ai borului
Acid boric
Acidum boricum (FR X)
Sin. Acid ortoboric

H3BO3 sau B(OH)3

Structura reala este:

OH
B
HO

OH

Preparare:

Na2B4O7 + H2SO4 + 5H2O = 4H3BO3 + Na2SO4

borax
CaB4O7 + H2SO4 + 5H2O = 4H3BO3 + CaSO4
borocalcit
Lamele cristaline, lucioase, grase la pipait, sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust slab acru, usor solubil in glicerina, solubil in
alcool si apa.

Identificarea sa se face prin reactia cu alcooli (metanol, etanol); se

formeaza esteri volatili care coloreaza flacara in verde:
OCH3

OH
+

B
HO

CH3OH

OH

OCH3
OCH3

Antiseptic local, bacteriostatic, fungistatic, astringent, conservant

pentru picaturi pentru ochi.
PF:

BORAMID

aminofenazona

si

solutie

continand

dicaina)

in

acid

otite,

boric

0,2

antiseptic,

(plus

analgezic,

decongestiv.

Tetraborat de sodiu
Natrii tetraboras (FR X)
Sin. Borax
Na2B4O7 . 10H2O
Preparare:
-industrial
CaB4O7 + Na2CO3 Na2B4O7 + CaCO3
-laborator
a 4H3BO3 + Na2CO3 Na2B4O7 + 6H2O +CO2
b 4H3BO3 + 2NaOH Na2B4O7 + 7H2O

Cristale incolore, transaprente sau pulbere cristalina alba, fara

miros, cu gust sarat si lesietic, eflorescente, foarte usor solubil in

apa la fierbere, solubil in glicerina, practic insolubil in alcool.. Prin

incalzire substanta se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si
pierde apa, la 350C, apoi se topeste si dupa racire trece intr-o masa
sticloasa, transparenta perla de borax.
Antiseptic mai puternic decit acidul boric. Utilizat in afectiuni
inflamatorii ale pielii, sub forma de spalaturi. Solutiile de borax in
glicerina (2-4%) se folosesc in tratamentul stomatitelor.

Compusi hidroxilici
Alcool etilic
Alcoholum (FR X)
Sin.: Alcool
Spirt
Etanol, Hidroxietan, metil carbinol

CH3CH2OH

Prepararea se face prin:

-biosinteza
-sinteza

Prin biosinteza se folosesc ca materii prime hidrati de carbon

(zaharuri): zaharoza, amidon, materii celulozice. Procedeul biochimic
are trei etape principale:
-zaharificarea
-fermentatia alcoolica
-distilarea fractionata (rectificarea)
-Zaharificarea consta in hidroliza di- si polizaharidelor. Zaharoza
(zaharul din fructele dulci, sfecla de zahar, trestia de zahar, melasa)
trece prin hidroliza, sub influenta invertazei din drojdia de bere, in
glucoza si fructoza
Maltoza (tot un dizaharid) conduce la glucoza, sub influenta
maltazei:

C12H22O11 2C6H12O6
Amidonul (polizaharid) din cartofi, cereale (porumb, grau, secara,
etc.) se scindeaza mai intai in maltoza:
2(C6H10O5)n + nH2O nC12H22O11
C12H22O11 2C6H12O6

-Fermentatia alcoolica se face prin actiunea enzimelor din drojdia de

bere:
C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2
-Distilarea fractionata
Prin fermentatie se obtine un alcool diluat 12-18%, din care acesta
se separa prin distilare fractionata care permite obtinerea unui

alcool etilic de 95,57%. ~n procesul distilarii se obtin trei portiuni

principale:
-portiunea mai volatila: cap sau frunti de distilare care contine o
cantitate mica de alcool, alaturi de aldehide, acetat de etil;
-portiunea de mijloc (care constituie cca. 75% din totalul cantitatii
de alcool obtinute) contine alcool etilic de concentratie maxima:
95,57%
-cozi de distilare sau ulei de fuzel, in care se afla o cantitate mica
de etanol si o cantitate mare de alcooli superiori.

Prepararea sintetica:
-Reactia Kucerov: aditia apei la acetilena in prezenta sulfatului de
mercur conduce la acetaldehida, care se hidrogeneaza catalitic la
alcool etilic:

CH CH

(HgSO4)
+

HOH

CH2

CH OH

CH3CHO

alcool vinilic
H2
o
(Ni, 140 C)

C2H5OH

Alcoolul comercializat este de 4 sorturi:

-alcool rafinat (alcool concentrat 96%)
-spirt sanitar constituit din frunti de distilare; este colorat in
albastru, are miros specific datorita adaosului de salicilat de metil si
se indica numai pentru uz extern

-spirt industrial format din frunti si cozi de distilare, utilizat ca

dizolvant in industrie;
-spirt denaturat format din cozi de distilare, colorat in violet,
impurificat cu metanol, acetona si alte substante, utilizat drept
combustibil.
FRX mentioneaza doua sorturi de alcool:
Alcool (Alcoholum) identic cu alcool concentrat sau alcool rafinat (se
intelege alcool concentrat 96%) lichid incolor, limpede, volatil, cu
miros caracteristic, gust arzator, inflamabil, arde cu flacara albastra,
fara fum; se amesteca in orice proportie cu apa, acetona, cloroform,
eter.
Alcool diluat (Alcoholum dilutum) ( 70%)
O proprietate importanta a alcoolului o constituie faptul ca
moleculele sale sunt asociate prin punti de hidrogen, care explica o
serie de insusiri fizice ale acestuia: cea mai interesanta este
degajarea de caldura si contractia de volum la diluarea alcoolului cu
apa:

C2H5
C2H5

O
H
O

C2H5

Identificarea
iodoformului:

se

face

C2H5
O

C2H5

prin

reactia

de

C2H5

esterificare

si

reactia

C2H5OH

CH3

COOH

H2SO4

C2H5

O C CH3

H2O

I2

2 NaOH

CH3
CH2

OH

Nai + NaIO + H2O

+ NaIO

C O + NaI + H2O
H
CI3

CH3
C O
H

CH3

+ 3 NaIO

C O + 3NaOH
H

+ NaOH

HCOONa

CI3
C O
H

CHI3

iodoform

Se utilizeaza ca solvent pentru lacuri, vopsele, parfumuri, in

industria

farmaceutica,

antiseptic

pentru

piele,

are

actiune

antimicotica, efect revulsiv, astringent. Efectul antiseptic maxim

este asigurat de concentratia de 70%, care determina cea mai buna
patrundere a substantei in celula bacteriana.
FR X face precizarea:
-cand se prescrie alcool se va elibera alcool concentrat (96%)
-cand se prescrie alcool diluat se va elibera alcool de 70%.
Consumat intern in cantitati mari conduce la alcoolism. Ca adjuvant
in tratamentul alcoolismului cronic se recomanda:

Disulfiram

H5C2

N C S

H5C2

C N
S

C2 H5
C2 H5

disulfura de bis (dietil-tiocarbamoil)

Preparare: aditia dietilaminei la sulfura de carbon in prezenta NaOH

si oxidarea dietil-ditiocarbamatului de sodiu rezultat, cu clor:
H5C2

NH

H5C 2

HS

C S

C N

NaS

C N
S

C2H5

H5C2

Cl2
- 2

C2H5

NaOH

NaS

C2H5

C2H5

NaCl

H5C2

C N
S

N C S

C N
S

C 2H5
C 2H5

C2H5
C2H5

Pulbere cristalina alb-galbuie, fara miros, cu gust amar, solubil in

benzen, cloroform si eter, putin solubil in alcool, practic insolubil in
apa.
Blocant

al

metabolizarii

alcoolului,

folosit

in

tratamentul

alcoolismului cronic. Opreste metabolizarea alcoolului etilic la stadiul

de

acetaldehida

pentru

aldehiddehidrogenazei.

ca

Acetaldehida

el

determina
acumulata

in

inhibarea
organism

produce sindromul acetaldehidei, manifestat prin greata, voma,

palpitatii, accelerarea pulsului, stare de anxietate.
Ca

reactii

adverse:

astenie,

somnolenta,

cefalee,

fenomene

psihotice. Nu se administreaza in stare de ebrietate, la bolnavi

cardiaci, renali, hepatici, epileptici, astmatici, gravide, diabetici, cu

boli neuro-psihice. Se administreaza oral.
PF: ANTALCOL cp. a 500 mg.
ANTABUSE.

Alcool propilic
Sin.: propanol; 1-propanol

H3C

CH2 CH2

OH

Antiseptic cu proprietati similare cu cele ale alcoolului, intra in

preparate utilizate pentru antisepsia mainilor, a pielii, dezinfectia
instrumentarului, etc.
PF: SENSIVA (Schulke&Mayer Gmbh, Germania) sol. cut. flacon 450
ml; 1000 ml.

Alcool izopropilic
Sin. Izopropanol, 2-propanol
H3C CH CH3
OH

Preparare:

H3C CH CH2

+ HOSO H
3

CH3

CH CH3

H2 O

OSO3H
H3C CH CH3
OH

Se utilizeaza ca dizolvant pentru extractia unor medicamente, agent

dezinfectant, antiinfectios topic la prepararea unor lotiuni dupa ras.
PF: SENSIVA (Schulke&Mayer Gmbh, Germania) sol. cut. flacon 450
ml; 1000 ml.

Clorbutanol
Sin.: Clorbutol; cloretona; triclorbutanol

CH3
Cl3C C OH
CH3

Se obtine prin aditia nucleofila a cloroformului la acetona, in

prezenta hidroxidului de sodiu sau potasiu.
Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic
(camforat), putin solubil in apa, usor solubil in alcool si eter.
Prezinta proprietati antibacteriene si antifungice si se utilizeaza in
conc. de 0,5% drept conservant pentru picaturi pentru ochi, solutii
injectabile si cosmetice. Prezinta si proprietati slab sedative si
analgezice.

Alcooli aromatici
Alcool benzilic
Sin.: Benzenmetanol, fenilcarbinol, fenilmetanol

C6H5-CH2-OH

Se gaseste in uleiul de iasomie; sub forma esterificata se gaseste in

balsamul de Tolu (ester cu acidul benzoic) si balsam de Peru (ester
cu acidul cinamic)
Preparare:
-din benzaldehida, prin reactia Cannizzaro:
2C6H5-CHO C6H5-CH2-OH + C6H5COONa

-hidroliza clorurii de benzil (cu apa calda sau carbonat de sodiu):

C6H5

CH2

Cl

HOH
-

HCl

C6H5

CH2

OH

Lichid limpede, incolor, cu miros de migdale amare, solubil in apa,

etanol, eter, cloroform. Se utilizeaza ca antiseptic, anestezic local,
conservant pentru colire si solutii injectabile, solvent pentru unii
hormoni.
PF: ZILACTIN gel (alcool benzilic, benzocaina, mentol); se aplica pe
mucoasa bucala, pentru efectele protectoare, analgezice, emoliente,
antiseptice.

Alcool diclorobenzilic
CH2 OH
Cl

Cl
Se utilizeaza ca antiseptic; intra in componenta unor preparate
pentru

tratamentul

infectiilor

bacteriene

localizate

la

nivelul

(contine

alcool

mucoasei oro-faringiene.
PF:

STREPSILS;

NEO-ANGIN

cp.

pt.

supt

diclorobenzilic si amilmetacrezol)

Alcool fenetilic
Sin.: Benzil-carbinol; alcool 2-feniletilic
C6H5-CH2-CH2-OH
Preparare:
Procedeul Bouveault-Blanc: reducerea esterului etilic al acidului
fenil-acetic cu etanol si sodiu metalic:

C6H5-CH2-COOH + HO-CH2-CH3 C6H5-CH2-COO-C2H5

+ 4[H]
C6H5

CH2

COO

C2H5

C2H5OH

Na

C6H5

CH2

CH2

OH

C2H5OH

Lichid incolor, cu gust arzator, miros specific, de trandafiri, miscibil

cu apa, etanolul, glicerina.
Antiseptic si anestezic, agent conservant pentru colire si solutii
injectabile

(0,25-0,5%).

Intra

in

componenta

unor

esente

si

parfumuri.

Fenoxietanol
Sin.: Alcool -fenoxi-etilic; 2-fenoxietanol
C6H5-O-CH2-CH2-OH
-Se prepara din fenoxid de sodiu si etilenclorhidrina la 150C:

C6H5ONa + Cl-CH2-CH2-OH C6H5-O-CH2-CH2-OH

-O alta metoda de preparare este prin aditia fenolului la etilenoxid in

mediu alcalin:

C6H5

OH + CH2

CH2

HO

C6H5

O CH2

CH2

OH

Lichid incolor, uleios, cu gust arzator, miros placut, miscibil cu apa,

etanolul, acetona, glicerina. Este eficient impotriva Pseudomonas
aeruginosa. Se foloseste drept conservant pentru preparate topice si
cosmetice in concentratii de 0,5-1%. ~n concentratii de 2% se
utilizeaza ca antiseptic in infectii minore ale pielii, rani infectate.

Fenoxiizopropanol
Sin.: alcool fenoxi-izopropilic

C6H5

O CH2

CH CH3
OH

1-fenoxipropan-2-ol

Se utilizeaza drept conservant si antiseptic in preparate destinate

tratamentului acneei, intepaturilor de insecte, etc.

Alcooli di- si polihidroxilici

Propilenglicol
CH2

OH

CH OH
CH3
Preparare:
-reactia dintre propena si clor:

CH2
CH
CH3

CH2
+

Cl 2

Cl

CH Cl
CH3

H2 O

CH2

OH

CH OH
CH3

-din propilenoxid si apa, la temperatura si presiune ridicate:

CH2
H3C CH CH2

+ HOH

OH

CH OH
CH3

Lichid vascos, limpede, incolor, fara miros, cu gust dulce-amarui,

higroscopic, miscibil cu apa, alcool, acetona, cloroform.
Este optic activ, in practica se utilizeaza racemicul. Se utilizeaza ca
dizolvant pentru unele preparate farmaceutice (ex. Fenobarbital),
dezinfectant, agent emulsionant in cosmetica.

Bronopol
Sin.: Bronosol

CH2
Br

OH

C NO2
CH2

OH

2-bromo-2-nitro-1,3-propandiol

Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, usor solubil in
apa si alcool. Solutia apoasa 1% are un pH = 5-7. Bronopolul este
activ impotriva unei game largi de microorganisme, incluzand
Pseudomonas aeruginosa. Se utilizeaza drept conservant in produse
cosmetice si farmaceutice (0,01-0,1%).

Glicerina
Glycerolum (FR X)
CH2

OH

CH OH
CH2

OH

1,2,3-propantriol

Preparare:
-o sinteza industriala utilizeaza ca materie prima propena izolata din
gazele de cracare a petrolului:

o
500 C

CH2
CH

CH2
CH

Cl2

CH3

CH2Cl

- HCl

HOH

CH2

- HCl

CH2OH

CH
alcool
alilic

clorura
de alil

CH2

Cl

CH OH
CH2

OH

HOH
- HCl

HClO

CH2

OH

CH OH
CH2

OH

monoclorhidrina
glicerinei

-o alta metoda industriala consta in scindarea grasimilor care se

poate face:

a prin hidroliza cu vapori de apa supraincalziti la 220C si 22 atm.

CH2

O C R
O

CH

O C R
O

CH2

CH2

+3

H2 O

-3

RCOOH

+3

NaOH

-3

RCOONa

OH

CH OH
CH2

OH

CH2

OH

O C R
O

b prin saponificare
CH2

O C R
O

CH

O C R
O

CH2

CH OH
CH2

OH

O C R
O

Glicerina se mai poate obtine prin fermentatia glucidelor cu

microorganisme din drojdia de bere:
CH2
C6H12 O6

OH

CH OH
CH2

CH3CHO

OH

si prin hidroliza in cataliza bazica a epiclorhidrinei:

CO2

CH2
Cl

CH2

CH CH2

+ 2

H2 O

CH OH
CH2

OH
OH

Lichid siropos, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag. Este

higroscopic. Miscibil cu apa si alcool. Se identifica cu hidrogenosulfat
de potasiu la cald cind apare acroleina, cu miros caracteristic,
inecacios:
CH2
CH
CHO
Se utilizeaza ca solvent, antiseptic, conservant pentru siropuri,
emolient, in combaterea constipatiei.
Solutii neoficinale
-Glicerina boraxata 10%
-Glicerina fenolata 2%
PF: SUPOZITOARE CU GLICERINA pt. adulti (2,09 g) si copii (1,39 g)
cutii cu 6 supozitoare.

Combinatii hidroxilice din seria terpenoidelor monociclice

Mentol
Mentholum (FR X)

CH3

OH
CH
H3C
CH3
Este un alcool din grupa terpenoidelor monociclice. Are trei atomi de
carbon asimetrici in molecula, deci pot exista 8 izomeri optici.
Preparare:
-hidrogenarea catalitica a timolului:

CH3

CH3
+ 3

H2

cat.

OH
H3C

CH
CH3
timol

OH
CH
H3C
CH3
( +- ) mentol

Cristale aciculare, incolore, cu miros puternic de menta si gust

arzator, apoi racoritor. La temperatura camerei se volatilizeaza. Este
usor solubil in alcool, cloroform, eter. Foarte bun antiseptic al cailor
respiratorii superioare, antipruriginos. Are efect analgo-anestezic
local. Recomandat in laringite acute si contra raului de mare. Se
foloseste sub forma de alcool mentolat 1%.
PF: DENTOCALMIN (Biofarm) sol. de uz extern continand fenol,
mentol, xilina cu actiune anestezica si antiseptica in stomatologie.

Terpineol

CH3

C
H3C

CH3
OH

Amestec de 3 izomeri (alfa, beta si gama terpineol), predominand

primul.
Se obtine din limonen, printr-o reactie Markovnikov cu acidul
trifluoroacetic, si hidroliza intermediarului trifluoroacetat in mediu
alcalin:

CH3

CH3
CF3COOH

NaOH

C
H3C

CH3

CH2

H3C

CH3
OCOCF3

C
H3C

CH3
OH

Este un lichid incolor, siropos, cu miros caracteristic de liliac, miscibil

cu alcoolul si eterul. Prezinta proprietati antiseptice, intra in
componenta unor preparate utilizate pentru tractul respirator.
PF: KARVOL capsule decongestionante continand si terpineol
(alaturi de timol, mentol s.a.) Continutul capsulei se picura pe
asternut sau pe batista, in vecinatatea pacientului.

Fenoli
Fenol
Phenolum (DCI)
Sin.: Acid fenic, Acid carbolic, Fenilhidrat, Hidroxibenzen

OH

Preparare:
-topirea alcalina, utilizata mult in laborator, comporta 3 faze:
sulfonarea benzenului, topirea alcalina, separarea si purificarea
fenolului:

SO3H
+

SO3Na
NaOH

HOSO3H
-

H2O
Acid benzensulfonic

Benzen sulfonat
de sodiu

2 NaOH
o
300 C
(topire
alcalina)

ONa
+

Na2SO3

+ H2O

fenoxid de
sodiu

OH

ONa
+

Na

fenol

-procedeul industrial cel mai utilizat pentru obtinerea fenolului

utilizeaza ca materie prima cumenul (izopropilbenzenul), obtinut din
benzen si propena, printr-o reactie Friedel-Crafts:
O OH
H3C
CH2
+

CH
CH3

benzen

CH CH3

H3PO4

H3C

C CH3

O2

o
250 C
cumen

propena

hidroperoxid
de cumen

OH
H2SO4 dil

H3C

C CH3
O

fenol

acetona

-procedeul Raschig:

Cl
+

HCl gaz

+ 1/ 2

O2

CuCl 2

H2 O

OH
Al 2 O3

HCl

-metoda de laborator din anilina:

N N Cl

NH2
+

NaNO2

+ 2 HCl

o
0-5 C
- NaCl
- 2 H2O

anilina

OH
H2O
o
50 C
- N2
- HCl

Masa cristalina sau cristale aciculare incolore, cu miros specific,

delicvescente; este solubil in apa, alcool, cloroform, glicerina. Cu
hidroxizi alcalini formeaza fenoxizi solubili. Cu clorura ferica da o

coloratie albastru-violet. Are actiune bactericida. Se indica exclusiv

pe cale externa, in special in stomatologie.
PF: DENTOCALMIN (Biofarm) sol. de uz extern continand fenol,
mentol, xilina cu actiune anestezica si antiseptica in stomatologie.

Rezorcina
Resorcinolum (FR X)

OH

OH
1,3-dihidroxibenzen

Preparare-prin metoda topirii alcaline:

SO3H

SO3H
+

HOSO3H

- H2O

- H2O
benzen

HOSO3H

acid benzensulfonic

acid benzendisulfonic

OH

ONa
+2

+ 6 NaOH
- 2 Na2SO3
- 4 H2O

SO3H

ONa

HCl

- 2 NaCl

OH

Cristale

incolore

sau

pulbere

cristalina

alba,

cu

miros

slab

caracteristic si gust dulceag, apoi amar, arzator, usor solubil in apa,

alcool,

benzen,

eter,

glicerina.

Prezinta

caracter

reducator.

Reactioneaza cu clorura de fer (III), dand o coloratie albastra-violet.

Se conserva la Separanda, in vase bine inchise.
Antiseptic extern, keratolitic, recomandat in dermatologie sub forma
de unguent 2-10%, n oftalmologie i ginecologie.
FRX oficializeaza: Oculoguttae resorcinoli 1% (ce mai contine si acid
boric si borat de fenilmercur).
PF: CERVIRON ovule (rezorcina, galat bazic de bismut, hidrolizat de
colagen, tinct. Thymi, tinct. Hydrastis, extr. flori Calendula, balsam
Peru).

Hidrochinona
Hydroquinonum (DCI)

OH

OH
1,4-dihidroxibenzen

Se prepara prin reducerea 1,4-benzochinonei care provine prin

oxidareaanilinei:

OH

NH2

[H]

MnO2

OH

1,4-benzochinona

hidrochinona

Cristale incolore, fara miros, gust dulce, astringent, solubila in apa,

mai putin solubila in alcool, eter.
Are caracter reducator. Se utilizeaza ca antiseptic si revelator in arta
fotografica.

2-Naftol

OH

Antiseptic extern, paraziticid, sub forma de unguente, solutii

alcoolice, uleioase (1-10%), cu aplicatii in dermatologie.

Ditranol
Sin.: Anthralin
Cignolin

OH

OH

Derivat fenolic al antracenului. Se utilizeaza ca antiseptic in

afectiuni dermatologice ca: eczeme, psoriazis, sub forma de
unguente (0,1-0,2%) sau solutii benzenice (0,1-0,3%) in asociere cu
acid salicilic.

Alchil-fenoli
Tricresol
Reprezinta un amestec de o-, m-, p-crezoli.
OH

OH

OH

CH3
CH3
CH3
Se prepara prin distilarea gudroanelor carbunilor de pamint. Lichid
limpede incolor sau galbui, cu miros de fenol, miscibil cu alcool,
eter,

cloroform,

glicerina.

Are

insusiri

bactericide

superioare

fenolului, fiind mai bine tolerat de tesuturi. Intra in preparate

farmaceutice

utilizate

in

stomatologie.

Se

utilizeaza

pentru

dezinfectia echipamentului medical sub forma de emulsii apoase 2%

in parti egale cu sapun de potasiu (Lizol). Se mai utilizeaza si drept
conservant pentru unele preparate farmaceutice.
PF: CREOLINA (Italia) solutie alcoolica care se dilueaza cu apa in
momentul utilizarii.

Amilmetacrezol

OH
CH2

(CH2)3

CH3

H3C
2-pentil-5-metilfenol

Lichid incolor sau cristale cu miros caracteristic, practic insolubil in

apa, solubil in alcool si eter. Intra in comonenta unor preparate
pentru antisepsia gatului.
PF: STREPSILS; NEO-ANGIN

Timol
Thymolum (DCI)

OH
CH

CH3
CH3

H3C
2-izopropil-5-metilfenol

Preparare din meta-crezol:

CH3

OH
CH3

H2SO4

HO CH

CH3

OH
m-crezol

CH

H2O

CH3
CH3

H3C

alcool izopropilic

-alchilarea nucleului benzenic prin reactie Friedel-Crafts:

CH3
CH3
Cl

CH

CH

CH3
CH3

- HCl

CH3

OH

OH

AlCl3
o
10 C
H3C

clorura de
izopropil

sau

CH3

OH
CH2
+

OH

AlCl3

CH

CH3

CH
CH3

CH3

H3C

propena

Cristale incolore, cu miros caracteristic si gust arzator, usor solubil in

alcool, greu solubil in apa. Se identifica cu cloroform in prezenta de
NaOH cind apare, la cald, o coloratie rosu-violeta. Are actiune
antiseptica; se utilizeaza sub forma de solutii alcoolice 1-5%. Intra in

compozitia unor paste de dinti si ape de gura. Are si actiune

vermifuga.

Hexilrezorcina
Hexylresorcinolum (DCI)

OH

OH
CH2

(CH2)4

CH3

4-hexil-1,3-dihidroxibenzen

Se prepara prin reactia de condensare a rezorcinei cu acid capronic,

in prezenta clorurii de zinc anhidre. Capronil rezorcinolul rezultat se
reduce apoi cu Zn si HCl:

OH

OH
+ HOOC

( CH2 ) 4

CH3

ZnCl 2 anh.
OH

OH
C
O

OH
H2
OH
( CH2 ) 5

CH3

( CH2 ) 4

CH3

Pulbere alba (care poate avea tenta galbuie sau rosietica), foarte
putin solubila in apa, usor solubila in alcool si eter. La aer si lumina
se inchide la culoare.
Are o mare capacitate bactericida, este de 150 de ori mai activ decit
rezorcina. Se utilizeaza ca antiseptic local pentru tratamentul
infectiilor minore ale pielii si mucoaselor. Intra in componenta unor
pastile de supt pentru antisepsia gtului. Intra si in componenta
unor spermicide utilizate local. n trecut s-a utilizat si pentru efectele
antihelmintice.
Concentratiile mari sunt iritante si corozive pentru piele si mucoase.
Solutiile alcoolice sunt vezicante.
PF: STREPSILS EXTRA pastile pentru supt continand 2,4 mg
hexiresorcinol a cp.

Halogeno-fenoli
p-Clorofenol
Chlorophenolum (DCI)

OH

Cl
4-cloro-1-hidroxibenzen
Preparare clorurarea directa a fenolului conduce la un amestec de
orto si para-clorofenol.

OH

OH

OH
Cl

+ 2

Cl 2

Cl
-sau pornind de la acidul salicilic:
OH

OH

OH
COOH

COOCH3

CH3OH

COOCH3

Cl2
- HCl
Cl
OH

OH
COOH

HOH

- CH3OH

CO2

Cl

Cl

Cristale incolore sau slab colorate in galben-roz, cu miros specific,

insolubile in apa, solubile in solventi organici.
Antiseptic activ, superior fenolului, se aplica extern sub forma de
solutii, suspensii, unguente (2,5%).

Clorofen
Sin.: Septifen

OH
CH2

C6H5

Cl
2-benzil-4-clorofenol

Este activ asupra unei game largi de bacterii, fungi, protozoare si

virusuri. Se utilizeaza ca antiseptic pentru piele si dezinfectant
pentru instrumentarul medical.
PF: FREKADERM solutie pentru antisepsia mainilor
HELIPUR solutie pentru dezinfectia instrumentarului.

Bromclorofen

OH
Br

OH
CH2

Cl

Br

Cl

2,2-metilen-bis-(6-bromo-4-clorofenol)

Antiseptic utilizat pentru antisepsia mainilor si pielii. Este mai activ

asupre germenilor G-poz.

Clorocrezol
Chlorocresolum (DCI)

OH

CH3
Cl
4-cloro-3-metilfenol

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, putin solubil in apa, usor
solubil in alcool.
Antiseptic-dezinfectant, folosit la antisepsia miinilor, a ranilor. Se
mai utilizeaza si drept conservant pentru preparate cosmetice.

Cloroxilenol
Chloroxylenolum (DCI)

OH

H3C

CH3
Cl

4-cloro-3,5-dimetilfenol

Cristale sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic, foarte

putin solubil in apa, solubil in alcool, in eter. Este un antisepticdezinfectant cu actiune bactericida mai ales asupra germenilor Gpoz. Se foloseste ca antiseptic pentru maini si plagi, sub forma de
solutie.
PF: DETTOL solutie, spray.

Clorotimol
OH
CH

CH3
CH3

H3C
Cl
4-cloro-2-izopropil-5metilfenol

Antiseptic utilizat in preparate pentru antisepsia mainilor, a pielii si

pentru tratamentul infectiilor fungice. Intra si in componenta unor
preparate impotriva racelii.

Biclotimol

OH

H3C
HC
H3C

OH

CH2

CH

CH3
CH3

CH3

H3C

Cl

Cl

Antiseptic utilizat in infectii ale cavitatii bucale si gatului. Intra in

componenta unor comprimate de supt si spray-uri, precum si a unor
praparate contra tusei.
PF: HEXASPRAY
HUMEX MAL DE GORGE pastile de supt continand 20 mg
biclotimol a cp.

Triclosan
Sin.: Cloxifenol

Cl

OH
O

Cl

Cl

5-cloro-2-(2,4-diclorofenoxi)-fenol

Pulbere cristalina, fina, de culoare alba, practic insolubila in apa,

solubila in alcool, acetona.
Antiseptic activ asupra bacteriilor G-poz., majoritatii bacteriilor Gneg. si fungi. Intra in componenta sapunurilor, crme, solutii, in
concentratii de maxim 2%. Se foloseste pentru antisepsia mainilor, a

pielii inaintea interventiilor chirurgicale, injectii, a ranilor. Intra si in

preparate pentru igiena orala si acnee.

Hexaclorofen
Hexachlorophenum (DCI)

OH

OH
Cl

Cl

CH2

Cl

Cl

Cl

Cl

2,2-metilen-bis-3,4,6-triclorofenol

Preparare din 3,4,6-triclorofenol prin condensarea cu aldehida

formica, in prezenta de acid sulfuric in mediu de metanol:

OH

OH
Cl
+

Cl

Cl

CH2
O

OH

OH
Cl

Cl

Cl

CH2

Cl

Cl

H2 O
Cl

Cl

Cl

Cl

Are actiune antibacteriana, mult utilizat pentru antisepsia

pielii, a cimpului operator. Inclus in sapunurile lichide, utilizat in
chirurgie si in afectiuni cutanate. Se interzice aplicarea pe mucoasa
bucala, plagi.

Relatii structura-actiune in seria fenolilor

Numarul mare de compusi fenolici utilizati ca antisepticedezinfectante permit desprinderea unor relatii intre structura
chimica si actiune:
-gruparea OH legata de nucleul aromatic imprima compusului
activitate antibacteriana;
-introducerea de radicali alchil pe un nucleu aromatic determina
cresterea actiunii antiseptice si scaderea in multe cazuri a toxicitatii;
actiunea bacteriana creste la alchilfenoli odata cu marirea catenei
hidrocarbonate, atingand maximul la 6 atomi de C, apoi scade cu
cresterea numarului de atomi de C;
-introducerea unui al doilea OH fenolic pe nucleul aromatic conduce
la o scadere a actiunii antiseptice, dar si a toxicitatii;
-eterificarea unuia din OH fenolici, precum si introducerea unui atom
de halogen pe nucleul aromat determina o crestere a actiunii
antiseptice; cei mai activi sunt compusii clorurati
-introducerea unor grupe NO2 potenteaza activitatea, dar duce la
cresterea toxicitatii.

COMPUSI CARBONILICI
Aldehida formica
Sin: metanal, formaldehida

CH2=O
Sau

H C

O
H

Preparare:
-o metoda industriala consta in oxidarea catalitica (oxizi de azot) a
metanului cu oxigen pur sau cu aer, la 400-600C:
CH4 + O2 CH2O + H2O
-dehidrogenarea alcoolului metilic cu ajutorul agentilor oxidanti:

[O]
CH3

OH

H C
K2Cr2O7

H2O

H2SO4
-dehidrogenarea alcoolului metilic in prezenta metalelor (Ag, Cu),
drept catalizatori:

CH3OH CH2O + H2

Gaz incolor, cu miros puternic, intepator, sufocant, solubila in apa si

solventi organici. n practic se utilizeaza o solutie apoasa numita
formol sau formalina. FRX oficializeaza solutia de aldehida formica
(37%), lichid limpede, incolor, cu miros intepator. Prin pastrare la o
temperatura sub 10C, poate forma un sediment (format prin
polimerizare)
Proprietati chimice:

-Reactia de aditie a apei cu formare de hidrati:

OH
H2 C O

H2 C

HOH

OH

-reactia de oxidare:

H2 C O

HCOOH

[O]

-cu reactivul Tollens (nitrat de argint amoniacal) se depune argint

metalic:

CH2O + 2(Ag(NH3)2)OH HCOONH4 + 2Ag + H2O + 3NH3

-cu reactiv Fehling rezulta in final oxid cupros rosu:

CH2O + 2Cu(OH)2 + NaOH HCOONa + Cu2O + 3H2O

Toate aceste reactii pun in evidenta caracterul reducator al

formaldehidei.
O proprietate specifica o constituie polimerizarea:
-polimerizarea

liniara

conduce

la

paraformaldehida,

pulbere

cristalina, alba, recomandata ca rezerva solida de formaldehida

pentru dezinfectia localurilor, salilor de spital.

-polimerizarea ciclica a formaldehidei este de fapt o trimerizare, cu

formarea unui compus ciclic, numit trioxan, compus cristalin cu
miros placut, solubil in apa.
O

O
O

Formaldehida se utilizeaza ca dezinfectant; distruge majoritatea

microorganismelor dupa un contact de 6-12 ore. Sub forma de gaz
se utilizeaza la dezinfectia incaperilor. Formolul este utilizat la
dezinfectia instrumentelor chirurgicale, echipamentului de dializa, la
conservarea pieselor anatomice, preparate histologice. n aplicare
locala, sub forma de solutii 2-10% se indica in hiperhidroza, datorita
efectului astringent.
Efecte adverse:
Vaporii de formaldehida sunt iritanti pentru ochi, tractul respirator,
provoaca spasm si edem al laringelui, bronsita, pneumonie.
Ingerarea accidentala de formol produce ulceratii, necroza a
membranelor,

voma,

diaree,

hematurie,

acidoza

metabolica,

convulsii, etc.
PF: ALFOR-T crem mpotriva transpiraiei (extract din scoar de
stejar, acid boric, formol, alaun de potasiu).

Precursori ai aldehidei formice

Metenamina
N
N

Sin.: Urotropina, Aminoform, Hexametilentetramina

Preparare:
6CH2=O + 4NH3 (CH2)6N4 + 6H2O

Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust dulce, arzator, apoi slab
amar, usor solubila in apa, alcool, cloroform. Este precursor al
formaldehidei. Ca atare este inactiva; la pH-ul acid al sucului gastric
ea se descompune hidrolitic cu formarea formaldehidei active. Este
eficienta in infectii urinare; se recomanda preoperator in sfera
genito-urinara. Bun dizolvant al acidului uric, prin urmare se
recomanda si in guta. In general este bine tolerata, dar poate
produce tulburari gastrointestinale, ca greata, voma,
contraindicata

la

pacienti

cu

insuficienta

diaree. Este

hepatica

datorita

amoniacului pe care il elibereaza in tractul gastro-intestinal.

Saruri ale metenaminei

Sunt mai avantajoase datorita actiunii bacteriostatice proprii a
acidului cu care formeaza sarea.

Hipurat de metenamina

N
C6H5

C NH CH2

COO

HN

Se prepara prin incalzirea amestecului, in parti egale de acid hipuric

(benzoilaminoacetic)
solutiei rezultate.

si

metenamina,

urmata

de

concentrarea

Pulbere cristalina, solubila in apa.

PF: HIPREX cp. continand 1 g hipurat de metenamina indicat in
infectii urinare.

Mandelat de metenamina

OH
C6H5 CH

Se

prepara

prin

reactia

COO

dintre

HN

acidul

mandelic

(acid

2-

hidroxifenilacetic) cu metenamina.
Pulbere cristalina alba, practic inodora, solubila in apa.
PF: MANDELAMINE cp. a 500 mg mandelat de metenamina
infectii urinare.
Anhidrometilencitrat de metenamina

CH2
C

COOH
N

O
COO

CH2

CH2

HN

COO

Se prepara din acid citric si formaldehida, cand se obtine acid

anhidrometilencitric, care se trateaza apoi cu metenamina:

CH2
C

COOH
+

OH
COOH

CH2

CH2

COOH
+

CH2

O
-

H2O

COO

CH2

COOH

CH2
C

CH2

COOH

COOH
N

O
COO

CH2

CH2

HN

COO

Pulbere cristalina alba, foarte usor solubil in apa. Este un puternic

antiseptic al cailor urinare. Se administreaza oral 2-4 g a zi. Se adm.
si extern in spalaturi vezicale (solutie apoasa 1-2%).

Noxytiolin
H3C NH C NH CH2

OH

S
1-hidroximetil-3-metil-2-tiouree

Antiseptic cu actiune antibacteriana si antifungica, care actioneaza

prin intermediul formaldehidei, pe care o elibereaza in solutie. Se
utilizeaza sub forma de solutii 0,5-2,5% in instilatii, pentru
tratamentul infectiilor cavitatilor organismului (pleurala, peritoneala,
etc).

PF: NOXYFLEX flacoane continand 2,5 g pulbere din care se

prepara ulterior solutie pentru instilatii.

1,6-DIHIDROXI-2,5-DIOXAHEXAN
HO CH2

O CH2

CH2

O CH2

OH

(etilendioxi)-dimetanol

Se descompune lent, eliberand formaldehida. Se utlizeaza ca

dezinfectant pentru suprafete si instrumentar medico-chirurgical.
PF: KORSOLEX BASIC (+glutaral) sol dezinfectanta

Aldehida glutarica
Sin.: Glutaral, Pentandial, Glutardialdehida

OHC

( CH2 ) 3

CHO

Bun dezinfectant, superior formaldehidei, activ si fata de virusul

hepatitei B si HIV. Se utilizeaza sub forma de solutii apoase 2%, la
dezinfectia instrumentarului endoscopic si stomatologic. Solutia 10%
se foloseste pentru tratarea negilor. Efecte adverse asemanatoare
formaldehidei. Este considerat potential carcinogen.

PF: CIDEX solutie dezinfectanta

Glioxal
Sin.: Etandial, Oxalaldehida

O CH CH O
etan-1,2-diona

Se prepara prin oxidarea etilenglicolului in prezenta argintului sau

cuprului drept catalizatori sau prin oxidarea acetaldehidei cu acid
nitric.
La temperatura camerei se prezinta ca un lichid galbui, miscibil cu
apa.
Se utilizeaza sub forma de solutie apoasa ca dezinfectant pentru
suprafete si instrumentar chirurgical.

Compusi carboxilici
Acid acetic
Acidum aceticum (FR X)
Sin.: acid etanoic, acid metancarboxilic

CH3-COOH
Preparare:

-O metoda industriala care pleaca de la acetilena:

HC CH

HOH

R. Kucerov

O2
acetat de
mangan

alcool vinilic
(instabil)

O
CH3

CH3

[H2C CH OH]

HgSO4

CH3CHO

O OH

CHO

acetaldehida

O
2 CH3

C
OH

-fermentarea oxidativa a vinului sau a solutiilor alcoolice diluate 1015%, sub influenta bacteriei Mycoderma aceti, cand rezulta acid
acetic cu o concentratie de 3-15%:
C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2
C2H5OH + O2 CH3COOH + H2O

Este un lichid limpede, incolor, cu miros puternic intepator, miscibil

cu apa, alcool, eter, glicerina; la 9,5-16,7C se prinde intr-o masa
cristalina, motiv pentru care se numeste si acid acetic glacial. Este
un acid slab, mai tare insa decit fenolii. Se identifica prin esterificare
cu alcool etilic cind se formeaza acetat de etil, cu miros de mere
verzi.
Exista in FRX: acid acetic concentrat sau glacial (95%) si acid acetic
diluat

(aprox. 30%-(28-32%)). Cind se prescrie acid acetic fara

specificatie intr-o reteta, se va folosi cel diluat.

Are actiune bactericida, astringenta, antimicotica, este spermicid,
revulsiv, antipruriginos.

Acid tricloracetic
Acidum tricloraceticum (DCI)

Cl3C-COOH
Preparare:
-clorurare directa a acidului acetic sub actiunea luminii:

O
CH3

3 Cl2

C
OH

Cl3C C

- 3 HCl

OH

-oxidarea tricloracetaldehidei (cloralului) cu acid nitric:

Cl3C C

[O]

(HNO3)

O
Cl3C C

OH

Cristale incolore, delicvescente, cu miros slab caracteristic, solubil in

apa

si

alcool.

Antiseptic,

astringent,

stomatologie.

Acid peracetic
Sin.: Acid peroxiacetic

O
CH3

C
O OH

cauterizant

folosit

in

Se prepara prin reactia acidului acetic cu peroxid de hidrogen, in

prezenta acidului sulfuric drept catalizator:

O
CH3

C
OH

O
+

H2O2

CH3

HOH

O OH

Lichid incolor, cu miros de acid acetic, miscibil cu apa in proportie de

10%. Are un caracter puternic oxidant, este puternic coroziv si poate
exploda la temperaturi de peste 110C.
Este activ asupra a numeroase bacterii, fungi, spori si virusuri. Se
utilizeaza la dezinfectia echipamentelor medicale (aparate de
dializa, endoscoape, etc.), a laboratoarelor, etc.
PF: PERESAL solutie dezinfectanta (+ acid acetic si peroxid de
hidrogen)

Ritiometan

HOOC CH2

CH

S CH2COOH

S
CH2COOH

Derivat de acid acetic, utilizat ca antiseptic sub forma de aerosoli

pentru tratamentul infectiilor nasului si gatului.
PF: NECYRANE (Fr.) flacon presurizat a 10 ml.

Acid propionic
Acidum propionicum (DCI)
Sin.: Acid propanoic

H3C-CH2-COOH
Preparare - incalzirea etenei cu un amestec echimolecular de
monoxid de carbon si hidrogen la temperatura si presiune si
oxidarea aldehidei propilice formate:

H2C=CH2 + CO + H2 CH3-CH2-CHO H3C-CH2-COOH

Lichid coroziv cu miros patrunzator, miscibil cu apa. Are proprietati

fungicide si antiseptice. Sarea de sodiu se utilizeaza in oftalmologie
si dermatologie.

Acid undecilenic
Sin.: Acid octadecanoic

H2C=CH(CH2)8-COOH

Acid gras nesaturat. Lichid galbui, insolubil in apa. Actiune

antiseptica, antimicotica; se utilizeaza in dermatologie.

Acizi aromatici

Acid benzoic
Acidum benzoicum (FR X)
Sin.: Acid dracylic
COOH

Preparare:
-Suflarea aerului prin toluen la 100C si 5 at si in prezenta de
catalizatori (naftenat de cobalt):

CH3

COOH
oxidare

-in laborator, oxidarea toluenului are loc in prezenta de agent

oxidant:

CH3

3 [O]
KMnO4

COOK

COOH
HCl
- KCl

-din acid hipuric (benzoil aminoacetic) prin hidroliza, in mediu acid:

COOH
C6H5

CO NH CH2

COOH

H2 O ( HCl)

Lamele lucioase, matasoase, albe, sau cristale aciculare albe, fara

miros sau cu slab miros aromatic, cu gust acrisor si iute, solubil in
alcool,

benzen, cloroform,

eter,

foarte

putin

solubil

in

apa;

sublimeaza la incalzire. Are actiune bacteriostatica (bacilul difteric,

de ex.) Are rol antiseptic, antipruriginos, antimicotic, se foloseste
(mai ales sub forma de sare de sodiu) si la conservarea alimentelor
si a preparatelor farmaceutice, precum si ca expectorant.

Acid salicilic
Acidum salicylicum (FR X)

COOH
OH

acid 2-hidroxibenzoic

Preparare:
Sinteza Kolbe-Schmitt care consta in carboxilarea fenoxidului de
sodiu la 120-125C si acidularea carboxilatului format:

COONa
ONa

COOH
+
+H

OH
+

CO2
-

Na

OH

Cristale aciculare, incolore, sau pulbere cristalina alba, fara

miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru, usor solubil in alcool,
eter, putin solubil in apa. Reactioneaza cu clorura ferica, rezultind
coloratie albastru-violet.
Are actiune antiseptica (0,5-1%) - prin inhibarea sintezei
acidului

pantotenic,

indispensabil

vietii

bacteriei,

antifungica,

keratolitica. Se foloseste exclusiv extern (unguente, pulberi, solutii

alcoolice 1-2%) in tratarea bataturilor, psoriazis, unele eczeme
cronice, dermatite seboreice, acnee.
PF: URGOCOR CORICIDE pansament cu actiune keratolitic (pt.
clavus (bataturi), veruci, etc.)
CLAVUSIN soluie cutanat
DUOFILM soluie cutanat (+ acid lactic) tratam. local al verucilor
KERATOP unguent (+ uree) dermatoze hiperkeratozice, psoriasis,
eczeme

Acid p-hidroxibenzoic

COOH

OH

Preparare:
-din fenoxid de potasiu si bioxid de carbon, prin procedeul KolbeSchmitt:

OK

COOK
CO2
o
220 C
OH

-prin topire alcalina a sarii de sodiu a acidului p-sulfonbenzoic la

300C:

COONa
2

NaOH

- Na2 SO3
-

SO3Na

COOH

COONa

H2 O

HCl

- 2 NaCl

ONa

OH

In practica farmaceutica nu se utilizeaza ca atare ci sub forma de

esteri:

p-Hidroxibenzoat de metil
Methylis parahydroxybenzoas (FR X)

Sin.: Nipagin, Tegosept

COOCH3

OH
4-hidroxibenzoat de metil

Se prepara prin esterificarea acidului p-hidroxibenzoic cu metanol, in

prezenta HCl gazos:

COOCH3

COOH
HCl gaz
+

CH3

OH

OH

OH

Pulbere

H2O

cristalina

alba

sau

cristale

incolore,

cu

miros

slab

caracteristic, cu gust slab arzator, producand pe limba o slaba

anestezie, usor solubil in alcool si eter, greu solubil in apa.
Are actiune antiseptica si sterilizanta, se foloseste drept conservant
alimentar si al preparatelor farmaceutice (in concentratii de 0,150,25%).

p-Hidroxibenzoat de propil
Propylis parahydroxybenzoas (FR X)

Sin.: Nipasol, propilparaben, tegosept P

COO CH2

CH2

CH3

OH
4-hidroxibenzoat de n-propil

Foarte bun antiseptic si conservant.

Acid galic
Acidum galicum (FR X)
COOH
.
HO

4 H2 O

OH
OH

acid 3,4,5-trihidroxibenzoic

Acid aromatic ce se gaseste in coaja de stejar. Cristale

aciculare, matasoase, incolore fara miros cu gust astringent, solubil
in apa si solventi organici.
Are actiune antiseptica si astringenta; se utilizeaza sub forma
de unguente si solutii in medicina veterinara ca astringent si
hemostatic.

GALAI DE ALCHIL
COOR

HO

OH
OH

Nume
Galat de etil

C 2H5

Galatii

Galat de propil

(CH2)2

CH3

(CH2)7

CH3

(CH2)11

CH3

de

alchil

Galat de octil

prezinta

Galat de dodecil

proprietati

antibacteriene

si

antifungice moderate, precum si proprietati antioxidante; sunt

utilizati drept conservanti pentru produse farmaceutice si cosmetice,
in concentratii de 0.001-0.1%.

Galat bazic de bismut

Bismuthi subgallas (DCI)
Sin.: Dermatol

C6H2(OH)3COOBi(OH)2

Preparare:
-din nitrat de bismut si acid galic:

Bi(NO3)3 + C6H2(OH)3COOH + 2H2O C6H2(OH)3COOBi(OH)2 + 3HNO3

-din hidroxid de bismut si acid galic:

Bi(OH)3 + C6H2(OH)3COOH C6H2(OH)3COOBi(OH)2 + H2O

Pulbere fina, galbena, fara miros, fara gust, insolubila in apa, alcool,
eter, solubila in solutii diluate de hidroxizi alcalini si acizi diluati. Slab
antiseptic, astringent, se utilizeaza in tratamentul arsurilor, plagilor,
ulceratiilor, eczemelor.
PF: CERVIRON ovule (rezorcina, galat bazic de bismut, hidrolizat de
colagen, tinct. Thymi, tinct. Hydrastis, extr. flori Calendula, balsam
Peru) tratamentul vulvovaginitelor acute i cronice, cervicite.

ANTISEPTICE CE INFLUENEAZ PERMEABILITATEA CELULAR

Aceasta clasa cuprinde:
-Detergeni;
-Derivai de biguanid;
-Derivai de guanidin;
-Colorani

DETERGENI

Sinonime: Tenside; Ageni tensioactivi; Substane tensioactive;

Ageni activi de suprafa; Detersivi

Sunt compui care reduc tensiunea superficial la interfaa dintre

dou suprafee nemiscibile. D.p.d.v. etimologic: Detergere = a
curi.
Prin

tensioactivitatea

lor

afecteaz

membrana

celular

microorganismelor avnd efect bacteriostatic, virucidavirustatic,

uneori antifungic.
Moleculele lor au structur amfipatic, prezentnd:
-grupe hidrofobe,

formate din

radicali alifatici ramificati sau

neramificati sau radicali aril-achilici (alchilfenoli monoalchilai cu

lanuri alchilice de 8-12 at. C);
-grupe hidrofile acide sau bazice (care asigura solubilitate n ap i
solveni polari):
- grupe acide: -COOH, -OSO3H, -SO3H;
- grupe bazice: -NH2, -NH-, amin teriar, grupare amoniu
cuaternar, grupare piridiniu.

Detergentii

se

utilizeaza

la

dezinfecia

instrumentarului

medical, antisepsia pielii, mucoaselor, membranelor (nu au eficien

asupra bacilului Koch i nici asupra sporilor microorganismelor),
emulgatori n cosmetic i pentru produse farmaceutice.

Clasificare
Dup natura gruprii hidrofile:

-Detergeni ionici, care la randul lor se impart in:

- Detergeni anionici;
- Detergeni cationici;
- Detergeni amfoterici;
-Detergeni neionici
Detergeni anionici

Au structur polar, continnd o grupare hidrofil (acid,

ionizat, lipofob), cu sarcin negativ (partea activ a moleculei
detergeni anionicia anion activi) si o

grupare hidrofob (lipofil),

reprezentata de o caten hidrocarbonat;

Exemple:

---Sapunuri (Sruri ale acizilor grai saturai sau nesaturai cu

metale alcaline)
--Spunuri propriu-zise: R-COO-Me+
sruri de sodiu ale acizilor grai saturai (stearat de sodiu,
palmitat de sodiu);
sruri de potasiu ale acizilor grai nesaturai (sapunuri moi)
(oleat de potasiu, linoleat de potasiu);
--Spunuri neutre obtinute prin neutralizarea acizilor grai cu
trietanolamina, cu toleran crescut pe tegumente i mucoase.

---Esteri ai alcoolilor grai cu acid sulfuric (sruri de sodiu):

CH3-(CH2)n-OSO3Na

Ex. Lauril sulfatul de sodiu: CH3-(CH2)10-OSO3Na

Utilizri: detergent, emulgator, agent de spumare, agent de
hidrofilizare, de suspendare, agent dezagregant, bacteriostatic mai
ales pe bacterii Gram + (amponuri, spunuri, paste de dini)

Detergentii anionici se caracterizeaza prin: aciune bacteriostatic

sau bactericid (redus) asupra bacteriilor Gram +; aciune pur
mecanic (prin splare), de ndeprtare a florei microbiene de pe
piele; aciunea antiseptic este potenat prin

ncorporarea altor

antiseptice (clorhexidin, fenoli); sunt incompatibili cu detergenii

cationici.

Detergeni cationici

R3
R2

R4

X-

R1
Sinonime: Sruri cuaternare de amoniu;
Spunuri inverse (cation activi)

Prezinta o grupare polar hidrofil cu sarcin pozitiv: ion

cuaternar de amoniu sau ion de piridiniu (partea activ a moleculei)
si o grupare hidrofob (lipofil)-un lan hidrocarbonat.
Sunt cei mai utilizai detergeni, avnd toxicitate local i sistemic
redus.

Prezinta aciune bactericid (0,1- 1) a bacteriostatic (in

conc. mai mici) pe germeni Gram + i Gram -. Aciunea bactericid
este potenat de pH-ul alcalin ( la pH < 3 sunt inactivi). Au aciune
virucid pe anumite virusuri (gripal, herpetic); sunt inactivi pe
micobacterii i spori; sunt incompatibili cu detergenii anionici
(formeaz complexe macromoleculare inactive);
Se utilizeaza ca antiseptic pentru mini, cavitatea orofaringian, cavitatea vaginal, rni; n stomatologie antiseptic pre- i
postoperator;

conservarea

medicamentelor

de

uz

extern;

dezinfectant pentru instrument medical, vesel, etc.

Mecanism de aciune: posibil prin blocarea centrilor activi ai
enzimelor bacteriene, datorit cationului voluminos;

CLORURA DE BENZALCONIU

BENZALKONII CHLORIDUM (DCI, FR X)

CH3
C6H5 H2C N

(CH2)n

CH3

Cl -

CH3
n = 7-17
clorura de N-alchil-N-benzil-N,N-dimetil-amoniu

Preparare:
Alchilarea N,N-dimetil-N-benzil-aminei cu clorur de alchil:

CH3
C6H5 CH2 N

CH3
+ CH3 (CH2)n Cl

CH3

n = 7-17

C6H5 CH2 N (CH2)n CH3

CH3

Cl -

n = 7-17

Clorura de alchil se obtine prin hidroliza grasimilor,

hidrogenarea amestecului de acizi grai superiori si clorurarea cu
clorura de tionil:

Grasimi

hidroliza
H+

CH3 (CH2)n CH2OH

+ 2H2/ cataliz. (oxid de Cu, Cr)

temp., presiune
CH3 (CH2)n COOH
- H2 O
Acizi grasi superiori
+ SOCl2
- SO2, HCl

CH3 (CH2)n CH2Cl

Pulbere alb, gust amar, miros slab aromat, foarte solubil n

ap i alcool.
Este bactericid pe germeni Gram + (stafilococ auriu); germeni
Gram (inclusiv Pseudomonas aeruginosa), virucid, fungicid si
spermicid. Se utilizeaza in Dermatologie: infecii cutanate, eczeme,
furunculoze (soluii 0,1-0,2%); Chirurgie: antisepsia pielii, minilor,
cmpului operator; Antisepsia orofaringian (n asocieri); Conservant
pentru colire (0,01%); Dezinfecia instrumentului medical i lentile
de contact. Contraceptiv local.

PF:
-SEPTOLETE D (cp. pt. supt): timol, mentol, ulei ment, ulei eucalipt,
clorur de benzalconiu;
-DENDRID

(colir):

idoxuridin,

clorur

de

benzalconiu,

nitrat

fenilomercuric, acid boric;

-VISINE (colir conjunctivite alergice): tetrahidrozolin, clorura de
benzalconiu;
-PIMAFUCINE

(ovule,

unguent;

utilizat

in

afeciuni

micotice,

onicomicoze): natamicin, clorura de benzalconiu;

-PHARMATEX (crem, ovule, cp.vaginale anticonceptional): clorura
de benzalconiu;
-CONTRACEPT-M (ovule anticoncepional): clorura de benzalconiu.
-DERMOBACTER solutie de uz extern: clorura de benzalconiu +
clorhexidina
-DETTOLMED - spray cut., sol 0,2%

BROMURA DE CETRIMONIU
CETHRIMONII BROMIDUM (DCI)

CH3
CH3 N

(CH2)15 CH3

Br -

CH3
bromur de N, N,N-trimetil-N-cetil-amoniu

Preparare:
Cuaternizarea trimetilaminei cu bromura de cetil:

CH3

CH3
H3C N

+ CH3 (CH2)15 Br

CH3 N (CH2)15 CH3 Br CH3

CH3

Antiseptic local (piele, mucoasa bucal); utilizat in dezinfecia

instrumentelor chirurgicale, dezinfecia recipientelor utilizate n
industria laptelui (activ pe Streptococcus agalactiae).
PF: CITROLIN ap de gur (+ lidocaina)
SENSIBIO-H2O - loiune demachiant pentru tenurile sensibile (alcool
beta-fenoxietilic, bromur de cetrimoniu).

BROMUR DE CETEXONIU

CETHEXONII BROMIDUM (DCI)

CH3
CH3 N

(CH2)15 CH3
OH

Br -

bromur de N,N-dimetil-N-(2-hidroxiciclohexil)-N-cetil-amoniu

Antiseptic foarte activ pentru plgi, conservant pentru colire,

colutorii (produse lichide vscoase pentru badijonarea mucoasei
gingivodentare).
PF: BIOCIDAN (colir 0,025%, spray nasal)- antiseptic ocular i nazal

CLORURA DE CETILPIRIDINIU
CETYLPYRYDINII CHLORIDUM (DCI)

(CH2)15 CH3

Cl -

clorura de hexadecil-piridiniu

Preparare:
Cuaternizarea piridinei cu clorura de cetil:

N (CH2)15 CH3 Cl -

N + CH3 (CH2)15 Cl

Clorura de cetil: tratarea alcoolului cetilic cu SOCl2:

CH3 (CH2)14 CH2OH + SOCl2

- SO2, HCl

CH3 (CH2)15 Cl

Clorura (ca si bromura) de cetilpiridiniu se utilizeaza ca

antiseptic (plgi, piele, mucoase) -soluii apoase (cu pH acid);
dezinfecia instrumentelor chirurgicale. Nu este iritant pentru
esuturi.

PF: SEPTOLETE PLUS (clorura de cetilpiridiniu, benzocaina)

BROMOCET: soluie hidroalcoolic 10%, 20% bromur de
cetilpiridiniu;
LAVODERM: soluie;
STOMACAIN (spray): lidocain, bromur de cetilpiridiniu, alcool
- in stomatologie.
CALGEL gel gingival (+ lidocaina).

CLORURA DE DEQUALINIU
DEQUALINII CHLORIDUM (DCI, FR X)

NH2

N
CH2

NH2

CH3 H3C
(CH2)8

2 Cl -

N
CH2

diclorur de N,N-decametilen-bis-(4-amino)-chinaldiniu;
diclorur de N,N-decametilen-bis-(4-amino-2-metil)-chinoliniu

Se prepara prin alchilarea 4-amino-chinaldinei cu 1,10-diclor-decan:

NH2

NH2
+ Cl

CH3

CH2 (CH2)8 CH2 Cl

N
CH2

4-amino-chinaldina (4-amino-2-metil-chinolina):

NH2

CH3 H3C
(CH2)8
2 Cl -

N
CH2

O
C2 H 5 O C
CH2
+
C
NH2
O
CH3

- C2H5OH
N
C
N

CH2
C CH
3

OH
C

CH2
C CH
3

Cl
+ PCl5
- POCl3, HCl

- H2 O

O
C

C2H5 O

CH
C CH
3

NH2
CH
C CH
3

+ 2NH3
- NH4Cl

CH3

Se prezinta ca o pulbere alb, cristalin, fr miros, gust

foarte amar, fotosensibil; puin solubil n ap la fierbere, greu
solubil n ap la rece.
Este bacteriostatic: bacterii Gram +, bacterii Gram -, i bacil
Koch; antifungic (Candida albicans);
Se utilizeaza in infecii bacteriene i fungice ale pielii; plgi;
arsuri; ulcere varicoase (sol., ung.); infecii oculare (colire); infectii
oro-faringiene, infecii vaginale.
Nu este inactivat de materii biologice : snge, ser, puroi.
PF: FLUOMIZIN cp. vaginale 10 mg

Detergeni amfoterici (amfolitici)

Sunt ageni activi de suprafa care conin n molecul:

cel puin o grupare anionic (grupri cu caracter acid);

cel puin o grupare cationic (grupri cu caracter

bazic).

Cei mai importani ca antisepticeadezinfectante sunt derivaii Nalchilai ai aminoacizilor

(CH2)n COOH

n = 1 - 3;
R = C10 - C18

NH
R

Exemplu:
Derivai N-alchilai ai glicinei (acid aminoacetic)

N-dodecil-aminoetil-glicina

CH2 COOH
NH CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

sau

CH2 COO+

NH 2 CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

N,N-bis-dodecil-aminoetil-glicina

CH2 COOH
N

CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3 sau

CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

CH2 COO+NH

CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

CH2 CH2 NH (CH2)11 CH3

In soluie apoas au caracter amfoter datorit prezenei pe

aceeai molecul a gruprii COOH (cu caracter acid) i a gruprii
NH2 (cu caracter bazic).

Prezinta o serie de avantaje:

-Aciune antiseptic superioar (i pe spori);
-Capacitate detergent superioar;
-Toxicitate redus (aproximativ de 10 ori mai puin toxic);
-Neiritani;
-Nu atac lemnul, ceramica, metalele, materialele textile;
-Nu sunt inactivate de materialele biologice (ser, snge, puroi).
Se utilizeaza ca antiseptic (mini, piele) (in soluii, ampoane
i pentru copii) si la dezinfecia instrumentarului medical;
PF:

TEGO 103 S
TEGO spray
AMPHIONIC 25B

DERIVAI DE GUANIDIN
Polimetilen bis aril biguanidine

NH
NH

NH

C NH C NH

X
X = Cl, Br;
n=5-7

(CH2)n
NH

C NH C NH
NH

NH

Contin

dou

resturi

de

biguanidin

unite

prin

catene

polimetilenice.
Actioneaza prin lezarea membranei celulei bacteriene: fie prin
permeabilizarea membranei cu expulzia coninutului celulei (la
concentraii mici), fie prin precipitarea proteinelor plasmatice i a
acizilor nucleici (la concentraii mari).

CLORHEXIDIN
CHLORHEXIDINUM (DCI)

NH

NH

NH

NH C NH

Cl

NH C NH

Cl

(CH2)6
NH

NH

NH

1,1-hexametilen-bis-(5-para-clor-fenil)-biguanid
Se prepara prin aditia 1,6-hexametilendiaminei la dicianimida,
si

tratarea

intermediarului

cianguanidina) cu p-cloro-anilina:

format

(hexametilen-1,6-bis-

NH
NH2
(CH2)6

NH

N C NH C N

NH C N

NH C N

(CH2)6

+
N C NH C N

NH2

NH

NH
NH
+ NH2

Cl

NH

NH

NH C NH

Cl

NH C NH

Cl

(CH2)6
NH

NH

NH

Pulbere cristalin, cu solubilitate redus n ap rece, solubil n

alcool; se utilizeaz sub form de sruri (solubile n ap, stabile
chimic: diclorhidrat, digluconat);
Are aciune bactericida: bacterii Gram +, bacterii Gram
(Escherichia coli); este activ pe unele virusuri, unii fungi; ineficient
fa de sporii microorganismelor; nu este inactivat de materiale
biologice (snge, ser, puroi).
Se utilizeaza in dermatologie: arsuri, eczeme; la antisepsia
plgilor infectate, a zonei cutanate ce urmeaz a fi injectat sau
supus interveniei chirurgicale; antisepsia orofaringian; irigaii
pleurale, vezicale, vaginale; conservant n colire i probe de urin
recoltate pentru analiz; la dezinfecia instrumentelor chirurgicale
(catetere);
Este puin toxic, neabsorbabil prin piele, puin iritant pentru
mucoase;
Poate determina hipersensibilitate local;

PF: BETAGIN : spray (digluconat de clorhexidin 20%) ginecologie

(vulvovaginite acute, cronice; leucoree, pre- i post-operator n
intervenii ginecologice cu rol antiseptic, antiinflamator, detergent);
SEPTOFORT: cp. pt. supt antiseptic oro-faringian;
HEXACLORALETTEN: cp. pt. supt (clorhexidin, benzocain) faringoamigdalit, parodontopatii, micoze orale;
CORSODYL: sol. bucofaringian 1% (parodontoz);
PLAK OUT: gel 0,2%; sol. bucal 0.12%, sol. ext. 10% parodontoz,
gingivit, prevenirea plcii dentare;
LACALUT

ACTIV

(fluorur

de

aluminiu,

clorhexidin

gluconat)

parodontoze, gingivite, reduce frecvena plcii bacteriene);

TRACHISAN : cp. pt. supt (tirotricin, clorhexidin, lidocain) (dureri
de gt).
DERMOBACTER solutie de uz extern: clorura de benzalconiu +
clorhexidina
COLGATE PERIOGARD soluie bucofaringian 0,2%.

AMBAZONA
AMBAZONUM (DCI, FR X)

NH

NH 2

NH 2 = amidina

NH
N

NH

NH 2

NH
1,4-benzochinon-amidino-hidrazon-tiosemicarbazona

Se prepara prin tratarea 1,4-benzochinonei cu aminoguanidina:

O
+

H2N

NH

C NH2
NH

- H2O

N
N

S
+ H2N NH C

NH C

NH2

NH C

NH2

NH

NH2

NH

C NH2
NH

Pulbere microcristalin, brun, cu reflexe metalice, armii, fr

miros, fr gust, insolubil n ap.
Are

aciune

bacteriostatica

asupra

streptococului

beta-

hemolitic, pneumococului. Se utilizeaza in tratamentul faringitelor,

stomatitelor, angine, gingivite, amigdalectomie, extractii dentare
(profilaxie i tratament).

PF: FARINGOSEPT: cp. pt. supt

AMBASEPT: cp. pt. supt

COLORANI
(utilizai ca antiseptice / dezinfectante)

Prezinta actiune bacteriostatic, bactericid, antimicotic; au

utilizare limitat (intruct pteaz tegumentele i lenjeria).
Clasificare:
-Colorani trifenilmetanici bazici;
-Colorani acridinici;
-Colorani fenotiazinici.

DERIVAI DE TRIFENILMETAN
Derivai de fucsonimin:

CLORURA DE METILROZANILIN
METHYLROSANILINII CHLORIDUM (DCI)

H3C

H3C

CH3

H3C

CH3

H3C

CH3

H3C

H3C

+N

CH3
CH3

Cl

Cristal violet (Forma I)

+N

H
N

CH3
CH3

Forma II

Cl

+N

CH3
CH3

Cl

Forma III

Sinonime: Pioctanina; Pioctaninum caeruleum; Violet de genian;

Violet de metil.
Din punct de vedere chimic se consider c este un amestec
de: Clorur de hexametil-pararozanilin (cristal violet), (majoritar;
forma I); clorur de pentametil-pararozanilin (forma II); clorur de
tetrametil-pararozanilin (III). Formele II i III se gsesc n cantitate
mic: maximum 4%.
Este o pulbere verde-nchis, strlucitoare cu reflexe metalice,
almii, fr miros, gust amar, solubil n ap, dnd solutii colorate n
violet intens.
Are aciune bactericida (bacterii Gram + i Gram -), fungicida,
antihelmintica: activ pe Enterobius vermicularis (oxiuri) (adm.
intern dj.)
Se utilizeaza ca antiseptic extern: piele, mucoase, plgi infectate
superficiale, dermatite, micoze cutanate, piodermite, stomatite (sol.
0,5-1).

PF: BUREI DE COLAGEN CU VIOLET DE GENIAN folii spongioase

ce conin i lidocain i colagen: antiseptic local, anestezic local;
protector; epitelizant, cicatrizant: plgi, ulcere de gamb.

COLORANI DERIVAI DE ACRIDIN

LACTAT DE ETACRIDIN
ETHACRIDINI LACTAS (DCI, FRX)

H2N

7
6

NH2
9

10 N

2 OC2H5

CH3

CH OH . H2O
COO-

lactat de 2-etoxi-6,9-diamino-acridina monohidrat

Sinonim: Rivanol.
Se prepara prin clorurarea 4-nitrotoluenului, oxidarea 2-clor-4nitro-toluenului obtinut, tratarea acidului corespunzator cu 4fenetidina, ciclizare, clorurare, transformarea clorului in grupare
amino, reducerea gruparii nitro si transformare in lactat:

CH3

CH3

+ Cl2

- HCl

O2N

O2N
OC2H5

COOH

3[O] (KMnO4)
- H2O
Cl
O2N

Cl
OH

OC2H5

H2N
- HCl
-H2O

O2N

OC2H5
O2N

N
N

Cl

NH2
OC2H5

+ POCl3
O2N

OC2H5

+ NH3

O2N

N
CH3

NH2
+ 6[H]; Fe/HCl
- 2H2O
H2N

OC2H5

+ CH OH
COOH

Lactat de etacridina

Sunt cristale galbene, strlucitoare, fr miros, cu gust amar,

solubile n ap la cald; soluia apoas are fluorescen verzuie.
Se identifica prin diazotarea gruprii NH2 cnd se formeaz
sarea de diazoniu de culoare roie-viinie.
Este activ pe germeni Gram + (stafilococ, streptococ).
Se

utilizeaza

in

dermatologie

(piodermite,

eczeme

infectate,

gingivite, plgi), in chirurgie, ginecologie, sub forma de soluii

0,025% - 1, unguente: 1%.
Este bine tolerat; administrarea timp ndelungat pe plagi
poate ntrzia cicatrizarea.

COLORANI DERIVAI AI FENOTIAZINEI

CLORURA DE METILTIONINIU
METHYLTHIONINII CHLORIDUM (DCI, FR X)

H3C
H 3C

+ Cl - 6

7
8
9

S5
10N

H 3C

CH3

CH 3

H 3C

Cl

C H3

CH3

forma p-chinoidic

forma ochinoidic

(sare de imoniu)

(sare de
sulfoniu)

Sinonime:

Albastru

de

metilen;

Clorura

de

tetrametiltioniniu;

Methylenum caeruleum.
Este o pulbere microcristalin, albastr-verde-nchis, cu luciu
metalic, de bronz, fr miros, gust amar, solubil n ap; soluiile
apoase sunt colorate n albastru.
Reacii de identificare: prin reducere cu Zn/HCl se formeaza
leucoderivatul corespunztor incolor. Prin expunere la aer sau la
tratare cu FeCl3 sau cu amoniac reapare coloratia albastra:

H3C
H3C N

S
N
H

CH3
N CH3

Este un bactericid puternic, cu spectru larg (sol. 1 distruge

stafilococii)

si

antimicotic.

Se

utilizeaza

extern:

sol

0,2%

(hidroglicerinate): antiseptic orofaringian in stomatite, angine,

faringite (badijonaj n gt simplu sau asociat cu tetraborat de sodiu
si nistatin); sol 0,2% (apoase) in dermatomicoze superficiale,
intertrigo, splturi vaginale, uretrale; sol 0,002% (apoase) in
infecii oculare; soluii alcoolice 1-3% in arsuri
Intern (oral ; caete) in afeciuni genito-urinare (cistite);
Injectat i.m. se utilizeaza pentru testarea funciei renale (se
elimin prin urin; un rinichi normal elimin substana dup 30;
urina se coloreaz n albastru);
n

methemoglobinemie

sulfamide, cianuri:

produs

intoxicaii

cu

leucoderivatul transform methemoglobina

inactiv in hemoglobin activ (sol. inj. 1 mg/Kg corp).

COMPUI CU STRUCTURI DIVERSE

HEXETIDINA
HEXETIDINE (DCI)

C2H5
CH2 CH (CH2)3 CH3
N
H2N
H3C

nitrii,

6
5

2
3N

CH2 CH (CH2)3 CH3

C2H5

1,3-bis-(2-etilhexil)-5-metil-5-amino-hexahidropirimidina

Este un lichid, insolubil n ap. Este antibacterian, antifungic;

se utilizeaza sub forma de soluii 0,1-0,5%; spray 0,2%;
gelaunguent - 0,5%; cp. vaginale 10 mg
PF: HEXORAL: spray, soluie (antisepsia oro-faringian).

CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE

Sunt substane farmaceutice de sintez active n infecii

provocate

de

germeni

patogeni:

bacterii;

fungi;

protozoare;

metazoare (helmini); virusuri. Sunt active in:

-infecii sistemice generalizate (transmise prin snge sau limf);
-infecii localizate la diverse organe sau esuturi.
Au toxicitate selectiv pentru agenii patogeni (spre deosebire
de antiseptice care sunt nespecifice).
Aprecierea activitii unui chimioterapic se realizeaz innd
cont de indicele chimioterapic:

I.C. = C.M.T. a c.m.e.

C.M.T. = concentraia maxim tolerat
c.m.e. = concentraia minim eficient terapeutic.

-I.C. 1 chimioterapicul nu este nociv pentru organism;

-I.C. = 1 pruden la administrare
-I.C. 1 substana nu poate fi folosit ca i chimioterapic;

CHIMIOTERAPICE ACTIVE N INFECII URINARE

DERIVAI DE NITROFURAN

NITROFURANTOINA
NITROFURANTOINUM (DCI)

4'
5'

O2N

3'

C
O 2' H

N N

NH

2 3

1'

1-s5-nitro-furfuriliden-2t-amino-imidazolidinil-2,4-diona

Se prepara prin tratarea 5-nitro-furfuralului cu 1-aminoimidazolidin-2,4-diona (1-amino-hidantoina):

O
O2N

CHO +

H2N N

NH
O

- H2O

O2N

C
H

N N

NH
O

1-amino-imidazolidin-2,4-diona

se

obtine

prin

condensarea

semicarbazidei (aminoureei) cu monocloracetatul de etil:

O
CH2 C OC2H5

NH2 NH C NH2 + Cl

- HCl
- C2H5OH

H2N N

NH
O

Sunt cristale galbene, fr miros, gust amar, practic insolubile

n ap. Este bacteriostatic sau bactericid cu spectru larg: bacterii
Gram + (stafilococ, streptococ); bacterii Gram (E. coli, Shigella,
Salmonella); protozoare: Trichomonas vaginalis.

Este inactiv pe

fungi, virusuri.
Se indic n infecii urinare acute, cronice, recidive cu E. coli,
tricomoniaz.
Se adminsitreaz oral; durata tratamentului 1-2 sptmni.
Se contraindic in ultimul trimestru de sarcin, la copii sub 1
an, in alergii, insuficien renal. Nu se asociaz cu Acid nalidixic i
chinolone antagonism;
Efecte adverse: reacii digestive: anorexie, grea, vom,
colici, diaree; reacii alergice: erupii cutanate, prurit; reacii
hepatice: icter; Reacii SNC: cefalee, ameeli, parestezii; anemie
hemolitic.
PF: NITROFURANTOINA: cp. 100 mg
FURADANTIN: gelule.

NIFURATEL
NIFURATELUM (DCI)

4'
5'

O2 N

3'

C
O 2' H
1'

N
O

2 1

CH2 S CH3

3-s5-nitro-2furfurilident-amino)-5-metil-mercaptometilenoxazolidin-2-ona

Este activ asupra Cocilor Gram + (stafilococi, streptococci);

bacili Gram (E. coli, Salmonella, Shigella, Klepsiella); Protozoare:
Trichomonas vaginalis, Entamoeba histolitica; Fungi.
Se indica in infecii urinare: oral (7-14 zile, 1200 mg/zi n 3
prize); in infecii ginecologice (cauzate de flor mixt: bacterii,
levura Candida albicans, protozoare - Trichomonas vaginalis): oral
(10 zile, 800 mg/zi) si local.
PF: MACMIROR: dj. 200 mg
MACMIROR COMPLEX (+ nistatin): - ovule (1 ovul seara) - crem
vaginal (1-2 aplicaii pe zi);
OMNES: cp. orale, cp. vaginale.

CHINOLONE I FLUOROCHINOLONE

Sunt chimioterapice antibacteriene de sintez, cu nucleu 4oxo-1,4-dihidrochinoleinic:

R6
6
7

R7

R5

COOH

3
1 2

R6 = H: CHINOLONE;

R6 = F: FLUOROCHINOLONE

R8

R1

X = N, CH

Clasificare:
-Dup structura chimic:

Derivai de naftiridin;

Derivai de cinolin;

Derivai de piridino-pirimidin;

Derivai de chinolin;

Compui cu structuri diverse

-Dup momentul apariiei :

Generaia I : acid nalidixic ;

Generaia II : acid oxolinic, acid pipemidic, cinoxacina,

rosoxacina;

Generaia

III:

ciprofloxacina,

ofloxacina,

pefloxacina,

enoxacina, norfloxacina, lomefloxacina, fleroxacina;

-O alt clasificare:

Chinolone vechi: acid nalidixic, acid oxolinic, acid pipemidic,

cinoxacina;

Chinolone noi, fluorochinolone:

Monofluorchinolone: ciprofloxacina, norfloxacina, enoxacina,

ofloxacina, pefloxacina;

Difluorchinolone: difloxacina, lomefloxacina, sparfloxacina

Trifluorchinolone: fleroxacina.

Ca mecanism de aciune: prezinta aciune bactericid prin

inhibarea ADN-topoizomerazelor (giraze) cu rol n supraspiralizarea
ADN bacterian
Chinolonele vechi (acid nalidixic) au un spectru antibacterian
ngust (bacili Gram -); fluorochinolonele prezinta un spectru
antibacterian larg (bacterii Gram +, bacterii Gram -, Chlamidii,
Mycoplasme, unele micobacterii cu cretere rapid).

CHINOLONE DIN GENERAIA I

DERIVAI DE NAFTIRIDIN

N 8 N1
1,8-NAFTIRIDINA

N8

N1
H
1,4-DIHIDRO1,8-NAFTIRIDINA

ACID NALIDIXIC
ACID NALIDIXICUM (DCI, FR X)

O
COOH
H3C

N
C2H5

Acid 1-etil-7-metil-4-oxo-1,4-dihidro-1,8-naftiridin-3-carboxilic

Este prototipul chinolonelor; a fost introdus n terapeutic n

1962.

Se prepara prin reactia 2-metil-piridinei (-picolina) cu amidura de

sodiu, tratarea 2-metil-6-amino-piridinei formate cu etoximetilenmalonat de dietil, urmata de hidroliza si etilare la N1:

H3C

+ NaNH2 R. Cicibabin
t C

C2H5O C
+
H3C

NH2

O
COOC2H5
- 2C2H5OH
H3C

N
H

H2O
- C2H5OH

C2H5O
O

C COOC2H5
CH

COOH
H3C

N
H

O
COOH

+ C2H5I
H3C

N
C2H5

Sunt microcristale alb-glbui, puin solubile n ap;

Este activ pe bacterii Gram numai la nivelul cilor urinare (E.

coli, Salmonella, Shigella); inactiv pe Pseudomonas aeruginosa i
Bacterii Gram +.
Se

utilizeaza

pentru

tratamentul

cistitelor,

uretritelor,

nefritelor, pielonefritelor; se administreaz oral, 7 zile (1 g la 6 ore).

Nu are o toleran satisfctoare. Da o serie de reactii
adverse:

aparat digestiv: grea, vom, diaree, dureri abdominale;

SNC: cefalee, ameeli, tulburri vizuale, diplopie, diminuarea

acuitii vizuale, convulsii la bolnavi predispui (epilepsie,
Parkinson, ateroscleroz cerebral);

aparat respirator: depresie respiratorie (vrstnici);

reacii alergice: erupii cutanate, fotosensibilizare, eozinofilie;

anemie hemolitic;
Se contraindica in: sarcin (primul trimestru); perioada de
alptare; epilepsie; insuficien hepatic i renal avansat; la copii
(pn la pubertate) (experimente pe animale au demonstrat leziuni
ale cartilajelor de cretere la animale imature);
Precauii: a se evita expunerea la soare
PF: NALIXID (Zentiva) cps. 500 mg

CHINOLONE DIN GENERAIA II

Derivai de cinolin:

N
N

CINOLINA

CINOXACINA
CINOXACINUM (DCI)

COOH

H2C
O

C2H5

Acid 1-etil-6,7-metilendioxi-4-oxo-1,4-dihidro-cinolin-3-carboxilic

Derivat de cinolin utilizat in infecii urinare, 7-14 zile, 1 g/zi.

PF: CINOBAC: cps. 500 mg;
CINOBACTIN: cps. 250 mg.
Derivai de piridino-pirimidin

ACID PIPEMIDIC
PIROMIDIC
ACIDUM PIPEMIDICUM (DCI)
(DCI)

ACID
ACIDUM PIROMIDICUM

Au spectru de aciune limitat (bacterii Gram neg.). Se

utilizeaza in infecii urinare.
PF: PIPRAM: cps. gelatinoase 500 mg (Acid pipemidic);
RIRODAL: cp. 500 mg (Acid pirolidic).

Derivati de chinolina
ACID OXOLINIC
ACID OXOLINICUM (DCI)

O
O

COOH

H2C
O

N
C2H5

Acid 1-etil-6,7-metilendioxi-4-oxo-1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Este o chinolon propriu-zis din generaia II (chinolone

vechi). Prezinta CMI mai mic dect la acid nalidixic.
Se utilizeaza in infecii urinare, se administreaz oral, 10 zile;
ca efecte adverse: perturbri gastro-intestinale.
PF: GRANURINE: cp.
OROTRATE: cp.
ROSOXACINA
ROSOXACINUM (DCI)

O
COOH
N
N

C 2 H5

Acid 1-etil-4-oxo-1,4-dihidro-7-(4-piridinil)-chinolin-3-carboxilic

Este activa asupra: Neisseria gonorrhoeae, Escherichia coli,

Shigella, Salmonella; se indica in gonococii uretrale i urovaginale,
precum si in infecii intestinale.
PF: ERACINE: cps. 150 mg

CHINOLONE DIN GENERAIA III

(FLUOROCHINOLONE)
Sunt antibiomimetice (prezinta spectru larg similar antibioticelor, dar se obin
exclusiv prin sintez (nu din mucegaiuri sau fungi).
Au spectru antibacterian extins: coci Gram (+) (stafilococ, sterptococ); coci
Gram () (Neisseria gonorrhoae i meningitidis); Bacili Gram () aerobi: E. coli,
Salmonella, Shigella, Haemophylus influenzae,

Pseudomonas aeruginosa si

anaerobi: Clostridium sp., Bacteroides sp. Alte microorganisme sensibile: Chlamidis

trachomatis; Mycoplasma pneumoniae; Ricketsii; Mycobacterium tuberculosis.
Prezinta un puternic efect bactericid: de 50-100 de ori mai mare dect
reprezentanii generaiei I i II;
Au:

absorbie digestiv rapid, neinfluenat de alimente (excepie norfloxacina);

administrare orala parenteral cu efect echivalent;

distribuie tisular favorabil;

sinergism de aciune la asociere cu beta-lactamice i aminoglicozide;

risc redus de suprainfectare cu Candida albicans (comparativ cu antibiotice cu

spectru larg), proprieti antimicotice;

Se indica in infecii urinare necomplicate sau complicate (inclusiv cu Pseudomonas

aeruginosa), prostatit bacterian, uretrit gonococic (blenoragie) (97%-100%),
cervicit, infecii gastro-intestinale: gastro-enterit, dizenterie bacilar, febr tifoid (I
alegere), diareea cltorilor, holer (infecii cu Vibrio cholerae), infecii pulmonare:
bronit acut, pneumonii nosocomiale (efect similar amoxicilinei, augmentinului);
osteomielit cronic; artrite septice; infecii ale pielii cu germeni Gram (-), arsuri,
ulcere diabetice; meningite cu germeni Gram (); tuberculoz pulmonar (ofloxacina,
ciprofloxacina), n caz de tulpini rezistente i n SIDA; profilactic n intervenii
chirurgicale (prostat, ci biliare, transplant de ficat).
Ca mecanism de aciune: inhibarea girazei (topoizomeraza II), enzim ce modific
configuraia topologic a moleculelor de AND bacterian si impiedicarea constituirii
materialului genetic indispensabil multiplicrii; la om acizii nucleici nu au o form
inelar, nu depind de giraz, motiv pentru care chinolonele nu-i afecteaz;
Efecte adverse: fluorochinolonele sunt bine suportate; efectele adverse sunt
rare i usoare:

aparat digestiv: grea, vom, diaree;

SNC: convulsii, delir, halucinaii;

reacii alergice: erupii cutanate, pruriginoase;

fotosensibilizare;

snge: leucopenie, eozinofilie;

Interactioneaza cu unele substante medicamentoase:

-Antiacide: Ca2+, Mg2+, Al3+, preparate cu Fer, protectoare ale mucoasei digestive cu
Al (sucralfat) sau cu bismut; acestea reduc absorbia fluorochinolonelor (se formeaz
compleci ntre gruparea 4-oxo i 3 carboxil);
-Metil-xantine (teofilina, teobromina, cafeina): se elimin mai lent n prezena
fluorochinolonelor, conducnd la creterea conc. plasmatice de metil-xantine i reacii
adverse;
-Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene de sintez au efect redus n prezena
fluorochinolonelor;

Fluorochinolonele se contraindica in: alergie la chinolone; sarcin, alptare;

copii sub 15 ani; epilepsie.
Se administreaza cu pruden la vrstnici (risc hemolitic ridicat).

CIPROFLOXACINA
CIPROFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

COOH
3

N1

HN

Acid 1-ciclopropil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic
Sinteza: prin condensarea clorurii de 2,4-dicloro-5-fluorobenzoil cu malonat de dietil
in prezenta etoxidului de magneziu in eter etilic:

O
F

Cl

Cl

+ H5C2OOC CH2

Cl

Cl

etoxid de Mg

COOC2H5

Cl

clorura de2,4-dicloro5-fluorobenzoil

H3C

Mg(OC 2H5)2

malonat de dietil

COOC2H5

2,4-dicloro-5-fluorobenzoilmalonat de dietil

OC2H5

SO3H

acid p-toluensulfonic

COOC2H5
CH

Cl

Cl

H5C2O CH OC 2H5
CH2

ortoformiat de trietil

COOC2H5

(CH3CO)2O

2,4-dicloro-5-fluorobenzoilacetat de etil

COOC2H5

Cl

Cl

OC2H5

COOC2H5

Cl

Cl

NH

NH2

NaH

2-(2,4-dicloro-5-fluorobenzoil)-3-etoxiacrilat de etil
2-(2,4-dicloro-5-fluorobenzoil)-3-ciclopropilaminoacrilat de etil

O
F

O
COOC2H5

+ HN

NH

F 6

C4

COOH
3

Cl

DMSO

N1

HN
7-cloro-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihido4-oxochinolin-3-carboxilic

Se utilizeaza si sub forma de saruri: clorhidrat si lactat. Forma acida se

prezinta ca o pulbere cristalina alba sau slab galbuie, usor higroscopica, practic
insolubila in apa, foarte putin solubila in alcool.
Prezinta actiune bactericida, fiind activa asupra majoritatii speciilor de bacili
si coci G-neg. (Escherichia coli, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Proteus,
Providencia, Salmonella, Serratia, Shigella, Yersinia, inclusiv Pseudomonas
aeruginosa, respectiv, Neisseria spp.). Dintre bacteriile G-poz., ciprofloxacina este

mai activa asupra stafilococilor si mai putin activa asupra streptococilor. Este activa si
asupra micobacteriilor. Majoritatea bacteriilor anaerobe sunt rezistente.
Ciprofloxacina se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal; prezenta
alimentelor poate intarzia absorbtia. Biodisponibilitatea este de aprox. 70-80%, fiind
distribuit in majoritatea fluidelor si tesuturilor organismelor; concentratii mari se
inregistreaza in bila. Traverseaza placenta si trece in laptele matern. Timpul de
injumatatire este de 3-5 ore, eliminarea se face preponderent pe cale urinara, sub
forma de metaboliti activi.
Se utilizeaza in:

infecii urinare necomplicate /complicate (7-14 zile);

uretrit gonococic (doz unic);

infecii digestive (diareea cltorilor, gastroenterit cu Salmonella; dizenterie

bacilar acut 5 zile);

febr tifoid;

osteomielit (2 luni);

infecii cutanate complicate (10 zile);

infecii nosocomiale grave (pneumonie) (perfuzie i.v., lent 30-60 min);

tuberculoza

Se administreaza oral in doze de 250 mg/500 mg/750 mg la 12 ore sau i.v. 200 mg
de 2-3 ori/zi.
Se mai utilizeaza si pentru tratamentul abcesului cornean, a ulcerului cornean,
conjunctivitei, blefaritei, sub forma de

solutie sau unguent oftalmic 0,3%; de

asemenea in tratamentul otitelor, sub forma de picaturi pentru ureche (continand 0,20,3% ciprofloxacina).
Ciprofloxacina este in general, bine tolerata; efectele adverse uzuale apar la
nivel gastro-intestinal (greata, voma, diaree, dureri epigastrice, mai rar colite sau
pancreatite), SNC (cefalee, ameteli, confuzie, insomnie, mai rar tremor, tulburari
vizuale, halucinatii, depresie, convulsii) sau al pielii (prurit, fotosensibilitate).
Ocazional pot aparea si alte efecte adverse: cristalurie, nefrita interstitiala, hepatita,
tulburari hematologice, tahicardie, hipotensiune.
Se evita administrarea ciprofloxacinei la pacienti epileptici, cu tulburari renale
sau miastenia gravis; de asemenea sub varsta de 18 ani, la gravide, mame care
alapteaza. Se evita expunerea la soare.

Nu se recomanda administrarea ciprofloxacinei concomitent cu anticoagulante

orale (ex. warfarina) sau hipoglicemiante orale glibenclamida, intrucat potenteaza
efectele anticoagulant, respectiv hipoglicemiant. De asemenea, eliminarea renala a
metotrexatului este inhibata de catre ciprofloxacina, cu cresterea toxicitatii acestuia.
PF: ALVEBAR cp. filmate 250 si 500 mg
CIFRAN cp. filmate 250 si 500 mg
CIPRINOL - cp. filmate 250, 500 si 750 mg
CIPROCIN - cp. filmate 250 si 500 mg
CIPROLEN - cp. filmate 250 si 500 mg
CUMINOL - cp. filmate 250 si 500 mg
CIPRO QUIN cp. filmate 500 mg
UFEXIL sol. perfuzabila 2 mg/ml
CIPLOX solutie si unguent oftalmic 0,3%; solutie auriculara 0,3%

NORFLOXACINA
NORFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

COOH
3

N
HN

N1

C 2H5

Acid 1-etil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Sinteza - reactia dintre 3-cloro-4-fluoro-anilina si malonatul de dietil-etoximetilen,

sub iradiere cu microunde:

H5C 2O

COOC 2H5

- C 2H5OH

COOC 2H5

NH2

Cl

3-cloro-4-fluoroanilina

C
N
H

Cl

malonat de 3-cloro-4-fluoroetil-anilinometilen

malonat de dietiletoximetilen

O
COOC 2H5

H2O/DMF
- C 2H5OH

K 2CO3/DMF

(N aOH)

Cl

1-etil-7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidrochinolin-3-carboxilat de etil

O
COOH

Cl

C 2H5

7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidrochinolin-3-carboxilat de etil

H2O

COOC 2H5

C 2H5I

N
H

Cl

OC 2H5
COOC 2H5

+ HN

NH

F 6

COOH
3

piridina

C 2H5

HN

N1

C 2H5

acid 1-etil-7-cloro-6-fluoro-4-oxo-1,4dihidro-chinolin-3-carboxilic

Norfloxacina este prima fluorochinolona introdusa in terapeutica in 1983.

Se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba sau slab galbuie, higroscopica
si fotosensibila, putin solubila in apa, etanol si acetona, solubila in acid acetic.
Actiune bactericida si spectru antibacterian larg, similare cu cele ale
ciprofloxacinei, dar cu potenta mai slaba (in vitro).
Absorbtia orala este mai slaba comparativ cu cea a ciprofloxacinei (30-40%);
se distribuie in mare parte in tesuturile tractului genito-urinar.
Se utilizeaza in special pentru tratamentul infectiilor urinare si a gonoreei. Se
administreaza oral, cu o ora inainte sau 2 ore dupa masa, in doze uzuale de 400 mg de
doua ori/zi, timp de 3-10 zile (in infectiile urinare) sau in doza unica de 800 mg in
tratamentul gonoreei necomplicate.
Se utilizeaza si pentru tratamentul infeciilor superficiale ale ochiului i
anexelor cu germeni sensibili (conjunctivit, blefarit) - sol. oft. 0,3% si a infectiilor
auriculare.
PF: NORFLOXACIN cp. filmate 400 mg
NORFLOXACINA - cp. filmate 400 mg

H-NORFLOXACIN - cp. filmate 400 mg

NOLICIN - cp. filmate 400 mg
EPINOR - cp. filmate 400 mg
NOR QUIN - cp. filmate 400 mg
NORFLOX: cp., sol. oft./auriculara 0,3%
PEFLOXACINA
PEFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

COOH
3

N
H3C

N1

C 2H5

Acid 1-etil-7-(4-metil-1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic
Se utilizeaza sub forma de mesilat: pulbere fina alba sau aproape alba, usor
solubila in apa, putin solubila in alcool.
Este o fluorochinolona cu actiune si utilizari similare cu cele ale
ciprofloxacinei. In plus, are si activitate bactericida asupra Mycobacterium leprae,
putand fi utilizata in tratamentul leprei la pacientii cu intoleranta la dapsona sau
clofazimina.
Are un timp de injumatatire mai mare decat al ciprofloxacinei (8-13 ore).
Se utilizeaza pentru tratamentul infeciilor urinare complicate, ginecologice,
hepato-biliare, osteo-articulare, cutanate grave, respiratorii, ORL grave, septicemii,
meningite.
Se administreaza oral in doze de 800 mg/zi in doua prize, dimineata si seara, in
timpul meselor. Poate fi administrata si i.v. (in perfuzie).
PF: PEFLOXACIN LAROPHARM cp. filmate 400 mg
PEFLACINE: cp. film. 400mg, sol. inj.80mg/ml
ABAKTAL: cp. film. 400mg, sol. inj. 80mg/ml

OFLOXACINA
OFLOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

N
N

N
O

H3C

CH3

acid ()-9-Fluoro-2,3-dihidro-3-metil-10-(4-metil-1-piperazinil)-7oxo-7H-pirido-1,4-benzoxazin-6-carboxilic
Pulbere cristalina galbena, putin solubila in apa, etanol si metanol, solubila in
acid acetic.
Spectrul de activitate antimicrobiana este relativ asemanator cu cel al
ciprofloxacinei; ofloxacina este mai activa dect ciprofloxacina pe Chlamydia
trachomatis. Este activa asupra Mycobacterium leprae, putand fi utilizata (ca si
pefloxacina) in tratamentul leprei la pacientii cu intoleranta la dapsona sau
clofazimina (in asociere cu rifabutin actiune sinergica). Este activa si asupra
Mycobacterium tuberculosis.
Ofloxacina este absorbita rapid din tractul gastrointestinal, biodisponibilitatea
pe cale orala fiind de aproape 100%.
Are utilizari similare ciprofloxacinei; se utilizeaza si in infectii cu Chlamydia,
uretrite nongonococice, lepra si tuberculoza.
Se administreaza oral sau i.v. (sub forma de clorhidrat), in doze uzuale de 200400 mg la 12 ore sau doza unica, cu 30 minute-1 ora inaintea mesei.
Se utilizeaza si local, pentru tratamentul conjunctivitelor, ulcerelor corneene,
precum si a otitelor, sub forma de picaturi pentru ochi sau picaturi auriculare cu
concentratia de 0,3%.
PF: OFLOXACINA LAROPHARM cp. filmate 200 mg
OFLOXIN - cp. filmate 200 mg
ZANOCIN - cp. filmate 200 mg
FLOXAL sol. si ung. oftalmic 0,3%

UNIFLOX sol. oft./auriculara 0,3%

LEVOFLOXACINA
LEVOFLOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

N
N

N
O

H3C

CH3

acid S-(-)-9-Fluoro-2,3-dihidro-3-metil-10-(4-metil-1-piperazinil)-7oxo-7H-pirido-1,4-benzoxazin-6-carboxilic
Sinonim: S-()-Ofloxacina
Este enantiomerul S (-) al ofloxacinei, fiind de doua ori mai activ decat
racemicul.
Prezinta proprietati farmaco-toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei.
Se absoarbe rapid si aproape complet pe cale orala, realizand concentratii
ridicate in majoritatea fluidelor si tesuturilor organismului (incluzand mucoasa
bronsica si plamani), mai putin SNC. Se elimina prin urina, majoritar nemetabolizat.
Se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor necomplicate ale tractului urinar,
prostatita bacteriana cronica, infectii respiratorii, sinuzite, infectii ale pielii si
tesuturilor moi, antrax (doza unica zilnica de 500 mg timp de 60 de zile); se
administreaza oral 250-500 mg/zi, priza unica sau i.v. 500 mg in perfuzie lenta, de 1-2
ori/zi.
Se utilizeaza si topic, pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene (solutie
0,5%) si a ulcerelor corneene (solutie 1,5%).
PF: TAVANIC cp. filmate 250 si 500 mg; sol. perfuzabila 5 mg/ml
EVOLOX - sol. perfuzabila 5 mg/ml
LEVOTOR cp. filmate 250 si 500 mg
FLERADAY - cp. filmate 250 si 500 mg

MOXIFLOXACINA
MOXIFLOXACINUM (DCI)

O
F

C4

N
HN

COOH
3

N1

OCH3

acid 1-Cyclopropyl-6-fluoro-1,4-dihidro-8-metoxi-7-[(4aS,7aS)-octahidro6H-pirolo[3,4-b]piridin-6-il]-4-oxo-3-chinolincarboxilic
Se utilizeaza sub forma de clorhidrat, care se prezinta ca o pulbere cristalina
galbena, usor higroscopica, greu solubila in apa, usor solubila in alcool.
Prezinta proprietati farmaco-toxicologice asemanatoare ciprofloxacinei.
Se administreaza oral sau i.v. (in perfuzie) pentru tratamentul sinuzitelor
bacteriene acute, bronsitei acute, pneumoniei comunitare, infectiilor pelvine,
infectiilor cutanate complicate; de asemenea, pentru tratamentul topic al conjunctivitei
bacteriene purulente (sol. 0,5%).
Intrucat moxifloxacina poate prelungi, la unii pacienti, intervalul QT, se evita
administrarea concomitenta cu antiaritmice.
PF: AVELOX cp. filmate 400 mg; sol. perfuzabila 400 mg/250 ml
VIGAMOX sol. oftalmica.

FLEROXACINA
FLEROXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

COOH
3

N
H3C

N1

CH2

CH2F

acid 6,8-difluoro-1-(2-fluoroetil)1,4-dihidro-7-(4-metil-1-piperazinil)-4-oxo-3-chinolincarboxilic
Fleroxacina

prezinta

proprietati

farmaco-toxicologice

asemanatoare

ciprofloxacinei, avand insa o biodisponibilitate si un timp de injumatatire mai mari.

Se administreaza oral sau i.v. (in perfuzie), in doza unica zilnica de 200-300
mg.
Nu se utilizeaza la mamele care alapteaza, datorita riscului de aparitie a
artropatiilor la copii.
PF: MEGALOCIN cp. 100 mg
GATIFLOXACINA
GATIFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

COOH
3

H3C

N
HN

N1

OCH3

acid ()-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihidro-8metoxi-7-(3-metil-1-piperazinil)-4-oxo-3-chinolincarboxilic

Prezinta spectru de activitate antimicrobiana si proprietati farmacotoxicologice asemanatoare ciprofloxacinei, fiind insa mai potenta asupra bacteriilor
G-poz (pneumococi).
Buna absorbtie gastro-intestinala, cu biodisponibilitate de 96%.
Se administreaza oral sau i.v (in perfuzie), pentru tratamentul infectiilor
respiratorii, urinare si ale pielii. Doza uzuala este de 400 mg/zi in priza unica.
Se utilizeaza si sub forma de picaturi pentru ochi 0,3% pentru tratamentul
conjunctivitelor bacteriene.
PF: ZYMAR picaturi pentru ochi 0,3%
TEQUIN cp. 400 mg; sol. perfuzabila.
LOMEFLOXACINA
LOMEFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

COOH
3

H3C

N
HN

N1

C 2H5

acid (RS)-1-etil-6,8-difluoro-1,4-dihidro-7-(3-metilpiperazin-1-il)4-oxochinolin-3-carboxilic
Se utilizeaza sub forma de clorhidrat.
Prezinta spectru de activitate antimicrobiana si proprietati farmacotoxicologice asemanatoare ciprofloxacinei, majoritatea streptococilor fiind insa
rezistenti la lomefloxacina.
Se administreaza oral pentru tratamentul bronsitelor cu Haemophilus
influenzae sau Moraxella catarrhalis si a infectiilor tractului urinar, precum si
profilactic in chirurgie.
Doza uzuala este de 400 mg/zi in priza unica (timp de 10-14 zile).
Se utilizeaza si local, pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene si a
otitelor, sub forma de picaturi pentru ochi sau picaturi auriculare cu concentratia de
0,3%.

Cel mai des intalnite reactii adverse sunt reactiile fototoxice; de acea, pacientii
tebuie sa evite expunerea la lumina solara in timpul si dupa tratamentul cu
lomefloxacina si sa opreasca imediat tratamentul la aparitia acestor reactii. Riscul
aparitiei fototoxicitatii poate fi evitat prin administrarea lomefloxacinei seara.
PF: OKACIN picaturi pentru ochi
MAXAQUIN cp. filmate 400 mg
PRULIFLOXACINA
PRULIFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

N
O
O
O

CH2

COOH
3
2

N1

HC
CH3

CH3

acid (RS)-6-fluoro-1-metil-7-[4-(5-metil-2-oxo-1,3-dioxolen-4-il)metil-1piperazinil]-4-oxo-4H-[1,3]tiazeto[3,2-a]chinolin-3-carboxilic
Este un prodrug, in organism fiind metabolizat la ulifloxacina, metabolitul
activ.
Se administreaza oral in doze uzuale de 600 mg/zi, pentru tratamentul
infectiilor urinare, a bronsitelor si a gastroenteritelor.
PF: UNIDROX cp. filmate 600 mg

SPARFLOXACINA
SPARFLOXACINUM (DCI)

NH2 O
5

F 6

C4

COOH
3

H3C

N1

HN
CH3

acid 5-amino-1-ciclopropil-7-(cis-3,5-dimetilpiperazin-1-il)-6,8-difluoro1,4-dihidro-4-oxochinolin-3-carboxilic
Sparfloxacina este mai activa (in vitro) decat ciprofloxacina, asupra
micobacteriilor si a cocilor G-poz.
Biodisponibilitatea la administrare orala este de aprox. 90%. Prezinta utilizari
similare ciprofloxacinei; se administreaza oral in doze uzuale zilnice de 100-300 mg.
PF: SPARFLO cp. 200 mg
BALOFLOXACINA
BALOFLOXACINUM (DCI)

O
F 6

C4

COOH
3

H3C NH

N1

OCH3
acid ()-1-ciclopropil-6-fluoro-1,4-dihidro-8-metoxi-7-[3-(metilamino)
piperidino]-4-oxo-3-chinolin-carboxilic
Se utilizeaza cu precadere pentru tratamentul infectiilor urinare.
PF: Q-ROXIN cp. 200 mg

GARENOXACINA
GARENOXACINUM (DCI)

O
5

C4

COOH
3

7
8

N1

O
F 2HC
N
H

CH3

acid 1-ciclopropil-8-(difluorometoxi)-7-[(1R)-1-metil2,3-dihidro-1H-isoindol-5-il]-4-oxo-1,4-dihidrochinolin-3-carboxilic
Se utilizeaza sub forma de mesilat. Prezinta proprietati si utilizari similare
ciprofloxacinei; se administreaza oral in doze zilnice de 400 mg.
PF: GENINAX cp. 200 mg
NADIFLOXACINA
NADIFLOXACINUM (DCI)

O
F
N
HO

COOH
N
CH3

acid ()-9-fluoro-6,7-dihidro-8-(4-hidroxipiperidino)5-metil-1-oxo-1H,5H-benzo[ij]chinolizin-2-carboxilic
Se administreaza local, sub forma de crema 1%, pentru tratamentul acneei.
PF: NADIXA crema 1%

PAZUFLOXACINA
PAZUFLOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

H2N

N
O

CH3

acid ()-(3S)-10-(1-aminociclopropil)-9-fluoro-2,3-dihidro-3-metil7-oxo-7H-pirido[1,2,3-de]-1,4-benzoxazin-6-carboxilic
Prezinta proprietati si utilizari similare ciprofloxacinei. Se administreaza sub
forma de mesilat, in perfuzie i.v., in doze de 500 mg de doua ori/zi.
PF: PAZUCROSS
RUFLOXACINA
RUFLOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

N
N

H3C

N
S

acid 9-fluoro-2,3-dihidro10-[4-methylpiperazin-1-yl]-7-oxo-7H-pyrido[1,2,3-de]1,4-benzothiazine-6-carboxylic
Prezinta proprietati si utilizari similare ciprofloxacinei. Se administreaza oral,
sub forma de clorhidrat, initial, in doza de 400 mg in prima zi, apoi 200 mg zilnic.
PF: RUFLOX cp. 200 mg

ENOXACINA
ENOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

HN

C 2H5

acid 1-etil-6-fluoro-1,4-dihidro-4-oxo-7(1-piperazinil)-1,8-naftiridin-3-carboxilic
Enoxacina prezinta un spectru antimicrobian similar cu cel al ciprofloxacinei,
desi este mai putin potenta (in vitro). Realizeaza concentratii ridicate in plaman,
rinichi, prostata si bila. Se elimina preponderent pe cale urinara.
Se utilizeaza mai ales pentru tratamentul infectiilor urinare (oral, in doze de
200-400 mg de doua ori/zi) si al gonoreei (doza unica de 400 mg).
Dintre toate fluorochinolonele, enoxacina prezinta cea mai puternica
interactiune cu teofilina si cafeina.
PF: ENOXOR cp. filmate 200 mg
GEMIFLOXACINA
GEMIFLOXACINUM (DCI)

O
F

COOH

CH2

NH2

H3CO N

acid 7-[(4Z)-3-(aminometil)-4-metoxiimino-pirolidin-1-il]-1-ciclopropil6-fluoro-4-oxo-1,8-naftiridin-3-carboxilic

Gemifloxacina prezinta un spectru antimicrobian similar cu cel al

ciprofloxacinei, fiind insa mai potenta asupra cocilor G-poz. (pneumococ). Realizeaza
concentratii ridicate in plaman si mucoasa bronsica.
Se administreaza oral, sub forma de mesilat, in exacerbarea bronsitei cronice
produse de S. pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, sau
Moraxella catarrhalis, precum si pentru tratamentul pneumoniei comunitare de
severitate moderata produse de S. pneumoniae (incluzand tulpini rezistente),
Haemophilus

influenzae,

Moraxella

catarrhalis,

Mycoplasma

pneumoniae,

Chlamydia pneumoniae, sau Klebsiella pneumoniae.

Doza uzuala este de 320 mg/zi timp de 5 zile (in bronsita) sau 7 zile (in
pneumonie).
PF: FACTIVE cp. filmate 320 mg
TOSUFLOXACINA
TOSUFLOXACINUM (DCI)
O
F
N

COOH
N

N
F

NH2
F
acid ()-7-(3-amino-1-pirolidinil)-1-(2,4-difluorofenil)6-fluoro-1,4-dihidro-4-oxo-1,8-naftiridin-3-carboxilic
Se utilizeaza sub forma de tosilat. Prezinta proprietati si utilizari similare cu
cele ale ciprofloxacinei. Se administreaza oral, in doze zilnice de 300-450 mg, in 2-3
prize, dar este incriminat a fi responsabil de efecte adverse severe: trombocitopenie si
nefrite severe, hepatotoxicitate. Se utilizeaza si local, pentru tratamentul infectiilor
oculare (conjunctivite, blefarite, ulcere corneene), sub forma de picaturi oftalmice
0,3%.
PF: OZEX sol.oftalmica 0,3%; cp. filmate 150 mg.

FLUROCHINOLONE DE UZ VETERINAR
DANOFLOXACINA

O
F

COOH

H3C N

DIFLOXACINA

O
F

COOH

N
H3C

ENROFLOXACINA

O
F

COOH

N
H5C 2

IBAFLOXACINA

O
F

COOH

H3C

N
CH3

MARBOFLOXACINA

O
F

COOH

N
H3C

ORBIFLOXACINA

N
O

F
H3C

COOH

HN

N
F

CH3

CH3

SARAFLOXACINA

O
F
N

COOH
N

HN

RELAII STRUCTUR CHIMIC-ACTIVITATE

O
R6

6
7

R7

X8

N1

R8

R1

COOH
3
2

X = CH: CHINOLONE
X = N: NAFTIRIDINE

Elementele structurale necesare pentru exercitarea proprietatilor chimioterapice sunt:

Ciclu A de tip piridinic cu:

-nesaturare ntre C2-C3;

-grupare oxo la C4;
-grupare COOH la C3
-atomul N1-substituit

Ciclu B aromatic:

-Substituit la C6, C7 sau C8

Substituia n poziia 1 cu radicali alchil cu volum mic : etil, fluoroetil (ex.

fleroxacina), ciclopril sau radicali fenil substituii cu fluor (n poziia 4, sau
2,4) (ex. difloxacina, tosufloxacina) crete activitatea pe Chlamydia
trachomatis, Legionella pneumophyla

Substituia la C6 cu halogeni : actoiunea descreste in ordinea F Cl Br

Prezenta radicalului fluor in molecula (ex. ciprofloxacina, norfloxacina, ofloxacina

etc.) determina:
-creterea activitii antimicrobiene ;
-creterea biodisponibilitii ;
-creterea timpului de njumtire.

Substituia la C7 cu resturi heterociclice piperazinil, pirolidinil, pirolil,

tiazolidinil, tiomorfolinil conduce la creterea activitii antimicrobiene

Substituia la C6-C7 cu gruparea metilendioxi (ex. acid oxolinic, cinoxacina)

determina un efect antibacterian superior acidului nalidixic dar inferior 6-fluorochinolonelor;

Substituia la C8 cu radicalul F conduce la creterea aciunii antimicrobiene

(ndeosebi pe germen Gram +) i a biodisponibilitii;

Substituia la C8 sau N1 cu radicali heterociclici (oxazina, tiazina etc) conduce

la intensificarea aciunii antimicrobiene.

CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE
ACTIVE N INFECII INTESTINALE
Sunt chimioterapice active in infectii bacteriene si infecii amoebiene cauzate
de Entamoeba histolitica, cu localizare intestinal.
DERIVAI DE NITROFURAN CU ABSORBIE REDUS
FURAZOLIDONA
FURAZOLIDONUM (DCI, FR X)

O 2N

C
H

N3
2 1

4
5

O
O
3-[5-nitro-2-furfuriliden-amino]-oxazolidin-2-ona
Se prepara prin condensarea 2-formil-5-nitrofuranului cu 3-amino-oxazolidin-2-ona;
ultima se obtine prin condensarea carbonatului de dietil cu 2-hidrazino-1-etanol:

O2N

O
H

H2N N3
O

4
2 1 5

- H2O

O2N

C
H

N3

N
O

4
2 1 5

NH2 NH CH2
HO

CH2

H2N N

OC2H5
O C

OC2H5

- H2O

Se prezinta sub forma de cristale galbene, cu gust amar, insolubile n ap;

Este activ pe: germeni Gram (+), germeni Gram () (E. coli, Salmonella,
Shigella); protozoare: Trichomonas, Giardia intestinalis, Entamoeba histolitica.
Prezinta o absorbie redus la administrarea oral.
Se utilizeaza in: enterite; enterocolite; toxiinfecii alimentare; tricomoniaz;
giardioz.
Contraindicaii: insuficien renal grav; intoleran la nitrofurani; la copii
mai mici de 1 an (oral) risc de anemie hemolitic.
PF: FURAZOLIDON: cp. 100 mg (Adulti);
FURAZOLIDONA: cp. 100 mg (Adulti); 25 mg (Copii);
NIFUROXAZID
NIFUROXAZIDUM (DCI)

O2N

C
H

N NH C

OH

5-nitro-2-furfuriliden-hidrazida acidului p-hidroxi-benzoic

Este un nitrofuran cu absorbie intestinal redus; chimioterapic intestinal
eficace n infecii cu: E. coli; Proteus, Salmonella sp., Shigella sp.; protozoare:
Entamoeba histolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis.
Se utilizeaza in: diaree estival bacterian, toxiinfecii alimentare produse de
Proteus, Salmonella sp., Shigella sp., enterite; in dermatologie (plgi infectate)
(unguente, pulberi)
Se contraindica la copii < 1 lun;
Administrare: oral: 800 mgazi (A); 220-600 mgazi (C ntre 1-30 luni); 7 zile
PF: ERCEFURYL: cps. 200 mg.

DERIVAI DE 8-HIDROXI CHINOLIN

(utilizai n infecii intestinale)
Sinonim: Halochine (derivai de 8-hidroxichinolin halogenai)

R5

R7

6 5
7
8

4
1

3
2

R2

Oxichinol (Oxina):
R2 = R5 = R7 = H

OH
Sunt chimioterapice cu spectru larg de aciune:
-coci Gram (+) (stafilococ, streptococ); foarte activi pe enterococi (Enterococcus
faecalis);
-bacili Gram () (E. Coli, Salmonella, Shigella) infecii intestinale;
-protozoare: Entamoeba histolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis
-fungi (levura Candida albicans)
Se indica in infecii intestinale (enterite, enterocolite); diaree acut bacterian;
amoebiaz, lambliaz; infecii micotice.
Prezinta o serie de avantaje:
-nu influeneaz dezvoltarea florei intestinale normale;
-nu produc rezistena germenilor patogeni;
-la aplicare local efectul nu este diminuat de materii biologice (ser, puroi, substane
organice),
dar si dezavantaje
-la terapie prelungit, iraional, unii derivai dau efecte adverse:
-grea, ameeli, cefalee;
-mieloopticoneuropatie (nevrite ale membrelor superioare, tulburri de vedere
atrofie optic

CLORCHINALDOL
CHLORQUINALDOLUM (DCI, FR X)

Cl
6 5
7
8

Cl

4
1

3
2

CH3

OH

5,7-dicloro-8-hidroxi-chinaldina
(5,7-dicloro-8-hidroxi-2-metil-chinolina)
Se prepara prin sulfonarea chinaldinei:

CH3

HOSO3H
- H2O

NaOH
- H2O

CH3

CH3

HCl
- NaCl

ONa
Cl

Cl

CH3

SO3Na

SO3H
2 NaOH
- Na2SO3
- H2O

2 Cl2 (HCOOH)
- 2HCl
CH3

OH

CH3

OH

Este o pulbere amorf, galben-brun deschis, cu miros slab caracteristic;

insolubil n ap, solubil n acizi diluai i hidroxizi alcalini.
Se utilizeaza in: enterit, enterocolit; lambliaz, amoebiaz; afeciuni
dermatologice: foliculit, furunculoz, impetigo, intertrigo, leziuni decubit, eczeme,
micoze; in chirugie, ginecologie;
PF: CLORCHINALDOL: dj. 100 mg
SAPROSAN: dj. 100 mg
SAPROMED: pulbere 3%

COLPOSEPTINE cp. vaginale (+ promestrien)

ALI REPREZENTANI TERAPEUTICI

R5

R7

65
7
8

4
1

3
2

R2

OH

Denumire

R2

R5

R7

BROXICHINOLINA

-H

-Br

-Br

BROMBENZOXALDINA
(prodrug, n organism se
-CH3
scindeaz la
Broxichinaldina)

-Br

-Br

Denumire chimic
5,7-dibromo-8-hidroxichinolina
ester al acidului benzoic
(C8 OCOC6H5);
5,7-dibromo-8-benzoil-oxichinaldina

TILICHINOL

-H

-CH3

5-metil-8-hidroxi-chinolina

TILBROCHINOL

-H

-CH3

-Br

5-metil-7-bromo-8-hidroxichinolina

Aciune / Utilizri
Chimioterapic intestinal:
colite;
enterocolite;
infecii amoebiene

Produse
farmaceutice
INTESTOPAN
(Broxichinolina +
Brombenzoxaldina

Aciune antibacterian,
INTETRIX
antiamoebian:
diaree acut bacterian; (Tilichinol +
Tilbrochinol)
amoebiaz intestinal

SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
METODE

GENERALE

DE

OBINERE

SULFONAMIDELOR

ANTIMICROBIENE

I.

Materie prim ANILINA

I.a. protejarea gruprii NH2 (din poziia 4)

I.b. clorosulfonarea (cu HOSO2Cl);
I.c. aminarea cu RNH2 (NH3)
I.d. hidroliza intermediarului din I.c.

Ia: protejarea gruprii NH2 din anilin (pentru a nu fi atacat

de acidul clorosulfonic):

NH2

NH C CH3

O
+

CH3

H3C C

- CH3COOH

NH C H
O

HCOOH

- H 2O
NH C OC2H5
O

+ Cl

C OC2H5
O

- HCl

I.b. Clorosulfonarea intermediarului de la I.a:

NH C CH3

NH C CH3

O
+

HOSO2Cl

- H2O
SO2 Cl
NH C H

NH C H

O
+

HOSO2Cl

- H2 O
SO2 Cl
NH C OC2H5

NH C OC2H5

O
+

HOSO2Cl

- H2O
SO2 Cl

Ic. Condensarea sulfoclorurii cu amine (amoniac):

NH

CH3

NH

O
R NH2
(H)

- HCl

SO2 Cl
C

SO2 NH
H

NH

O
R NH2
(H)

SO2 NH
OC2H5

NH

R (H)
OC2H5

O
+

R NH2
(H)

SO2 Cl

- HCl

SO2 Cl
C

R (H)

O
+

NH

CH3

O
+

NH

- HCl
SO2 NH

R (H)

I.d. Hidroliza intermediarului obinut n etapa I.c. cu obinerea

sulfonamidei respective:

NH

CH3

NH2

O
+ H2O
- CH3COOH
SO2 NH R (H)

SO2 NH R (H)

NH

NH2

O
+ H2O
- HCOOH
SO2 NH R (H)

SO2 NH R (H)

NH

NH2

OC2H5

O
+ H2O
- CO2, - C2H5OH
SO2 NH R (H)

SO2 NH R (H)

II. Materie prim: p-nitro-clor-benzen:

NO2

NO2

NO2
+

oxidare/Cl2

Na2S [H ]
- NaCl

- HCl

(CH3COOH)
SO2Cl

SH

Cl

NH2

NO2
reducere

SO2

NHR

R NH2

SO2

NHR

Proprieti.

Sulfonamidele se prezinta sub forma de cristale albe sau

glbui, puin solubile n ap, solubile n solveni organici (aceton);
cele cu grupare NH2 aromatic primar, liber au caracter amfoter:
NH3+ Cl-

NH2

clorhidratul aminei,
stabil in mediu acid,
in solutii apoase hidrolizeaza

+ HCl
SO2 NH R

SO2 NH R

NH2

NH2
+ NaOH

SO2 NH R

SO2 N R
Na

Reaciile de identificare a sulfonamidelor se pot realiza prin reactii

datorate:
-Nucleului aromatic;
-Gruparea aminic aromatic (NH2 din poziia 4);
-Gruparea sulfamoil (SO2-NH-)

Nucleul aromatic:

-prin tratare cu ap de brom rezulta compui bromurai de

substituie pe nucleu;
-cu amestec HNO3/ H2SO4 rezulta compui de nitrare colorai (reacie
de substituie pe nucleul aromatic);

Gruparea aminic aromatic din poziia 4 poate fi pusa in

evidenta prin reacia de diazotare i cuplare cu fenoli sau
amine aromatice colorani azoici:

NH 2

NH 3+ Cl-

N]+ Cl-

+ NaNO 2 , 2 HCl
- NaCl
- 2H 2O

+ HCl

SO 2 NH

SO 2 NH

SO 2 NH

ONa

(HO -)

CH3
CH3

+
NaO

SO 2 NH

SO 2 NH

CH 3
CH 3

sau prin reacia de condensare cu p-dimetilamino-benzaldehida,

rezultnd baze Schiff (compui colorai):
O
C H

NH2
+
SO2 NH R

CH

- H2O
N

CH3
CH3

R NH SO2

CH3
CH3

Reacii

cu

reactivi

generali

ai

alcaloizilor:

acid

picric,

silicowolframic, fosfowolframic derivai cristalizai

Gruparea sulfamoil (SO2-NH-):

Prezenta S din gruparea sulfamoil se poate evidentia dup

mineralizarea sulfamidei cu HNO3, H2O2 30% sau amestec fondant

(KNO3, Na2CO3, K2CO3) sub forma de ion sulfat, care se pune in
evidenta prin tratare cu clorura de bariu, formnd sulfat de bariu,
pp. alb.
Aciditatea gruprii sulfamoil (SO2-NH-) permite dizolvarea n
alcalii si formarea de precipitate colorate la tratare cu sruri de Cu,
Co.

CLASIFICARE

Dupa criteriul farmacocinetic (absorbie, distribuie, difuziune

n esuturi, concentraii sanguine, eliminare):

-Sulfamide sistemice:
-cu durat scurt de aciune: absorbie digestiv bun; T1/2:
< 8 ore;
-cu durat medie de aciune: absorbie digestiv bun; T1/2
8-24 ore;
-retard:

absorbie

digestiv

bun,

legare

de

proteinele

plasmatice n proporie de 95%, eliminare lent: T1/2 24 ore 120

ore (5 zile);

-Sulfamide intestinale: prezinta absorbie redus din tubul digestiv,

cu

aciune

antimicrobian

la

nivel

digestiv

(nu

realizeaz

concentraii sanguine eficace pentru o aciune sistemic); se elimin

predominant prin fecale.

-Sulfamide locale (uz topic)

Dupa criteriul chimic (structur chimic):

-Sulfamide N4-substituite (valoare istoric) (ex. prontozil rou);

-Sulfamide N1-substituite;
-Sulfamide N1 i N4-disubstituite (sulfamide intestinale);
-Sulfamide cu structuri diverse.
Sulfonamidele prezinta un spectru antimicrobian larg: coci
Gram

(streptococ,

stafilococ);

coci

Gram

(gonococ,

meningococ); bacili Gram + anaerobi: Clostridium tetani; bacili

Gram

(E.

Hemophilus
conjunctivit,

coli,

Klepsiella,

influenzae);
etc.),

Salmonella,

chlamidii

(in

actinomicete;

Shigella,

Brucella,

trachom,

uretrit,

protozoare:

plasmodii,

Toxoplasma gonidi.
Utilizarea neraional a sulfamidelor a dus la creterea
rezistenei bacteriene la sulfamide; in prezent o mare parte din
tulpinile bacililor Gram (Pseudomonas, Serratia); coci Gram +; coci
Gram (gonococ) au devenit rezisteni; au ramas sensibile
Nocardia, Chlamidii, Toxoplasme, Plasmodii
Astzi utilizarea

sulfamidelor antimicrobiene este relativ

restrns din cauza reaciilor adverse toxice i alergice relativ

frecvente, precum si a introducerii unor noi chimioterapice cu
activitate antimicrobian superioar.
Astzi n terapeutic se utilizeaz:

sulfamide absorbabile (medicaie de alternativ) in infecii

urinare; nocardioz (ca medicaie de elecie) cu localizare
pulmonar, cerebral, cutanat; in infecii cu Chlamydia
trachomatis; in infecii biliare; in infecii respiratorii cu
germeni sensibili la sulfamide

Sulfamide

nonabsorbabile:

Sulfasalazina

in

rectocolita

hemoragic cronic;

Sulfamide locale in infecii oculare superficiale cu germeni

sensibili i infecii dermatologice.

Mecanismul de aciune se bazeaza pe antagonismul competitiv

ntre Sulfamida i acidul para-amino-benzoic (PAB) pe baza analogiei
structurale:

NH2

NH2

SO2 NH R
Sulfamida

COOH
PAB

Acidul p-amino-benzoic este un metabolit esenial, substan

indispensabil creterii microorganismelor: particip la procesele
enzimatice si la formarea acidului folic, ce intervine apoi n formarea
acizilor nucleici:

OH
N

CH2 NH

CO NH CH COOH
CH2

H2N

CH2

Componenta pteridinica

COOH
Acid glutamic

PAB
Acid folic (pteroil glutamic)

Ajuns

organism

sulfamida

antimicrobian,

pe

baza

analogiei structurale cu PAB se substituie acestuia, rezultnd un

analog nefuncional si interfernd cu procesul de sintez a acidului
folic (pteroil-glutamic), implicit a acidului folinic ce influeneaz
sinteza acizilor nucleici.
De asemenea, blocheaz dihidropteroat sintetaza, enzim ce
catalizeaz

ncorporarea

PAB,

alturi

de

pteridin

acid

dihidropteroic, precursor al acidului folic; blocheaz dihidrofolat

sintetaza, enzim ce catalizeaz ncorporarea acidului glutamic, deci
este inhibat formarea acidului dihidrofolic (forma redus a acidului
folic):

PAB + Pteridina
Dihidropteroat sintetaza
Acid dihidropteroic + Acid glutamic
Dihidrofolat sintetaza
Acid dihidrofolic Dihidrofolat reductaza

Acid tetrahidrofolic
(forma redusa a acidului folic)

Oprindu-se biosinteza acidului folic au loc perturbri n

metabolismul

celulei

bacteriene

antimicrobian a sulfamidelor:
-la concentraii mici: bacteriostatic;
-la concentraii mari: bactericid;

ceea

ce

explic

aciunea

Sulfamidele sunt incompatibile cu: sruri de aur, bismut; PAB,

benzocaina, procaina, PAS, acid folic, acid nicotinic, metionina, alti
compui cu sulf (Na2SO4, MgSO4, tiosulfai); pirazolone, chinin ce
poteneaz efectul methemoglobinizant; metenamina.
Dozele

mari,

durata

lung

de

administrare

favorizeaz

efectele adverse (aproximativ 5%):

-SNC: astenie, ameeli, cefalee, nevrite;
-Aparat digestiv: grea, vom;
-Aparat excretor: sulfamidele cu durat scurt de aciune, puin
solubile n ap cristalurie (depunerea ca atare sau a metabolitului
acetilat pe tubii renali) determinnd hematurie, colici i obstrucie
renal.
Se evit prin: ingerarea unor cantiti mari de ap (volum de urin
1,2 la24 ore); alcalinizarea urinii (crete solubilitatea n mediu
alcalin);
-Snge: cianoz prin methemoblobinemie i tulburri de coagulare
prin

hipovitaminoza

K,

anemie

hemolitic,

agranulocitoz,

trombocitopenie, anemie aplastic prin mielosupresie. Precauii:

tratamentul prelungit necesita control hematologic.
-Reacii alergice: febr, erupii cutanate, rar: edem angioneurotic,
fotosensibilizare.
Contraindicaii absolute:
-alergia la sulfamide n antecedente;
-insuficien renal/hepatic sever;
-nou-nscut n prima sptmn.

REPREZENTANI AI SULFAMIDELOR ANTIMICROBIENE

SULFANILAMIDA
SULFANILAMIDUM (DCI)

NH2

SO2

NH2

4-aminobenzen-sulfonamida

Sinonime: Prontozil alb, Sulfamida alba.

Se obtine din anilina, conform metodei generale:

NH2
+ (CH3CO)2O

NH C CH3

NH C CH3

+ HOSO2Cl

+ 2 NH3 25%
- NH4Cl

acetanilida

anilina

SO2 Cl
4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O

+ HOH
- CH3COOH

SO2

NH2

SO2

NH2

sulfanilamida

Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amar, putin

solubila in apa, solubila in alcool, acetona, acizi dil., alcalii, amoniac.
Este primul reprezentant al clasei; are durata scurta de
actiune, se utilizeaza in preparate topice (pulberi, crme vaginale).
PF: AVC crema vaginala;
AZOL - pulbere

DERIVAI N1-SUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFACETAMIDA
SULFACETAMIDUM (DCI)

NH2

SO2 N

CH3 Na

O
p-aminobenzen-sulfonacetamida; derivatul N1-acetilat al
sulfanilamidei

Preparare:

NH2

NH2 HSO4
H2SO4

NH2 HSO4

(CH3CO)2O
-CH3COOH

SO2 NH2

NaOH (pH 4)
-NaHSO4
-H2O

SO2 NH2

NH2

SO2 NH

CH3

NH2
NaOH (pH 7)

SO2 NH

CH3

SO2 N C

CH3 Na

Este o sulfamida cu utilizare local, in preparate oftalmice,

absorbindu-se favorabil la nivelul conjunctivei inflamate.

PF:

SULPHANIZOLON

(sulfacetamida,

prednisolon):

suspensie

oftalmic, utilizata in conjunctivite, blefarite (de origine alergic).

SULFACARBAMIDA
SULFACARBAMIDUM (DCI)

NH2

SO2

NH C NH2
O

4-amino-benzensulfoniluree

Sinonim: Sulfauree, Urosulfan.

Se

obtine

din

p-acetilaminobenzen-sulfoclorura

(CAS)

si

cianamida de calciu, cand rezulta N-acetil-sulfanilcianamida, care

hidrolizeaza, formand sulfacarbamida:

NH C CH3

NH C CH3

O
+

CaCN2

SO2 Cl

SO2

NH2
HOH

NH CN

SO2

NH C NH2
O

Pulbere cristalina, usor solubila in apa. Se absoarbe rapid si se

elimina renal. Se administreaza oral, in infectii urinare, in asociere
cu alti agenti antibacterieni.

SULFABENZAMIDA
SULFABENZAMIDUM (DCI)

NH2

SO2

NH C
O

N-(4-Aminofenil)sulfonil-benzamida

Pulbere alba, fara miros, insolubila in apa si eter etilic, solubila

in alcool, acetona, solutii de alcalii. Este fotosensibila.
Se utilizeaza de obicei in asociere cu sulfacetamida si
sulfatiazol in crme vaginale, pentru tratamentul vaginitelor, sau
profilactic dupa interventii chirurgicale cervicale sau vaginale.
PF: SULTRIN crema vaginala

SULFAGUANIDINA
SULFAGUANIDINUM (DCI)

NH2

SO2

NH C

NH
NH2

2-(4-Aminofenil)sulfonilguanidina

Sinonime: Sulfamidina, Sulgin.

Se prepara prin reactia CAS (obtinut din anilina) cu cianamida:

NH2

NH C CH3

NH C CH3

+ (CH3CO)2O

+ HOSO2Cl

+ H2N CN
HOH (HO )
- HCl

anilina

SO2 Cl

acetanilida

4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O

SO2

+ NH3

NH CN

SO2

NH C

NH
NH2

Pulbere cristalina alba sau aproape alba, foarte putin solubila

in apa si alcool, solubila in acizi minerali diluati.
Se absoarbe foarte putin din tractul gastro-intestinal; de aceea
se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor gastrointestinale (in
combinatii). Se mai utilizeaza si local (infectii ale pielii) sau
tratamente orofaringiene.
PF: ENTEROPATHYL cp. 500 mg;
LITOXOL cp. (sulfaguanidina, salicilat de aluminiu)
tratamentul diareei bacteriene acute sau cronice.

SULFADICRAMIDA
SULFADICRAMIDUM (DCI)

NH2

SO2

NH C CH C CH3
O

CH3

N1-(3,3-dimetilacriloil) sulfanilamida

Se utilizeaza local in tratamentul infectiilor oculare.

PF: IRGAMID unguent oftalmic 15%.

DERIVAI N4-SUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFASUCCINAMIDA
SULFASUCCINAMIDUM (DCI)

NH C CH2

CH2

COOH

SO2

NH2

Acid 3-(4-sulfamoilfenil) carbamoil propanoic

Se utilizeaza topic in infectii ORL.

PF: RHINATP flacon presurizat 10 ml (+ ATP) tratamentul infectiilor

mucoasei nazale, rinofaringiene si sinusurilor.

SULFACRISOIDINA
SULFACRISOIDINUM (DCI)

COOH
N N
H2N

SO2

NH2

NH2

Acid 3,5-diamino-2-((p-sulfamoilfenil)azo) benzoic

Se utilizeaza local in infectii ale mucoasei cavitatii bucale.

PF: COLUBIAZOL spray.

DERIVAI N1, N4-DISUBSTITUII AI SULFANILAMIDEI

SULFALOXAT CALCIC
CALCII SULFALOXATUM

OOC

NH C
O

SO2

Ca

2+

NH C NH OH
O

N-metilol-4-ftalilaminobenzen-1-sulfoniluree
(sare de calciu)
Se absoarbe foarte putin din tractul gastrointestinal (cca. 5%),
motiv pentru care se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor
bacteriene de la acest nivel.

SULFONAMIDE N1-SUBSTITUITE CU NUCLEE HETEROCICLICE

PENTAATOMICE

SULFAMIDE TIAZOLICE

SULFATIAZOL
SULFATHIAZOLUM (DCI)

NH2

N3

4
2 1 5

SO2 NH

2-sulfanilamido-tiazol

metoda

de

preparare

consta

in

condensarea

sulfatiocarbamidei (acetilate la N4) cu cloracetaldehida:

NH C CH3
O
+
SO2

Cl CH2

CHO

NH C NH2
S

NH C CH3

NH C CH3

O
+

HO CH
Cl

CH

NH
SO2

NH C

SO2

SH

NH

NH2
+ HOH
- CH3COOH

N
SO2

NH

Este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar,

fotosensibila, foarte greu solubila in apa, putin solubila in alcool si

acetona; se dizolva in hidroxizi si carbonati alcalini si in acizi

minerali diluati.
A fost introdus in terapeutica in 1940, pentru terapie
antiinfectioasa sistemica (coci G-poz.). Astazi se utilizeaza in
preparate farmaceutice de uz local.
PF:

VAGITROL:

crem

vaginal

(sulfatiazol,

sulfacetamida,

sulfanilamida).

SULFAMETILTIAZOL
SULFAMETHYLTHIAZOLUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

CH3
S

2-sulfanilamido-4-metil-tiazol

Sinonim: Metilsulfatiazol.
Se

utilizeaza

local

in

asociere

tratamentul infectiilor oculare.

PF: PENSULVIT unguent oftalmic.

SULFAMIDE IZOXAZOLICE

cu

tetraciclina

pentru

Se clasifica in:
-Sulfamide cu durat scurt de aciune (Sulfafurazol);
-Sulfamide

cu

durat

medie

de

aciune

(semiretard)

(Sulfametoxazol)

SULFAFURAZOL
SULFAFURAZOLUM (DCI)

NH2
CH3
SO2 NH

CH3

4
3
5 1 2N

3,4-dimetil-5-sulfanilamido-izoxazol

Se prepara pornind de la sulfanilamida, care se acetileaza

pentru protejarea gruparii 4-aminice, dupa care se condenseaza cu
esterul

metilic

al

acidului

carbonatului de potasiu:

-metilacetilacetic

in

prezenta

NH2

NH C CH3
O

(CH3CO)2O
- CH3COOH

NH C

O CH3 O

CH3

CH3 C CH C OCH3

CH3 CH3
CH C

SO2 NH2

SO2 NH2

SO2 NH C

NH C CH3

NH C CH3

NH2 OH

CH3 CH3

CH3 CH3

CH C

SO2 NH C

SO2 NH C
O

N
OH

NH C CH3

- H2 O

OH OH
NH2

O
CH3 CH3
SO2 NH

H2O
- CH3COOH

CH3
SO2 NH

CH3

4
3
5 1 2N

Este o sulfamid cu durat scurt de aciune.

Se utilizeaza pentru tratamentul infeciilor urinare: pielit,
pielonefrit acut (neobstrucionat), cistit acut cu E. coli;
medicament de elecie n nocardioz (infecii pulmonare, cutanate,
cerebrale).
Se administreaza

oral: doz de atac 6-12 cpazi; doz de

ntreinere 6 cpazi.
PF: NEOXAZOL: cp. 500 mg;
SULFAFURAZOL: cp. 500 mg
SULFIZOXAZOL
GANTRISIN.

SULFAMETOXAZOL
SALFAMETOXAZOLUM (DCI, FR X)

NH2

SO2 NH

4
3
2
N 1 5

CH3

5-metil-3-sulfanilamido-izoxazol

Se prepara din CAS si 3-amino-5-metil-izoxazol, urmata de

hidroliza intermediarului format:

NH C CH3

NH C CH3

H2N
+

CH3

SO2 Cl

NH2

H2O
-CH3COOH
SO2 NH

SO2 NH
N

CH3

CH3

3-Amino-5-metil-izoxazol-ul se obtine pornind de la acetona si

esterul etilic al acidului oxalic:

COOC 2H5

CH3
C O

H5C 2O C

CH3

HC
C

H3C

- HOH

H3C

C2H5OH

H3C

C COOC 2H5

C COOC2H5
O

C COOC2H5
O

HC

H2N OH

O
OH

HC
C

H2 C

- HOH

H3C

HC

+ HOH

C2H5OH

H3C

C COOC 2H5
OH

OH

C COOH
O

acid 5-metil-izoxazol 3carboxilic

HC

+ SO2Cl
H3C

C COCl
O

HC

+ NH3
- HCl

HC
H3C

H3C

C CONH2
O

NaBrO
- CO

C NH2
O

Este o sulfamid cu durat medie de aciune (semiretard):

T1/2 12 ore; se utilizeaza in infecii cu germeni Gram - : infecii
urinare i genitale acute, cronice.
Prezinta un risc crescut de cristalurie; se asigura o diurez
crescut, 1,2 l/ 24 ore.

practica

medical

se

SULFAMETOXAZOL / TRIMETOPRIM.

folosete

asocierea

TRIMETOPRIM
TRIMETOPRIMUM (DCI, FR X)

OCH3

NH2
N3 4 5
H2N

2 1 6

CH2

3'
4'
5'

OCH3
OCH3

3,4,5-trimetoxibenzil-2,4-diamino-pirimidina

Este un chimioterapic bactericid din clasa 2,4-diaminopirimidinei. Prezinta un spectru de aciune similar sulfamidelor;
T1/2: 10-11 ore;
Mecanism de aciune:
-inhibarea

dihidrofolatreductazei,

enzim

ce

catalizeaz

transformarea acidului dihidrofolic n tetrahidrofolic activ.

Dei are o selectivitate mare de aciune pentru bacterii
(afinitatea pentru dihidrofolat-reductaza bacterian este de aprox.
50.000 mai mare dect pentru enzime similare din celulele
organismului uman, pot aparea tulburri sanguine: leucopenie,
anemie, trombocitopenie, depresie, hamatopoez (la doze mari i
prelungite).

COTRIMOXAZOL
COTRIMOXAZOLUM (DCI)

Reprezinta un amestec in raport de 5:1 de Sulfametoxazol (400 mg)

si Trimetoprim (80 mg).
Este

un

chimioterapic

bactericid

componentelor; aceasta permite

prin

efect

sinergic

al

reducerea dozelor terapeutice i

scderea semnificativ a efectelor adverse.

Se utilizeaza in: infecii urinare cu germeni sensibili (cronice i

recidivante): E. coli, Klepsiella, Enterobacter, Proteus mirabilis;
dizenterie bacilar cu Shigella (medicament de prim alegere la
copii); salmoneloze: alternativ a ampicilinei i a cloramfenicolului;
nocardioz; otite cu H. influenzae rezistent la penicilin sau la
bolnavi alergici la penicilin; medicament de prim alegere n
pneumonia cu Pneumocystis carini; infecii gonococice.
Ca efecte adverse: uneori great, vom, diaree; reacii
alergice: erupii cutanate, trombocitopenie.
Contraindicaii:

alergie

la

componente;

boli

hepatice,

hematologice grave; pruden la btrni; nu se administreaz la

gravide i sugari sub 6 sptmni.
Mecanism de aciune:
-inhibarea ncorporrii PAB alturi de pteridin n acid dihidrofolic;
-inhibarea dihidropteroat sintetazei prin sulfametoxazol;

-inhibarea dihidrofolat reductazei ce intervine n transformarea

acidului dihidrofolic n acid folinic (5-formil-tatrahidrofolic) prin
trimetoprim.
PF: TAGREMIN: cp 400/80 mg; 800/160 mg;
BISEPTRIM: cp 700/80 mg;
SEPTRIN: susp. 800/80 mg/5 ml; cp. 400/80 mg; sol. inj. 400/80
mg - 5 ml;
SUMETROLIM: cp 400/80 mg, sirop 125/25 mg/5 ml.
BACTRIM: cp. 400/80 mg, 800/160 mg; sirop 200/40 mg/ 5 ml
BERLOCID: cp. 800/160 mg, susp. 200/40 mg/5 ml.

SULFATROXAZOL
SULFATROXAZOLUM (DCI)

NH2

SO2

NH

CH3
N

CH3

4, 5-dimetil-3-sulfanilamido-izoxazol

Se utilizeaza
veterinara.

in

asociere

cu

trimetoprim,

in

medicina

SULFAMIDE OXAZOLICE

SULFAMOXOL
SULFAMOXOLUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

CH3
O

CH3

4, 5-dimetil-2-sulfanilamido-oxazol

Sinonim: Sulfadimetiloxazol.
Prezinta proprietati similare cu cele ale sulfametoxazolului. Se
utilizeaza in asociere cu trimetoprimul (5:1), sub denumirea de COTRIFAMOL, cu proprietati si utilizari asemanatoare co-trimoxazolului.
PF: SUPRISTOL cp. si suspensie.

SULFAMIDE PIRAZOLICE

SULFAFENAZOL
SULFAPHENAZOLUM (DCI)

NH2

SO2

NH

5-sulfanilamido-1-fenil-pirazol

Este o sulfamida cu durata medie de actiune (semiretard). Se

utilizeaza in infectii urinare acute, prostatite, uretrite, infectii
respiratorii acute, otite, sinuzite, enterocolite, dizenterie bacilara.
PF: SULFAFENAZOL cp. 0,5 g

SULFAMIDE TIADIAZOLICE

SULFAMETIZOL
SULFAMETHIZOLUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

N
S

CH3

2-sulfanilamido-5-metil-1,3,4-tiadiazol

Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fotosensibila, foarte

putin solubila in apa, solubila in acizi minerali diluati si solutii de
hidroxizi alcalini.
Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, cu excretie
urinara rapida, ceea ce determina concentratii sanguine si tisulare
foarte scazute.
Se utilizeaza doar pentru tratamentul infectiilor urinare; se
administreaza oral in doze de 1,5-4 g zilnic in 3-4 prize.
PF: LUCOSIL cp. 500 mg
UROBIOTIC 250 capsule ( + oxitetraciclina si fenazopiridina).

SULFAMETROL
SULFAMETROLUM (DCI)

NH2

N
SO2 NH

S
N
OCH3

3-sulfanilamido-4-metoxi-1,2,5-tiadiazol

Se utilizeaza in asociere cu trimetoprim (5:1), pe cale orala,

pentru tratamentul infectiilor ORL si ale tractului respirator:
amigdalita, faringita, otita, sinuzita, laringita, bronsita acuta si
cronica, bronsiectazie (dilatare anormala a bronhiilor), pneumonie;
infectii renale si ale tractului urinar: nefrite acute si cronice, pielita,
cistita, uretrita; infectii ale tractului genital feminin si masculin,
inclusiv gonoree; infectii ale tractului gastro-intestinal: angiocolite si
colecistite,

enterocolite,

febra

tifoida,

paratifoida,

sterilizarea

purtatorilor cronici de Salmonella; infectii ale pielii: piodermite,

furuncule,

abcese,

plagi

suprainfectate.

Se

administreaza

si

parenteral (i.v. in perfuzie).

PF: LIDAPRIM cp. 400 mg sulfametrol, 80 mg trimetoprim; solutie
perfuzabila (250 ml a sulfametrol 0,8 g si trimetoprim 0,16 g).

SULFONAMIDE N1-SUBSTITUITE CU NUCLEE HETEROCICLICE

HEXAATOMICE

SULFAMIDE PIRIMIDINICE

SULFADIAZINA
SULFADIAZINUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

2-sulfanilamido-pirimidina
Sinonim: Sulfapirimidina.
Se prepara pornind de la anilina:

NH2

NH C CH3

NH C CH3

+ (CH3CO)2O

+ HOSO2Cl

+
H2N

- HCl
SO2 Cl

acetanilida

anilina

4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O

+ HOH
- CH3COOH

N
SO2

NH

2-aminopirimidina

N
SO2

se

poate

guanidinei cu aldehida propargilica:

obtine

NH

prin

reactionarea

NH
H2N C NH2

CH

O CH

H2N

Cristale albe sau alb-galbui, fotosensibile; este insolubila in

apa, alcool, eter, cloroform, se dizolva in acizi minerali dil. si
hidroxizi alcalini. Sub forma de sare sodica este usor solubila in apa.
Se identifica cu sulfat de cupru, in mediu alcalin, formnd un
precipitat verde-galben, ce trece in cenusiu-violet.
Prin incalzire peste p.t. apare o coloratie rosie si sublimeaza 2amino-pirimidina.
Este o sulfamida cu durata medie de actiune, care se
absoarbe usor in tractul digestiv si atinge concentratii sangvine si
tisulare ridicate (inclusiv in LCR).
Se utilizeaza in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili:
meningite, nocardioze, toxoplasmoze, profilaxia febrei reumatice la
pacientii alergici la penicilina.
Se administreaza oral in doze uzuale zilnice de 2-4 g. Sarea
sodica se administreaza i.v. injectii sau perfuzii (solutii cu conc.
max. de 5%- solutiile peste 5% pot determina tromboze venoase).
Datorita pericolului crescut de cristalurie la adm. orala, se
consuma cantitati sporite de lichide, care sa asigure o diureza
marcata.
PF: ADIAZINE cp. 500 mg;

Sulfadiazina

se

poate

administra

si

in

asociere

cu

trimetoprim (proportie 5:1), sub denumirea de CO-TRIMAZIN, cu

proprietati si utilizari asemanatoare cu Co-trimoxazolul.
PF: TRIGLOBE cp.

O alta asociere este cea dintre sulfadiazina si tetroxoprim

(proportie 5:2).

TETROXOPRIM
TETROXOPRIMUM (DCI)

NH2
OCH3

N
H2N

O CH2CH2

OCH3

OCH3
5-s3,5-dimetoxi-4-(2-metoxietoxi)benzilt pirimidin-2,4-diamina

Este un inhibitor de dihidrofolat-reductaza obtinut in 1979,

asemanator cu trimetoprimul, dar mai putin activ.

Asocierea

sulfadiazina

tetroxoprim

poarta

numele

de

CO-

TETROXAZIN si se utilizeaza cu precadere pentru tratamentul

infectiilor

urinare

si

respiratorii,

incluznd

pneumonia

Pneumocystis carinii (pneumocistoza).

PF: STERINOR cp. si suspensie.
SULFAMERAZINA
SULFAMERAZINUM (DCI)

NH2
CH3
N
SO2

NH

2-sulfanilamido-4-metil-pirimidina

Sinonim: metil sulfadiazina.

Se prepara din CAS si 2-amino-4-metil-pirimidina:

cu

NH2

NH C CH3

NH C CH3

+ (CH3CO)2O

+ HOSO2Cl

CH3

N
H2N

- HCl
SO2 Cl

acetanilida

anilina

4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O

CH3
N

SO2

NH

CH3

+ HOH
N

- CH3COOH

SO2

2-Amino-4-metil-pirimidina

se

obtine

NH

prin

condensarea

guanidinei cu formil-acetona:

CH3
CH3

NH
H2N C NH2

O C
CH2

H2N

CHO

Sulfamerazina se poate obtine si prin condensarea directa a

sulfaguanidinei cu formil-acetona:

NH2

NH2

CH3

CH3

O C

CH2
SO2

NH C

NH

CHO

SO2

NH2

NH

Pulbere cristalina alba, inodora, cu gust amar, foarte putin

solubila in apa, greu solubila in alcool, acetona, solubila in acizi
minerali diluati si alcalii.
Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, utilizata in
asociere cu alte sulfamide sau trimetoprim.
PF: TRISULFAMINIC cp. si suspensie (contine sulfamerazina,
sulfadiazina,

sulfametazina,

alaturi

de

fenilpropanolamina,

feniramina si pyrilamina);
BERLOCOMBIN - cp. si suspensie (+ trimetoprim).

SULFADIMIDINA
SULFADIMIDINUM (DCI)

NH2
CH3
N
SO2

NH

CH3

2-sulfanilamido-4,6-dimetil-pirimidina

Sinonim: Sulfadimerazina.
Se prepara din CAS si 2-amino-4,6-dimetil-pirimidina:

NH2

NH C CH3

NH C CH3

+ (CH3CO)2O

+ HOSO2Cl

CH3

N
H2 N

CH3

- HCl
SO2 Cl

acetanilida

anilina

4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O
N
SO2

NH

CH3

CH3

+ HOH
- CH3COOH

N
SO2

NH

CH3

CH3

2-Amino-4,6-dimetil-pirimidina se obtine din guanidina si

acetilacetona:

CH3
O C

NH
H2N C NH2

CH3

CH2
O C

- 2 HOH

H2N

CH3

CH3

Se mai poate obtine si direct prin reactia sulfaguanidinei cu

acetilacetona.
Pulbere microcristalina alba sau slab galbui, fotosensibila,
greu solubila in apa si alcool, solubila in acizi dil. si alcalii.

Este o sulfamida cu durata scurta de actiune, similara

sulfadiazinei si sulfamerazinei; se recomanda pentru tratamentul
infectiilor cailor urinare cu germeni sensibili si meningite. Se adm.
oral sau parenteral.

Sulfadimidina se utilizeaza si in asociere cu baquiloprim (in

medicina veterinara):

BAQUILOPRIM
BAQUILOPRIMUM (DCI)

N
H2N

CH2
N

NH2
H3C

N
NH C2H5

5-s(8-etilamino-7-metilchinolin-5-il)metiltpirimidin-2,4-diamina

SULFIZOMIDINA

SULFIZOMIDINUM (DCI)

NH2
CH3
N
SO2

NH

CH3

6-sulfanilamido-2,4-dimetil-pirimidina

Sinonim: Sulfizomerazina.
Este izomer al sulfadimidinei. Se prepara din CAS si 6-amino2,4-dimetil pirimidina, care la rndul ei se obtine prin trimerizarea
acetonitrilului la 150C in prezenta metoxidului de sodiu:
CH3
3 H3C CN

o
150 C
(CH3ONa)

N
H2N

CH3

Este o sulfamida cu durata scurta de actiune. Se adm. oral

pentru tratamentul infectiilor urinare, biliare, respiratorii, precum si
local, in infectii ale pielii sau infectii vaginale.

SULFAMIDE METOXIPIRIMIDINICE
Sunt sulfamide cu actiune de lunga si foarte lunga durata.

SULFAMETOXIDIAZINA
SULFAMETHOXYDIAZINUM (DCI, FR X)

NH2

OCH3

N
SO2

NH

2-sulfanilamido-5-metoxipirimidina
Se prepara prin tratarea CAS cu 2-amino-5-metoxipirimidina:

NH2

NH C CH3

NH C CH3

+ (CH3CO)2O

+ HOSO2Cl

N
H2 N

OCH3
N

- HCl
SO2 Cl

acetanilida

anilina

4-acetilaminobenzensulfoclorura
(CAS)
NH2

NH C CH3
O
N
SO2

Componenta

NH

+ HOH

OCH3

- CH3COOH

SO2

NH

pirimidinica

se

obtine

OCH3

din

guanidina

si

ester

metoxiformilacetic:

HO CH

NH
+

H2N C NH2

C OCH3
COOC2H5

OCH3

N
H2N

Cl

OCH3

N
- HOH
- C 2H5OH

H2N

OH

OCH3

H2 (cat.)
- HCl

H2N

POCl3

Se identifica prin diazotare si cuplare cu 2-naftol si prin

dizolvare in acid sulfuric conc. la cald, cnd apare o fluorescenta
violet intens.
Prezinta un timp de actiune prelungit, fiind una dintre cele mai
active si eficiente sulfamide retard. Se indica in infectii urinare,
intestinale, hepatobiliare, genitale, ORL.
PF: SULFAMETIN cp., suspensie.

SULFADIMETOXINA
SULFADIMETOXINUM (DCI)

NH2
OCH3
N
SO2

NH

OCH3

6-sulfanilamido-2,4-dimetoxipirimidina

Se prepara din anilina si cloroformiat de etil:

O
NH

NH2

O
Cl

OC2 H5

OC2 H5

HCl

O
C

NH
+HOSO Cl
2
-

OCH3

OC2 H5
+

HOH

H2 N

N
OCH3

SO2 Cl
NH

O
C

NH2

OC2 H5
OCH3

+HOH

OCH3

N
SO2

NH

N
OCH3

SO2

NH

OCH3

Pulbere microcristalina alba sau alb-galbuie, sensibila la

lumina, insolubila in apa, greu solubila in alcool si acetona.
Are spectru larg de actiune si efect prelungit. Se recomanda in
infectii biliare si urinare.
Se asociaza cu baquiloprim si ormetoprim.

ORMETOPRIM
ORMETOPRIMUM (DCI)

CH3
N3
2

H2N

CH2

45
1

23
5 4

NH2

OCH3

OCH3
5-(4,5-dimetoxi-2-metilbenzil)-2,4-diaminopirimidina

Chimioterapic diaminopirimidinic inrudit cu trimetoprim-ul.

Combinatia dintre sulfadimetoxina si ormetoprim (raport 5:1) se

utilizeaza in medicina veterinara.
PF: PRIMOR (Pfizer) cp. pentru cini.

SULFAMONOMETOXINA
SULFAMONOMETOXINUM(DCI)

NH2

N
SO2

NH

OCH3

6-sulfanilamido-4-metoxipirimidina

Este o sulfamida cu durata lunga de actiune. Se utilizeaza in

combinatie (5:1) cu trimetoprim, pe cale parenterala, in medicina
veterinara.
PF: DAIMETON T sol. inj. uz vet.

SULFADOXINA
SULFADOXINUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

OCH3
OCH3

4-sulfanilamido-5,6-dimetoxipirimidina

Se prepara din N-carboetoxiamino-benzensulfoclorura si 4amino-5,6-dimetoxi-pirimidina:

O
NH

OC2 H5
N
+

H2 N

OCH3

HCl

OCH3

SO2 Cl
O
NH

NH2

OC2 H5
HOH
N

SO2

NH

OCH3
OCH3

CO2
C2 H5OH
-

N
SO2

NH

OCH3
OCH3

Sulfamida eficace si cu durata lunga de actiune, bine tolerata.

La ora actuala se utilizeaza rar ca atare, ci mai ales in combinatie cu
antimalaricul pirimetamina., pentru tratamentul malariei, dar si in
infectii cu actinomicete si in profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis
carinii. ~n combinatie cu trimetoprim se utilizeaza in medicina
veterinara.
PF: FANSIDAR cp. continnd 500 mg sulfadoxina si 25 mg
pirimetamina.

SULFAMIDE PIRAZINICE

SULFAMETOXIPIRAZINA
SULFAMETOXIPIRAZINUM (DCI)

NH2

H3CO
SO2

NH

N
N

2-sulfanilamido-3-metoxi-pirazina

Sinonime: SULFALEN, Sulfametopirazina.

Sulfamida cu durata lunga de actiune; se elimina foarte lent
prin urina.
Se administreaza oral, in doze de 2 g odata, in fiecare
saptamna, pt. tratamentul infectiilor urinare si respiratorii cu
germeni sensibili. Se asociaza si cu trimetoprim (raport 4:5). Se
administreaza

si

pirimetamina.
PF: LONGUM cp.;

pt.

tratamentul

malariei,

in

asociere

cu

KELFIZINA.

SULFACLOZINA
SULFACLOZINUM (DCI)

NH2

N
SO2

NH

Cl

2-sulfanilamido-6-cloro-pirazina

Sinonim: Sulfacloropirazina.
Sulfamida utilizata in medicina veterinara, pentru tratamentul
coccidiozei aviare (cu specii de Eimeria).
PF: ESB3 pulbere de uz vet.

SULFAQUINOXALINA
SULFAQUINOXALINUM (DCI)

NH2

SO2

NH

N
N

2-sulfanilamido-chinoxalina

Sinonim: Sulfabenzpirazina.
Pulbere cristalina galbena, fara miros, fotosensibila, practic
insolubila in apa si eter etilic, putin solubila in alcool, solubila in
solutii de hidroxizi alcalini.
Se

utilizeaza

in

medicina

veterinara,

ca

atare

sau

combinatie cu trimetoprim, pentru tratamentul coccidiozei aviare.

SULFAMIDE PIRIDAZINICE

SULFAMETOXIPIRIDAZINA
SULFAMETHOXYPYRIDAZINUM (DCI)

NH2

SO2

NH

OCH3
N N

in

3-sulfanilamido-6-metoxi-piridazina

Se prepara prin reactia sulfanilamidei cu 3,6-dicloro-piridazina:

NH2

NH2
Cl

Cl
N N

SO2

HCl
SO2

NH2

NH

Cl
N N

NH2
NaOCH3
-

NaCl
SO2

NH

OCH3
N N

3,6-dicloro-piridazina se obtine din anhidrida maleica si

hidrazina:

O
HC C
HC C

O
O

NH2
NH2

HC C
NH
HC C

NH

O
3,6-dicetotetrahidropiridazina

Cl

OH
HC C
N
HC C

OH
3,6-dihidroxipiridazina

POCl3

HC C
N
HC C

Cl
3,6-dicloropiridazina

Sulfamida cu actiune antimicrobiana prelungita si pronuntata,

cu eliminare lenta. Indicata in infectii respiratorii, sinuzite, otite,
infectii urinare.

Se utilizeaza si in asociere cu trimetoprim.

SULFACLORPIRIDAZINA
SULFACHLORPYRIDAZINUM (DCI)

NH2

SO2

NH

Cl
N N

3-sulfanilamido-6-cloro-piridazina

Este foarte eficienta asupra bacililor G-neg. (E. coli si

Salmonella), dar eficienta ei este limitata datorita absorbtiei si
excretiei rapide. Se utilizeaza pentru tratamentul infectiilor urinare,
dar mai ales in medicina veterinara.

SULFAMIDE PIRIDINICE

SULFAPIRIDINA
SULFAPYRIDINUM (DCI)

NH2

SO2

NH
N

2-sulfanilamido-piridina

Pulbere cristalina alba sau slab galbui, fotosensibila, foarte

putin solubila in apa, mai solubila in acetona.
Este o sulfamida cu durata scurta-medie de actiune T1/2 = 614 h), cu absorbtie lenta si incompleta din tractul gastro-intestinal si
eliminare renala. Riscul de cristalurie este crescut.
Se utilizeaza pentru tratamentul dermatitelor herpetiforme si
altor infectii ale pielii. Se adm. oral.
PF: DAGENAN cp.

SULFAMIDE N1-SUBSTITUITE, N4-ACILATE

In aceasta categorie intra compusi foarte putin solubili in apa,

care se absorb in proportie foarte redusa in circulatia sistemica,
realiznd concentratii ridicate la nivel intestinal, de aceea se
utilizeaza drept chimioterapice intestinale. Tratamentul prelungit
poate produce suprainfectii cu Candida sau hipovitaminoze B si K.

FTALILSULFATIAZOL
PHTALYLSULFATHIAZOLUM (DCI)

HOOC
NH C
O
N
SO2

NH

2-(N4-ftaloil)-sulfanilamido-tiazol

Sinonim: Ftalazol.
Se prepara pornind de la anilina si anhidrida ftalica:
NH2

O
C

C
O

+
C

+ HOSO2Cl

- HOH

C
O

O
anhidrida
ftalica

anilina

O
C

H2N

- HCl

N
N

SO2Cl
C

HOOC
NH C
O

+ HOH

N
SO2

NH

SO2NH

Pulbere

cristalina,

alba,

fara

miros,

cu

gust

amar,

fotosensibila, insolubila in apa, eter etilic, foarte greu solubila in

alcool; se dizolva in hidroxizi si carbonati alcalini.
Este una dintre cele mai active sulfamide intestinale; se indica
pentru tratamentul dizenteriei microbiene, toxiinfectiilor alimentare,
infectii cu colibacili, enterocolite acute; pre- si post-operator in
interventii chirurgicale pe colon. ~n tratamentele indelungate se
asociaza cu vitaminele complexului B si cu vitamina K pentru
evitarea distrugerii florei saprofite.
PF: FTALILSULFATIAZOL cp. 500 mg;

SUCCINILSULFATIAZOL
SUCCYNYLSULFATHIAZOLUM (DCI)

NH C CH2CH2

COOH

O
N
SO2

NH

2-(N4-succinil)-sulfanilamido-tiazol

Prezinta proprietati si utilizari similare ftalilsulfatiazolului.

AZODERIVAI

DE

TIP

SUBSTITUITE, N4-ACILATE

ANALOG

SULFAMIDELOR

N 1-

SULFASALAZINA
SULFASALAZINUM (DCI)

N N

OH
COOH

SO2

NH

Acid 4-hidroxi-4-(2-piridil sulfamoil)-azobenzen-3-carboxilic

Sinonim: Salazosulfapiridina.
Se prepara prin tratarea CAS-ului cu 2-amino-piridina, urmat
de diazotarea sulfapiridinei si cuplarea cu acid salicilic:

NH C CH3
O

NH2

NH C CH3
+

H2 N

+ HOH

- CH3COOH

- HCl
SO2 Cl

SO2

+ NaNO2
+ 2 HCl

NH

N N] Cl

SO2

OH

N N

SO2

NH

OH

COOH

- NaCl
- 2 HOH

NH

COOH

SO2

NH

2-Amino-piridina se obtine prin reactia Cicibabin, din piridina si

amidura de sodiu:

+ HOH

NaNH2
N

NHNa

- NaOH

NH2

Pulbere bruna-portocalie, insolubila in apa, solubila in alcalii.

Administrata pe cale orala, se absoarbe putin, iar la nivel
intestinal

este

sulfapiridina

si

scindata
acid

sub

influenta

5-amino-salicilic

florei

microbiene

(cunoscut

si

utilizat

in
in

terapeutica sub numele de Mesalazina).

Prezinta proprietati bacteriostatice si antiinflamatorii, fiind
utilizata ca atare sau ca adjuvant la corticosteroizi in tratamentul
colitelor

ulcerative

si

prevenirea

recidivelor

in

rectocolita

hemoragica; de asemenea in tratamentul bolii Crohn. O alta

indicatie

majora

este

artrita

reumatoida

progresiva

care

nu

raspunde la analgezice si antiinflamatoare.

Ca

reactii

adverse:

anemie

hemolitica,

trombocitopenie,

anorexie, cefalee, greata, voma, eruptii cutanate, oligospermie

reversibila, colorarea in galben-oranj a urinii si chiar a pielii.
PF: SALAZOPYRIN cp 500 mg
AZULFIDINE;

SULFAMIDE CU STRUCTURI DIVERSE

MAFENID
MAFENIDUM (DCI)

CH2

NH2

SO2

NH2

p-aminometil-benzensulfonamida

Sinonim: Homosulfanilamida.
Preparare:
CH2

CH3
+

Cl2

CH2

Cl
+ H2N COCH3
acetamida

lumina
o
150 C

- HCl
acetilbenzilamina

clorura de
benzil

toluen

CH2

NHCOCH3

+ HOSO2Cl

HOH

- HOH

- CH3COOH
SO2

NHCOCH3

NH2

CH2

NH2

SO2

NH2

Se utilizeaza sub forma de saruri: acetat sau clorhidrat.

Acetatul

se

prezinta

ca

pulbere

cristalina

alba

sau

slab

galbui,fotosensibila, usor solubila in apa.

Este o sulfamida de uz extern, utilizata sub forma de crme
sau solutii pentru tratamentul infectiilor cutanate, a plagilor si
arsurilor. Nu este inactivat de puroi si tesuturile necrozate. La
aplicare indelungata poate produce iritatii si alergii si chiar acidoza
sistemica daca se aplica pe suprafete extinse.

PF: SULFAMYLON crema.

RELATII STRUCTURA CHIMICA-ACTIVITATE ANTIMICROBIANA

IN SERIA SULFONAMIDELOR

pozitia para intre cei doi substituenti de pe nucleul benzenic

este indispensabila, izomerii orto si meta fiind inactivi;

introducerea altor substituenti pe nucleul benzenic determina

scaderea sau anihilarea actiunii;

gruparea aminica aromatica din pozitia 4 joaca un rol

important pentru efectul antimicrobian; ea poate fi inlocuita
doar cu grupari

capabile sa se transforme in organism in

grupare amino (ex. NO2; -NH-OH)

gruparea aminica aromatica poate fi substituita cu diversi

radicali astfel:

-substituirea

cu

radicali

acil

(acetil,

carbamil)

reduce

mult

activitatea;
-substituirea cu radicali ai acizilor dicarboxilici (ftalic, succinic)
determina micsorarea solubilitatii in apa si pierderea activitatii in
vitro;
-substituirea

cu

radicali

alchil

inferiori

determina

reducerea

activitatii, dar cresterea duratei de actiune;

-substituirea cu radicali fenil sau alchil superiori conduce la anularea
efectelor antimicrobiene;

substituirea hidrogenului gruparii sulfonamidice conduce la cei

mai activi compusi

-radicalii heterociclici determina cresterea activitatii;

-radicalii acetil, aril-sulfonil o reduc;

-radicalii fenil si alchil o anuleaza.

Prezenta gruparii metoxi pe radicalii heterociclici determina o

intrziere a eliminarii din organism si o actiune prelungita.

ANTIMICOBACTERIENE

Reprezinta

substante

active

asupra

speciilor

de

Mycobacterium (tuberculosis si leprae). Micobacteriile se deosebesc

de bacteriile patogene prin aceea ca poseda un invelis ceros, greu
permeabil pentru chimioterapice; manifestarea bolii este cronica.

ANTITUBERCULOASE (TUBERCULOSTATICE)

Tuberculoza (ftizia) (abreviata TB sau TBC) este o boala

produsa de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), descoperit in
1882 de catre bacteriologul german Robert Koch. Grecii denumeau
aceast boal phthisis (consumare), subliniind aspectul dramatic
de emaciere general, asociat cazurilor cronice netratate.
Tuberculoza afecteaza cel mai frecvent plamnii, dar poate
afecta

si

SNC,

sistemul

limfatic,

circulator,

genitourinar,

gastrointestinal, oasele, articulatiile si chiar pielea. Boala se

transmite pe cale aerogena (prin tuse, stranut). Simptomele sunt:
tuse cu sputa mai mult de 3 saptamni, febra timp de o saptamna
fara o cauza evidenta, frisoane, dureri n regiunea cutiei toracice,
hemoptizie (sputa cu snge eliminata prin tuse), scadere brusca n
greutate,

pierderea

poftei

de

mncare,

astenie

permanenta,

oboseala, dispnee la efort fizic, transpiratii excesive, mai ales

noaptea.
Clemens von Pirquet a dezvoltat testul cutanat la tuberculina
in 1907; era moderna a terapiei antituberculoase a inceput in 1944,
odata cu descoperirea streptomicinei si apoi a izoniazidei in 1952.

Clasificarea tuberculostaticelor

Dupa origine:

-antibiotice: streptomicina, kanamicina, viomicina, etc.

-compusi semisintetici: rifampicina
-chimioterapice de sinteza (PAS-ul, izoniazida, etionamida, etc.)

Dupa eficienta:

-de prima linie : izoniazida, etambutolul, pirazinamida, rifampicina,

streptomicina;
-de a 2-a linie:
chimioterapice sintetice: etionamida, protionamida, PAS, etc.
aminoglicozide: amikacina, kanamicina;
polipeptide: capreomicina, viomicina, enviomicina;
fluorochinolone: ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina;
- de a 3-a linie: ex. claritromicina, rifabutin

ACID p-AMINOSALICILIC
ACIDUM AMINOSALICYLICUM (DCI)

COOH
OH

NH2

Acid 4-amino-2-hidroxibenzoic

Sinonim: PAS
Se prepara prin sulfonarea p-nitrotoluenului, oxidarea gruparii
metil la carboxil, reducerea gruparii nitro si in final, topire alcalina:

COOH

CH3

CH3

SO3H

H2SO4 conc.

SO3H

KMnO4/H2SO4

3 H2

(Zn + HCl)
NO2

NO2

NO2
acid 2-metil-5-nitrobenzensulfonic
COOH
SO3H

COOH
OH

KOH
300 oC

NH2

NH2

Pulbere microcristalina alba, fara miros, cu gust acru, se

innegreste la aer si lumina; este greu solubila in apa, solubila in
alcool. Sarea de sodiu (FR X) este solubila in apa.
Se identifica cu clorura ferica, cnd se obtine o coloratie rosievioleta.

Se utilizeaza (mai ales sarea de sodiu) in tratamentul

tuberculozei, intotdeauna in asociere cu alt tuberculostatic, pentru a
preveni instalarea rapida a rezistentei bacteriene.
Se administreaza oral, in doze uzuale zilnice de 10-12 g in 2-3
prize.
Ca reactii adverse pot aparea: tulburari gastro-intestinale:
greata,

voma,

diaree;

reactii

de

hipersensibilizare;

tulburari

hematologice: anemie, agranulocitoza, trombocitopenie, leucopenie.

Se contraindica in insuficienta renala.
PF: PASER pachet cu 4 g granule

IZONIAZIDA
ISONIAZIDUM (DCI, FR X)

CO NH NH2

N
Hidrazida acidului 4-piridincarboxilic

Sinonim: HIN
Este hidrazida acidului izonicotinic.
Afost sintetizata in 1912, dar proprietatile antituberculoase au
fost descoperite abia in 1952.
Se obtine prin oxidarea -picolinei:

CH3

COOH
KMnO4/H2SO4

COOCH3
+

CH3OH
H2SO4

CO NH NH2
H2N NH2 . H2O
- CH3OH

Este o substanta cristalina, alba, usor solubila in apa si alcool.

Prezinta proprietati reducatoare. Reactioneaza cu reactivii
Fehling si Tollens.
Se utilizeaza in profilaxia si tratamentul tuberculozei, asociata
de obicei cu streptomicina, rifampicina siasau pirazinamida; este
foarte activa in meningita tuberculoasa. Produce scaderea febrei,
calmeaza tusea si diminueaza expectoratia; determina revenirea
poftei de mancare si cresterea in greutate a bolnavului.
Ca reactii adverse: hepatotoxicitate,

fenomene polinevritice

(reduse prin asociere cu vitamina B6), depresie, cefalee, somnolenta

sau insomnie, crampe musculare; uneori convulsii, senzatie de
uscaciune

gurii,

greata,

varsaturi,

anorexie,

constipatie,

transpiratie, prurit.
Se administreaza oral sau parenteral (i.m. sau i.v.).
PF: ISONIAZIDA ATB cp. 100, 300 mg;
RIFAMPICINA SI IZONIAZIDA capsule 300 mg rifampicina si 150
mg izoniazida.

PASINIAZIDA
PASINIAZIDUM (DCI)

CO NH NH3

COO

OH
.
N
NH2
p-aminosalicilat de izonicotinoilhidrazida

Reprezinta o asociere intre HIN si PAS, avnd efectele celor

doua componente. Se recomanda in toate formele de tuberculoza.

IZONICOTINOILHIDRAZIDE

Sunt produsi de condensare ai HIN-ului cu aldehide, avnd o

toxicitate mai scazuta dect aceasta.

FTIVAZIDA
FTIVAZIDUM (DCI)

CO NH N CH

OH
OCH3

N
Vanilidenhidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea HIN-ului cu vanilina (4-hidroxi-3metoxi-benzaldehida):

CO NH NH2

CO NH N CH
+

OHC

OH

OCH3

OH
OCH3

Prezinta efecte tuberculostatice si antimicotice.

CROTONIAZIDA
CROTONIAZIDUM (DCI)

CO NH N CH CH CH CH3

N
2-butenilidenhidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea HIN-ului cu aldehida crotonica:

CO NH N CH CH CH CH3

CO NH NH2
+

OHC

CH CH CH3
N

Este eficienta in meningita tuberculoasa. Se asociaza cu

streptomicina si alte antituberculoase. Este bine tolerata de copii.

METAZIDA
METAZIDUM (DCI)

CO NH NH CH2

NH NH CO

2,2-metilendihidrazida acidului izonicotinic

Se obtine prin condensarea a 2 moli de HIN cu formaldehida:

CO NH NH CH2

CO NH NH2
+

2
N

NH NH CO

CH2O
N

Prezinta actiune antituberculoasa asemanatoare HIN-ului, dar

este mai putin toxica.

METANIAZIDA
METHANIAZIDUM (DCI)

CO NH NH CH2

SO3H

N
izoniazid metansulfonat

Se utilizeaza mai ales sub forma de saruri de calciu si de

sodium, pentru tratamentul tuberculozei.

DERIVAI TIOAMIDICI AI ACIDULUI IZONICOTINIC

ETIONAMIDA
ETHIONAMIDUM (DCI) (FR X)

S
C
NH2

C2H5

2-etil-izonicotin-tioamida

Se obtine pornind de la 2-etil-piridina, care se oxideaza cu

perhidrol, se nitreaza, gruparea nitro se reduce la grupare aminica,
apoi aceasta se transforma succesiv in grupare Br, CN si in final
tioamidica:

NO2
+ H2O2
N

C2H5

CH3COOH

NH2

+ HNO3
N

C2H5

H2SO4

Fe/H2SO4
N

C 2H5

C2H5

O
S
C

CN

Br
CuCN

CuBr
N

C2H5

NH2

H2S
N

C2H5

N(CH2CH2OH)3

C2H5

Este o pulbere cristalina, galbena, insolubila in apa, cu miros

caracteristic. Prezinta o toxicitate scazuta. Se administreaza oral,
rectal sau parenteral (i.v.) in tratamentul tuberculozei, in asociere cu
alte antituberculoase.
PF: ETIONAMIDA ATB cp. filmate 250 mg.

PROTIONAMIDA
PROTIONAMIDUM (DCI)

S
C
NH2

CH2

CH2

CH3

2-propil-tio-izonicotinamida

Prezinta proprietati si utilizari asemanatoare etionamidei.

PF: PETEHA cp. 250 mg

DERIVAI AI PIRAZINEI

PIRAZINAMIDA

PYRAZINAMIDUM (DCI)

1 2

C NH2

4 3

Amida acidului pirazin-2-carboxilic

Se obtine prin condensarea o-fenilen-diaminei cu glioxalul;

chinoxalina astfel obtinuta se oxideaza cu KMnO 4 in mediu alcalin la
acid pirazin-2,3-dicarboxilic, care la tratare cu anh. acetica formeaza
anhidrida corespunzatoare; la tratare cu methanol se formeaza
esterul corespunzator, care se decarboxileaza prin incalzire si se
trateaza cu amoniac:

HC O
HC O

H2N
+

-2 HOH

H2N

+ KMnO4

N
chinoxalina

NaOH

COOH

COOH

O
(CH3CO)2O

COOCH3

COOH

CH3OH

N
- CO2

COOCH3

O
NH3

N
N

C NH2
O

Este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amar,

putin solubila in apa. Se utilizeaza in tuberculoza rezistenta la alte
tuberculostatice. Se asociaza cu izoniazida, rifampicina si alte
tuberculostatice. Se administreaza oral.

Cea mai importanta reactie adversa este hepatotoxicitatea.

PF: PIRAZINAMIDA cp 500 mg.

MORFAZINAMIDA
MORPHAZINAMIDUM (DCI)

N
N

C NH CH2

N-(morfolinometil)-pirazincarboxamida

Sinonim: Morinamida
Se

obtine

printr-o

reactie

Mannich

din

pirazinamida,

formaldehida si morfolina:

N
N

C NH2
O

N
+ CH2O + HN

- HOH

C NH CH2

Se utilizeaza sub forma de clorhidrat care este solubil in apa.

~n organism este hidrolizat lent in formaldehida, morfolina si
pirazinamida, ceea ce determina intrzierea aparitiei tulburarilor
hepatice.

DERIVAI DE TIOUREE

TIOCARLID
TIOCARLIDUM (DCI)

CH3
OCH2CH2CH
CH3

CH3
OCH2CH2CH
CH3

NH

NH

C
S

4,4'-Bis(izopentiloxi)-tiocarbanilida

Sinonim: izoxil.
Se obtine prin acetilarea p-amino-fenolului; dupa alchilarea pacetilamino-fenolului cu bromura de izoamil si dupa indepartarea
gruparii acetil prin hidroliza se formeaza p-izoamil-oxianilina, care
prin tratare cu sulfura de carbon conduce la tiocarlid:

OH

OH
+ (CH3CO)2O

CH3
Br CH2CH2CH
CH3

NH CO CH3

NH2

p-acetilaminofenol

CH3
CH2CH2CH
CH3

CH3
CH2CH2CH
CH3

O
+ HOH
-

CH3COOH
NH2

NH CO CH3

p-izoamiloxianilina

CH3
CH2CH2CH
CH3

CH3
OCH2CH2CH
CH3

CH3
OCH2CH2CH
CH3

NH

NH

+ CS2
- H2S

NH2

C
S

Se utilizeaza per os, in tratamentul tuberculozei si leprei. Se

poate asocia cu HIN si strteptomicina.

ETOXID
AETHOXIDUM (DCI)

H5C 2O

NH C NH

OC2H5

S
4,4-bis-etoxi-tiocarbanilida

Se obtine prin condensarea fenetidinei (clorhidrat sau sulfat)

cu tiocianat de amoniu:

NH2 . HCl

2 H5C2O

+ NH4SCN
- NH4Cl

H5C 2O

NH C NH

OC 2H5

Sau prin reactionarea fenetidinei cu sulfura de carbon:

2 H5C2O

+ CS2

NH2

- H2S

H5C 2O

NH C NH

OC 2H5

Prezinta o buna toleranta, tratamentul putndu-se prelungi

pna la un an. Se asociaza cu HIN, streptomicina, cicloserina.

BUTOMELID
BUTOMELIDUM (DCI)

H3C N

NH C NH

OC4H9

S
4-(n-butoxi)-4'(4''-metilpiperazino-1'')tiocarbanilida

Pulbere cristalina alba, insolubila in apa; clorhidratul este

hidrosolubil. Solutia apoasa este instabila.
Prezinta o puternica actiune antituberculoasa; se asociaza cu
rifampicina.

TIOSEMICARBAZONELE ALDEHIDELOR AROMATICE

TIOACETAZONA
THIOACETAZONUM (DCI)

CH N NH C NH2
S

NH CO CH3
N-4-(carbamo-tioilhidrazin-iliden) metilfenilacetamide

Mecanism de actiune: formeaza combinatii complexe cu

cuprul, microelement indispensabil vietii bacteriene.
Se utilizeaza intotdeauna in asociere cu alte tuberculostatice,
intrucit singura dezvolta imediat rezistenta.
Prezinta o toxicitate marita - hepatotoxicitate, si in special
reactii de hipersensibilizare la nivelul pielii (in special la pacientii
infectati cu HIV).

HIDROXIALCHILDIAMINE

ETAMBUTOL
ETAMBUTOLUM (DCI) (FR X)

HO CH2
CH NH CH2CH2

CH2
NH

OH

CH

CH2

CH2

CH3

CH3

2-2-(1-hidroxibutan-2-ilamino)etilaminobutan-1-ol

Se obtine prin condensarea dicloretanului cu 2-amino-1butanol:

CH2
CH2

Cl

CH2

Cl

HO CH2

OH

CH2

CH NH2

CH NH CH2CH2

CH2

CH2

CH2

CH3

CH3

CH3

2-Amino-1-butanolul

se

obtine

prin

NH

reactia

OH

CH

dintre

1-

nitropropan si formaldehida in mediu de bicarbonat de sodiu:

CH2
CH2

CH3

CH2

NO2

CH2O

NaHCO3

CH2

OH

CH NO2

H2

OH

CH NH2

CH2

CH2

CH3

CH3

Pulbere cristalina alba, higroscopica, fara miros, cu gust amar

si racoritor, solubila in apa. Este optic activ; izomerul dextrogir este
de 4 ori mai activ dect streptomicina si de 16 ori mai activ dect
izomerul levogir, fata de bacilul Koch.
Este

un

antituberculos

de

prima

linie

cu

actiune

bacteriostatica asupra M. tuberculosis. Etambulolul se absoarbe bine

din intestin, cu o biodisponibilitate de 77%, fara a fi interferat de
alimente. Circula in sange legat de proteinele plasmatice in
proportie de aproximativ 20-30% si este metabolizat in ficat. Se
elimina predominant urinar. Timpul de injumatatire plasmatic este
de 3,1 ore. Nu trece in lichidul cefalorahidian decat in meningita;
trece bariera placentara; nu ajunge in laptele matern.
Se indica in: tuberculoza pulmonara, pleurezia tuberculoasa,
peritonita tuberculoasa, meningita tuberculoasa, tuberculoza genitourinara, tuberculoza osteo-articulara si ganglionara. Se asociaza
obligatoriu cu alte chimioterapice si antibiotice antituberculoase
(administrat singur dezvolta rezistenta).

Reactii adverse: Nevrita optica cu pierderea partiala a vederii

(reversibila in cateva luni daca se suprima tratamentul imediat),
febra, artralgii, eruptii cutanate alergice, prurit, cefalee, greturi,
varsaturi, dureri abdominale, parestezii, stari confuzive, rareori
nevrite periferice sau alterari pasagere ale functiei hepatice,
hiperuricemie.
Contraindicatii: Hipersensibiltate la etambutol. Nevrita optica.
Prudenta in sarcina, la copiii sub 13 ani, la batrani, la cei cu acuitate
vizuala redusa, cu cataracta sau retinopatie diabetica, in insuficienta
renala, la alcoolici si la marii fumatori. Bolnavii tratati concomitent
cu: antiinflamatorii nesteroidiene, disulfiram sau antimalarice de
sinteza trebuie urmariti cu atentie existand riscul nevritei optice.
Aparitia tulburarilor de vedere in timpul tratamentului impune
oprirea acestuia. Preventiv, se va face controlul oftalmologic inainte
de inceperea tratamentului.
Interactiuni medicamentoase: Antiacidele gastrice cu aluminiu in
compozitie diminua absorbtia intestinala a etambutolului.
Se administreaza oral: adulti: 15 mg/kg corpazi, priza unica,
pe stomacul gol, zilnic sau 40-50 mg/kg corpazi de 2 ori pe
saptamana asociat cu un alt tuberculostatic (izoniazida, rifampicina,
streptomicina). Copii: oral, 25 mgakg corp/zi.
PF: ETAMBUTOL cp. sau capsule 250 mg, 400 mg.

ANTILEPROASE

Lepra

(boala

Hansen)

este

boal

infecioas

grav

cunoscut din antichitate, agentul etiologic al bolii fiind bacteria

Mycobacterium leprae (descoperita in 1873 de catre medical
norvegian Gerhard Armauer Hansen).

Se considera ca locul de origine al bolii este Africa de Est, de

unde s-a raspandit in Europa si Asia, apoi si pe continental American
prin colonizarea Americii i comerul cu sclavi.
Infecia cu Mycobacterium leprae, dup o incubaie lung de
luni sau ani de zile, bacteria produce inflamaii tumorale urmat de
ulceraii prin distrugerea nervilor i descompunerea esuturilor pe
faa bolnavului sau prin cderea extremitilor.
Boala apare la toate mamiferele i om, un caz de excepie
fiind animalele din grupa furnicarului i leneului ordinul (Cingulata)
familia (Dasypodidae) care au temperatura corpului mai sczut.
Acest fapt este deosebit de important n cercetarea bolii i n
producerea vaccinului.
Tratamentul

leprei

inceput

practic

prin

descoperirea

sulfamidelor de catre Domagk si mai ales, odata cu descoperirea

Dapsonei (1947).

DIAFENILSULFONA
DIAPHENYLSULFONUM (DCI)

O
H2N

NH2

O
4,4-diaminodifenil-sulfona
Sinonim: Dapsona.

Se obtine din p-clor-nitrobenzen, care la tratare cu sulfura de

sodiu conduce la doi produsi: p,p-dinitro-difenil-disulfura si p,pdinitro-difenil-sulfura.
Acesti produsi se separa pe baza diferentei de solubilitate in
benzina de extractie:

O2N

O2N

Cl

Na2S

O2N

O
O2N

NO2

NO2

red.

NO2

oxidare

O
H2N

NH2

Dapsona se utilizeaza de obicei in asociere cu rifampicina si

clofazimina pentru tratamentul leprei.
Se mai utilizeaza si pentru profilaxia pneumocistozei si
toxoplasmozei la pacientii cu intoleranta la cotrimoxazol.
Toxicitatea este destul de ridicata: pot aparea efecte adverse
la:
-nivel

sangvin:

anemie

hemolitica,

agranulocitoza;
-hepatic: hepatita, icter colestatic;

methemoglobinemie,

-gastric: greata, voma;

-SNC: insomnii, dureri de cap, psihoze, neuropatii periferice.
PF: DISULONE cp. 100 mg.

CLOFAZIMINA
CLOFAZIMINUM (DCI)

Cl

N CH(CH3)2

NH

Cl

N-5-bis(4-clorofenil)-3,5-dihidro-3-(1-metiletil)imino-2-fenazinamina

Este un colorant fenazinic sintetizat in 1954 si testat initial ca

tuberculostatic (dovedindu-se insa inactiv). In 1959 si-a dovedit
eficienta ca antilepros, 10 ani mai tarziu fiind introdus in terapeutica

sub denumirea comerciala de LAMPRENE (Ciba Geigy, astazi

membra a grupului Novartis).
Se prezinta sub forma de cristale de culoare rosu-inchis sau
pulbere cristalina brun-rosietica, fara miros, practic insolubila in apa,
solubila in cloroform si benzen.
Se utilizeaza in tratamentul leprei, de obicei in asociere cu
rifampicina

sau

cu

ofloxacina

si

minociclina

la

pacientii

cu

intoleranta la rifampicina.
Ca efecte adverse: colorarea pielii (uneori a conjunctivei si
corneei), precum si a secretiilor in rosu- pna la brun, a leziunilor
leproase in mov-negru; tulburari gastro-intestinale: greata, voma,
dureri abdominale.
Se administreaza oral, 50 mg zilnic (doza unica).
PF: LAMPRENE capsule a 50 mg clofazimina.

ALDESULFONA
ALDESULFONUM (DCI)

Na2OSH2C NH

SO2

NH CH2SO2Na

Sarea de sodiu a acidului sulfonil bis (1,4-fenilenimino) bismetansulfonic

Prezinta efecte antileproase si antituberculoase.

TIAMBUTOSINA
THIAMBUTOSINUM (DCI)

H9C4

NH C NH

CH3
CH3

N-(4-n-butoxifenil)-N-(4-dimetilaminofenil)tiouree

Derivat de tiocarbanilida, pulbere galbuie, greu solubila in

apa.
Se utilizeaza oral, pentru tratamentul leprei, in doze zilnice de
1-2 g; se poate asocia cu HIN care i potenteaza actiunea.

ANTIMALARICE

Malaria (paludism) este boala parazitara cea mai raspandita

din lume, in particular in tarile tropicale, provocata de infestarea cu
hematozoare

(organisme

unicelulare,

protozoare) din genul Plasmodium.

un

tip

particular

de

Exista

patru

specii

de

hematozoare

ale

paludismului:

Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si

Plasmodium malariae. Parazitii se transmit la om prin intepaturile
anofelilor (specie de tantari) femele infestate, care-si depun ouale in
apele statatoare. Parazitii, prezenti in saliva tantarului, patrund
astfel in sangele uman. Ei mai pot fi transmisi si in cursul unei
transfuzii sangvine, ori de la mama la fat in timpul sarcinii; in
continuare, parazitii invadeaza mai intai ficatul, apoi globulele rosii,
in care se multiplica si a caror distrugere o provoaca (cu hemoliza
responsabila de anemie), ceea ce declanseaza accesul febril.
Ciclul de viata al plasmodiului este complex, incluznd o faza
sexuata (sporogonie) desfasurata in organismul tntarului (vector) si
una asexuata (schizogonie), in organismul uman (gazda).
Ciclul sexuat incepe prin intepatura tntarului infectat, care
introduce sporozoiti (formati prin sporogonie in stomacul tntarului)
in sngele gazdei; acestia se localizeaza in ficat si prin diviziune
asexuata formeaza merozoiti . Faza aceasta preeritrocitara dureaza
8-12 zile de la infectare si nu genereaza simptome specifice
malariei.
Unii sporozoiti ramn in ficat intr-o stare latenta, si sunt numiti
hipnozoiti; acestia sunt responsabili de recidivarea malariei.
O parte din merozoiti intra in hematii unde se transforma in
schizonti,

care

genereaza

prin

diviziune

noi

merozoiti

care

invadeaza hematiile. Momentul eliberarii merozoitilor din schizonti

determina accesul de malarie.
O alta parte a merozoitilor ramne in ficat si se diferentiaza in
gametocite (celule sexuate mascule si femele) care-si continua
dezvoltarea fazei sexuate in stomacul tntarului, prin transformare
in oocisti, iar prin diviziunea acestora apar sporozoitii care migreaza
in glandele salivare.

Simptome si semne - Perioada de incubatie (timpul scurs intre

intepatura tantarilor si aparitia simptomelor) dureaza de cele mai
multe ori de la una la doua saptamani, dar se poate prelungi pana la
mai multe luni - chiar mai multi ani - daca subiectul a luat
medicamente antimalarice in scop preventiv. Crizele de malarie
comporta intotdeauna un acces de febra de 40 sau de 41 "C si
frisoane, apoi o cadere a temperaturii insotita de transpiratii
abundente si senzatie de frig. Puseele de febra se produc, in
general, din doua in doua zile (febra terta), mai rar in fiecare zi
(febra cotidiana) sau din trei in trei zile (febra cvarta).
Doar

parazitul

Plasmodium

falciparum

este

cauza

unui

accident pernicios (acces de febra mortal in absenta tratamentului).

Atunci cand crizele de malarie se repeta des, timp de mai
multi ani si cand sunt prost ingrijite, se instaleaza un paludism
visceral cu o anemie, un icter, o splina care creste si se poate rupe,
si o stare de mare oboseala.
Antimalaricele se clasifica in:

antimalarice naturale (alcaloizi cu nucleu chinolinic chinina si

chinidina)

antimalarice de sinteza:

-derivati de 8-aminochinolina;
-derivati de 4-aminochinolina;
-alti derivati de chinolina;
-derivati acridinici;
-derivati biguanidici;
-derivati pirimidinici.

ANTIMALARICE NATURALE
ALCALOIZI CU NUCLEU CHINOLINIC

CHININA
QUININUM (DCI)

OH

CH CH2

CH
H3CO
N

nucleu chinuclidinic

nucleu chinolinic

2-etenil-4-azabiciclo[2.2.2]oct-5-il)- (6-metoxichinolin-4-il)-metanol

Chinina este primul medicament utilizat pentru tratarea

malariei- este principalul alcaloid extras din scoara arborelui de
Cinchona.
D.p.d.v. chimic molecula de chinina este constituita dintr-un
nucleu chinolinic si unul chinuclidinic (care impreuna formeaza
nucleul ruban).
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu
gust foarte amar, este greu solubila in apa, usor solubila in alcool.
Este optic-activa (are 5 atomi de C asimetric). n terapeutica se
foloseste sub forma de saruri: sulfat, clorhidrat, etil-carbonat.
Chinina are actiune antimalarica (schizontocida), antipiretica,
slab analgezica, sensibilizeaza uterul gravid (intensifica contractiile
uterine).

Indicatii : malarie (in special terta benigna); stari febrile

persistente; migrena (in asociere cu analgezice).
Reactii adverse : cele mai frecvente sunt : tulburari de auz
(vajaituri in urechi, hipoacuzie pana la surditate) si vizuale
(diminuarea campului vizual si a vederii colorate, chiar orbire), care
pot persista mai multe saptamani. Dozele mari pot produce stari
confuzionale si fenomene depresive centrale. Mai pot aparea :
cefalee, greata, varsaturi.
Contraindicatii

sarcina;

alaptare;

insuficienta

cardiaca;

miastenie; fibrilatie atriala; anemie hemolitica; nevrita optica.

Mod de administrare : adulti - ca antimalaric : 1-2 g/zi timp de
7 zile, in doze fractionate, apoi intermitent cateva saptamani; ca
antipiretic : 0,25-1 g/zi, in doze fractionate; copii 0,01-0,02
g/kilocorp/zi.

Doza

zilnica

se

imparte

in

prize,

administreaza dupa mese.

ANTIMALARICE DE SINTEZA
DERIVAI DE 8-AMINOCHINOLIN

Se caracterizeaza prin actiune gametocida puternica.

care

se

PAMACHINA
PAMAQUINUM (DCI)

H3CO

COOH

4
3

6
1

7
8

1'

OH

2
2'

NH CH CH2
CH3

3'

CH2

4'

CH2

CH2

N(C2H5)2
H

OH
-

COO

Sarea 6-metoxi-8-(4-dietilamino-1-metil-butilamino)-chinolinei cu
acidul 1,1-metilen-bis-(2-hidroxi-3-naftoic)

Sinonim: Plasmochina.

Reprezinta unul dintre primele antimalarice de sinteza.

Se obtine prin condensarea 6-metoxi-8-aminochinolinei cu 1dietilamino-4-clor-pentan si tratarea cu acid embonic(pamoic):

H3CO
Cl

+
N

CH CH2

CH2

CH2

N(C2H5)2
- HCl

CH3

NH2
6-metoxi-8-aminochinolina

1-dietilamino-4-clor-pentan
COOH

H3CO

OH
CH2

N
NH CH CH2

CH2

CH2

CH3

N(C2H5)2
H

OH
COOH

pamachina embonat

Baza libera se prezinta ca un lichid galben, uleios; embonatul

se prezinta sub forma de pulbere cristalina galben-roscata, cu gust
amar, solubila in apa. Este activa fata de agentul patogen al
malariei terte benigne (P.vivax) si maligne (P. falciparum). Prezinta o
toxicitate relativ ridicata: produce tulburari digestive, cardiace,
hepatice.
Se administreaza oral in doze zilnice de 20-40 mg.

PRIMACHINA
PRIMAQUINUM (DCI)

H3CO
N
NH CH CH2
CH3

CH2

CH2

NH3

H2PO4 sau Cl

6-metoxi-8-(4-amino-1-metil-butilamino)-chinolina fosfat (sau

clorhidrat)

Sub forma de fosfat se prezinta ca o pulbere cristalina rosieportocalie, fara miros, fotosensibila; este solubila in apa, practic
insolubila in alcool si eter etilic.
Prezinta actiune asemanatoare pamachinei, avnd o toxicitate
mai redusa.
Este un antimalaric care se utilizeaza in asa-numita cura
radicala (pe o durata de 14 zile) - pentru eliminarea hipnozoitilor din
ficat. Se administreaza de regula in asociere cu clorochina.
Se mai utilizeaza si pentru tratamentul pneumocistozei, in
asociere cu clindamicina.
PF: PRIMACIN cp. a13,2 mg fosfat echivalent cu 7,5 mg de
primachina

PLASMOCID
PLASMOCIDUM (DCI)

OH
-

COO
H3CO
CH2

N
NH

CH2

CH2

CH2

NH(C2H5)2
COOH
OH

Sarea 6-metoxi-8-(3-dietilamino-propilamino)-chinolinei cu acidul

metilendisalicilic

Se obtine prin condensarea 6-metoxi-8-aminochinolinei cu 1dietilamino-3-clor-propan si tratarea cu acid metilen-disalicilic:

H3CO
+

Cl

CH2

CH2

CH2

N(C2H5)2

- HCl

N
NH2
6-metoxi-8-aminochinolina

1-dietilamino-3-clor-propan
OH
COOH

H3CO
+

N
NH

CH2

CH2
CH2

CH2

N(C 2H5)2
COOH
OH
plasmocid

Acidul metilen-disalicilic se obtine prin condensarea acidului

salicilic cu formaldehida:

OH

OH

COOH

COOH

CH2

CH2O

- HOH
COOH

COOH
OH

OH

Este o pulbere cristalina, galben-bruna, cu gust amar; este

insolubila in apa.
Este un antimalaric utilizat in doze zilnice de 60 mg; se
asociaza de regula cu mepacrina.
Are actiune toxica asupra SNC.

PENTACHINA
PENTAQUINUM (DCI)

H3CO
N
NH

(CH2)5

NH2

CH3
CH

H2PO4

CH3
6-metoxi-8-(5-izopropilamino-pentametilenamino)-chinolina

Prezinta

activitate

asemanatoare

pamachinei.

Se

administreaza 100 mg a zi, in asociere cu chinina.

TAFENOCHINA
TAFENOQUINUM (DCI)

CF3

CH3

H3CO
OCH3

N
NH

CH

CH2

CH2

CH2

NH2

CH3
N-[2,6-dimetoxi-4-metil-5-]3-(trifluorometil)
fenoxitchinolin-8-il]pentan-1,4-diamina

Principalul

avantaj

al

tafenochinei

este

timpul

sau

de

injumatatire lung care permite administrarea la intervale de timp

mai mari, comparativ cu primachina.
Se administreaza oral, 800 mg la trei zile.

RELAII STRUCTUR CHIMIC-ACIUNE ANTIMALARIC N

SERIA DERIVAILOR 8-AMINOCHINOLINEI

-prezenta gruparii metoxi in pozitia 6 este absolut obligatorie;

substituirea acesteia cu gruparile OH, -CH 3, -H are ca efect
reducerea sau pierderea actiunii antimalarice;
-structura catenei laterale (diamina legata de ciclul chinolinic prin
atomul de azot) are o mare importanta: compusii cu o catena
laterala cu un numar impar de atomi de carbon sunt activi, iar
ramificarea catenei in pozitia ii intensifica actiunea.

DERIVAI DE 4-AMINOCHINOLIN

Au

proprietati

antimalarice

schizontocide

caracteristice.

Prezenta atomului de clor in pozitia 7 este absolut necesara pentru

aceasta proprietate.

CLOROCHINA DIHIDROGENOFOSFAT
CLOROQUINI DIHYDROGENOPHOSPHAS (DCI) (FR X)

H3C CH
+

NH(C2H5)2

NH2

Cl

(CH2)3

2 H2PO4

2
1

Bishidrogenofosfat de 7-cloro-4-4-(dietilamino)-1-metilbutilaminochinolina

Se obtine prin tratarea 4,7-diclorchinolinei cu 2-amino-5dietilaminopentan si transformarea bazei libere in difosfat:

Cl
+
Cl

H3C CH

N(C2H5)2

NH2

4,7-diclorochinolina

H3C CH

(CH2)3

2-amino-5-dietilaminopentan

(CH2)3

N(C2H5)2

NH
+ 2 H3PO4
Cl

clorochina

Pulbere

cristalina

alba,

higroscopica,

fotosensibila,

usor

solubila in apa.
Clorochina este bine tolerata si mai putin toxica dect alte
antimalarice. Este medicamentul de electie in malaria acuta, fiind

un puternic schizontocid (de 3 ori mai activ dect chinina). Se

administreaza oral: in prima zi 0,6 g ca doza de atac, urmata de 0,3
g dupa 6 ore si de 0,3 g in urmatoarele 2 zile (uneori se continua
inca 4 zile). Se poate administra si parenteral (i.m. sau i.v. in doze
de 0,25 - 0,5 gazi, timp de 1 - 2 zile).
Se mai utilizeaza pentru tratamentul lupusului eritematos, a
poliartritei cronice evolutive si a dizenteriei amoebiene.
Este contraindicat in insuficienta renala sau in cea hepatica, in
tulburari neurologice si hematologice.
Se mai utilizeaza si sub forma de sulfat si clorhidrat.
PF: NIVAQUINE cp. a 200 mg sulfat de clorochina; sirop;
ARALEN cp. a 500 mg fosfat de clorochina.

HIDROXICLOROCHINA
HIDROXYCHLOROQUINUM (DCI)

H3C CH
NH

Cl

(CH2)3

CH2

CH3

CH2

CH2

OH

7-cloro-4-(4-(N-etil-N--hidroxi-etilamino)-1-metilbutilaminochinolina

Se utilizeaza sub forma de fosfat si sulfat.

Sulfatul este o pulbere cristalina alba, usor solubila in apa,
practic insolubila in alcool, cloroform si eter etilic.
Hidroxiclorochina

este

un

antimalaric

carui

actiune

schizontocida rapida se asociaza cu activitatea gametocida si este,

totodata, un antireumatic cu actiune lenta.
Se indica in afectiuni reumatice si dermatologice: lupus
eritematos; artrita reumatoida; artrita cronica juvenila; afectiuni
dermatologice produse sau agravate de lumina solara. Malarie:
pentru tratamentul atacurilor acute si pentru suprimarea malariei
produsa de Plasmodium vivax, P. ovale si P. malariae sau de tulpini
senzitive de P. falciparium.
Se administreaza oral in doze de 200-800 mg azi, concomitent
cu alimente sau lapte.
Reactii adverse: poate aparea retinopatie cu modificari de
pigmentare si defecte ale campului vizual. In formele incipiente,
aceste modificari sunt reversibile la intreruperea administrarii. Daca
retinopatia este lasata sa evolueze spre stadii mai avansate, poate
exista riscul sa progreseze si dupa intreruperea tratamentului.
Mai

pot

aparea

modificari

pigmentare

ale

pielii

si

membranelor mucoase, albirea parului si alopecie, dermatita

exfoliativa, tulburari gastrointestinale, cum ar fi greata, diaree,
anorexie, dureri abdominale si, rar, varsaturi. Acestea dispar, de
obicei la intreruperea tratamentului.
PF:

PLAQUENIL

comprimate

filmate

hidroxiclorochina.

AMODIACHINA

200

mg

sulfat

de

AMODIAQUINUM (DCI)

NH

OH
CH2

Cl

CH2

CH3

CH2

CH3

4-(7-clor-4-chinolinamino)-o-dietilamino-o-crezol

Sinonim: Camochina.

Se obtine printr-o reactie de condensare de tip Mannich a pacetilaminofenolului, cu formaldehida si dietilamina, urmata de
hidroliza 3-dietil-amino-metil-p-acetilaminofenolului si condensare
cu diclorchinolina:

H3C CO NH

OH

NHCOCH3 + CH2O + HN(C2H5)2

HO

CH2

CH2

CH3

CH2

CH3

3-dietilamino-metil-p-acetilaminofenol
Cl

HO

H2N

OH
CH2

Cl

4,7-diclorochinolina

CH2

CH3

CH2

CH3

amodiachina

Pulbere cristalina galbena, cu gust amar, practic insolubila in

apa, putin solubila in alcool, solubila in HCl 1molal. Sub forma de
clorhidrat este hidrosolubila.
Prezinta proprietati antimalarice similare clorochinei; este
asociata

cu

incidenta

crescuta

tulburarilor

hepatice

si

agranulocitozei.
PF: FLAVOQUINE cp a 200 mg clorhidrat de amodiachina.

CICLOCHINA
CICLOQUINUM (DCI)

CH2
NH

CH3

CH2

CH3

CH2

CH3

CH2

CH3

OH
CH2

Cl

CH2

4-(7-clor-4-chinolinamino-, -dietil-aminoxilenol)

Are actiune schizontocida, fiind utilizat pentru profilaxia si

tratamentul malariei.

PROPACHINA

PROPAQUINUM (DCI)

NH

OH
CH2

Cl

4-(7-clor-4-chinolinamino)--pirolidin-o-crezol

Prezinta

actiune

schizontocida

mai

puternica

dect

amodiachina.

ALI DERIVAI DE CHINOLIN

MEFLOCHINA
MEFLOQUINUM (DCI)

N
H

CH OH

CF3

CF3

2,8-bis((trifluorometil)chinolin-4-il)-(2-piperidil)-metanol

Este antimalaricul de electie pentru tratamentul malariei cu P.

vivax rezistent la clorochina.

Recent s-a dovedit activ in vitro asupra leucoencefalitei

multifocale

progresive

(PML)

(afeciune

demielinizant

sistemului nervos central, produs prin reactivarea virusului JC (virus

ADN, gen Polyomaviridae, familia Papovaviridae) la pacienii cu
imunodepresie sever (in special bolnavii de SIDA), caracterizat
prin modificri histopatologice i neuroradiologice tipice).
Meflochina poate provoca insa efecte adverse grave si
permanente la nivelul SNC: depresie severa, anxietate, paranoia,
agresivitate, insomnie, cosmaruri, tulburari vestibulare severe,
atacuri cerebrale, tendinte suicidare.
PF: ELOQUINE; LARIAM cp. a 250 mg clorhidrat de meflochina.

DERIVAI DE ACRIDIN

MEPACRINA CLORHIDRAT
MEPACRINI HYDROCHLORIDUM (DCI) (FR X)
CH3
NH CH
8

Cl

2
+

(CH2)3

NH(C2H5)2

N 10

OCH3

2Cl . 2 H2O

3
4

N4-(6-Cloro-2-metoxi-9-acridinil)-N1,N1-dietil-1,4-pentanediamina
diclorhidrat dihidrat

Sinonime: Atebrina, Chinacridina.

Se obtine prin reactia acidului 2,4-diclor-benzoic cu panisidina, ciclizarea intermediarului obtinut, clorurarea 6-cloro-9-

hidroxi-2-metoxi-acridinei cu oxiclorura de fosfor, tratarea 6,9dicloro-2-metoxi-acridinei cu 2-amino-5-dietilaminopentan si in final

transformarea bazei in diclorhidrat:

COOH
Cl

Cl

OCH3
+

- HCl

H2N

OH
OCH3 POCl3

OCH3
Cl

N
H

N
CH3

Cl

NH CH

CH 3
1) H2 N

OCH3
Cl

- HOH

NH

Cl

Cl

OCH3

COOH

Na2CO3

CH

(CH2 )3

2)

2 HCl

(CH2)3

NH(C 2H5)2

N(C 2 H5 )2

OCH3
Cl

2Cl

Pulbere cristalina galbena, fotosensibila, cu gust amar, greu

solubila in apa; solutiile apoase prezinta fluorescenta verzuie.
Are actiune puternic schizontocida, superioara chininei; este
activa si fata de Giardia intestinalis si cestodele mari.
Se indica in giardioza, la adult 100 mg de 3 oriazi (dupa mese,
cu multa apa); la copii de 1-15 ani, cate 20 mgazi pentru fiecare an
de varsta; la copiii sub un an, cate 2 mgazi pentru fiecare luna de
varsta; tratamentul se face 5-7 zile. In teniaza, la adult, 800 mg azi;
la copii 15 mgakilocorp. Folosirea ca antimalaric este actualmente
mult limitata.
Ca reactii adverse: ameteli, cefalee, tulburari digestive
minore- greata, voma, uneori convulsii, tulburari mintale; rareori
eruptii cutanate, foarte rar dermatita exfoliativa. Pielea si urina se
coloreaza de obicei in galben.
Se va evita asocierea cu primachina (toxicitate crescuta).
PF: MEPACRINA cp. a 100 mg clorhidrat de mepacrina

ATEBRIN

DERIVAI DE BIGUANID

PROGUANIL
PROGUANILUM (DCI)

Cl

NH C NH C NH2
NH

NH

CH3
CH

Cl

CH3

N1-(p-clorfenil)-N5-izopropil-biguanid (clorhidrat)

Sinonim: Cloroguanid.

Se obtine prin diazotarea p-cloranilinei si cuplarea sarii de

diazoniu

corespunzatoare

cu

cianguanidina;

prin

tratarea

intermediarului obtinut cu HCl se obtine p-clorfenil-dicianamina; prin

reactionarea acesteia cu izopropilamina, in prezenta de CuSO 4 se
obtine proguanil:

Cl

NaNO2
HCl

NH CN

Cl

+ C NH

Cl

Cl
toC
_N

NH2

N N NH C NH

N N] Cl

NH2

CN

NH C NH CN

NH

NH

CH3
1) H2N

CH

Cl

CH3
2) HCl
+

NH C NH C NH2
NH

NH

CH3
CH

Cl

CH3

~n organism se metabolizeaza la cicloguanil, metabolit activ,

cu actiune schizontocida.

Administrat singur dezvolta rapid rezistenta. Proguanil-ul se

utilizeaza de obicei ca antimalaric in asociere cu clorochina sau
atovaquona.
PF: PALUDRINE (AstraZeneca) cp a 100 mg s.a.;
MALARONE (GlaxoSmithKline) cp. a 100 mg. proguanil
clorhidrat si 250 mg atovaquone.

CICLOGUANIL

CYCLOGUANILUM (DCI)

H2N
Cl

NH2

H3C

CH3

1-(4-clorfenil)-1,6-dihidro-6,6-dimetil-1,3,5-triazin-2,4-diamina

Este un derivat dihidrotriazinic, metabolit al proguanilului

rezultat prin dehidrociclizarea enzimatica a acestuia:

H
N

HN
Cl

NH NH
HC
H3C

H2N

NH
_H
2

Cl

N
N

H3C

CH3

NH2

CH3

Se obtine prin reactionarea 4-cloranilinei cu cianguanidina sI

acetona:

Cl

NH2

NC NH C NH2

NH
H
N

HN
Cl

N
H3C

O
H2N

NH
NH
CH3

H3C C CH3

Cl

N
N

H3C

NH2
N
CH3

Se utilizeaza sub forma de embonat (sare cu acidul embonic

(pamoic) (acidul 1,1-metilen-bis-(2-hidroxi-3-naftoic)). Se utilizeaza
ca antimalaric pe cale parenterala (i.m. sau s.c.).

CLORPROGUANIL
CHLORPROGUANILUM (DCI)

CH3
Cl

NH C NH C NH CH
NH
Cl

NH

CH3

N1(3,4diclorofenil)-N5-izopropil-biguanidina

Prezinta un spectru de actiune similar proguanilului, dar o

durata de actiune mai mare.
Se obtine prin acelasI procedeu, utiliznd ca materie prima
3,4-dicloro-anilina:

Cl
Cl

NH2

NaNO2
HCl

NH CN
+ C NH

Cl
Cl

Cl

NH2
+

N N] Cl

Cl

Cl

toC
_
N2

Cl

N N NH C NH CN
NH

NH C NH CN
NH

CH3

+ H2N

Cl

CH
CH3

Cl
CH3
NH C NH C NH
NH

NH

CH
CH3

Se utilizeaza sub forma de clorhidrat. Introducerea celui de-al

doilea atom de clor pe ciclul aromatic al proguanilului mareste mult
activitatea antimalarica dar sI toxicitatea.

DERIVAI AI PIRIMIDINEI

PIRIMETAMINA
PYRIMETHAMINUM (DCI)

C2H5
N
H2N

Cl
N

NH2

2,4-diamino-5-(p-clorofenil)-6-etil-pirimidina

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros,

fotosensibila, practic insolubila in apa, greu solubila in alcool sI
cloroform.
Este un antimalaric eficient, cu actiune schizontocida de 10 ori
mai puternica dect clorochina, ce actioneaza asupra P. falciparum,
P.

vivax

P.

malariae

prin

inhibarea

dihidrofolat-reductazei

plasmodice, blocnd astfel indirect sinteza acizilor nucleici ai

parazitului; acioneaz sinergic cu sulfonamidele (sulfadoxina sau
sulfametopirazina).
Se

utilizeaza

sI

pentru

profilaxia

sI

tratamentul

pneumocistozei sI a toxoplasmozei (de obicei in asociere cu

sulfadoxina, respective sulfadiazina).
Ca efecte adverse: tulburari hematologice datorita depletiei
de acid folic: anemie, leucopenie, trombocitopenie; grea, colici,
vom i diaree, mai rar migrena, ameeala, uscciunea gurii sau
gtului, febra, dermatita, pigmentarea neobinuit a pielii i
depresia.
Administrarea

simultan

de

lorazepam

poate

induce

hepatotoxicitate. Pirimetamina poate cauza exacerbarea efectelor

mielosupresive ale agenilor citostatici, n special metotrexatul.
Se administreaza oral in doze uzuale de 25 mg pirimetamina a
saptamna.
PF: DARAPRIM cp. a 25 mg pirimetamina
FANSIDAR cp. (25 mg pirimetamina; 500 mg sulfadoxina).

ANTIMALARICE CU STRUCTURI DIVERSE

ATOVAQUONA
ATOVAQUONUM (DCI)

O
HO
Cl
O
2-[4-(4-clorofenil)ciclohexil]-3-hidroxi-1,4dihidronaftalen-1,4-diona

Se

utilizeaza

pentru

tratamentul

malariei,

ca

sI

al

pneumocistozei sI toxoplasmozei. Pentru o absorbtie adecvata se

administreaza in timpul mesei, sau cel putin insotit de un pahar cu
lapte.
PF:

MEPRON suspensie 750 mg atovaquona a 5 ml;

MALARONE (GlaxoSmithKline) cp. a 100 mg. proguanil

clorhidrat si 250 mg atovaquona.

HALOFANTRINA
HALOFANTRINUM (DCI)

HO CH CH2

CH2

N(CH2CH2CH2CH3)2

Cl

F3 C

Cl

3-dibutilamino-1-[1,3-dicloro-6-(trifluorometil)
fenantren-9-il]-propan-1-ol

Sub forma de clorhidrat este o pulbere cristalina alba,

fotosensibila, practic insolubila in apa, solubila in metanol.
Se utilizeaza pentru tratamentul malariei (nu sI pentru
profilaxia acesteia), oral, 3 doze de 500 mg la 6 ore, pe stomacul
gol, apoi repetat dupa o saptamna.
Ca efecte adverse: dureri abdominale, diaree, varsaturi,
cefalee, aritmii cardiace.
Nu se administreaza la pacientI cu tulburari de ritm cardiac sI
nu se asociaza cu meflochina.
PF: HALFAN cp. a 250 mg halofantrina.

LUMEFANTRINA
LUMEFANTRINUM (DCI)

CH

Cl

Cl

Cl

HO CH CH2

N(CH2CH2CH2CH3)2

2-(dibutilamino)-1-[(9E)-2,7-dicloro-9-(4-clorobenziliden)9H-fluoren-4-il]etanol

Sinonime: Benflumetol, Benflumelol.

Este un derivat diclorobenzilidenic, utilizat in asociere cu un
alt

antimalaric,

derivat

de

artemisinina:

artemeter

pentru

tratamentul malariei cu P. falciparum. Este un schizontocid cu

actiune lenta sI prelungita.
Ca efecte adverse ale acestei combinatii, pot aparea: ameteli,
cefalee, tulburari de somn, palpitatii, tulburari gastrointestinale,
anorexie, prurit, artralgii, mialgii, senzatie de oboseala.
PF: RIAMET cp. 120 mg lumefantrina sI 20 mg artemeter.
LUMERAX

ARTEMETER
ARTEMETHERUM (DCI)

CH3
O
O

H3C

O
O
OH
CH3

3R,5aS,6R,8aS,9R,10S,12R,12aR)-Decahidro-10-metoxi-3,6,9trimetil-3,12-epoxi-12H-piranos4,3-jt-1,2-benzodioxepina

Artemeterul

este

un

derivat

al

artemisininei,

lactona

sesquiterpenica extrasa din frunzele de Artemesia annua.

Are actiune antimalarica, fiind activ asupra tuturor varietatilor
de Plasmodium, precum si in formele de malarie rezistente la alte
antimalarice; are efecte schizontocide si gametocide.

Se utilizeaza in monoterapie, dar mai ales in asociere cu

lumefantrina sau meflochina.
PF: LARITHER capsule a 40 mg artemeter; sol. inj. 40 sau 80 mg a
ml.

ANTITRICOMONAZICE

Tricomonaza este o boala parazitara cu transmitere sexuala

data de Trichomonas vaginalis, un protozor unicelular. Boala
afecteaza att femeile, ct si barbatii.
La femei, parazitul afecteaza vaginul, uretra, cervixul uterin,
vezica urinara; simptomele sunt: prurit vaginal sau iritatie la acest
nivel, secretii anormale, dureri la contactul sexual (dispareunie),
urinari frecvente si chiar dureroase (disurie).
La barbati infectia se dezvolta la nivelul uretrei sI in general se
manifesta prin secretii anormale, senzatia de arsura dupa mictiune.
Este recomandata tratarea ambilor parteneri pentru a se evita
reinfectarea. Tratamentul se face cu derivatI de imidazol sI tiazol.

DERIVAI DE IMIDAZOL

METRONIDAZOL
METRONIDAZOLUM (DCI) (FR X)

N
2

O2N

CH3

CH2

CH2

OH

1-hidroxietil-2-metil-5-nitro-imidazol

Se obtine prin condensarea glioxalului cu acetaldehida si

amoniac in solutie apoasa; rezulta 2-metil-imidazol, care se nitreaza
cu amestec sulfonitric si apoi se trateaza cu etilen-clorhidrina sau cu
etilen-oxid in mediu de acid formic:

CHO
CHO

2 NH3

CH3CHO

- 3 HOH

+ HNO3
(H2SO4)

N
CH3

CH3

ClCH2CH2OH
(- HCl)
sau
CH2 CH2
O

N
O2N

N
O2N

CH3

CH3

CH2

CH2

OH

Pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust

amar,fotosensibil, putin solubil in apa.
Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia
intestinalis, Entamoeba hystolitica si bacterii anaerobe.
Se indica in: Tricomoniaza vaginala si uretrala, lambliaza,
dizenterie

hepatica

si

abcese

hepatice

amibiene,

infectii

cu

anaerobi,

gingivita

acuta

ulcerativa,

eradicarea

infectiei

cu

Helycobacter pilori la pacienti cu ulcer gastroduodenal, in asociere

cu alte chimioterapice antibacteriene, preparate cu bismut sau
inhibitori ai pompei protonice.
In trichomoniaza, se administreaza oral (dupa mese), in doze
de 250 mg de 3 ori pe zi, timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului
este obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de esec se poate
repeta cura dupa 4-6 saptamani.
Ca reactii adverse pot aparea: greata, gust metalic, limba
incarcata, cefalee (relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii,
neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri vaginale, eruptii cutanate,
ameteli,

somnolenta,

leucopenie

trecatoare

(rareori);

febra,

congestie nazala, disurie, scaderea libidoului, polinevrita, vertij,

convulsii (foarte rar).
Metronidazolul este contraindicat la bolnavii cu discrazii
sanguine (tratamentul se face sub controlul hemoleucogramei),
psihoze si boli neurologice active; se evita in primele 3 luni de
sarcina si prudenta in continuare; nu se administreaza la lauze si in
perioada de alaptare.
Interactiuni medicamentoase: Asocierea bauturilor alcoolice
este contraindicata, deoarece pot aparea reactii de tip disulfiram;
prudenta in asociere cu anticoagulante orale (risc crescut de
accidente hemoragice).
PF: METRONIDAZOL cp. a 250 mg;
FLAGYL cp. a 250 mg; suspensie buvabila 4%; ovule a 500 mg;
CERVUGID ovule 500 mg metronidazol (+ cloramfenicol,
nistatin, hidrocortizon acetat);
TRICOMICON cp. vaginale (+ cloramfenicol si nistatin);

MECLOZOL cp. vaginale (+ clotrimazol, neomicina, acetat de

hexestrol).
GRINAZOLE (Septodont, Frana) past utilizat n tratamentul
gangrenei pulpare
METROGENE (Septodont, Frana) burete dentar.
KLION D 100 cp. vaginale (+ miconazol)
MECLON

sol. pt. splturi vaginale, crem i ovule (+

clotrimazol)
MECLODIN cp. vaginale (+ clotrimazol)
TINIDAZOL
TINIDAZOLUM (DCI) (FR X)

N
O2N

CH3

CH2

CH2

SO2

C2H5

1-(2-etilsulfoniletil)-2-metil-5-nitro-imidazol

Se obtine prin tratarea metronidazolului cu clorura de tionil,

reactionarea derivatului clorurat cu etilmercaptan, urmata de
oxidarea intermediarului corespunzator cu peroxid de hidrogen:

N
O2N

CH3

CH2

CH2

O2N
OH

N
O2N

+ SOCl2

CH3

CH2

CH2

CH3

CH2

CH2

SH

- HCl
Cl

H2O2
O2N

H3C CH2

C2H5

CH3

CH2

CH2

SO2

C 2H5

Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, fotosensibila, practic

insolubila in apa, solubila in acetona si diclormetan.
Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia,
Trichomonas vaginalis si Entamoeba histolytica si infectiile cu
Bacteroides, Fusobacterii, Clostridium spp.
Se indica in tricomoniaza, giardioza, amoebiaza intestinala si
hepatica,

gingivita

ulcerativa

necrozata

(Vincent),

vaginita

nespecifica, infectii cu germeni anaerobi (si pentru prevenirea

preoperatorie a acestora).
Ca

efecte

adverse,

rareori

Tinidazolul

produce

greata,

varsaturi, modificarea gustului, leucopenie tranzitorie si reactii de

hipersensibilizare.
Se administreaza oral, in doze uzuale de 2 g a zi, in priza
unica. ~n cazuri grave de infectii cu germeni anaerobi se
administreaza parenteral (i.v., in perfuzie).
Ca si la metronidazol, se evita consumul de alcool (efecte de
tip disulfiram); prudenta la asocierea cu anticoagulantele orale creste efectul acestora prin diminuarea metabolismului lor hepatic.
PF: TINIDAZOL cp. filmate a 500 mg; sol. perfuzabila 2 g a l;

TINIZOL cp. filmate a 500 mg;

FASIGYN - cp. filmate a 500 mg; suspensie orala 200 mg a ml.
TIPROGYN cp.filmate 500 mg

ORNIDAZOL
ORNIDAZOLUM (DCI)

N
O2N

CH3

CH2

CH

CH2

Cl

OH
1-(3-Cloro-2-hidroxipropil)-2-metil-5-nitroimidazol

Este un antiparazitar nitroimidazolic cu spectru larg, eficace in

vitro si in vivo impotriva Trichomonas

vaginalis, Entamoeba

histolytica si Giardia intestinalis.

Se recomanda in: tricomonaza (provocata de Trichomonas
vaginalis) - vaginite, vulvite, uretrite; amibiaza - in toate infectiile
intestinale provocate de Entamoeba histolytica (inclusiv dizenteria
amibiana), precum si in toate formele de amibiaza extraintestinala
(in special abcesul amibian al ficatului); lambliaza.
n general este bine tolerat. Pot aparea

unele efecte

secundare sub forma de vertij, cefalee si tulburari gastro-intestinale

si rar, reactii cutanate.
Administrarea este contraindicata in afectiuni neurologice.
PF: TIBERAL cp. a 250 mg si 500 mg ornidazol;

ORNIGIL sol. perfuzabil 500 mg/100 ml

NIMORAZOL
NIMORAZOLUM (DCI)

N
O2N

CH3

CH2

CH2

4-s2-(5-nitro-1H-imidazol-1-il)etiltmorfolina

Prezinta proprietati sI utilizari asemanatoare metronidazolului.

n tratamentul tricomoniazei, se administreaza in doza unica
de 2 g, cu repetarea dozei dupa o luna.
n giardioza sau amoebiaza se administreaza 1 g de doua ori a
zi, 5-7 zile.
PF: NAXOGIN cp. 500 si 1000 mg.

SECNIDAZOL
SECNIDAZOLUM (DCI)

N
O 2N

CH3

CH2 CH CH3

OH
1-(2-metil-5-nitro-1H-imidazol-1-il)propan-2-ol

Prezinta proprietati si utilizari asemanatoare metronidazolului;

este bine tolerat de catre organism: ca reactii adverse pot aparea
greata, voma, dureri abdominale.
PF: FLAGENTYL cp. a 500 mg.

DERIVAI DE TIAZOL

TENONITROZOL
TENONITROZOLUM (DCI)

N
O2N

NH C
O

2-tenoilamino-5-nitrotiazol

Se utilizeaza in tratamentul tricomonazei; se administreaza

exclusiv la adulti, in doze de 250 mg de doua ori / zi, dimineata si
seara, dupa masa timp de 4 zile.
Ca reactii adverse: tulburari gastro-intestinale minore: greata,
senzatii de greutate gastrica, pierderea apetitului.
Nu este indicata folosirea tenonitrozolului in timpul sarcinii sI
lactatiei.
PF: ATRICAN capsule a 250 mg tenonitrozol.

AMINITROZOL
AMINITROZOLUM (DCI)

N
O2N

NH C CH3
O

2-acetilamino-5-nitrotiazol

Se utilizeaza in tricomoniaza, pe cale orala; se poate asocia i

cu tratament local.

AMIBICIDE (ANTIAMOEBIENE)

Amoebiaza

(sau

amibiaza)

este

boala

infectioasa

determinata de Entamoeba histolytica, protozoar care afecteaza in

principal colonul (amibiaza intestinala) sau ficatul si alte organe
(amibiaza extraintestinala).
Amibiaza predomina in tarile tropicale cu clima calda si umeda
si conditii igienico-sanitare deficitare.
n

majoritatea

cazurilor,

amibiaza

intestinala

debuteaza

confuz, prin inapetenta, senzatie de sete, oboseala, scaune diareice

banale si uneori febra, dar dupa 1-2 saptamani se instaleaza
sindromul dizenteric, manifestat prin dureri abdominale, sub forma
de colici, care alterneaza cu perioade de durere surda, tenesme,
exprimate prin eforturi de defecare si 10-15 scaune a 24 ore,
caracteristice dizenteriei amibiene. Alteori insa, amibiaza evolueaza
fulminant, cu febra mare, frisoane si stare generala proasta, sau,
dimpotriva, intr-o forma atenuata, atipica, ca o colita intermitenta
care creeaza insa premisele instalarii formelor cronice, tradate de
prezenta tumorilor amibiene ale colonului (amoebome). Cu toate
acestea, moartea nu poate surveni decat prin complicatii intestinale
sau infectioase.
n orice forma de manifestare a sa, amibiaza se trateaza
eficient prin administrarea de medicamente amibicide si adoptarea
unei diete hranitoare, bogata in proteine si vitamine, in conditiile
unui repaus total la pat.

AMIBICIDE DE SINTEZ

DERIVAI DE CHINOLIN
TILICHINOL
TILIQUINOLUM (DCI)

CH3
5

7
8

N1

OH
5-Metil-8-hidroxi-chinolina

TILBROCHINOL
TILBROQUINOLUM (DCI)

CH3

Br

N
OH

7-Bromo-5-metil-8-hidroxi-chinolina

Cei doi derivati se regasesc in produsul farmaceutic INTETRIX capsule continand: tilichinol 50 mg; tilichinol N-dodecil sulfat 50 mg;
tilbrochinol 200 mg.

Produsul este un amoebicid de contact; de asemenea un

antiseptic

intestinal

cu

spectru

larg

si

antimicotic

intestinal

(indeosebi pe Candida albicans). Se absoarbe in proportie infima.

Se administreaza oral: in amibiaza: 4 capsule/zi, cura de 10
zile; in infectii intestinale acute: 46 capsule/zi.
Ca reactii adverse pot aparea neuropatii periferice sau mielite
subacute (numai in cazuri de tratament indelungat cu doze ridicate).

BROXICHINOLINA
BROXIQUINOLINUM (DCI)

Br

Br

N
OH

5,7-Dibromo-8-hidroxi-chinolina

Pulbere cristalina, alba, insolubila in apa.

Se utilizeaza pentru tratamentul amibiazei sI a colitelor. Este
bine tolerata de organism.

CLIOCHINOL
CLIOQUINOLUM (DCI)

Cl
6

4
3

N1

OH

5-Clor-7-iod-8-hidroxi-chinolina

Este foarte activ in amibiaza intestinala; prezinta sI actiune

antibacteriana sI antifungica.
Prezinta neurotoxicitate severa.

CHINIOFON
QUINIOPHONUM (DCI)

SO3Na

N
OH

Sarea de sodiu a acidului 7-iod-8-hidroxichinolin-5-sulfonic

Sinonim: Yatren.
Se obtine prin sulfonarea 8-hidroxi-chinolinei, urmata de
iodurarea intermediarului rezultat:

SO3Na

SO3Na

1) I2 + KI
2) NaOH

H2SO4
(oleum)
N

OH

OH

N
OH

Este unul din primii derivatI cu actiune amibicida. Pulbere

cristalina, alb-galbuie, cu gust amar, solubila in apa.
Se administreaza oral pentru efectele antiamibiene, iar extern
este un bactericid puternic, administrat sub forma de solutii sI
unguente.

DIIODHIDROXICHINOLINA
DIIODOHYDROXIQUINOLINUM (DCI)

N
OH

5,7-Diiodo-8-hidroxi-chinolina

Pulbere microcristalina galben-bruna, practic insolubila in apa.

Se

utilizeaza

ca

amibicid

singur

sau

in

asociere

metronidazol; prezinta sI proprietatI antibacteriene sI antifungice.

cu

Se administreaza oral, in doze de 650 mg de trei ori a zi;

durata tratamentului este de 20 de zile.
Ca reactii adverse pot aparea mai frecvent tulburari gastrointestinale: greata, voma, diaree, crampe abdominale, prurit anal;
de asemenea, eruptii cutanate, prurit, febra, cefalee, ameteli. La
tratament indelungat, pot aparea nevrita sI atrofie optica, neuropatii
periferice.
PF: YODOXIN cp. a 650 mg s.a.

DERIVAI HALOACETAMIDICI

DILOXANID
DILOXANIDUM (DCI)

CH3
HO

N C CHCl2
O

2,2-diclor-N-(4-hidroxifenil)-N-metil-acetamida

n terapeutica se utilizeaza sub forma de ester cu acidul furoic

(furoat de diloxanid):

CH3
C O

N C CHCl2

Pulbere cristalina alba sau aproape alba, fara miros, putin

solubila in apa, solubila in cloroform.
Se utilizeaza ca amibicid, pentru tratamentul dizenteriei acute
amoebiene sI a amoebiazei intestinale cronice, de obicei in asociere
cu metronidazol.
PF: FURAMEBE FORTE cp. continnd diloxanid furoat - 250 mg si
metronidazol - 200 mg.

TECLOZAN
TECLOZANUM (DCI)

H5C2O CH2

CH2

CH2CH2

Cl2HC C N CH2

CH2

OC2H5

N C CHCl2
O

2,2-dicloro-N-ss4-ss(2,
2-dicloroacetil)-(2-etoxietil)aminotmetiltfeniltmetilt-N-(2etoxietil)acetamida

Este un amibicid cu proprietati si utilizari asemanatoare

diloxanidului.

Actiune amibicida prezinta si unii derivati ai arsenului, dar

acestia nu se mai utilizeaza datorita toxicitatii ridicate.

ANTIHELMINTICE

Helmintiazele sau verminozele sunt boli datorate prezentei

viermilor parazitI (helmintilor) in organism.
Helmintii se clasifica in 2 subincrengaturi:

nemathelmintii avnd corpul cilindric cu extremitatile

ascutite;

cuprinde

singura

clasa:

nematode

(Oxyuris

vermicularis, Ascaris lumbricoides, Ankylostoma duodenalae,

Trichinella);

plathelmintii cu corpul turtit dorso-ventral, format din

segmente si cu organe de fixare; cuprinde doua clase:

-cestode, cu corpul format din

mai multe segmente: Taenia

saginata si Taenia solium;

-trematode, cu corpul format dintr-un singur segment, cuprinznd
specii de Schistosoma.
Majoritatea acestor boli survin dupa ingerarea de alimente sau
apa contaminate.
Acesti

viermi

produc

tulburari

digestive

diverse:

diareee,

varsaturi, pierderea poftei de mancare, constipatie si dureri

abdominale. Cateodata nu apare nici un simptom. Alte semne pot
aparea in functie de tipul de vierme:
- oxiurii produc mancarimi caracteristice la nivelul anusului, care
nu apar decat seara si in timpul noptii;

- ankylostomele determina o tuse seaca, eruptii cutanate si o

anemie prin pierderea sangelui intestinal;
- tenia poate fi cauza de bulimie in unele cazuri;
- trichinella produce crampe musculare si febra.
Medicamentele antihelmintice pot determina eliminarea helmintilor
(actiune vermifuga) sau i pot distruge (actiune vermicida), in
functie de doza administrata.
n timpul tratamentului cu antihelmintice se impun unele
masuri:
-este interzis consumul de grasimi si alcool;
-cu o zi inaintea inceperii tratamentului se va institui un regim
usor digerabil;
-dupa exercitarea efectului, medicamentul se indeparteaza
prin administrarea unui purgativ.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA NEMATODELOR

DERIVAI DE PIPERAZIN

PIPERAZINA HEXAHIDRAT
PIPERAZINUM HEXAHYDRICUM (DCI) (FR X)

H
N
. 6H O
2
N
H
Se poate obtine cu randamente superioare prin condensarea
etilendiaminei

cu

oxalat

de

dietil,

cnd

se

formeaza

2,3-

dicetopiperazina, care se reduce la piperazina:

C2H5
H2C NH2
H2C NH2

C O
C O

2 C2H5OH

C2H5

H
N

N
H

red.

H
N
N
H

Cristale albe, cu miros de amoniac, solubil in apa si alcool,

insolubil in eter.
Se utilizeaza sub forma de saruri: adipat (COO (CH2)4-COO-),
citrat, fosfat.
Este un antihelmintic, activ pe nematodele intestinale Ascaris
lumbricoides si Enterobius vermicularis, pe oxiuri, trichina si filarie.
Piperazina produce paralizia formelor adulte ale viermilor, acestia
fiind apoi eliminati prin scaun, fie spontan, fie dupa administrarea
unui purgativ. Efectul este reversibil, motilitatea parazitilor putand
reveni dupa ce trece efectul substantei. Nu are efect asupra oualor
de paraziti. Preparatul se absoarbe bine din intestin si se excreta in
urina, partial sub forma de metaboliti.
Ca reactii adverse:: greata, voma, diaree, dureri abdominale,
cefalee, urticarie (cauzate in principal de supradozare sau de o
excretie defectuoasa). Pot aparea, de asemenea, simptome de
neurotoxicitate.

Se administreaza oral, in doza unica de 4,8 g, de preferinta

dimineata.
Efectul antihelmintic al piperazinei este antagonizat de
administrarea concomitenta de pirantel. Piperazina poate potenta
efectele adverse ale fenotiazinelor.

DIETILCARBAMAZINA
DIETHYLCARBAMAZINUM (DCI)

O C N
N

C 2H5
C 2H5

N
CH3
1-dietilcarbamoil-4-metil-piperazina

Sinonim: Ditrazina.
Se obtine prin tratarea piperazinei cu cloroformiat de etil, cnd
se blocheaza un atom de azot; se metileaza apoi al doilea atom de
azot cu formaldehida in prezenta acidului formic. Dupa hidroliza sI
decarboxilare, metil-piperazina obtinuta se trateaza cu clorura de
dietilcarbamoil:

H
N

COOC2H5

COOC2H5
+ Cl

COOC2H5

- H2O;

N
H

N
H

+ CH2O + HCOOH
-

CO2

N
CH3

O C N

Cl

CO N(C2H5)2
- HCl

H2O

C2H5OH
_ CO
2

C2H5
C2H5

CH3

CH3

Se utilizeaza sub forma de citrat, care se prezinta ca o pulbere

cristalina, alba, higroscopica, foarte usor solubila in apa.
Este un antihelmintic utilizat in special in tratamentul filariazei
limfatice (elefantiaza), produs de Wuchereria bancrofti, Brugia
malayi sau Brugia timori.
Se administreaza oral; se incepe cu doze zilnice de 1 mg /
kilocorp, crescnd doza gradat (pe parcursul a trei zile) pna la 6 mg
/ kilocorp, continundu-se tratamentul timp de trei saptamni. Se
asociaza cu albendazol.
Efectele

adverse

includ:

greata,

hipersensibilizare.
PF: HETRAZAN cp. a 50 mg.

DERIVAI IMIDAZOTIAZOLICI

LEVAMISOL
LEVAMISOLUM (DCI)

voma,

reactii

de

3
1S

(-)-2,3,5,6-Tetrahidro-6-fenil-imidazotiazol

A fost introdus in terapeutica in 1966. Este izomerul levo al

tetramisolului, avnd un profil mai sigur dect racemicul.
Se utilizeaza sub forma de clorhidrat si fosfat.
Este

un

lumbricoides,

antihelmintic
Necator

indicat

americanus,

in

infestari

cu:

Strongyloides

Ascaris

stercoralis,

Trichostrongylus colubriformis si Ankylostoma duodenale.

Se administreaza oral, in doze de 150 mg la adulti i 2,5
mg/kilocorp la copii, in doza unica, de preferat seara la culcare. La
nevoie, tratamentul se va repeta dupa o pauza de 14 zile.
Ca reactii adverse: greata, voma, cefalee, diaree. Dupa
tratament, pot aparea simptome SNC (uneori, encefalopatie). La
doze mai mari ori in tratamente repetate, se pot instala: leucopenie,
agranulocitoza, eritem tegumentar, nefropatie.
Se administreaza cu prudenta in sarcina i la copii sub trei ani.
Se contraindica administrarea in perioada de alaptare.
Se evita administrarea concomitenta cu: mebendazol si
substante lipofile (toxicitate crescuta), precum si consumul de
bauturi alcoolice in timpul tratamentului si inca 24 ore dupa
terminarea lui.
PF: DECARIS cp. a 50 mg si 150 mg clorhidrat de levamisol.

TETRAMISOL
TETRAMISOLUM (DCI)

3
1S

()-2,3,5,6-Tetrahidro-6-fenil-imidazotiazol

Este forma racemica. Este mai putin activ sI mai toxic dect
levamisolul. Este un antihelmintic activ asupra nematodelor, utilizat
cu precadere in medicina veterinara.

BUTAMISOL
BUTAMISOLUM (DCI)

N
S

N
NHCOCH(CH3)2

A fost introdus in terapeutica in 1975; este un antihelmintic de

uz veterinar.

DERIVAI DE IMIDAZOL

TIABENDAZOL
TIABENDAZOLUM (DCI)

N
2

N1
H

4'
1'

3'

N
2'

2-(4-tiazolil)-benzimidazol

Se obtine prin condensarea anilinei cu 4-cian-tiazolul in

prezenta AlCl3 anhidre; rezulta N-fenil-4-tiazolcarboxamidina, care
se trateaza cu hipoclorit de sodiu; se formeaza o N-cloramidina, care
in prezenta Na2CO3 elimina HCl sI conduce la tiabendazol:

NH
NH2

N C

AlCl3 anh.

N C
H

NaClO

S
N'-fenil-4-tiazolcarboxamidina
N

N Cl
N C
H

- HCl

N
H

N
S

Pulbere cristalina alba sau slab galbuie, practic insolubila in

apa, putin solubila in alcool, diclormetan sI eter; se dizolva in solutii
diluate de acizi minerali.
Este

un

antihelmintic

utilizat

pentru

tratamentul

strongiloidozei, larva migrans cutanat si visceral, dracunculoz

(infestarea cu Dracunculus medinensis); este de asemenea indicat
pentru ameliorarea simptomelor i febrei n trichineloz.
Se administreaza oral, in timpul mesei, in doze de 1,5 g de
doua ori a zi; comprimatele se mesteca.
Reaciile adverse cel mai des ntlnite sunt: anorexia, greaa,
vrsturile i ameeala. Mai puin frecvent pot aparea: diaree, jen
epigastric, prurit, oboseal, confuzie i cefalee.
Tiabendazolul poate intra n competiie cu alte medicamente,
cum ar fi teofilina, pentru locusurile de metabolizare din ficat,
producnd creterea nivelului seric al unor asemenea produi pn
la niveluri potenial toxice. De aceea, cnd se preconizeaz
administrarea concomitent de tiabendazol i derivai xantinici este
necesar monitorizarea nivelurilor sanguine sau reducerea dozelor
pentru aceti compui. Un astfel de tratament concomitent trebuie
administrat sub atent supraveghere medical.

PF: MINTEZOL - suspensie coninnd 500 mg tiabendazol a 5 ml i

cp. masticabile coninnd 500 mg tiabendazol.

MEBENDAZOL
MEBENDAZOLUM (DCI)

C
O

N
N
H

NH C OCH3
O

N-(5-benzoil-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Pulbere cristalina alba sau galbuie, practic insolubila in apa.

Este indicat pentru tratamentul oxiurozei, tricocefalozei,
ascaridiozei, ankilostomiazei, strongiloidiozei si teniazei.
Toxicitatea mebendazolului este relativ scazuta. Rar pot
aparea efecte adverse ca: dureri abdominale tranzitorii i diaree.
Tratamentul

concomitent

cu

cimetidina

poate

inhiba

metabolismul mebendazolului la nivelul ficatului, ceea ce duce la

creterea concentraiilor plasmatice ale mebendazolului mai ales n
tratamentul prelungit. n acest caz, este recomandat determinarea
concentraiilor

plasmatice,

pentru

permite

corespunztoare a dozei.
Se administreaza oral, in doze zilnice de 100-400 mg.
PF: VERMOX cp. a 100 mg; suspensie 100 mg a 5 ml;

ajustarea

THELMOX 100 comprimate masticabile 100 mg;

PERMAZOLE - suspensie orala 20 mg/ml.

ALBENDAZOL
ALBENDAZOLUM (DCI)

H3C CH2

CH2

N
NHCOOCH3

N
H

(5-propiltio-2-benzimidazolil) carbamat de metil

Pulbere cristalina alba sau slab-galbuie, practic insolubila in

apa si alcool.
Proprietati

farmaco-toxicologice

si

utilizari

asemanatoare

mebendazolului.
PF: ALBENDAZOL, DUADOR cp. 200 mg
ESKAZOLE cp. 400 mg
VERMIGAL NOVO (Biofarm) susp. oral 400 mg/10 ml
ZENTEL - susp. oral 400 mg/10 ml; cp. 200 mg

FLUBENDAZOL
FLUBENDAZOLUM (DCI)

NH C OCH3

N
H

N-(5-(4-fluorobenzoil)-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Este un derivat fluorurat al mebendazolului, prezentnd

proprietati si utilizari similare acestuia. Se administreaza oral, in
doze de 100-200 mg / zi, in doza unica sau timp de trei zile.
PF: FLUVERMAL - cp. a 100 mg; suspensie 100 mg a 5 ml.

FENBENDAZOL
PHENBENDAZOLUM (DCI)

N
N
H

NH C OCH3
O

N-(5-(feniltio)-2-benzimidazolil)-carbamat de metil

Este un antihelmintic utilizat in medicina veterinara.

STRUCTURI DIVERSE
PIRVINIU PAMOAT
PIRVINII PAMOATUM (DCI)

H3C

COO
N

OH

H3C

CH CH

N
CH3

CH2
H3C

CH3

OH

C6H5

COO

Sarea 6-(dimetilamino-2-2-(2,5-dimetil-1-fenil-pirol-3-il)-vinil-1metilchinolinei cu acidul 4,4-metilen-bis (3-hidroxi-2-naftoic)

Sinonim: Vipriniu.
Se

obtine

prin

condensarea

iodurii

de

N-metil-6-

dimetilaminochinaldiniu cu 1-fenil-3-formil-2,5-dimetilpirol, in mediu

de piridina sI transformare in embonat (pamoat):

H3C
2

O CH

H3C

CH3

CH3

2
H3C

CH3

- 2 HOH

C6H5

1-fenil-3-formil2,5-dimetilpirol

iodura de N-metil-6dimetilaminochinaldiniu

H3C

COOH
OH

H3C

CH CH

CH3 I-

H3C

CH2

CH3

OH

C 6H5

H3C

COOH

COO

H3C

N
CH3

OH

CH CH
H3C

CH2

CH3

C 6H5

OH
2

COO

Pulbere cristalina rosie sau rosie-portocalie, fotosensibila,

practic insolubila in apa, usor solubila in acid acetic glacial.
Este activ in special in enterobiaze (provocate de Enterobius
vermicularis).
Se administreaza oral, in doza unica de 5 mg \ kilocorp; la
nevoie se repeta administrarea dupa 2-3 saptamni.
Ca reactii adverse pot aparea ocazional greata, voma sau
diaree; coloreaza in rosu fecalele.

PIRANTEL PAMOAT
PYRANTELII PAMOATUM (DCI)

COOH
OH

N
+

NH
CH3

CH2

CH CH
S

OH
-

COO

1-metil-2-(trans-2-(2-tienil)-vinil-1,4,5,6-tetrahidropirimidina
embonat

Pulbere cristalina galbena pna la cafeniu, fotosensibila,

practic insolubila in apa sI metanol, solubila in dimetilsulfoxid.
Este activ in enterobioz i ascaridioz, infecii helmintice
multiple, fiind eficient i asupra ankylostoma.
Se administreaza oral, in doze zilnice de 10-20 mg \ kilocorp.
Efectele adverse mai frecvente se inregistreaza la nivel
gastro-intestinal: greata, voma, anorexie, dureri abdominale sI
diaree. Mai pot aparea: ameteli, cefalee, insomnie.
PF: HELMINTOX cp. filmate a 125 mg si 250 mg s.a.

BEFENIU HIDROXINAFTOAT
BEPHENII HYDROXINAPHTOATUM (DCI)

CH3
OCH2CH2

COO

N CH2

OH

CH3

3-hidroxi-2-naftoat de N-benzil-N,N-dimetil-N-(beta-fenoxietil)amoniu

Este activ in ascaridioza si ankylostomiaza. Actioneaza prin

blocare neuromusculara, helmintii fiind paralizati si eliminati din
intestin.
Se administreaza oral, in doza unica de 5 g.
Provoaca uneori tulburari digestive si cefalee.

DITIAZANINA
DITHIAZANINUM (DCI)

CHCH CHCH CH
N
C2H5

H5C2

Iodura de 3-etil-2-5-(3-etil-2-benzotiazolin-iliden)-1,3-pentadienilbenzotiazol

Pulbere cristalina de culoare albastru-violet, greu solubila in

apa sI alcool.
Are actiune antihelmintica puternica fata de nematode.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA TREMATODELOR

TARTRAT DE STIBIU SI POTASIU

ANTIMONII ET KALII TARTRAS (DCI)

COO
CHO Sb

OH2

CHO
COO

Sinonim: Emetic.

Se obtine prin incalzirea hidrogentartratului de potasiu cu oxid

de stibiu (Sb2O3) in apa.
Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, eflorescenta; este
solubil in apa.
Este primul compus cu stibiu utilizat ca antihelmintic. Prezinta
sI proprietatI expectorante sI emetice.
Are o toxicitate mare, in special la nivel cardiac sI hepatic. Pot
aparea hipotensiune, bradicardie sI aritmii fatale, afectarea ficatului
cu insuficienta hepatica.

Ma pot aparea tulburari gastrointestinale sI musculare, artrita,

pneumonie, dispnee, cefalee, ameteli, prurit, edem facial, anemie
hemolitica, etc.
Administrarea indelungata in doze mici determina aparitia de
simptome similare celor date de intoxicatia cronica cu arsen.

STIBOFEN
STIBOPHENUM (DCI)

NaO3S

SO3Na

Sb
O

NaO

SO3Na

. 7 H2O

SO3Na

Sarea de sodiu a acidului antimoni-bis-pirocatehin-2,4-disulfonic

Sinonim: Fuadin.
Se obtine prin tratarea sarii de sodiu a acidului pirocatechin3,5-disulfonic cu un exces de oxid de stibiu in mediu alcalin:

NaO3S

OH
OH
SO3Na

Sb2O3

stibofen

Pulbere cristalina alba, usor solubila in apa. Se utilizeaza

pentru tratamentul schistozomiazelor. Este ma putin toxic, dar si ma
putin activ dect emeticul.
LUCANTONA
LUCANTHONUM (DCI)

NH CH2CH2

NH(C2H5)2

Cl

S
CH3
1-2-dietilamino)etilamino-4-metil-tioxantin-9-ona (clorhidrat)

Se obtine prin condensarea 1-clor-4-metil tioxantonei cu

dietilamino-etilamina:

Cl
+

H2N CH2CH2

N(C2H5)2

NH CH2CH2

NH(C2H5)2

Cl

(HCl)
S

S
CH3

CH3

Pulbere cristalina, galbena, usor solubila in apa.

Se utilizeaza in schistozomiaze; se administreaza parenteral
(i.m. sI i.v.) sI oral; tratamentul dureaza 10 zile.
Ca reactii adverse pot aparea tulburari ale SNC.

Coloreaza in galben pielea.

NIRIDAZOL
NIRIDAZOLUM (DCI)

N
O2N

NH
O

1-(5-nitro-2-tiazolil)-2-imidazolidinona

Se

utilizeaza

pentru

tratamentul

schistozomiazelor,

prezentnd sI efecte antiamibiene.

Ca efecte adverse pot aparea tulburari la nivel SNC: insomnie,
anxietate, agitatie, confuzii, halucinatii, convulsii.

OXAMNIQUIN
OXAMNIQUINUM (DCI)

HO CH2
O2N

N
H

CH2

NH CH(CH3)2

1,2,3,4-Tetrahidro-2-izopropilaminometil-7-nitro-6-chinolilmetanol

Este

un

antihelmintic

utilizat

pentru

tratamentul

schistozomiazelor produse de Schistosoma mansoni.

Se administreaza oral, dupa masa, in doze de 15-60 mg a
kilocorp/ zi.
Ca reactii adverse pot aparea: cefalee, ameteli, tulburari
gastro-intestinale (greata, voma, diaree), reactii alergice (febra,
prurit), convulsii, si foarte rar, halucinatii.
Coloreaza urina in rosu.
PF: VANSIL capsule a 250 mg; sirop 250 mg a 5 ml;
MANSIL cp. 250 mg.

COMPUI CU ACIUNE ASUPRA CESTODELOR

NICLOSAMID
NICLOSAMIDUM (DCI)

CO NH

1'

1
2

Cl

OH

4'

NO2

3'

2'

Cl

3
4

2-5-dicloro-4-nitro-fenilen-salicilamida

Se obtine prin acilarea p-nitro-o-cloranilinei cu clorura acidului

5-cloro-salicilic:

COCl

CO NH
OH

+ H2N

NO2

Cl

OH
- HCl

NO2
Cl

Cl

Cl

Cristale galbui, practic insolubile in apa, solubile in acetona.

Niclosamid-ul este un vermicid foarte activ fata de cestode:
Taenia saginata, Taenia solium, Diphyllobotrium latum (botriocefal),
Hymenolepis nana. Actioneaza prin inhibarea fosforilarii oxidative si
stimuleaza
acestora.

ATP-aza
Viermii

parazitilor
intoxicati

sensibili,

devin

provocnd

vulnerabili

la

moartea
proteazele

intestinale, care le distrug repede cuticula, parazitii eliminndu-se

prin scaun, in parte digerati.
Se indica in teniaza, botriocefaloza, himenolepidoza, realiznd
vindecari in aproximativ 90% din cazuri (ma putin ultima).
Ca reactii adverse pot aparea tulburari digestive minore si
trecatoare: epigastralgii, greata, voma, dureri abdominale la circa
4% din bolnavi. Ma rar se produc: cefalee, urticarie si alte eruptii

cutanate, prurit anal, vertij (care se pot datora toxinelor eliberate de

parazitii omorti).
Se administreaza oral, in doza unica de 2 g, dupa micul dejun.
PF: NICLOSAMID cp. a 500 mg;
YOMESAN

PRAZIQUANTEL
PRAZIQUANTELUM (DCI)

N
C
O
2-(Ciclohexilcarbonil) -1,2,3,6,7,11b-hexahidro-4H-pirazino (2,1-)
isochinolin-4-ona

Pulbere cristalina alba, fotosensibila, foarte putin solubila in

apa, solubila in alcool sI diclormetan.
Este activ in infectiile cu cestode, in special fata de Taenia
saginata; se utilizeaza sI in schistozomiaze.
Se administreaza oral in doze de 20-25 mg a kilocorp la 4-6
ore sau in doza unica de 40 mg a kilocorp.
Ca reactii adverse apar ma frecvent greata, voma, diaree,
dureri abdominale, cefalee, ameteli.

PF: DISTOCIDE cp. a 600 mg praziquantel.

BETALACTAMINE

Betalactaminele (numite si betalactame sau antibiotice betalactamice)

sunt

unele

dintre

cele

mai

utilizate

si

prescrise

antibiotice, continnd in molecula un inel tetraatomic (ciclul betalactamic), in care o grupare carbonil si un atom de azot formeaza o
legatura amidica, o beta-lactama, si anume, azetidin-2-ona:

N
O

Exceptnd monobactamele, celelalte betalactamine au ciclul

betalactamic condensat cu un alt heterociclu.

CLASIFICARE

Betalactaminele se clasifica in principal dupa structura lor

chimica in:

betalactamine biciclice condensate (4,5), din care fac parte:

-penicilinele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu

tiazolidinic), care la rndul lor se impart in peniciline naturale,
peniciline cu actiune prelungita, peniciline de semisinteza (peniciline
stabile in mediu acid, peniciline stabile fata de penicilinaze,

peniciline

cu

spectru

larg

de

actiune

(aminopeniciline,

amidinopeniciline, -carboxipeniciline, ureidopeniciline));

-inhibitorii beta-lactamazelor;
-penemele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu
tiazolinic);
-carbapeneme (in care ciclul betalactamic este condensat cu un
ciclu 2,3-dihidropirolic);

betalactamine biciclice condensate (4,6), din care fac parte:

-cefalosporinele si cefamicinele (in care ciclul betalactamic este

condensat cu un ciclu dihidrotiazinic);
-oxacefemele (in care ciclul betalactamic este condensat cu un ciclu
dihidrooxazinic);
-carbacefemele (n care atomul de sulf din nucleul de baza este
inlocuit de o grupare metilen);

betalactamine monociclice, din care fac parte:

-monobactamele;
-nocardicinele;

betalactamine triciclice:

-tribactame (trineme) (in care ciclul betalactamic este condensat cu

un sistem biciclic pirolino - ciclohexanic).

MECANISM DE ACIUNE

Mecanismul
betalactaminelor

de
este

baza

al

inhibarea

actiunii
biosintezei

antibacteriene

peptidoglicanului,

principalul

component

ce

asigura

rezistenta

peretelui

celular

bacterian.
Peptidoglicanul (Figura) este un polimer care contine att
aminoacizi, ct si amino-zaharuri. La rndul lor, amino-zaharurile
sunt de doua feluri: N-acetilglucozamina (NAG) si acidul Nacetilmuramic (NAM), care formeaza un polimer liniar alternativ, in
care cele doua resturi aminoglucidice sunt legate prin legaturi
glicozidice intre atomii de carbon 1 si 4, fiind orientate in aceeasi
maniera ca in celuloza. De fiecare rest de NAM sunt atasate catene
laterale continnd 4 sau 5 aminoacizi, care la rndul lor formeaza
legaturi covalente cu aminoacizii din lanturile adiacente; prin
urmare, aceasta structura complexa tip plasa asigura rezistenta
deosebita a peretelui celular bacterian.

Betalactaminele actioneaza prin acilarea (si in consecinta

inactivarea)

transpeptidazei

bacteriene

specifice,

implicata

in

formarea puntilor peptidice din peptidoglican.

Studiile au aratat insa, ca mecanismele de actiune ale
betalactaminelor sunt mult mai complexe.
Astfel, in 1977, Spratt a evidentiat in Escherichia coli o serie
de sase proteine

functionale, denumite proteine fixatoare de

penicilina (PBP), avnd mase moleculare cuprinse intre 40000 si

91000, un numar variabil per celula si afinitate diferita pentru
peniciline (Tabel).

Proteina

Masa

Fixarea

Molecule/cel

moleculara

penicilinei

ula

(%)
1

91000

8,1

230

66000

0,7

20

60000

1,9

50

49000

4,0

110

42000

64,7

1800

40000

20,6

570

PBP

fixeaza

betalactaminele

datorita

similaritatii

lor

structurale cu resturile modulare care formeaza peptidoglicanul.

Cnd proteinele fixeaza betalactamina, ciclul beta-lactamic se rupe,
formnd o legatura covalenta cu restul de serina al partii active a

proteinei. Aceasta este o reactie ireversibila si determina inactivarea

enzimei.

PENICILINE

Structura de baza a penicilinelor a fost pusa in evidenta in

1945, cu ajutorul cristalografiei cu raze X, demonstrndu-se
structura

beta-lactamica. Aceasta

este formata dintr-un ciclu

pentagonal tiazolidinic (A) condensat cu un ciclu tetragonal betalactamic (B), de care se ataseaza o catena laterala acilaminica:

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C

CH COOH

NOMENCLATURA

Exista doua posibilitati de numerotare a penicilinelor. Prima,

cea indicata de IUPAC si utilizata in majoritatea materialelor
bibliografice

incepe numerotarea de la atomul de azot beta-

lactamic (acesta avnd pozitia 1, iar atomul de sulf pozitia 4),

penicilinele fiind astfel denumite acizi 3, 3-dimetil-7-oxo-6-Racilamino-4-tia-1-azabiciclo3.2.0heptan-2-carboxilici:

CH3
H H S
R C NH C6 5C 4 3 C CH3
O C7 N

CH COOH

Cealalta varianta de nomenclatura este utilizata mai rar si

incepe numerotarea de la atomul de sulf (acesta avnd pozitia 1, iar
atomul de azot pozitia 4).
Considernd nucleul de baza al penicilinelor, nucleu denumit
penam, penicilinele mai pot fi denumite si ca acizi 6-acilamino-3, 3dimetilpenam-2-carboxilici.

S
O

nucleu penam

O alta forma de nomenclatura considera penicilinele ca fiind

derivati a acidului penicilanic sau 6-amino-penicilanic:

H2N
O

CH3
CH3
COOH

acid 6-amino-penicilanic

Prin urmare penicilinele pot fi desemnate si ca acizi R-acilamino-penicilanici.

In fine, o ultima posibilitate de nomenclatura foloseste

denumirea generica de penicilina pentru intreaga portiune de acid
6-carbonilamino-penicilanic, denumind compusii pe baza radicalului
R. Astfel, penicilina G este numita benzilpenicilina, penicilina V
fenoximetilpenicilina, meticilina 2, 6-dimetoxifenilpenicilina, si asa
mai departe.

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE

Penicilinele sunt in general substante solide, cristaline, de

culoare alba, sau aproape alba, cu miros caracteristic si gust
neplacut; unele dintre ele sunt higroscopice.
Majoritatea penicilinelor au caracter acid (pK a = 2,5-3)
(conferit de gruparea carboxilica), dar unele prezinta caracter
amfoter.
Solubilitatea si alte proprietati fizico-chimice ale penicilinelor
sunt influentate de natura catenei laterale din pozitia 6 si de cationii
utilizati la formarea sarurilor. Acizii liberi sunt solubili in solventi
organici, sarurile de sodiu si potasiu, prezentind avantajul de a fi
solubile in apa.
Penicilinele nu au puncte de topire nete, de regula, in timpul
incalzirii se descompun.
In structura penicilinelor exista trei atomi de carbon asimetric
(C2, C5 si C6) ce le confera activitate optica; atomul de carbon 6 are
configuratie L, in timp ce carbonul de care se leaga gruparea
carboxil (C2) are configuratie D. Astfel, gruparile acilamino si cea
carboxilica sunt trans una fata de cealalta, prima fiind orientata -,
iar cea de-a doua - fata de nucleul penam.

Atomii din structura penicilinelor provin din punct de vedere

biosintetic din doi aminoacizi: L-cisteina (S4, C5, C6, C7 si azotul 6amino) si L-valina (atomii de carbon 3,3-dimetil, C2, C3, N1 si
carbonul

2-carboxil).

Prin

urmare

configuratia

absoluta

penicilinelor este 2S:5R:6R:

H H

O
R C NH
O

6
7

5 4 3
1
2

CH3
CH3

COOH

Toate penicilinele naturale sunt in forma dextro.

Principalele elemente structurale ale moleculei de penicilina
susceptibile de modificari chimice cu implicatii practice sunt
urmatoarele:
-legatura C-N din ciclul beta-lactamic (mult ma reactiva decit cea din
amidele obisnuite);
-gruparea 6-amino;
-gruparea 2-carboxil;
-atomul de sulf.
Reactivitatea penicilinelor este foarte ridicata, in primul rnd
datorita prezentei nucleului beta-lactamic, legatura C-N fiind mult
ma reactiva dect cea din amidele obisnuite. Prin urmare, penicilina
poate fi atacata de agenti nucleofili si electrofili, precum si de betalactamaze. Prezenta grupelor atragatoare de electroni in pozitia a
grupei 6-acilamino influenteaza favorabil stabilitatea in mediu acid a
penicilinelor; aceasta proprietate este importanta deoarece au putut
fi obtinute peniciline cu administrare orala.

DEGRADAREA PENICILINELOR

Principala cauza a degradarii penicilinelor este reactivitatea

ciclului lactamic, in special la hidroliza. Modul in care decurge
hidroliza si natura produsilor de degradare sunt influentate de pH-ul
solutiei:
O
CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C

CH COOH

Penicilina
+

COOH
CH NH CH COOH
N
R

HS C CH3
O

S
N

CH3

Acid penicilenic

C(CH3)2

HO

COOH

Acid penilic

H2O

S
R CONH C CH NH CH COOH
COOH

H2O

R CONH CH

C(CH3)2

COOH N
H

HS C CH3

CO2
S

R CONH CH2

C(CH3)2

N
H

COOH

COOH

CH3

CH3

H3C C CH COOH + R CONH CH CHO

HS NH2
Penicilamina

Acid peniloic

Acid peniciloic

Acid penamaldic

COOH
Acid penaldic

H
-

CO2

R CONH CH2

CHO

Peniciloaldehida

Astfel, in solutii puternic acide (pH < 3), penicilinele sufera o

serie complexa de reactii, conducnd la o mare varietate de produsi
de degradare.
O prima etapa pare sa implice rearanjarea structurala la acid
penicilenic. Acest proces este initiat de catre protonarea azotului
beta-lactamic, urmata de atacul nucleofil al oxigenului din gruparea
carbonilica beta-lactamica, cu deschiderea att a acestui ciclu, ct si
a celui tiazolidinic. Acidul penicilenic este foarte instabil, urmnd in

continuare doua cai majore de degradare. Prima implica hidroliza

nucleului

oxazolonic,

cu

instabil),

care

asemenea

formarea
se

acidului

descompune

penamaldic
in

continuare

(de
la

penicilamina si acid penaldic. Cea de-a doua implica o rearanjare

structurala complexa a acidului penicilenic la acid penilic, printr-o
serie de procese intramoleculare care nu sunt inca pe deplin
elucidate.

In

continuare,

acidul

penilic

se

decarboxileaza,

concomitent cu deschiderea ciclului, conducnd la acid peniloic. Cel

de-al treilea produs major de degradare in mediu acid este
peniciloaldehida, formata prin decarboxilarea acidului penaldic
(derivat al aldehidei malonice).
Trebuie remarcat astfel, ca tocmai aceasta degradare in mediu
acid constituie principala cauza a slabei absorbtii pe cale orala a
penicilinelor.
In mediu alcalin, gruparea carbonilica beta-lactamica poate
suferi un atac nucleofil sub actiunea ionului hidroxid, formnd acidul
peniciloic, inactiv.
Si alti agenti nucleofili, cum sunt hidroxilamina, alchilaminele,
sau alcoolii provoaca distrugerea ciclului beta-lactamic, formnd
acizii hidroxamici, amidele si esterii corespunzatori:

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C N

CH COOH

NH2OH
(NaOH)

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C N
H

CH COOH

NH OH
Acid hidroxamic

O
R C

CH3
H H S
NH C C
C CH3
O C

R'NH2

R C

CH3
H H S
NH C C
C CH3

CH COOH

+NH

O
R

CH COOH

H H S
NH C C
C
C
O

NH

N
H

R'

CH3
CH3

CH

COOH

R'
Peniciloilamida

Agentii oxidanti inactiveaza, de asemenea, penicilinele, in

timp ce agentii reducatori au o influenta nesemnificativa.
Un alt factor care intervine in degradarea penicilinelor este
temperatura:

desi

in

temperatura

camerei

stare
si

nu

solida,

acestea

necesita

sunt

refrigerare,

stabile

la

expunerea

prelungita la temperaturi ma ridicate conduce in cele din urma la

inactivarea lor.
Prin mentinerea unui pH intre 6,0-6,8 si conservarea la rece a
solutiilor apoase de penicilina, acestea pot fi pastrate in bune
conditii pna la cteva saptamni. S-a constatat ca unele sisteme
tampon (in special, fosfat si citrat) manifesta un efect favorabil
asupra stabilitatii penicilinelor.
Acestea sunt inactivate de catre unii ioni metalici (asa cum
sunt zincul si cuprul), formnd un complex antibiotic-ion metalic,
de tipul:

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C

N
(..)

CH COO
Me

2+

S-a sugerat faptul ca fosfatii si citratii se combina cu acesti

ioni metalici, evitnd existenta lor in solutie in forma libera si
contribuind

astfel

la

diminuarea

semnificativa

degradarii

penicilinelor.

OBTINEREA PENICILINELOR

Obtinerea penicilinelor se poate realiza prin biosinteza,

semisinteza si sinteza totala.

Obtinerea penicilinelor prin biosinteza

Obtinerea biosintetica a penicilinelor este un proces metabolic

complex care debuteaza cu condensarea non-ribozomala a trei
aminoacizi: acid L-aminoadipic, L-cisteina si D-valina, sub actiunea
N-L-5-amino-5-carboxipentanoil)-L-cisteinil-D-valin

sintazei

(denumita si ACV sintetaza si codata EC 6.3.2.26). Reactia care are

loc poate fi prezentata schematic astfel:
3 ATP + acid L-2-aminohexandioic + L-cisteina + D-valina + H 2O = 3
AMP + 3 difosfat + N-L-5-amino-5-carboxipentanoil-L-cisteinil-Dvalina.

In etapa urmatoare, sub influenta isopenicilina-N sintazei (EC

1.21.3.1)

N-L-5-amino-5-carboxipentanoil-L-cisteinil-D-valina

se

transforma in isopenicilina N:
N-L-5-amino-5-carboxipentanoil-L-cisteinil-D-valina

O2

isopenicilina N + 2 H2O
Consecutiv, isopenicilina N este transformata intr-o serie de
peniciline

(F

(2-pentenilpenicilina),

(benzilpenicilina),

(n-

heptilpenicilina), O (aliltiometilpenicilina), V (fenoximetilpenicilina),

X

(4-hidroxibenzilpenicilina,

(4-aminobenzilpenicilina)),

prin

transacilare directa intre acil-CoA si restul de acid aminoadipic, sub

actiunea isopenicilina N N-aciltransferazei (EC 2.3.1.164) sau in
penicilina

N,

prin

carboxipentanoil,

epimerizarea

sub

influenta

la

C5

restului

isopenicilina-N

5-amino-5-

epimerazei

(EC

5.1.1.17):
Acil-CoA + isopenicilina N + H2O = CoA + penicilina

+ acid L-2-

aminohexandioic;
Isopenicilina N penicilina N.
Pe de alta parte, prin hidroliza penicilinelor ma sus mentionate
(catalizata de penicilin amidaza (EC 3.5.1.11)) se obtine acidul 6aminopenicilanic (notat 6-APA), materie prima de baza pentru
obtinerea penicilinelor de semisinteza:

Penicilina + H2O = acid carboxilic + 6-APA

Schema globala a biosintezei penicilinelor:

H2N

H2N

H
C

HOOC

(CH2)3

COOH

HOOC

S H

C CH2

H
C CH3
CH3

H2N

COOH
D-valina

L-cisteina

acid L-2-aminoadipic
(acid L-2-aminohexandioic)

3 ATP + H2O
EC.6.3.2.26
3 AMP + 3 PP
H2N

H
C

HOOC

(CH2)3

CO

H
N

S H
H CH
3
CH3
NH

CH2
O

H2N

EC 1.21.3.1
O2

H
C

HOOC

- 2 H2O

(CH2)3

CO

H
N

H H

COOH

S
N

CH3
CH3
COOH

isopenicilina N

N-[L-5-amino-5-carboxipentanoil]-L-cisteinil-D-valina

RCO CoA + H2O

EC 5.1.1.17

EC 2.3.1.164

H2N
O

H H
S
N
H

EC 3.5.1.11

CH3

R CO

CH3
COOH

R COOH

H2O

H
N

CoA + acid L-2-aminohexandioic

H
H2N

H H
S
N
H

CH3

C
HOOC

CH3
COOH

(CH2)3

CO

H
N

H H

S
N
H

penicilina N

peniciline de semisinteza

penicilina F, R = C2H5CH CHCH2

penicilina G, R = C6H5CH2
penicilina K, R = CH3(CH2)6
penicilina O, R = CH2 CHCH2SCH2
penicilina V, R = C6H5OCH2
penicilina X, R = 4-HO C6H4 CH2
penicilina T, R = 4 H2N C6H4 CH2

Din punct de vedere tehnologic, biosinteza penicilinelor

comport mai multe etape: fermentarea, izolarea antibioticului,
purificarea i condiionarea.
Fermentarea (care poate fi de suprafa sau de profunzime)
are loc n trei etape:
-creterea biomasei (30 ore)
-producia de antibiotic (130-200 ore)
-oprirea sintezei de antibiotic (datorit epuizrii unor nutrieni
i nceputul lizei celulare).

CH3
CH3
COOH

industria

farmaceutic

se

utilizeaz

fermentatoare

prevzute cu sisteme mecanice de agitare i aerare puternic,

lucrndu-se

condiii

aseptice,

cu

culturi

de

Penicillium

chrysogenum, care dau randamente mai mari dect cele de

Penicillium notatum, utilizate iniial.
Mediile de cultur conin nutrieni specifici: aminoacizi,
glucide, lipide, microelemente (Na, K, Co, Mg, Mn) i precursori
(substane care orienteaz biosinteza n sensul formrii unei
anumite peniciline naturale n detrimentul alteia; de exemplu,
folosind ca precursor acid fenilacetic se obine penicilina G, n timp
ce dac se utilizeaz acid fenoxi-acetic sau fenoxi-acetamida, se
obine penicilina V).
Controlul producerii penicilinelor se realizeaz prin meninerea
n limite stricte a temperaturii (24-27C), pH-ului (5,5-7, pH-ul optim
fiind de 6,8), a concentraiei de nutrieni, debitului de aerare, etc.
n scopul evitrii tendinei de spumare, aprute n timpul
procesului

de

fermentare,

se

utilizeaz

antispumani

(uleiuri

vegetale, acizi grai nesaturai).

Izolarea antibioticului. Dup 4-5 zile de fermentare, se obine
un lichid de cultur, care conine n jur de 3% antibiotic. Acesta se
rcete rapid la 5-10C, se filtreaz cu ajutorul unor ultrafiltre
speciale rotative, iar antibioticul este extras din filtrat, utiliznd
acetat de etil i eter etilic la 0-5C. Mai avantajos pentru extracie
este alcoolul n-butilic, putndu-se lucra la temperatura camerei.
Din soluia extractiv obinut, penicilina se separ prin dou
moduri:
-sub form de sruri alcaline, prin tratarea soluiei de
penicilin ntr-un solvent organic cu sarea alcalin a unui acid
organic; sarea rezultat va cristaliza, fiind insolubil n solventul
respectiv;

-sub form de sruri cu baze organice, care ulterior se purific

i se transform n sruri de sodiu sau potasiu.
Penicilinele obinute n stare brut se purific i apoi se
condiioneaz n flacoane sterile, nchise ermetic, n condiii de
strict asepsie.

Obinerea penicilinelor prin semisintez

Aa cum am menionat anterior, materia prim de baz

pentru obinerea penicilinelor semisintetice este acidul 6-aminopenicilanic, care poate fi obinut fie prin dezacilarea enzimatic a
penicilinelor naturale, sub influena penicilin-amidazei, fie prin
dezacilare chimic, utiliznd fenoximetilpenicilina, prin protejarea
gruprii carboxilice cu clorur de trimetilsilil, substituirea gruprii
OH imidice cu atom de clor, sub aciunea pentaclorurii de fosfor,
transformarea compusului obinut n iminoeter, prin tratare cu nbutanol, i n final hidroliza iminoeterului:

OH

O
C6H5OCH2

CH3
H H S
C NH C C
C CH3
O C

C 6H5OCH2

CH3
H H S
C N C C
C CH3
O C

CH COOH

CH COOH

Cl
1. ClSi(CH3)3

C6H5OCH2

CH3
H H S
C N C C
C CH3
O C

2. PCl5

CH COOSi(CH3)3

OC4H9
C6H5OCH2

CH3
H H S
C N C C
C CH3
O C

(n) C4H9OH

CH COOSi(CH3)3

H2O

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

CH COOH
6-APA

La baza obinerii penicilinelor semisintetice st o metod

general de acilare a acidului 6-aminopenicilanic (6-APA), acilare ce
se poate realiza cu:
-cloruri acide
-anhidride acide
-anhidride mixte
-prin intermediul N,N-diciclohexilcarbodiimidei.

-Acilarea cu cloruri acide

Reacia are loc n prezena trietilaminei ca acceptor de protoni:

-Acilarea cu anhidride acide

O
R C
O +

CH3
H H S
H2N C C
C CH3

R C

O C

CH COOH

O
CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
RCOOH

O C

CH COOH

-Acilarea cu anhidride mixte

O
RCOOH +

Cl

C
OR'

O
R C
O +
R' O C
O

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

CH COOH

_ CO
_

O
CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C N

CH COOH

R'OH

-Acilarea prin intermediul N,N-diciclohexilcarbodiimidei:

RCOOH +

N C N

NH C N
O
C O
R

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

O
CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C

CH COOH

CH COOH

N C NH
OH

NH C NH
O

Ultima metod este i cea mai avantajoas, deoarece prin

tratarea diciclohexil-ureei cu clorur de tosil, se reface N, Ndiciclohexilcarbodiimida.

Obinerea penicilinelor prin sintez total

Obinerea penicilinelor (mai precis a fenoximetilpenicilinei)

prin sintez total a fost realizat pentru prima dat n anul 1957,
de ctre Sheehan i Henery-Logan, fiind stimulat de dezavantajele
iniiale ale biosintezei (concentraii reduse de antibiotic n mediul de
cultur, procedee complicate de separare i purificare, etc.).
Metoda sintetic de obinere a penicilinei V utilizeaz ca
materii prime t-butil-alfa-ftalimidomalon-aldehida i clorhidratul de
D-penicilamin, cu formarea iniial a ciclului tiazolidinic, urmat de
eliberarea gruprii aminice din restul de ftalimid, prin tratare cu
hidrat de hidrazin i acid clorhidric, acilare cu clorura acidului

fenoxiacetic, n prezena trietilaminei, eliberarea gruprii carboxilice

cu acid clorhidric i n final, nchiderea ciclului beta-lactamic,
utiliznd

N,

N-diciclohexilcarbodiimid,

cu

rol

de

agent

deshidratant:

O
NCHCHO

CHCOOH . HCl

(CH3)2C

SH

COOC(CH3)3

NH2

O
t-butil alfa-ftalimidomalon-aldehida

D-penicilamina clorhidrat

O
N
O

CH
CO N
H

CH3

H2N NH2

CH3

H2N

HCl

COOH

OC(CH3)3

C 6H5OCH2COCl
(C 2H5)3N

CH
CO N
H

CH3

CH3 . HCl
COOH

OC(CH3)3

C 6H5OCH2CONH

CH
CO N
H

CH3

HCl

CH3

piridina

COOH

OC(CH3)3

C6H5OCH2CONH

CH
CO N
H

CH3
CH3
COOH

KOH
N
C6H11

C6H5OCH2CONH

CH

CH3
COOK

C6H11

CH3

OH

Din pcate, multitudinea i dificultatea fazelor tehnologice din

procesul

sintetic,

randamentele

extrem

de

mici,

precum

progresele uriae nregistrate ulterior n biosintez au fcut ca

aceast metod s rmn doar cu importana teoretic.

IDENTIFICARE I DOZARE

-Penicilinele (ca de altfel, toate betalactaminele) formeaz cu

hidroxilamina n mediu alcalin, datorit deschiderii ciclului betalactamic, acizi hidroxamici care dup acidulare formeaz cu ionul
Fe3+ compui colorai n rou-violet:

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C N

+ NH2OH

CH COOH

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3

(NaOH)

O C

N
H

FeCl3

CH COOH

NH OH
O

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C
Fe/3

N
H

CH COOH

NH
O
complex violet

-n urma hidrolizei acide, la cald, penicilinele se descompun,

cu formarea penicilaminei i peniloaldehidei; penicilamina, datorit
structurii sale de aminoacid alifatic, formeaz cu ninhidrina un
colorant indaminic violet:

CH3

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C

HS C CH3

+ R C NH CH CHO

H2N C H

CH COOH

COOH

COOH
D-penicilamina

CO2

acid penaldic

O
R C NH CH2 CHO
peniloaldehida

H2N C H
COOH
D-penicilamina

OH + NH3 + CO2 + HS C CH3

OH

CHO
O
hidrindantina

O
ninhidrina

OH
OH

+ 2 NH3 + HO

ninhidrina

CH3

OH

HS C CH3

CH3

- 3 H2O
O
hidrindantina

ONH4

colorant indaminic
(violet)

-Avnd caracter reductor, penicilinele reduc soluia de sulfat

de cupru (II) i tartrat de potasiu i sodiu (Reactivul Fehling) i
soluia de nitrat de diaminoargint (Reactivul Tollens), obinndu-se
un precipitat crmiziu de oxid de cupru (II), respectiv oglinda de
argint.
-Penicilinele formeaz cu acidul cromotropic (acidul 1, 8dihidroxinaftalen-3, 6-disulfonic) coloraii diferite, n timp. Astfel,
benzilpenicilina formeaz un compus colorat n galben-verzui,
fenoximetilpenicilina i propicilina violet, meticilina verde-olive,
ampicilina, oxacilina, cloxacilina i dicloxacilina purpuriu cu reflexe
verzui, iar carbenicilina brun.
-Ampicilina formeaz cu sulfatul de cupru (II) i tartratul de
sodiu i potasiu un compus colorat n violet.
Dozarea se poate face prin mai multe metode (fizico-chimice,
chimice, microbiologice). Conform FR X, penicilinele totale se
dozeaz printr-o metod iodometric, care const n inactivarea
penicilinei prin transformare n penicilamin i acid penaldic, care

sunt oxidate n continuare sub influena iodului, conform urmtoarei

scheme de reacie:
O

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3

CH3
H H S
R C NH C C
C CH3
O C N

CH COOH
HOOC N
H
Acid peniciloic

CH COOH

CH3
HS C
CH3

CH COOH

R CO NH CH CHO
COOH

NH2

Penicilamina

Acid penaldic

3 I2

I2

3 H2O

H2O

CH3
HO3S C
CH3

CH COOH

R CO NH CH COOH
COOH

NH2

Acid penicilaminosulfonic

Acid penaldioic

ACTIVITATEA ANTIMICROBIAN

Spectrul antimicrobian variaz n cadrul diverselor clase de

peniciline.
Astfel, penicilinele naturale (benzilpenicilina,

fenoxi-

metilpenicilina) au un spectru relativ ngust, incluznd:

-coci grampozitiv (stafilococ, streptococ, pneumococ), dei n ultima
vreme rezistena stafilococilor la peniciline a luat o mare amploare
(doar 5-15% din tulpinile de S. aureus mai sunt n prezent sensibile);
-unii coci gramnegativ ( gonococ, meningococ);
-bacili grampozitiv (bacilul difteric, bacilul antraxului, clostridii
anaerobe;

-spirochete: treponema i leptospira;

-actinomicete;
Penicilinele

cu

spectru

larg,

prezint

activitate

asemntoare benzilpenicilinei, dar spectrul lor se extinde i asupra

bacililor gram-negativ (cu excepia Pseudomonas).
Penicilinele active pe Pseudomonas
antimicrobian

bacterii

grampozitiv

cuprind n spectrul

gram

negativ,

inclusiv

majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.

Penicilinele active fa de enterobacteriacee au un spectru
antimicrobian

ngust

care

cuprinde

doar

acest

tip

de

microorganisme.
n fine, penicilinele nu sunt active asupra protozoarelor i
bacililor acido-rezisteni (bacilul Koch, bacilul leprei).
La nceputurile erei penicilinelor, datorit puritii slabe,
activitatea acestor antibiotice era evaluat pe baza testelor
microbiologice i exprimat printr-un standard numit unitate Oxford.
Unitatea Oxford reprezenta cantitatea minim de benzilpenicilin
existent n 50 ml bulion de carne, capabil s inhibe creterea unei
culturi determinate de Stafilococ auriu.
Astzi, se utilizeaz unitatea internaional (UI), care definete
activitatea antimicrobian a 0,6 g penicilin G sodic standard de
referin.

EFECTE ADVERSE

Penicilinele au un potenial alergizant foarte ridicat. La circa 110% din totalul pacienilor apar fenomene alergice care pot varia ca
gravitate: de la o uoar intoleran local, la nivelul pielii i

mucoaselor (urticarie i eritem cutanat, reprezentnd 60% din

totalul reaciilor alergice), pn la manifestri severe, cu evoluie
letal, de genul ocului anafilactic (frecven de 0,02-10%).
Dintre factorii care mresc riscul de apariie a reaciilor
alergice amintim: administrarea parenteral, mai ales intra-venoas,
care prezint cel mai mare risc de apariie a alergiilor; administrarea
penicilinelor la persoane cu antecedente alergice sau astm bronic;
aplicarea local pe tegumente sau mucoase.
Penicilinele cel mai frecvent implicate n apariia fenomenelor
alergice sunt penicilina G, procainbenzilpenicilina i ampicilina, dar
s-au relatat cazuri de alergii pentru absolut toate penicilinele.
Mecanismele de inducere a manifestrilor alergice au fost
intens studiate; dovezile existente sugereaz c penicilinele sau
produii lor de rearanjare molecular, formai in vivo (de ex. acizii
penicilenici), reacioneaz cu gruprile lizin--amino ale proteinelor
plasmatice, formnd peniciloil-proteine, care reprezint antigene
majore.
Pe de alt parte, o serie de impuriti, provenite din procesele
biosintetice (cazul penicilinei G)

sau procaina din procain-

benzilpenicilin sunt i ele responsabile de reaciile alergice.

n cazul ampicilinei, impuritile polimerice, care iau natere
prin reaciile de polimerizare intern a acestui antibiotic (prin atacul
nucleofil al gruprii aminice din catena lateral asupra gruprii
carbonilice beta-lactamice a unei a doua molecule), constituie de
asemeni cauza apariiei frecvente a episoadelor alergice.
Reaciile adverse toxice ale penicilinelor apar n general, la
doze mari i includ: convulsii, tulburri hepatice i renale (hepatite,
nefrite), tulburri hematologice (hemoragii, granulocitopenie).
La administrare parenteral pot aprea efecte iritante locale:
dureri (la administrare i.m.) sau chiar flebit (la administrarea i.v.).

O reacie ce poate aprea n primele zile de tratament al

sifilisului, cu penicilin, i poate fi chiar letal, este reacia
Herxheimer, manifestat prin febr i frisoane, mialgii, artralgii,
reactivarea leziunilor sifilitice. Evitarea acestei reacii se face prin
administrarea de doze mici n debutul tratamentului.
Nu n ultimul rnd, n urma tratamentelor cu peniciline cu
spectru larg, pot aprea suprainfecii, drept consecin a modificrii
florei intestinale.

REZISTENA LA PENICILINE
Rezistena la antibiotice este capacitatea natural sau dobndit a unui
microorganism de a rezista efectelor unuia sau mai multor antibiotice. Dei aceast
noiune este folosit i referitor la rezistena natural -capacitatea intrinsec a unor
bacterii de a rezista la anumite antibiotice- de o mai mare importan clinic i
tiinific este rezistena dobndit. Unele bacterii, n special majoritatea bacililor
gram-negativ sunt rezistente n mod natural la aciunea penicilinelor. Alte specii care
n mod normal sunt sensibile, pot dezvolta rezisten la peniciline prin selecie
natural sau prin mutaii (sub efectul factorilor de mediu mutageni sau prin erori
necorectate n procesul de replicare a ADN). Odat aprut rezistena la peniciline,
gena codificnd acest caracter se poate rspndi la alte celule prin transfer de
plasmide.
De exemplu, infeciile cu Staphylococcus aureus, care n anii 40 i 50 erau
tratate fr probleme cu penicilin, au ajuns s fie n prezent o problem, ntruct
majoritatea tulpinilor sunt astzi rezistente la peniciline; n Statele Unite, n decada
1985-1995 rezistena Shigella la ampicilin a crescut de la 32% la 67%.
Probabil cel mai important mecanism biochimic al rezistenei la peniciline
este secretarea de ctre microorganisme a enzimelor inactivatoare, denumite generic
penicilinaze; acestea sunt de dou tipuri: -lactamaze i acilaze.

PENICILINE NATURALE

Principalii

reprezentani

sunt

benzilpenicilina

(penicilina

G)

fenoximetilpenicilina (penicilina V), acestea fiind obinute prin biosintez i avnd o

durat scurt de aciune.

BENZILPENICILINA POTASIC
BENZYLPENICILLINUM KALICUM (DCI) (FR X)

O
K

CH2

C NH
N

CH3
CH3
-

COO

O
(2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan2-carboxilat de potasiu
Sinonime: Penicilina G potasic, Penicilina II potasic, Fenilacetilpenin potasic.
Benzilpenicilina potasic se obine prin biosintez, utiliznd mutani naltproductivi de Penicillium chrysogenum (productivitate de circa 50000 de ori mai
ridicat comparativ cu tulpinile de Penicillium notatum, utilizate iniial). Mediul de
cultur este format dintr-un amestec de glucoz, lactoz, amidon i extract de porumb
(care conine -feniletilamin, ce se comport ca un precursor). Tot ca precursor, se
folosete acidul fenilacetic, ca antispumant-ulei de floarea soarelui, pentru stabilizarea
pH-ului-carbonat de calciu; se mai adaug i microelemente.
Se prezint sub form de cristale incolore sau pulbere cristalin alb, cu miros
slab caracteristic i gust amar, higroscopic; foarte uor solubil n ap, practic
insolubil n cloroform, eter, parafin lichid i uleiuri grase. O soluie apoas 10%
are un pH = 5,5-7,5.
Este incompatibil cu alcooli, acizi, substane oxidante, alcaline, metale grele,
iod, sulf, etc. Sub aciunea vitaminelor B i C, ca i a penicilinazei se inactiveaz
rapid.
Benzilpenicilina potasic este un antibiotic de elecie pentru bacterii grampozitiv, spectrul de aciune cuprinznd mai ales coci gram-pozitiv: streptococi,

stafilococi (din pcate majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente),

enterococi, pneumococi; de asemenea, este activ asupra unor coci gram-negativ
(Neisseria), bacili gram-pozitiv (Bacilul antrax, Clostridii), spirochete, leptospire,
treponeme.
Se utilizeaz n toate cazurile cnd sunt necesare concentraii plasmatice
ridicate, n tratamentul infeciilor cu streptococ beta-hemolitic (tratament de elecie)
(angine, erizipel, scarlatin), pneumococ (pneumonii, meningite), endocardite lente cu
stafilococ viridans, gonococii acute, lues, gangren gazoas, tetanos, difterie; mai
recent se recomand i.v. pentru tratamentul formelor grave ale bolii Lyme (boala
mucturii de cpu).
Se administreaz cu predilecie pe cale parenteral (i.m., i.v. n perfuzie, intrarahidian); administrarea i.m. (destul de dureroas) se face n soluii sterile de clorur
de sodiu 0,9%, la un interval de 6 ore, i.v. n perfuzii, dup diluarea cu glucoz 5%,
iar intra-rahidian numai n cazuri excepionale (meningita pneumococic). Se poate
folosi i sub form de aerosoli. Administrarea pe cale oral este puin eficient,
penicilina G fiind inactivat prin hidroliz acid, doar aproximativ 1/3 din doza
administrat fiind absorbit.
Ca reacii adverse: alergii (de la urticarie (foarte des ntlnit) la oc
anafilactic (foarte rar)), edem angioneurotic, tulburri sangvine: anemie hemolitic,
leucopenie, trombocitopenie. n doze mari pot aprea nefropatii i convulsii.
PF. PENICILINA G POTASIC| (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere steril
injectabil, coninnd 400.000 UI, 1.000.000 UI.
PFIZERPEN (Pfizer, S.U.A.) - flacoane cu pulbere steril injectabil, coninnd,
5.000.000 UI penicilin G potasic.

BENZILPENICILINA SODIC
BENZYLPENICILLINUM NATRICUM (DCI) (FR X)

O
Na

CH2

C NH
N
O

CH3
CH3
-

COO

(2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan2-carboxilat de sodiu

Sinonime: Penicilina G sodic, Penicilina II sodic, Fenilacetilpenin sodic.
Obinerea, proprietile fizice i chimice, precum i cele microbiologice sunt
identice cu cele ale penicilinei G potasice, singurul avantaj fiind faptul c este mai
bine tolerat la administrare intramuscular.
Nu se administreaz la pacienii cardiaci i cei cu afeciuni renale.
PF. PENICILINA G SODIC (SC Antibiotice SA Iasi) - flacoane cu pulbere steril
injectabil, coninnd 400.000 UI, 1 mil. UI;
CRYSTAPEN (Brittania Pharmaceuticals Ltd., U.K.) flacoane cu pulbere steril
injectabil, coninnd 600 mg i 1200 mg penicilin G sodic.

FENOXIMETILPENICILINA
PHENOXYMETHYLPENICILLINUM (DCI) (FRX)

O
O CH2

C NH
N

CH3
CH3
COOH

O
Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenoxiacetamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0
heptan-2-carboxilic
Sinonime: Penicilina V; Fenomicilin.
Fenoximetilpenicilina a fost obinut pentru prima dat prin biosintez n
1948. Biosinteza dirijat se realizeaz prin aceeai tehnologie ca i la benzilpenicilin,
utiliznd ns ali precursori ca: acid fenoxiacetic, fenoxiacetamid, alcool betafenoxietilic.
Penicilina V poate fi obinut i prin procedee semisintetice sau chiar sintetic
(ultimul, cu importan pur teoretic)

Obinerea prin semisintez const n acilarea 6-APA cu clorura acidului

fenoxiacetic, n prezena trietilaminei ca fixator de protoni:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

O
+

O CH2 C

CH COOH

6-APA

Cl

N(C 2H5)3
+

- NH(C2H5)3Cl-

Clorura acidului
fenoxiacetic
O
O CH2

C NH
N

CH3
CH3
COOH

O
Fenoximetilpenicilina

Se prezint ca o pulbere cristalin alb sau alb-glbuie, higroscopic, cu miros

slab caracteristic, cu gust amar, uor solubil n alcool, foarte greu solubil n ap,
practic insolubil n parafin lichid i uleiuri grase. O suspensie 0,5% n ap are un
pH cuprins ntre 2,4-4. Este stabil n mediu acid. Sarea de potasiu este uor solubil
n ap.
Forma biologic-activ este cea dextrogir (cel puin 1600 UI / mg raportat la
substana uscat), forma levogir fiind inactiv sau prezentnd o activitate
antimicrobian neglijabil.
Spectrul activitii antibacteriene fa de unii germeni gram-pozitiv este
asemntor cu al benzilpenicilinei. Are aciune bactericid fa de streptococi (cu
excepia

Streptococcus

faecalis),

stafilococi

neproductori

de

penicilinaz,

pneumococi; sunt sensibile la fenoximetilpenicilin i: Corynebacterium diphtheriae,

Bacillus

anthracis,

Clostridium,

Actinomyces

bovis,

Leptospira,

Neisseria

gonorrhoeae, . a. Treponema pallidum este foarte sensibil la penicilina V potasic,

n timp ce bacilii gram-negativ sunt rezisteni.
Se administreaz pe cale oral n doze cel puin duble fa de penicilina G
administrat parenteral. Dozele uzuale sunt de 2-4 milioane UI / zi, fracionat n 3-4
prize, la aduli i 50000-100000 UI / kg / zi la copii, de asemenea fracionat n 3-4
prize.
Fenoximetilpenicilina se absoarbe n intestinul subire n proporie de 65%,
dup o or de la ingerare realizeaz concentraii sangvine aproape egale cu cele
realizate prin administrarea parenteral a benzilpenicilinei, concentraii ce se menin
3-4 ore. Concentraiile tisulare maxime se realizeaz n ficat i rinichi; eliminarea se
face predominant pe cale renal (n jur de 60% sub form de metabolii).

Se utilizeaz n infecii uoare sau medii cu germeni sensibili; se recomand n

angina streptococic, scarlatin, erizipel, infecii respiratorii, otite, profilaxia
infeciilor streptococice i a reumatismului poliarticular acut, . a.
Reaciile adverse pot fi n primul rnd de natur alergic: febr, urticarie,
eozinofilie, edem Quincke, foarte rar oc anafilactic; apoi digestive: grea, vom,
neplcere epigastric, diaree; hematologice: anemie, trombocitopenie, leucopenie,
tulburri de coagulare, reversibile la ncetarea tratamentului.
Administrarea concomitent pe cale oral a neomicinei scade absorbia
fenoximetilpenicilinei.
PF: OSPEN comprimate filmate a 500000, 1 milion i 1,5 milioane UI / cp.; sirop
coninnd 400000 UI / 5 ml;
PENHEXAL SAFT pulbere pentru soluie injectabil coninnd 400000 UI / 5
ml;
CLIACIL comprimate filmate a 1,2 milioane UI / cp., sirop con innd 400000
UI / 5 ml, pulbere suspendabil coninnd 300000 UI / 5 ml.
PEN V - comprimate a 1 milion i 1,5 milioane UI / cp.
PENICILINE CU ACIUNE PRELUNGIT (DEPOZIT, DEPOT,
RETARD)
Dezavantajul penicilinelor naturale, reprezentat de durata scurt de aciune a
acestora, a determinat gsirea unor modaliti de ncetinire a eliminrii penicilinelor
naturale din organism i de diminuare a numrului de injectri. La ora actual
retardarea se realizeaz prin dou mijloace:
- administrarea concomitent a unor substane inhibitoare ale transportului tubular
renal, care favorizeaz creterea concentraiei sangvine a antibioticului i prelungirea
duratei de aciune. Dou astfel de substane sunt acidul p-(di-n-propilsulfamoil)benzoic (Probenecid) i acidul N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic (Caronamid):

COOH

COOH

SO 2N(C3H7)2

NHSO 2 CH2 C6H5

Acid p-(di-n-propilsulfamoil)-benzoic

Acid N-benzilsulfonil-p-aminobenzoic
Caronamid

Probenecid

- obinerea unor sruri ale penicilinelor naturale cu o serie de baze organice, sruri
care sunt puin solubile n ap, i care administrate sub form de suspensii apoase sau
uleioase, formeaz depozite la locul de injectare, din care antibioticul difuzeaz lent n
organism. Dei n cazul penicilinelor retard, aciunea se instaleaz lent i
concentraiile serice sunt mai reduse, durata de aciune a acestora este mult mai mare
dect a benzilpenicilinei.

PROCAIN BENZILPENICILINA
BENZYLPENICILLINUM PROCAINICUM (DCI)

COOCH2CH2 NH

O
CH2

C NH
N

CH3
CH3

C2H5
C2H5
.

.
-

H2O

COO

NH2

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
4-aminobenzoatul de 2-dietil-aminoetil

Sinonime: Benzilpenicilina procainic; procain penicilina G.

Se prezint sub form de pulbere microcristalin alb sau slab glbuie, cu
miros slab caracteristic sau practic fr miros, cu gust amar, puin solubil n ap,
solubil n alcool, cloroform.
Este rapid inactivat de ctre acizi, hidroxizi alcalini i ageni oxidani.
Soluia apoas saturat are un pH = 5,0-7,5.
Benzilpenicilina din structura procainbenzilpenicilinei se identific prin
reaciile generale ale penicilinelor (vezi 2.3.6.), iar procaina, prin diazotare i cuplare
cu 2-naftol soluie alcalin, cnd se formeaz un colorant azoic, rou-portocaliu:

COOCH2CH2

C 2H5
C 2H5

NH2

COOCH2CH2

NaNO2 + 2 HCl
- NaCl
- H2O

C 2H5

NaO

C 2H5
+ NaOH

- NaCl
- H2O

N N] Cl

COOCH2CH2

C2 H5
C2 H5

N N
ONa

Procainbenzilpenicilina are acelai spectru de activitate antimicrobian ca i

benzilpenicilina. Nu se utilizeaz ns, n cazuri de infecii acute, severe.
Se recomand n forme uoare sau medii ale infeciilor sistemice sau
localizate, cu germeni sensibili: infecii bronho-pulmonare, scarlatin, angine,
celulite, erizipel, . a.; este utilizat i n medicina veterinar (tratamentul mastitelor la
vaci).
Se administreaz sub form de suspensii apoase, preparate ex tempore,
absorbia fiind lent i aciunea prelungit. Administrarea se face profund, i.m., la un
interval de 12-14 ore, n doze de 400.000-800.000 UI. Prezena n molecul a
procainei, compus cu aciune anestezic local, ofer produsului avantajul diminurii
durerii la administrare i.m.

Dintre reaciile adverse ce pot aprea n cursul tratamentului cu

procainbenzilpenicilin menionm: efecte alergice (erupii cutanate, mai rar oc
anafilactic), tulburri hematologice: anemie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie.
PF. FORTEPEN; WYCILLIN flacoane cu pulbere injectabil coninnd 4 milioane
UI;

BENZATIN BENZILPENICILINA
BENZATHINI BENZYLPENICILLINUM (DCI)

O
CH2

CH3
CH3

C NH

CH2
CH2
+
+
H N CH2CH2 N H

COO

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
N, N-dibenziletilendiamina
Sinonime: Benzetacil; DBED-penicilin.
Se obine prin reacia dintre penicilina G potasic i diacetatul de benzatin:

O
2 K

CH2

C NH

CH3
CH3

CH2
CH2
+
+
H N CH2CH2 N H

COO

O
CH2

C NH

-2 CH3COOK

N
O

(CH3COO )2

CH3
CH3

CH2
CH2
+
+
H N CH2CH2 N H

COO

Este o pulbere microcristalin alb, fr miros i cu gust amar, cu p.t. = 129 133C, cu descompunere; foarte puin solubil n ap, puin solubil n alcool,
solubil n DMF.
Benzatina din structura benzatinbenzilpenicilinei se identific prin oxidare cu
permanganat de potasiu n mediu alcalin, cu obinerea benzaldehidei, cu miros
caracteristic, i prin tratare cu dicromat de potasiu n soluie acetic, cnd apare un
precipitat galben.
Spectrul de aciune este asemntor benzilpenicilinei, procainbenzilpenicilina
fiind ns foarte eficient n infecii cu streptococ beta-hemolitic i Treponema
palidum.
Se recomand n: angina streptococic, scarlatin, gonoree, sifilis, profilaxia
infeciei streptococice la bolnavii cu reumatism articular acut.
Se administreaz exclusiv i.m. profund, sub form de suspensii apoase, de
obicei n doze de 600.000-2,4 mil UI n doz unic sau repetat la 7 zile. Nu se
folosete n infecii acute.
Efectele adverse mai des ntlnite sunt de natur alergic i gastrointestinal.
Foarte rar au fost semnalate creterea nivelului transaminazelor serice i tulburri
hematologice reversibile (anemie, trombocitopenie, leucopenie), care apar n special
la doze mari.
Administrarea concomitent cu metotrexat poate determina scderea
clearance-ului plasmatic i creterea toxicitii metotrexatului, n timp ce asocierea cu
probenecid mrete riscul reaciilor toxice.
PF. MOLDAMIN (Antibiotice SA Romnia) - flacoane cu pulbere steril, de uz
parenteral, coninnd 600000; 1,2 mil. sau 2,4 mil. UI benzatinbenzilpenicilin;
RETARPEN (Biochemie Austria) pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 1,2 mil. sau 2,4 mil. UI benzatinbenzilpenicilin;
EXTENCILLINE (Specia Frana) - pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 600000 UI benzatinbenzilpenicilin.

BENETAMIN BENZILPENICILINA
BENETHAMINI BENZYLPENICILLINUM (DCI)

O
CH2

CH3
CH3

C NH
O

H2N

COO

CH2

C 6H5

CH2CH2

C 6H5

Sarea acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
cu
N-benzil-N-feniletil-amina
Benetamin benzilpenicilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, foarte
puin solubil n ap (0,1% la 40C), puin solubil n alcool, aceton i cloroform.
Activitatea sa antimicrobian este de 1100 UI / mg.
Nivelele

plasmatice

realizate

dup

administrarea

de

benetamin

benzilpenicilin sunt mai sczute i durata de aciune este mai mare comparativ cu
procain benzilpenicilina, dar sunt mai ridicate, iar durata de aciune este mai redus
comparativ cu benzatin benzilpenicilina.
Benetamin benzilpenicilina prezint proprieti microbiologice asemntoare
cu benzilpenicilina; de obicei se administreaz i.m. profund, n asociere cu
benzilpenicilin sodic, i uneori, cu procain benzilpenicilin; durata de aciune este
de 2-3- zile.
PF: ATRALMICINA (Atral, Portugalia) pulbere pentru suspensie injectabil
coninnd 600000 UI benetamin benzilpenicilin.

PENICILINE DE SEMISINTEZ
Aa cum s-a artat, penicilinele naturale prezint o serie de dezavantaje:
-durat scurt de aciune;
-slab absorbie pe cale oral (datorit instabilitii n mediul acid al sucului gastric);
-spectru de activitate limitat;
-instabilitate fa de bacteriile capabile s secrete penicilinaz;
-inciden crescut a reaciilor alergice.

Primul inconvenient a fost rezolvat prin obinerea penicilinelor retard.

Urmtoarele dezavantaje s-au rezolvat parial prin descoperirea penicilinelor de
semisintez.
Penicilinele de semisintez se mpart n trei mari grupe:
-peniciline stabile n mediu acid;
-peniciline stabile fa de penicilinaz;
-peniciline cu spectru larg de aciune.

Peniciline stabile n mediu acid

FENETICILINA
PHENETHYCILLINUM (DCI)

O
O CH

C NH

CH3

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(fenoxipropionamido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2.

0 heptan-2-carboxilic
((1-Fenoxietil)-penicilina sau (-fenoxietil)-penicilina)
Sinonime: Penicilina B; Penicilina MV.
Este prima penicilin obinut prin semisintez de ctre Perron n anul 1959,
prin acilarea 6-APA cu clorura acidului -fenoxipropionic:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C N

O
+

N(C2H5)3

O CH C

CH COOH

CH3 Cl
Clorura acidului
alfa-fenoxipropionic

6-APA

O
O CH

C NH

CH3

-+NH(C2H5)3Cl-

CH3
CH3
COOH

O
Feneticilina

Se utilizeaz sub form de sruri de potasiu sau sodiu.

Feneticilina potasic (racemic) este o pulbere cristalin alb, uor solubil n
ap, cu p.t. = 230-232C.
Spectrul de aciune al feneticilinei i utilizrile acesteia sunt asemntoare cu
cele ale fenoximetilpenicilinei, prima fiind ns mai rezistent fa de -lactamaze i
realiznd concentraii plasmatice mai ridicate. Se administreaz oral n doze de 250500 mg de trei ori / zi.
PF: BROXIL (SmithKline Beecham, Olanda) capsule a 500 mg feneticilin
potasic.
PROPICILINA
PROPICILLINUM (DCI)

O
O CH
CH2
CH3

C NH
N

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(2-fenoxibutiramido)-4-tia-1-azabiciclo 3. 2.

0 heptan-2-carboxilic
(1-Fenoxipropil-penicilina sau -Fenoxipropil-penicilina)
Sinonim: Fenoxipropilpenicilina.
Se obine prin acilarea 6-APA cu clorura acidului -fenoxibutiric:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

O
+

N(C 2H5)3

O CH C

CH COOH

-+NH(C 2H5)3Cl-

C 2H5 Cl
Clorura acidului
alfa-fenoxibutiric

6-APA

O
O CH

C NH

CH2

CH3
CH3

COOH

CH3

Propicilina

Din reacie rezult un amestec de stereoizomeri D i L, n terapeutic

utilizndu-se sarea de potasiu a amestecului, care se prezint sub form de pubere
cristalin, alb, cu p.t. = 195-197C; este solubil n 1,2 pri ap, 23 pri de alcool.
O soluie apoas 1% are un pH = 5-7,5.
Prezint avantajul unei absorbii mai rapide dect fenoximetilpenicilina i
feneticilina, avnd aceleai utilizri terapeutice ca i penicilinele menionate.
Se administreaz pe cale oral, n doze zilnice de 280-700 mg (400000-1 mil.
UI).
PF: BAYCILLIN MEGA (Bayer Vital, Germania) comprimate filmate a 1 mil. UI /
cp.
FENBENICILINA
PHENBENICILLINUM (DCI)

O
O CH

C NH
N

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-(2-fenoxi-2-fenilacetamido)-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
(-fenoxibenzilpenicilina)
Se obine prin semisintez din 6-APA i clorura acidului -fenoxifenil acetic:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C N

O
+

N(C2H5)3

O CH C

CH COOH

C6H5 Cl
Clorura acidului
alfa-fenoxifenilacetic

6-APA

O
O CH

CH3
CH3

C NH

-+NH(C2H5)3Cl-

COOH

O
Fenbenicilina

Aciunea antibacterian este asemntoare cu a celorlalte peniciline de

semisintez acido-rezistente.
Se administreaz oral n doze de 125 mg la 6-8 ore, concentraia plasmatic
maxim atingndu-se dup 30 de minute de la administrare.

AZIDOCILINA
AZIDOCILLINUM (DCI)

C NH
N3

CH3
CH3

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-azido-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo 4-tia-1azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Azidocilina este o alt penicilin semisintetic cu aciune i utilizri similare
fenoximetilpenicilinei.
Este rezistent la aciditatea gastric; se administreaz pe cale oral sub form
de sare sodic sau potasic, n doze de 750 mg de dou ori / zi.
PF: LONGATREN (Bayer, Austria) comprimate a 750 mg azidocilin / cp.
CLOMETOCILINA
CLOMETOCILLINUM (DCI)

O
Cl

CH

C NH

OCH3

Cl

CH3
CH3

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-2-(3, 4-diclorofenil)-2-metoxi-acetamido-4tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

(3,4-diclor--metoxibenzilpenicilina)
Sinonim: Penicilina 356.
Se utilizeaz sub form de sare de potasiu (foarte uor solubil n ap), n
infecii cu germeni gram-pozitiv, prezentnd avantajul unei concentraii plasmatice
ridicate, un timp mai ndelungat dect fenoxietilpenicilina i benzilpenicilina.
Se administreaz n doze de 500 mg de 2-3 ori / zi.
PF: RIXAPEN (Menarini, Belgia) comprimate a 500 mg clometocilin sodic / cp.

Peniciline rezistente la penicilinaza stafilococic

Aceste peniciline semisintetice sunt utilizate n tratamentul infeciilor cu

stafilococi productori de penicilinaz. Ele se comport n mod diferit sub aciunea
sucului gastric, fiind mprite n:
-peniciline rezistente la penicilinaz i instabile la aciditatea gastric (Meticilina)
-peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric (Oxacilina,
Cloxacilina, Dicloxacilina, Flucloxacilina, Nafcilina, Difencilina)

Peniciline rezistente la penicilinaz i instabile la aciditatea gastric

METICILINA SODIC
METHICILLINUM NATRICUM (DCI)

OCH3
O
Na

CH3
CH3

C NH

. H2O
-

COO

OCH3

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-(2,6-dimetoxibenzamido)- 3,3-dimetil-7-oxo

4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Sinonim: Dimetoxifenecilina.
Meticilina este prima penicilin rezistent la penicilinaz obinut prin
semisintez, i introdus n terapeutic de ctre Compania farmaceutic Beecham
(astzi GlaxoSmithKline) n 1959, sub denumirea comercial Celbenin .
Se obine prin reacia de acilare a 6-APA cu clorura acidului 2,6dimetoxibenzoic n mediu anhidru n prezena trietilaminei ca acceptor de protoni:

OCH3

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C N

N(C2H5)3

Cl

-+NH(C2H5)3Cl-

CH COOH

OCH3
Clorura acidului
2,6-dimetoxibenzoic

6-APA
OCH3
O

C NH
N
OCH3

CH3
CH3
COOH

O
Meticilina

Meticilina sodic este o pulbere microcristalin, alb, fr miros, fr gust,

solubil n ap, pH-ul soluiilor apoase fiind cuprins ntre 5-8.

Este foarte sensibil la umiditate, pierznd aproximativ jumtate din activitate

n 5 zile la temperatura camerei. Este foarte sensibil n mediu acid, un pH de 2
producnd o pierdere a activitii de 50%; prin urmare, nu se utilizeaz pe cale oral.
Rezistena

meticilinei

la

penicilinaz

se

datoreaz

unui

efect

de

impedimentare steric produs de catena lateral 2,6-dimetoxibenzoilic, care se pliaz

peste nucleul penam, mpiedicnd astfel accesul enzimei la legtura beta-lactamic.
Este activ asupra stafilococilor, att neproductori, ct i productori de
penicilinaz, de asemenea, activ asupra Streptococcus pyogenes, Str. Pneumoniae i
unele tulpini de Str. Viridans; este ineficient asupra Enterococcus faecalis.
Meticilina se indic n stafilocociile grave (septicemii produse de stafilococ,
endocardite cronice i acute, pneumonii), rezistente la benzilpenicilin. De regul, se
administreaz i.m. (1 g la 4-6 ore) sau i.v., mai rar intraarticular, intrapleural., sau sub
form de aerosoli. n infeciile grave se pot administra pn la 12 g meticilin sodic /
zi, i.v.
Nu se asociaz cu alte antibiotice beta-lactamice; este incompatibil cu
aminoglicozide, tetracicline, vancomicin, sulfamide, codein, metadon, fenotiazine,
.a.
Ca reacii adverse, prezint proprieti nefrotoxice (nefrit interstiial acut),
reversibile la oprirea administrrii. La doze mari poate produce leucopenie i anemie,
convulsii, creteri tranzitorii ale transaminazelor.
PF: STAFICYN (Firma, Italia) flacoane cu pulbere injectabil (1 g meticilin
sodic)
Termenul de stafilococ auriu meticilino-rezistent (MRSA) se refer la tulpini
de S. aureus rezistente la toate antibioticele beta-lactamice, i care sunt n mod
frecvent rezistente i la ali ageni antimicrobieni, incluznd aminoglicozidele,
cloramfenicolul, tetraciclinele, clindamicina, eritromicina, ciprofloxacina.
Peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric

Se mpart n:
-peniciline cu structur izoxazolic
-peniciline cu alte structuri

Peniciline cu structur izoxazolic

Sunt peniciline care prezint n structur un heterociclu izoxazolic; acestea
difer prin natura radicalilor de pe nucleul fenil ataat heterociclului izoxazolic.

OXACILINA SODIC
OXACILLINUM NATRICUM (DCI, FR X)

O
Na

C NH
N

CH3
CH3
-

CH3 O

. HO
2

COO

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-6-(5-metil-3-fenil-4izoxazolcarboxamido)-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Oxazocilina.
Se obine prin semisintez prin reacia de acilare a 6-APA cu clorura acidului
3-fenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C N

CH COOH

6-APA

N(C2H5)3

+
Cl - NH(C2H5)3Cl

CH3

Clorura acidului
3-fenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic
O

C NH
N

CH3 O

CH3
CH3

COOH

Oxacilina

Oxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin, alb, fr miros sau cu

slab miros caracteristic, uor solubil n ap, metanol i DMSO, puin solubil n
cloroform, acetat de metil i piridin, insolubil n eter etilic, acetat de etil, clorur de
etilen i benzen. pH-ul unei soluii apoase 3% este 4,5-7,5.

Soluiile apoase sunt stabile timp de trei zile la temperatura camerei i apte
zile dac sunt refrigerate.
Oxacilina este incompatibil cu aminoglicozide, tetracicline, bicarbonat de
sodiu, verapamil, rifampicin; este relativ stabil la acidul clorhidric din sucul gastric,
biodisponibilitatea fiind ns limitat (33%). Se leag de proteinele plasmatice n
proporie de circa 94%, difuzeaz rapid i se distribuie n bil, secreie bronic,
lichidele sinovial i pleural; traverseaz placenta, iar bariera hemato-encefalic, doar
n cazul inflamaiei meningelui.
Se metabolizeaz hepatic, principalul metabolit fiind 5-hidroximetil-derivatul,
care manifest o activitate antibacterian comparabil cu oxacilina, dar care se leag
ntr-o proporie mai redus de proteine i este excretat mai rapid.
Se indic pentru tratamentul infeciilor provocate de stafilococi i streptococci
sensibili la oxacilin: infecii ale aparatului respirator, infecii ORL, infecii cutanate,
osteomielite, septicemii, endocardite; se administreaz oral, n doze de 500-1000 mg
sau parenteral (i.m.), n doze de 1 g la 12 ore (maxim 12 g / zi).
Dintre efectele adverse menionm: frecvent reacii alergice, ocazional
tulburri digestive (grea, vom, diaree), anemie, leucopenie, trombocitopenie, efecte
hepatotoxice.
PF: OXACILIN| capsule 250 mg oxacilin sodic / cps; pulbere pentru soluie
injectabil coninnd 250 mg, 500 mg sau 1 g oxacilin sodic.
BACTOCILL (SmithKline Beecham, SUA) - pulbere pentru soluie injectabil
coninnd 1 g i 2 g oxacilin sodic.
STAPENOR (Bayer, Austria) - pulbere pentru soluie injectabil coninnd 1 g
oxacilin sodic.
CLOXACILINA SODIC
CLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

O
Na

C NH

N
Cl

CH3 O

CH3
CH3
COOH

. H2O

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-3-(o-clorofenil)-5-metil-4izoxazolcarboxamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2carboxilic

A fost obinut pentru prima dat n 1963 prin acilarea 6-APA cu clorura
acidului 3-orto-clorofenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic, n prezena trietilaminei ca
fixator de protoni:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

CH COOH

N
Cl

N(C2H5)3
+

Cl - NH(C2H5)3Cl

CH3

Clorura acidului
3-o-clorofenil-5-metil-izoxazolil-4-carboxilic

6-APA

C NH

Na

N
Cl

CH3 O

CH3
CH3
COOH

. H2O

Cloxacilina

Cloxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb,

higroscopic, uor solubil n ap i metanol, solubil n etanol; o soluie apoas 10%
are un pH = 5-7 276.
Atomul de clor din molecula cloxacilinei determin o cretere a absorbiei
acestui antibiotic, conducnd la nivele plasmatice mai mari dect n cazul oxacilinei.
Dup administrare i.m. concentraia seric maxim se obine dup 1/2 or; dup o
or, nivelul seric ncepe s scad, iar dup 4 ore acesta este de 0,1 g/ml. Cloxacilina
se leag n proporie foarte mare (75-94%) de proteinele serice. Eliminarea se face
prin rinichi. Titrurile serice pot fi mrite prin blocarea excreiei renale (probenecid).
Se administreaz oral sau parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 250-500 mg la 4
ore, pentru tratamentul infeciilor cu stafilococi penicilinazo-secretori sensibili la
cloxacilin (stafilococii cutanate i ale esuturilor moi, plgi i arsuri infectate,
stafilococii respiratorii si altele); infecii mixte produse de streptococi i stafilococi
penicilinazo-secretori.

Ca reacii adverse pot aprea n unele cazuri: grea, senzaie de greutate n

epigastru, flatulen, diaree; rareori se pot nregistra creteri ale transaminazelor.
PF. ORBENIN (SmithKline Beecham) capsule 250 i 500 mg ; sirop 125 mg / 5 ml;
pulbere pentru soluie injectabil (250 mg i 500 mg);

DICLOXACILINA SODIC
DICLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

Cl
O
Na

C NH

N
Cl

CH3 O

CH3
CH3
COOH

. H2O

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-3-(2,6-diclorofenil)-5-metil-4izoxazolcarboxamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2carboxilic

Dicloxacilina sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb,
higroscopic, uor solubil n ap, solubil n metanol i etanol; o soluie apoas 10%
are un pH = 5-7.
Se absoarbe de aproximativ dou ori mai bine dect cloxacilina, dar absorbia
este redus de prezena alimentelor n stomac. Spectrul de activitate antimicrobian
este asemntor cu cel al oxacilinei, avnd aceleai ntrebuinri terapeutice.
Se administreaz oral, n doze de 125-250 mg la intervale de 6 ore, cu o or
nainte, sau dou ore dup mas.
PF: DICLOCIL (Bristol-Myers Squibb, Australia; Noua Zeeland; Tailanda;
Danemarca; Norvegia; Suedia; Finlanda) - capsule 250 i 500 mg ; pulbere pentru
soluie injectabil (500 mg i 1000 mg);
DYNAPEN (Apothecon, SUA) - capsule 250 i 500 mg.

FLUCLOXACILINA SODIC
FLUCLOXACILLINUM NATRICUM (DCI)

F
O

C NH
N
Cl

CH3 O

CH3
CH3
COOH

Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-3-(2-cloro-6-fluorofenil)-5-metil-4izoxazolcarboxamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2carboxilic

Sinonim: Floxacilin.
Se utilizeaz sub form de sruri (de magneziu, de sodiu). Flucloxacilina
sodic se prezint ca o pulbere cristalin alb, sau aproape alb, higroscopic, uor
solubil n ap i metanol, solubil n etanol; o soluie apoas 10% are un pH = 5-7.
Flucloxacilina a fost obinut prin semisintez n 1972. Prezint o serie de
avantaje fa de alte peniciline. Astfel, este de 10 ori mai activ dect meticilina fa
de stafilococii rezisteni la benzilpenicilin. La administrare oral, n doze echivalente
cu cele de cloxacilin, realizeaz nivele serice duble fa de aceasta.
Prezint ns i dezavantaje: un spectru ngust de aciune, fiind activ n
special asupra cocilor G-poz. i eliminarea rapid din organism, necesitnd repetarea
dozelor la interval de 3 ore.
Ca reacii adverse, pot aprea hepatite i icter colestatic, colite agranulocitoz,
neutropenie, hipokalemie.
Se administreaz oral sau parenteral (i.m.) n doze de 250-1000 mg repartizate
n prize la 3 ore.

PF. FLOXAPEN (GlaxoSmithKline, UK; Australia; Austria; Elveia; Irlanda; Africa

de Sud) - capsule 250 i 500 mg ; sirop (125 mg / 5 ml); pulbere pentru soluie
injectabil (250 mg, 500 mg i 1000 mg).

Alte peniciline rezistente la penicilinaz i stabile la aciditatea gastric

NAFCILINA SODIC
NAFCILLINUM NATRICUM (DCI)

OC2H5
O
Na

C NH
N

CH3
CH3

. H2O
-

COO

O
Sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-6-(2-etoxi-1-naftamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Nafcilina sodic se prezint ca o pulbere alb sau alb-glbuie, cu slab miros
caracteristic, uor solubil n ap i cloroform, solubil n etanol. pH-ul unei soluii
apoase 3% este 5-7.
Gruparea etoxi i cel de-al doilea nucleu din ciclul naftalenic joac un rol
steric n stabilizarea nafcilinei la penicilinaz.
Este utilizat n tratamentul infeciilor grave cu stafilococi penicilinorezisteni; se utilizeaz de asemeni n tratamentul infeciilor mixte cu streptococi sau
pneumococi i stafilococi penicilino-rezisteni.
Se administreaz pe cale oral i parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 250 mg1,5 g la 4-6 ore.
Ca reacii adverse pot aprea: grea, vom, diaree, tromboflebite (la
administrare i.v.), tulburri renale (nefrit interstiial).

PF: UNIPEN (Wyeth Ayerst, SUA) capsule 250 i 500 mg ; pulbere pentru soluie
injectabil (1000 mg i 2000 mg).

Peniciline cu spectru de activitate lrgit

Sunt peniciline semisintetice, foarte active att asupra germenilor G-poz, ct i
a unor germeni G-neg. Nu sunt rezistente la penicilinaz, dar sunt acido-rezistente. n
aceast categorie intr:
-Aminopeniciline
-Amidinopeniciline
--Carboxipeniciline
-Ureidopeniciline

Aminopeniciline
Spectrul de activitate antibacterian a aminopenicilinelor este superior
penicilinelor naturale, fiind extins i pe enterococii rezisteni la benzilpenicilin
(Haemophilus influenzae, Salmonella, Shigella, E. coli, unele tulpini de Proteus
mirabilis).
Sunt inactivate ns de ctre betalactamaze.
AMPICILINA SODIC
AMPICILLINUM NATRICUM (DCI, FR X)

O
Na

CH C NH
NH2

CH3
CH3

COO

(2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-amino-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de sodiu

Sinonim: Aminobenzilpenicilina.
n FR X apare att sarea de sodiu, ct i forma acid trihidrat.
Se obine prin semisintez prin acilarea 6-APA, prin mai multe metode, dou
dintre acestea prezentnd importan practic.
-O prim metod utilizeaz clorura unui aminoacid ca agent de acilare, 6-APA
fiind utilizat sub form de silil-ester; avantajul procedeului const n randamente mari
i n uurina izolrii din mediul de reacie a ampicilinei:

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C

CH3

CH

dimetilanilina
apa

Cl

pH = 5

NH2 . HCl

CH COO Si CH3

CH3
6-APA trimetilsilil ester

Clorura acidului
alfa-amino-fenil acetic

CH C NH
NH2

-Metoda industrial:

N
O

CH3
CH3
COOH

3 H2 O

CH COOK + CH3

C CH2

NH2

CH COOK
CH3
N C
CH2COOC2H5

- H2O

acetil acetat de etil

alfa-amino-fenil
acetat de potasiu

Baza Schiff

(CH3)3C COCl
clorura acidului pivalic

CH COOK
NH

COOC2H5

- KCl

NH

H3C C CH C OC2H5

H3C C CH C OC2H5

C O
C(CH3)3

agent de acilare (anhidrida mixta)

forma enaminica

CH3
H H S
H2N C C
C CH3
O C N

O
C O

CH

+
-

NH(C2H5)3

CH COO

6-APA sare cu trietilamina

CH C NH
- (CH3)3C COOH

acid pivalic

CH3
CH3

+
NH(C 2H5)3
-

COO

O
H3C C CH2COOC 2H5

H2O (HCl)
- CO2
-

C2H5OH
CH3COCH3
(C2H5)3N . HCl

CH C NH
NH2

CH3
CH3
COOH

O
Ampicilina

Prin aceast metod se obine un amestec de stereoizomeri D i L din care

ulterior se separ forma D-(-) care este mult mai activ.
n stare anhidr este o pulbere microcristalin alb, fr miros sau cu miros
slab caracteristic, cu p.t. = 199-202C (cu descompunere); sarea de sodiu este
higroscopic, uor solubil n ap (mai solubil dect forma trihidrat), insolubil n
alcool, cloroform, aceton, parafin lichid i uleiuri grase. O soluie apoas 10% are
un pH = 8-10.
S-a stabilit c gruparea -amino joac un rol important n lrgirea spectrului
de aciune, dar mecanismul prin care se realizeaz acest lucru este deocamdat
neelucidat.
Ampicilina este stabil la aciunea acidului clorhidric. Se absoarbe n
proporie de 40-65%. Concentraia plasmatic maxim se atinge dup dou ore de la
administrarea oral; se leag n proporie de 15% de proteinele plasmatice. Eliminarea
se face prin urin, sub form neschimbat.

Ampicilina are aciune bactericid i un spectru lrgit, fiind activ asupra

germenilor G-poz i G-neg.: streptococci alfa- i beta-hemolitici, Str. pneumoniae,
stafilococi nesecretori de penicilinaz, Bacillus anthracis, Clostridium, Listeria,
Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitides, Proteus
mirabilis, unele tulpini de Salmonella, Shigella, E. coli. Este inactiv fa de
Pseudomonas aeruginosa, Serratio marcescens, Enterobacter, stafilococi productori
de penicilinaz.
Este incompatibil cu unele antibiotice (Clortetraciclina, Cloramfenicol,
Polimixina B, Gentamicina), precum i cu fenobarbital, noradrenalina, sulfafurazolul.
Se utilizeaz pentru tratamentul infeciilor acute ale tractului respirator:
faringite, traheite, pneumonii, bronite, infecii ale aparatului urogenital: pielonefrite,
cistite, prostatite, gonoree, infecii ale pielii i esuturilor moi, endocardite, meningite,
septicemia.
Ampicilina se administreaz pe cale oral (fiind bine tolerat i nedistrugnd
flora intestinal), n doze uzuale de 500 mg, la 6 ore. Poate fi administrat i
parenteral, n cazurile mai grave.
Ca reacii adverse apar n mod frecvent manifestri alergice (capacitatea
alergizant este de 5 ori mai mare dect la benzilpenicilin, frecvena erupiilor
cutanate fiind mare), tulburri digestive (grea, vom, diaree, etc.), tulburri
hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie), nefrit interstiial
acut.
PF. AMPICILIN - capsule cu 250 mg i 500 mg ampicilin anhidr, pulbere pentru
suspensie oral (125 mg i 250 mg / 5 ml), flacoane cu 250 mg, 500 mg i 1000 mg
pulbere uscat steril ampicilin sodic pentru administrare parenteral;
PAMECIL (Medochemie, Cipru) pulbere pentru soluie injectabil (500 mg i
1000 mg)
STANDACILLIN (Biochemie, Austria) - capsule cu 250 mg i 500 mg ampicilin
trihidrat; granule pentru suspensie oral (125 mg i 250 mg / 5 ml), pulbere pentru
soluie injectabil (500 mg, 1000 mg i 2000 mg).
EPICOCILLIN cps. 250 mg; pulbere pt. sol. inj. 500 mg.
Ampicilina prezint ns o serie de dezavantaje, dintre care menionm:
-rezisten sczut la penicilinaza stafilococic;

-stabilitate relativ n mediu acid;

-absorbie gastrointestinal de 40-50%;
-frecven ridicat a reaciilor alergice.
n scopul eliminrii acestor dezavantaje s-au obinut dou tipuri de derivai ai
ampicilinei:
-derivai biologic reversibili ai ampicilinei (proampiciline);
-derivai biologic ireversibili ai ampicilinei.

Derivai biologic reversibili ai ampicilinei (proampiciline)

Sunt considerai prodrug-uri ale ampicilinei (in vivo se transform n
ampicilin, fie datorit labilitii lor chimice, fie sub aciunea unor enzime).
Proampicilinele au fost concepute fie prin esterificarea gruprii carboxilice, cu
obinerea de acil-oximetil-esteri (pivampicilina, talampicilina, bacampicilina), fie prin
modificri la nivelul gruprii amino (hetacilina, metampicilina).
Spectrul de aciune al proampicilinelor este identic cu al ampicilinei, spre
deosebire de aceasta prezentnd o serie de avantaje:
-o mai bun absorbie pe cale oral, cu creterea biodisponibilitii;
-nivele sangvine mai ridicate, ceea ce face posibil reducerea dozei de antibiotic.

PIVAMPICILINA CLORHIDRAT
PIVAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

CH C NH
NH2

N
O

CH3
CH3
COOCH2

. HCl
OCO C(CH3)3

(2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-amino-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de pivaloil-oxi-metil

Practic, este esterul pivaloil oximetilic al ampicilinei clorhidrat, obinut printro reacie de tip Mannich, din ampicilin, formaldehid i acid pivalic:

O
NH2

CH3
CH3

CH C NH
N

CH2O

HOOC C(CH3)3

O
-

COOH

H2O

NH2

CH3
CH3

CH C NH
N

COOCH2

OCO C(CH3)3

Pivampicilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, practic insolubil n ap,

solubil n etanol absolut i acizi minerali diluai.
Dup 15 minute de la administrare, pivampicilina se descompune enzimatic,
ampicilina regsindu-se n snge n proporie de 99%. O doz de pivampicilin este
echivalent cu dou doze de ampicilin.
Se administreaz de regul pe cale oral, n doze de 500 mg de dou ori pe zi.
Se asociaz frecvent cu pivmecilinam.
Prezint o toxicitate redus, este bine tolerat, fiind recomandat i n
pediatrie, dei datorit restului de acid pivalic eliberat in vivo, este asociat cu un risc
ridicat de hipocarnitinemie.
PF: PONDOCILLIN (Leo Pharma, Danemarca; Norvegia; Suedia) comprimate 500
mg; suspensie 35 mg /ml.
TALAMPICILINA CLORHIDRAT
TALAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

CH C NH
NH2

N
O

CH3
CH3
COO

O
O

. HCl

(2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-amino-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 3-oxo-1,3-dihidroizobenzofuran-1-il
Sinonim: Ampicilin-ftalidil clorhidrat
Se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu p.t. = 154-157C (cu
descompunere) 280.
Concentraia plasmatic maxim se obine dup o or de la administrare, i la
fel ca n cazul pivampicilinei, o doz de talampicilin este echivalent cu dou doze
de ampicilin.
Prezint o bun absorbie pe cale oral. Prezint aceleai ntrebuinri ca i
ampicilina. Se administreaz oral n doze de 1-3 g/zi, n mai multe prize.

BACAMPICILINA CLORHIDRAT
BACAMPICILLINUM HYDROCHLORIDUM (DCI)

CH C NH
NH2

N
O

CH3
CH3

CH3

. HCl

COO CH O COOC2H5

(2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-amino-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 1-(etoxi-carbonil-oxi)-etil
Se prezint ca o pulbere cristalin alb, higroscopic, cu p.t. = 171-176C (cu
descompunere), solubil n ap; o soluie apoas 2% are un pH = 3,0-4,5.
Se administreaz oral, n doze de 400-800 mg de dou ori / zi. Concentraia
plasmatic maxim se obine dup 30-60 minute de la administrare, o doz de
bacampicilin fiind echivalent cu dou-trei doze de ampicilin. Nu se asociaz cu
tetracicline.
PF: PENGLOBE (Astra Zeneca, UK-Suedia) comprimate 200 mg.

METAMPICILINA

METAMPICILLINUM (DCI)

CH C NH
N CH2

CH3
CH3

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-(metilen-amino)-2-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Dup administrare oral este aproape complet hidrolizat la ampicilin,
realiznd concentraii sangvine de dou ori mai mari.
Are acelai spectru de aciune antimicrobian ca i ampicilina; manifest ns
o mai bun rezisten fa de penicilinaza stafilococic i cea produs de E. coli.
Este antibioticul de elecie n afeciunile biliare determinate de E. coli
(eliminndu-se pe cale biliar).
Se

utilizeaz,

de

asemeni

tratarea

infeciilor

bronhopulmonare,

gastrointestinale, urinare. Se administreaz pe cale oral i parenteral, n doze de 1-2

g / zi, divizat n patru prize.
PF: DOMPIL (Spyfarma, Spania) capsule a 250 mg i 500 mg.
Derivai biologic ireversibili ai ampicilinei

Provin prin modificarea structurii chimice a ampicilinei, fr posibilitatea

trecerii in vivo la acest antibiotic. Au aciune similar ampicilinei, prezentnd unele
avantaje terapeutice (absorbie oral superioar).

AMOXICILINA TRIHIDRAT
AMOXICILLINUM TRIHYDRICUM (DCI, FR X)

O
HO

CH C NH
NH2

CH3
CH3

S
N

3 H2 O

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-(-)-2-amino-2-(p-hidroxi-fenil)-acetamido- 3,3-dimetil-7oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: p-Hidroxiampicilin.
A fost introdus n terapeutic de ctre firma Beecham (actualmente
GlaxoSmithKline) n 1972, sub denumirea comercial de Amoxil. Se obine prin
semisintez, prin acilarea 6-APA cu o anhidrid mixt a unei sri Dane, obinut prin
tratarea -amino-p-hidroxi fenil acetatului de sodiu cu acetil acetatul de etil:

CH COONa+ CH3
NH2

HO

alfa-amino-p-hidroxi
fenil acetat de sodiu

HO

CH COONa
NH

C2H5O

C CH2

COOC2H5

O
acetil acetat de etil

COCl

O
C O
C O
NH
O
H3C C CH C OC2H5 OC2H5

HO

CH

- NaCl

- H2O

H3C C CH C OC2H5

agent de acilare (anhidrida mixta)

sare Dane

H H S CH3
H2N C C
C CH3
O C N
CH COOH
O
CH C NH

6-APA
HO

- C2H5

OH

NH

- CO

CH3
CH3

COOH

H3C C
O
CH C
OC2H5

H2O
-

C2H5COOH
CH3COCH3

HO

O
CH C NH
NH2

S
N

O
amoxicilina

CH3
CH3
COOH

Pulbere cristalin alb sau aproape alb, practic fr miros, cu gust amar, greu
solubil n ap i metanol, practic insolubil n cloroform i eter.
Prezint spectru de activitate larg, similar ampicilinei, fiind de trei ori mai
activ dect aceasta fa de Enterococi, H. influenzae, E. coli, Proteus.
Prezena gruprii hidroxil n poziia para determin o cretere a absorbiei
comparativ cu ampicilina, realiznd concentraii plasmatice duble.
Este mai stabil dect ampicilina n mediu acid, dar este inactivat de
penicilinaz.
Se indic n afeciuni ale aparatului respirator, infecii ORL (otite, angin,
sinuzite), infecii urinare (pielonefrit, cistit, uretrit, gastro-intestinale, biliare,
endocardite, meningite, peritonite, septicemii, lues, boala Lyme. O indicaie
particular a amoxicilinei o constituie tratamentul gastritei i ulcerului gastric sau
duodenal provocate de Helicobacter pylori, n asociere cu ali compui din diverse
clase terapeutice (metronidazol, tinidazol, rabeprazol, levofloxacin, subcitrat de
bismut).
Prezint efecte sinergice la asociere cu peniciline izoxazolice i acid
clavulanic, fa de germenii productori de penicilinaz.
Ca reacii adverse pot aprea frecvent manifestri alergice (urticarie,
eozinofilie, edem Quincke, dispnee, n mod excepional oc anafilactic), tulburri
digestive (grea, vom, diaree), creterea tranzitorie a transaminazelor, nefrit
interstiial acut, anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Se administreaz de regul pe cale oral, n doze uzuale de 250-500 mg la
intervale de 8 ore; poate fi administrat i parenteral (i.m.).
PF: AMOXICILIN| (Antibiotice SA; Lek Pharmatech; Europharm; Arena Group,
Romnia / Ozone Laboratories Ltd, UK) capsule 250 mg i 500 mg; pulbere pentru
suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml);
OSPAMOX (Sandoz GmbH, Austria) comprimate filmate 500 mg i 1000 mg;
capsule 250 mg; pulbere pentru suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml);
DUOMOX comprimate dispersabile 250; 500; 750; 1000 mg;
RANOXIL - pulbere pentru suspensie oral (125 mg / 5 ml; 250 mg / 5 ml).
E-MOX cps. 500 mg; pulbere susp. 250 mg/ 5 ml;
MOXILEN cps. 500 mg;
JULPHAMOX pulbere susp. 125 mg / 5 ml sau 250 mg / 5 ml.

EPICILINA
EPICILLINUM (DCI)

CH C NH
NH2

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-amino-2-(1,4-ciclohexadien-1-il)-acetamido- 3,3-dimetil7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Dihidroampicilina.
Se obine prin semisintez, n mod asemntor amoxicilinei, prin acilarea 6APA cu o anhidrid mixt a unei sri Dane, obinut prin reacia 1,4 ciclohexadienil-amino-acetatului de sodiu (provenit prin tratarea acidului -aminofenil acetic cu
litiu i amoniac) cu acetil acetatul de metil:

CH3
Li / NH3

CH COOH

- H2O

NH2
1,4-ciclohexadienil-alfaamino-acetat de sodiu

acid alfa-aminofenil
acetic

C2H5O COCl

CH COONa
NH

CH COO C OC2H5

- NaCl

NH

sare Dane

anhidrida mixta

CH3
CH3

N
6-APA

H3C C CH C OCH3

H3C C CH C OCH3

H2N

COOCH3

O
acetilacetat de metil

CH COONa

NaOCH3

NH2

C CH2

COOH

CH C
NH

- C2H5OH

CH3
CH3

NH
O

COOH

H3C C CH C OCH3

- CO2

H2O

CH C

- CH3COOH
- CH3COCH3

NH2

NH
O

CH3
CH3

COOH

epicilina

Se prezint ca o pulbere cristalin, alb, cu p.t. = 202C (cu descompunere).

Spectrul de activitate antimicrobian este similar ampicilinei, prezentnd
avantajul unei incidene mai reduse a apariiei fenomenelor alergice.
Prezint

aciune

antimicrobian

crescut

fa

de

germeni

G-neg.

(Pseudomonas). Se utilizeaz n tratamentul unor infecii bronhopulmonare,

gastrointestinale, urogenitale.
Se administreaz pe cale oral sau parenteral.

CICLACILINA
CYCLACILLINUM (DCI)

C NH
NH2

CH3
CH3

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(1-aminociclohexancarboxamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Este primul produs de derivatizare a ampicilinei, obinut n 1969 201.
Ciclacilina se prezint ca o pulbere cristalin alb, cu p.t. = 182-183C.
Prezint acelai spectru de aciune antimicrobian ca i ampicilina, realiznd
concentraii mai mari dect aceasta n secreiile bronice.
Este inactiv fa de germeni penicilinazo-rezisteni.
PF. CILINASE (Dovalle, Brazilia) comprimate a 500 mg.

Amidinopeniciline
Sunt peniciline al cror spectru de aciune acoper esenial enterobacteriile.
Nu sunt active fa de coci, Pseudomonas, germeni anaerobi, iar aciunea
asupra H. influenzae este foarte redus.

AMDINOCILINA
AMDINOCILLINUM (DCI)

CH N
N

CH3
CH3
COOH

O
Acid (2S, 5R, 6R)-6-(hexahidro-1H-azepin-1-il)-metilenamino- 3,3-dimetil-7-oxo4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Sinonime: Mecilinam; Amidinopenicilina HX; Penicilina Hx.

A fost obinut pentru prima dat n 1976, prin acilarea 6-APA (sub form de
trimetil-silil-ester)

cu

clorur

acid

obinut

prin

reacia

dintre

N-

formilhexametilenimin i diclorura acidului oxalic.

Se prezint ca o pulbere cristalin alb, solubil n ap, cu p.t. = 156C, cu
descompunere.
Amdinopenicilina este o penicilin cu spectru antibacterian ngust, care
cuprinde bacterii G-neg., n special enterobacterii; la concentraii obinuite are
aciune bacteriostatic.
Se elimin ca atare prin urin, realiznd concentraii mari, ce au efect
bactericid, la acest nivel. Biodisponibilitatea este mic, prin urmare nu se poate
administra oral.
Se administreaz parenteral, i.m. i i.v., utilizndu-se n tratamentul infeciilor
urinare cu germeni sensibili.
PF. COACTIN (Roche, Elveia) pulbere pentru soluie injectabil (250 mg, 500 mg
i 1000 mg).
AMDINOCILIN PIVOXIL
AMDINOCILLINUM PIVOXYLUM (DCI)

CH N

CH3
CH3

N
O

COOCH2

O
O C C(CH3)3

(2S, 5R, 6R)-6-(hexahidro-1H-azepin-1-il)-metilenamino- 3,3-dimetil-7-oxo-4tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilat de 2,2-(dimetil-1-oxopropoxi) metil

Sinonime: Pivmecilina; Pivamdinocilina.
Este esterul pivaloiloximetilic al amdinocilinei, obinut prin reacia dintre
amdinocilin, aldehid formic i acid pivalic:

CH N

CH3
CH3

COOH

CH2O

HOOC C(CH3)3
-

CH N
N
O

CH3
CH3
COOCH2

H2O

O
O C C(CH3)3

Este un pro-drug al mecilinei, in vivo scindndu-se n mecilin, acid pivalic i

formaldehid.
Prezint acelai spectru de aciune ca i mecilina, avnd ns avantajul de a fi
mai stabil la pH-ul sucului gastric, ceea ce-i permite s fie administrat pe cale oral.
Se utilizeaz n special n infecii urinare n doze uzuale de 200-400 mg de 3-4
ori / zi.

-Carboxipeniciline

Alturi

de

ureidopeniciline,

-carboxipenicilinele

intr

categoria

penicilinelor cu spectru larg de activitate, anti-Pseudomonas.

Comparativ cu aminopenicilinele, ele au un spectru mai larg fa de bacilii Gneg. i sunt active fa de Pseudomonas aeruginosa.
n doze uzuale, concentraiile serice sunt suficiente pentru a inhiba aproape n
totalitate germenii anaerobi, inclusiv Bacteroides fragilis.

CARBENICILINA

CARBENICILLINUM (DCI)

O
CH C NH
COOH

CH3
CH3

S
N

COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(-carboxi-fenilacetamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo

3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Mai poate fi denumit i -carboxi-benzil-penicilina.
Carbenicilina se obine prin acilarea 6-APA, utiliznd un agent de acilare
provenit de la acidul fenilmalonic.
Primele variante ale metodei de obinere utilizau ca agent de acilare
monoclorura acidului fenilmalonic (obinut prin reacia acidului fenilmalonic cu
clorur de tionil), cu randamente relativ sczute, ca urmare a acilrii incomplete.
Ulterior, s-a pus la punct o metod mai eficient (randamente peste 75%), n care
reactivitatea celor dou grupri carboxil din acidul fenilmalonic este difereniat prin
transformarea acestora ntr-o clorur, respectiv ceten. Cetena reacioneaz apoi cu
gruparea amino din 6-APA, iar clorura de acil este hidrolizat la gruparea carboxil
corespunztoare:

CH COOH
COOH

H2N
+

PCl5

CH COCl

HCl
- 2 POCl3
-2

C C O

COCl

COCl
cetena

CH3
CH3
COOH

CH C NH
COCl

N
O

HOH
- HCl

CH C NH
COOH

N
O

CH3
CH3
COOH

CH3
CH3
COOH

Sub form de sare disodic se prezint ca o pulbere cristalin alb sau uor glbuie,
higroscopic, termolabil, uor solubil n ap, solubil n etanol i metanol, practic
insolubil n eter etilic i cloroform; se poate decarboxila la catena lateral,
conducnd la sarea de sodiu a benzilpenicilinei.
Gruparea carboxilic din catena lateral joac un rol deosebit de important,
conferind penetrabilitate sporit a moleculei de carbenicilin prin peretele celular al
bacililor G-neg., comparativ cu oricare alt penicilin.
Prin urmare, are un spectru larg de aciune, fiind activ fa de germeni Gneg., Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Klebsiella, E.coli, rezisteni la ampicilin.
Este ns inactivat de aciditatea gastric i penicilinaza stafilococic.
Se utilizeaz cu precdere n infeciile sistemice i urinare cu Pseudomonas
aeruginosa, Proteus, Enterobacter, E. coli, rezistente la ampicilin. Prezint efect
sinergic cu gentamicina, administrndu-se deseori n asociere, dar niciodat n aceeai
sering, fiind incompatibile in vitro.
Se administreaz parenteral, i.m. sau i.v., n doze de 100-600 mg / kg / zi,
funcie de gravitatea infeciei. n doze de peste 4 grame / zi, se asociaz cu
Probenecid.
Carbenicilina prezint i proprieti antiagregant plachetare; prin urmare,
asocierea cu anticoagulante orale, heparin, medicamente trombolitice, antiagregante
plachetare crete riscul accidentelor hemoragice.
Dei bine tolerat (efectele adverse fiind similare cu ale benzilpenicilinei), se
administreaz cu pruden la persoanele cu restricie pentru sodiu.
INDANIL CARBENICILINA
INDANYL CARBENICILLINUM (DCI)

CH C NH
O
COO

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6--(5-indaniloxi) carbonil-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Carindacilina.
Eforturile de a obine derivai ai carbenicilinei, care s poat fi administrai pe
cale oral s-au concretizat n 1972 n 5-indanilesterul acestei peniciline, rezistent la
aciditatea gastric i care se absoarbe pe cale oral n proporie de 40%. n organism
acioneaz dup hidroliza n carbenicilin i indanol. Se utilizeaz sub form de sare
de sodiu.
Prezint o aciune asemntoare carbenicilinei, fiind un antibiotic de rezerv
n tratamentul oral al infeciilor urinare cu Str. faecalis, Ps. Aeruginosa, Proteus indolpozitiv sau Enterobacter aerogenes. Este antibioticul de prim elecie pentru
tratamentul prostatitelor bacteriene cronice.
Ca efecte adverse s-au semnalat relativ frecvent o serie de manifestri la nivel
gastro-intestinal (grea, vom i diaree). Majoritatea pacienilor tolereaz ns foarte
bine doze crescute n tratamentul infeciilor sistemice severe.
PF. GEOCILLIN (Pfizer, USA) comprimate coninnd carindacilin sodic
echivalent a 382 mg carbenicilin.

FENIL CARBENICILINA
PHENYL CARBENICILLINUM (DCI)

CH C NH
O

CH3
CH3
COOH

COO

Acid (2S, 5R, 6R)-6--(fenoxicarbonil)-fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Sinonim: Carfecilina.
Este fenil esterul carbenicilinei; se utilizeaz tot sub form de sare sodic.
Prezint aceleai proprieti cu ale Carindacilinei; dup administrare oral se
hidrolizeaz rapid la carbenicilin.

TICARCILINA
TICARCILLINUM (DCI)

CH3
CH3

CH C NH
COOH

COOH

O
Acid (2S, 5R, 6R)-6-(-carboxi-3-tienilacetamido)- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Ticarcilina este un analog structural al carbenicilinei, n care nucleul fenil este
nlocuit cu o grupare tienil. A fost obinut pentru prima dat n 1966, prin acilarea 6APA cu monoclorura acidului 3-tienil-malonic (obinut prin tratarea acidului 3-tienilmalonic cu clorur de tionil):

SOCl2

CH COOH

S
CH COCl

COOH

H2N
N

- HCl

CH C NH
COOH

COOH

COOH

CH3
CH3

CH3
CH3
COOH

Se utilizeaz mai ales sub form de sare disodic, care se prezint ca o pulbere
cristalin alb sau slab glbuie, higroscopic, uor solubil n ap, practic insolubil n
eter etilic; o soluie apoas 5% are un pH = 5,5-7,5.

Ca i carbenicilina, este instabil n mediu acid, i prin urmare, nu poate fi

administrat dect parenteral. Spectrul de aciune antibacterian este similar
carbenicilinei;

se utilizez cu precdere pentru tratamentul infeciilor severe cu

Pseudomonas aeruginosa: fibroze chistice, peritonite, infecii urinare, septicemia.

Se administreaz de regul i.v., n doze de 200-300 mg / kg-corp / zi la 4-6 ore.
Se utilizeaz i n asociere cu acidul clavulanic.
PF. TICAR (SmithKline Beecham, USA) pulbere steril injectabil coninnd
ticarcilin disodic echivalent la 1 g i 5 g ticarcilin;
TICARPEN (SmithKline Beecham, Frana; Olanda; Spania) pulbere steril
injectabil coninnd ticarcilin disodic echivalent la 1 g i 5 g ticarcilin.
TEMOCILINA
TEMOCILLINUM (DCI)

OCH3

CH C NH
COOH

CH3
CH3

COOH

O
Acid (2S, 5R, 6R)-6-(carboxi-3-tienilacetil) amino-6-metoxi- 3,3-dimetil-7-oxo-4tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Temocilina se utilizeaz sub form de sare disodic.
Este rezistent la beta-lactamaze, iar spectrul de activitate antibacterian
include germeni G-neg.: Moraxella catarrhalis, Brucella abortus, Burkholderia
cepacia, specii de Citrobacter, Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella
pneumoniae, Pasteurella multocida, Proteus mirabilis, Salmonella typhimurium,
Yersinia enterocolitica, unele tulpini de Enterobacter, Morganella morganii, i
Serratia. Este ineficient fa de Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter i germeni
G-poz.
Se administreaz de regul parenteral (i.v. sau i.m.), n doze de 2 g la 12 ore,
pentru tratamentul infeciilor cu germeni sensibili.
PF: NEGABAN (Eumedica, Elveia) - pulbere steril injectabil coninnd 1 g
temocilin sodic.

Ureidopeniciline
Sunt peniciline de semisintez cu spectru larg de aciune.
Din punct de vedere structural se deosebesc de ampicilin prin aceea c
gruparea aminic din poziia a ampicilinei este nlocuit cu o grupare ureido.
Spectrul de aciune antibacterian se extinde i asupra unor germeni anaerobi
i fa de Ps. Aeruginosa. Sunt rezistente la aciunea beta-lactamazelor produse de E.
coli i Serratia marcescens.
Acil ureidopenicilinele au cea mai bun activitate antimicrobian fa de unele
tulpini de enterococi.
Efectul bactericid al acil ureidopenicilinelor este mai rapid fa de enterococi
comparativ cu unele cefalosporine (Cefazolina, Cefazedona, Cefoperazona).

PIPERACILINA
PIPERACILLINUM (DCI)

CH C NH
NH

C O
N

CH3
CH3
COOH

C2H5
Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazin-carboxamido)-2fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic
Piperacilina a fost obinut pentru prima dat n 1978 prin tratarea 6-APA
(sare cu trietilamina) cu acidul -(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazino-carbonilamino)fenilacetic, n prezena cloroformiatului de etil i a N-metilmorfolinei, la temperaturi
de -40--20C; acidul -(4-etil-2,3-dioxo-1-piperazino-carbonilamino)-fenilacetic se

obine prin reacia -fenilglicinei cu clorura de 4-etil-2,3-dioxo-1-piperazinocarbonil:

N COCl

(C2H5)3N
CH

COOH + H5C2

CH
-

- (C 2H5)3NH Cl

NH2

COOH

NH
C O
N

C2H5
S

H2 N

N
O

CH3
CH3
-

COO (C2 H5 ) 3NH

ClCOOC2H5

CH C NH
NH

CH3
CH3

COOH

C O
N

C2H5

Se utilizeaz sub form de sare de sodiu, care se prezint ca o pulbere

cristalin alb sau aproape alb, higroscopic, cu p.t. = 183-185C, uor solubil n
ap i metanol, practic insolubil n acetat de etil; o soluie apoas 10% are un pH =
5-7.
Piperacilina nu se absoarbe din tractul gastro-intestinal, prin urmare se
administreaz strict parenteral. Concentraia plasmatic maxim se obine dup 30-50
de minute de la administrare, iar eliminarea se face preponderent prin urin (80%),
sub form nemetabolizat, restul prin bil.
Spectrul de activitate antimicrobian este asemntor cu cel al carbenicilinei
dar este activ asupra unei game mai largi de germeni G-neg. (Klebsiella pneumoniae,
Serratia marcescens, Proteus, Enterobacter, Citrobacter i Ps. Aeruginosa), precum i
asupra unor bacterii anaerobe (Bacteroides fragilis i Str. faecalis).
Este eficient n infecii bacteriene datorate deprimrii sistemului imunitar al
organismului de ctre terapia antineoplazic i datorit modificrilor produse de
boal.
Este de asemenea indicat n:
-infecii sistemice severe, incluznd septicemie bacterian si endocardit;

-infecii ale tractului genitourinar (complicate sau nu);

-infecii ale tractului respirator;
-infecii n sfera ORL si ale cavitii orale;
-infecii abdominale, incluznd cele ale tractului biliar;
-infecii ginecologice / obstetricale;
-infecii ale pielii i esuturilor moi, incluznd plgi infectate i arsuri;
-infecii ale osului i articulaiilor.
Se administreaz n doze uzuale de 2 g la 6 sau 8 ore, i.m. sau i.v.
Se mai utilizeaz i n asociere cu tazobactam.
PF: PIPRIL (Wyeth, Austria; Irlanda) - pulbere steril injectabil coninnd 1 g sau 2
g piperacilin sodic;
PIPRACIL (Lederle, USA) - pulbere steril injectabil coninnd 2 g, 3 g sau 4 g
piperacilin sodic.
AZLOCILINA
AZLOCILLINUM (DCI)

CH C NH
NH

CH3
CH3
COOH

C O
N
O
N
H

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-(2-oxo-1-imidazolidin-carboxamido)-2-fenilacetamido3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Azlocilina a fost obinut pentru prima dat n 1976, prin tratarea ampicilinei
cu N-cloro-carbonil-imidazolidin-2-ona, n prezena trietilaminei:

O
CH C NH
NH2

CH3
CH3

COOH

Cl

NH

- (C2H5)3NH Cl

CH3
CH3

CH C NH
NH

(C 2H5)3N

COOH

C O
N
O
N
H

Se utilizeaz sub form de sare de sodiu, care se prezint ca o pulbere

cristalin galben-pal, solubil n ap, metanol i DMF.
Are un spectru de aciune asemntor piperacilinei, fiind utilizat n special
pentru tratamentul infeciilor cu Pseudomonas aeruginosa: infecii respiratorii i
urinare, peritonite, septicemii. De regul se asociaz cu aminoglicozide, dar
administrarea se face separat, fiind incompatibile in vitro.
Se administreaz parenteral (i.v.) n doze uzuale de 2 g la intervale de 8 ore.
PF: SECUROPEN (Bayer, Germania; Austria; Irlanda) pulbere steril pentru soluie
injectabil (2g i 5 g azlocilin).

MEZLOCILINA
MEZLOCILLINUM (DCI)

CH C NH
NH

N
O

C O
N
O
N
SO2

CH3

CH3
CH3
COOH

Acid (2S, 5R, 6R)-6-(R)-2-3-(metil-sulfonil)-2-oxo-1-imidazolidin-carboxamido-2fenilacetamido- 3,3-dimetil-7-oxo-4-tia-1-azabiciclo 3. 2. 0 heptan-2-carboxilic

Mezlocilina se utilizeaz sub form de sare de sodiu monohidrat, care se
prezint ca o pulbere cristalin de culoare alb sau galben-pal, solubil n ap,
metanol, DMF, insolubil n aceton i etanol. O soluie apoas 10% are un pH = 4,58.
Este o acilureidopenicilin cu spectru larg i cu puternic aciune bactericid,
fiind mai activ dect ampicilina, carbenicilina i ticarcilina asupra speciilor de
Klebsiella, Ps. Aeruginosa, bacterii anaerobe (Str. faecalis i Bacteroides fragilis), H.
influenzae, dar mai puin activ dect piperacilina i azlocilina.
Este sensibil la penicilinaza stafilococului, mai rezistent la penicilinazele
produse de E. coli.
Manifest efecte sinergice la asociere cu aminoglicozide.
Nu este activ pe cale oral; se administreaz numai parenteral, i.m. sau i.v. n
doze de 4 g la intervale de 6 ore.
Asocierea cu tazobactam este benefic att pentru rezistena la penicilinaze,
ct i pentru lrgirea spectrului de activitate.
PF. BAYPEN (Bayer, Germania; Austria; Frana; Italia; Spania; Israel) - pulbere
steril pentru soluie injectabil (echivalentul a 1g i 2 g mezlocilin).

RELAII

NTRE

STRUCTURA

CHIMIC

ACTIVITATEA

ANTIMICROBIAN A PENICILINELOR
Pentru manifestarea aciunii antimicrobiene a penicilinelor este absolut
obligatorie:

prezena celor dou cicluri condensate (betalactamic i tiazolidinic) pentru a

conferi un grad nalt de tensionare a legturii beta-lactamice;

prezena atomului de sulf;

prezena gruprii carbonil din poziia 7;

existena unei grupri acilamino n poziia 6.

Modificrile efectuate la nivelul acestor elemente structurale pot influena

activitatea antibacterian, dup cum urmeaz:

deschiderea unuia din cele dou cicluri sau ndeprtarea atomului de sulf
conduce la suprimarea activitii antibacteriene;

nlocuirea atomului de sulf cu oxigen are ca efect scderea aciunii

antibacteriene;

oxidarea sulfului la sulfoxid sau sulfon pstreaz o parte din activitate;

nlocuirea gruprii carboxil cu OH, -CONH2, -COSH duce la scderea

activitii antistafilococice;

lungirea catenei acil din poziia 6 diminueaz aciunea antibacterian;

gruprile neutre voluminoase (aril sau alchil) micoreaz activitatea

antibacterian, dar provoac o cretere a rezistenei la inactivarea cu
penicilinaz;

introducerea de grupri ionizabile n poziia alfa a catenei laterale a penicilinei

G (-NH2, -COOH, -SO3H) sau a grupei OH are ca efect o cretere
spectaculoas a aciunii fa de bacteriile G-neg.;

pentru compuii alfa-substituii, izomerii D(-) sunt cel puin de patru ori mai
activi dect cei L(+);

gruprile acide (-COOH, -SO3H) imprim compuilor n care se gsesc (n

poziia a catenei laterale) o puternic aciune fa de Pseudomonas
aeruginosa;

prezena grupei -amino are ca efect lrgirea spectrului de aciune, creterea

rezistenei n mediu acid, creterea resorbiei la administrare oral;

substituirea acestei grupri prin alchilare sau acilare are ca efect o scdere
pronunat a aciunii antibacteriene (excepie fac derivaii n care gruparea amino este transformat n grupare ureido, cnd devin antibiotice deosebit de
active;

prezena unei grupri OH sau OCH3 pe radicalul fenil din catena lateral
mbuntete proprietile farmacocinetice.