UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

SINTEZĂ – CURS OPŢIONAL

ANUL III, FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT –

 2

Dificultăţile legate de întrebuinţarea corectă a limbii române ţin atât de

domeniul formei (scriere, pronunţare, flexiune), cât şi de cel al conţinutului
(confuzii între cuvinte, atribuirea de sensuri improprii unor termeni ş.a.).
Aceste dificultăţi sunt numeroase şi variate. Ele sunt legate nu numai
de întrebuinţarea corectă a unor cuvinte mai puţin cunoscute şi folosite de
vorbitori sau recent apărute în limba română, ci şi de utilizarea unor cuvinte
uzuale, scrise sau rostite uneori incorect sau cu alte semnificaţii decât cele
adevărate.
O serie de dificultăţi sunt legate de
, îndeosebi a împrumuturilor, mai mult sau mai puţin – uneori
chiar deloc – adaptate sistemului limbii române. În ultima perioadă tot mai
mulţi termeni noi, de diferite origini, unii aparţinând lexicului internaţional,
sunt folosiţi în domeniul ştiinţei şi tehnicii, al comerţului, economiei,
politicii şi culturii, pentru a face faţă unor nevoi reale de comunicare sau,
alteori, abuziv, pentru a epata sau numai din comoditate.
Limba română s-a dovedit a fi în ultima perioadă foarte receptivă faţă
de cuvintele străine, vocabularul ei îmbogăţindu-se considerabil. Cuvinte ca
acquis (pron. akí), banner (pron. bénăr), bluf (pron. blaf), bluejeans (pron.
engl. blugínz sau rom. blúgins), bluf (pron. blaf), board (pron. bord),
buisness (pron. bíznis), cash (pron. cheş), charismă (pron. carísmă),
chartreuse (pron. şartröz), copyright (pron. cópiraĭt), country (pron. cántri),
dealer (pron. dílăr), discount (pron. discáŭnt), fairplay (pron. férplei),
friteuză (pron. fritöză), imbroglio (pron. imbrólĭo), job (pron. ğob), jotă
(pron. hotă), ketchup (pron. chéčap), kitsch (pron. chič), leasing (pron.
lízing), mouse (pron. maŭs), outsider (pron. áŭtsaĭdăr), rating (pron.
 3

réĭting), showbiz (pron. şoŭbíz), summit (pron. sámit) sunt din ce în ce mai
des folosite, scrierea şi rostirea lor corectă constituind o problemă mai ales
pentru cei care nu cunosc limbile din care provin.
Dificultăţi în selectarea variantei sau, uneori, a variantelor corecte,
sunt întâmpinate câteodată şi la cuvinte mai vechi şi mai frecvent folosite.
Câteva exemple: afrodiziac/ afrodisiac, bojoc/ bojog, bomfaier/ bonfaier,
carbid/ carbit, coroziv/ corosiv, distructiv/ destructiv, disertaţie/ dizertaţie,
eczemă/ egzemă, eşichier/ eşicher, erbivor/ ierbivor, inopinat/ inopinant,
izlaz/ islaz, lăcătuşărie/ lăcătuşerie, linoleum/ linoleu, maiou/ maieu,
motto/ moto, muchie/ muche, nerod/ nărod, ostatic/ ostatec, parodontoză/
paradontoză, posomoreală/ posomorală, premisă/ premiză, prenadez/
prenandez, proces-verbal/ proces verbal, pulover/ pulovăr, repercusiune/
repercursiune, reşou/ reşeu, satin/ saten, scurtcircuit/ scurt-circuit, spicher/
şpicher, ştecăr/ştecher, şoarece/ şoarice/ şoarec, tăvălug/ tăfălug, urs-
polar/ urs polar, viscoză/ vâscoză - variante pentru care normele actuale
indică drept corectă prima formă. Alteori două sau mai multe forme sunt
acceptate deopotrivă: aoleu/ aoleo/ auleu, adineauri/ adineaori, bluegeans/
blugi, bodyguard/ bodigard, cocktail/ cocteil, corigent/ corijent, corvadă/
corvoadă, derby/ derbi, diseară/ deseară, a dumiri/ a dumeri, filosofie/
filozofie, extravertit/ extrovertit, lăcaş/ locaş, luminiscenţă/ luminescenţă,
lezmaiestate/ lezmajestate, mănăstire/ mânăstire, nanghin/ nanchin, a
pârpăli/ a perpeli, pezevenghi/ pezevenchi, pizza/ pizză, pocher/ poker,
porcoi/ purcoi, a (se) pricopsi/ a (se) procopsi, rock-and-roll/ rock’n-roll,
sandviş/ sendviş, sarsana/ saxana, standby/ stand-by, stras/ ştras, tobogan/
topogan, votcă/ vodcă.
Nu de puţine ori vorbitorii întâmpină dificultăţi în articularea corectă a
cuvintelor. Normele sunt foarte precise în unele situaţii, indicând rostirea cu
mai mare intensitate a unei anumite vocale: avárie, aústru, azbést, barbár,
bíftec, butélie, cálcar, caractér, cobái, colibrí, cráter, déspot, Dóbrogea,
 4

diásporă, háchiţă, infím, rabín, regízor, tróiţă, în altele sunt corecte,

deopotrivă, accentuări diferite: balonzáid sau balónzaid, cándid sau candíd,
cólaps sau coláps, díhor sau dihór, íntim sau intím, jílav sau jiláv, penúrie
sau penuríe, pícnic sau picníc, pílotă sau pilótă, precáut sau precaút, púber
sau pubér, profésor sau profesór, şpílhozen sau şpilhózen, Ştéfan sau Ştefán.
Alte dificultăţi sunt legate de despărţirea în silabe a unor cuvinte.
Deseori diftongii sunt luaţi drept hiaturi şi invers. Iată, spre exemplificare,
câteva cuvinte a căror despărţire în silabe e, deseori, greşit făcută: a-u-tum-
nal, boj-deu-că, con-ti-nu-u, cua-ter-nar, e-mail, e-şi-chi-er, fias-co, la-voar,
leu-că, lie-duri, mau-so-leu, o-biect, per-pe-tu-u, piu-ne-ză/ pio-ne-ză, po-
li-o-mi-e-li-tă, su-biect, sus-pi-cios, toa-le-tă.
Noua ediţie a DOOM-ului impune câteva reguli noi legate de scrierea
unor cuvinte sau grupuri de cuvinte. Printre ele – scrierea cu literă mare a
denumirii epocilor istorice de importanţă majoră (Antichitatea, Evul Mediu),
a tuturor componentelor locuţiunilor pronominale de politeţe (Domnia Sa,
Înălţimea Voastră, Majestăţile Lor Imperiale), a primului element din
denumirea organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii
(Catedra de limbi şi literaturi străine, Adunarea generală a Academiei
Române), scrierea cu literă mică a denumirilor unor fiinţe mitice multiple
(ciclop, parcă, sirenă, titan), scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor
pronumelui niciunul şi ale adjectivului pronominal niciun (Nu era niciunul
pe teren/ Niciun băiat nu era pe teren), scrierea adverbului odată într-un
cuvânt în locuţiunile odată ce şi odată cu ş.a., a căror necunoaştere poate
împiedica exprimarea corectă în scris.
Alte probleme întâmpinate de vorbitorii limbii române sau, mai ales,
de străinii care o învaţă, sunt de natură , generate de apropierea
formală a unor cuvinte, de insuficienta cunoaştere a semnificaţiei unor
termeni, a unor expresii. Uneori cuvinte ca a abjudeca şi a adjudeca,
adjuvant şi adjutant, a apropia şi a apropria, arbitrar şi arbitral, carbonier
 5

şi carbonifer, a colabora şi a corobora, concentraţie şi concentrare,

conjectură şi conjunctură, a enerva şi a inerva, facţiune şi fracţiune, fiabil şi
friabil, familial şi familiar, flagrant şi fragrant, a gera şi a gira, glacial şi
glaciar, a investi şi a învesti, a iradia şi a radia, a irupe şi a erupe, învederat
şi înveterat, libret şi livret, meritoriu şi merituos, miner şi minier, numeral şi
numerar, a prescrie şi a proscrie, reflecţie şi reflexie, a releva şi a revela,
scrofulos şi scrupulos, special şi specios, speze şi speţe, virtuos şi virtuoz
sunt folosite unele în locul altora, creând confuzie sau stârnind zâmbete (cf.
„lege de
  
  

,„  




 la datorie”, „ 






de la baston”, „cerneală
      

, în limbajul eroilor lui I.L. Caragiale).

Din dorinţa de a impresiona, unii vorbitori folosesc termeni mai puţin
cunoscuţi şi utilizaţi, mai pretenţioşi, uneori livreşti, cum ar fi fortuit („venit
pe neaşteptate, întâmplător, inopinat”) ca sinonim incorect al lui forţat (*Am
fost
 
 

să mă înscriu la concurs, în loc de: Am fost

   

să mă înscriu
la concurs), mutual („care se face reciproc şi simultan” – în limbajul
economic, politic) întrebuinţat greşit, cu înţelesul „pe tăcute, pe muteşte”
datorită unei false asocieri cu mut (*Ieşeau tiptil,

 

, din cameră, în loc

de: Ieşeau tiptil, 

 


  

din cameră), locaţie („închiriere, chirie plătită

pentru anumite bunuri luate în folosinţă”) şi nu loc, de asemenea impropriu
folosit în contextul *Se duc să vadă 


   

în care va fi spectacolul pentru

Se duc să vadă 





în care va fi spectacolul ş.a. Cunoscând sensul fiecărui

cuvânt în parte, nu ne va fi dificil să evităm să-l folosim în contexte
nepotrivite.
Tot necunoaşterea exactă a semnificaţiei termenilor ne va împiedica să
formăm construcţii pleonastice de tipul *cele mai optime condiţii,
*protagonistul principal al piesei, *panaceu universal, *a recidiva din
nou, *a prefera mai bine ceva, *a se menţine în continuare, *în fruntea
topului, * mijloace mass-media etc.
 6

Lucrările lexicografice au început deja să înregistreze sensurile noi,

dezvoltate de unele cuvinte preluate din limbajul argotic: bestial, care a
căpătat sensul de “foarte bun, extraordinar, formidabil”, mortal, de asemenea
cu o nouă valoare superlativă – “extraordinar, nemaipomenit”, marfă, des
întâlnit cu valoare adjectivală ca sinonim al lui “frumos, bun, interesant” sau
de interjecţie – “bravo!”, groggy, termen folosit în limbajul sportiv, îşi
adaugă şi el, în limbajul argotic sau în cel familiar semnificaţia “ameţit de
băutură”. Limba literară nu recomandă folosirea termenilor de mai sus cu
noile accepţii.
Cele mai multe dificultăţi ale limbii române ţin însă de domeniul
. Nu ne vom opri în sinteza de faţă decât la substantiv şi verb, a
căror flexiune deseori ne pune în dificultate.
O serie de substantive prezintă forme diferite de singular reprezentate
de derivate cu sufixele diminutivale -ea/-ică/(-icică): floricea/ floricică,
mărgea/ mărgică, micşunea/ micşunică, mieluşea/ mieluşică, rămurea/
rămurică, surcea/ surcică, turturea/ turturică; alteori oscilaţiile sunt între
-ţie şi -ţiune: aducţie/ aducţiune, dicţie/ dicţiune, glaciaţie/ glaciaţiune.
Unele dublete reprezintă variante ce aparţin unor genuri diferite: apocalips/
apocalipsă s.n./ s.f., ax/ axă (tehn., anat.) s.n./ s.f., basc/ bască (beretă) s.n./
s.f., colind/ colindă (cântec) s.n./ s.f., Lăsatul-secului/ Lăsata-secului s.n./
s.f., pampas/ pampa s.n./ s.f. Numeroase dublete de plural sunt reprezentate
de forme ale substantivelor neutre cu desinenţele -e/-uri: amalgame/
amalgamuri, amanete/ amaneturi, anteturi/ antete, hamacuri/ hamace,
madrigale/ madrigaluri, maratonuri/ maratoane, niveluri/ nivele, sloganuri/
slogane, tuneluri/ tunele, ţumburuşe/ ţumburuşuri, altele sunt dublete ale
unor substantive feminine: cicatrice/ cicatrici, marmure/ marmuri (sorturi,
lucrări), papare/ papări, râpe/ râpi, vremuri/ vremi, vopsele/ vopseluri, alte
forme duble sunt determinate de apartenenţa substantivelor la genuri diferite:
balot s.n./ s.m., pl. baloturi/ baloţi, fagot s.n./ s.m., pl. fagoturi/ fagoţi,
 7

ghiont s.m./s.n., pl. ghionţi/ ghionturi, item s.m./ s.n., pl. itemi// itemuri/
iteme, torent s.m./ s.n., pl. torenţi/ torente. Menţionăm că toate formele de
mai sus sunt considerate corecte de actualele norme ale limbii române.
Uneori desinenţele diferite de plural marchează semnificaţii diferite
ale cuvintelor: miez – interior al nucii, pl. miezi/ mieji, – interior al unei
forme de turnătorie, pl. miezuri; mobil – corp în mişcare, telefon, pl.
mobile, obiective – pl. mobiluri; rond – strat de flori, piaţetă circulară, pl.
ronduri, – mişcări ale piciorului, pl. ronde; vis – imagini în somn, pl. vise, –
aspiraţii, pl. visuri.
Nu de puţine ori o singură formă de plural este considerată corectă,
deşi în uz sunt două sau mai multe. Sunt admise, de pildă, numai formele:
aragaze, aştri, beregate, boschete, burghie, burghezi, canale, chibrituri, coli,
coloşi, defileuri, după-amiezi, extracte, feşe, foarfeci, furtunuri, genocide,
heleşteie, infarcte, itinerare, jersee, lipoame, luntri, monede, năpaste,
nugale, păstârnaci, pandişpanuri, pardesie, poieni, prăpăstii, remarci,
ridichi, rucsacuri, scrutine, seminare, tăpşane.
Formarea pluralului substantivelor neologice constituie, de multe ori,
o dificultate pentru vorbitorii de limbă română, deoarece au fost adoptate
soluţii diferite privitoare la ele. Astfel, o parte din substantivele recent
împrumutate au la plural aceeaşi formă ca la singular: avocado, cover-girl,
cowboy, espresso, gigolo, lady, macho, ninja, penny, peso, walkie-talkie,
altele urmează modelele româneşti de formare a pluralului masculin şi
feminin: boşi, cozeuri, dealeri, friteuze, hamburgeri, jote, outsideri, iar la
neutre se adaugă desinenţa -uri (mai rar, desinenţa -e) legată direct la
cuvintele terminate în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în
limba română: bannere, blufuri, boarduri, buisnessuri, discounturi, grilluri,
ratinguri, summituri sau cu cratimă la cuvinte care au finale grafice
neobişnuite la cuvintele vechi din limba română sau a căror finală prezintă
 8

deosebiri între scriere şi rostire: boogie-woogie-uri, bleu-uri, kitsch-uri,

party-uri.
Alte dificultăţi privitoare la flexiunea substantivului sunt întâmpinate
la formarea genitiv-dativului singular articulat. Astfel, la substantivele
feminine terminate la nominativ în -ie, -e sau -ee se adaugă la genitiv-dativ
articolul -i: curăţătoriei, farfuriei, pălăriei, aloei, canoei, azaleei, cefaleei,
orhideei; unele substantive omonime au genitiv-dativul diferit: pielii
(omului), dar pieii (animalelor), sorei (grad de rudenie), dar surorii
(infirmierei), verii (anotimpului), dar verei (rudei). Unele substantive (multe
- denumiri ale unor grade de rudenie sau nume proprii) admit mai multe
forme de genitiv-dativ: mătuşicăi/ mătuşichii/ mătuşicii, mămicăi/ mămicii/
mămichii, taichii/ lui taica, tatei/ lui tata/ tatălui, Ilenei/ Ileanei, Floricăi/
Florichii. Când substantivele care denumesc persoane – grade de rudenie sau
relaţii sociale – sunt însoţite de adjective posesive, genitiv-dativul masculin e
format cu articolul proclitic lui: lui fiu-meu, lui bunicu-meu, iar la feminin au
forme ca: fie-mii/ fie-tii/ fie-sii, maică-mii/ maică-tii / maică-sii.
In ceea ce priveşte flexiunea verbului, semnalăm confuzia între
conjugarea a II-a şi a III-a: verbele a apărea, a cădea, a se complăcea, a
plăcea, a prevedea, a tăcea sunt de conjugarea a II-a şi formează indicativul
şi conjunctivul prezent cu accentual pe desinenţă: (să) plăcém, (să)
prevedém, (să) tăcém (nu: să plácem, să prevédem, să tácem). Verbele de
conjugarea a III-a formează indicativul şi conjunctivul cu accentul pe temă:
(să) ţínem, (să) rúpem, (să) ne témem (nu (să) ţiném, (să) rupém, (să) ne
temém). Menţionăm formele corecte de indicativ prezent, persoana a III-a: el
aşază, el înşală, ei miros. Uneori se înregistrează forme duble de indicativ şi
conjunctiv, ambele corecte: dăngăneşte/ dăngăne, dibuie/ dibuieşte, învârte/
învârteşte, să reînvie/ să reînvieze, să destăinuie/ să destăinuiască, să
mântuie/ să mântuiască.
 9

Ezitarea unor vorbitori între două modalităţi flexionare se rezolvă prin

cunoaşterea exactă a semnificaţiilor verbelor, fiecare paradigmă asociindu-
se, în unele cazuri, cu o semnificaţie sau alta: eu îndoi (împăturesc, încovoi)
şi eu îndoiesc (dublez ceva, măresc de două ori); eu însemnez (fac o
însemnare, pun un semn de recunoaştere) şi eu însemn (reprezint), eu
redasem (descrisesem) şi eu redădusem (dădusem din nou).
Uneori se întâmpină dificultăţi în formarea corectă a imperativului
negativ. Acesta se formează de la infinitiv, aşa explicându-se formele
diferite, deseori, de cele pozitive: dansează/ nu dansa, fă/ nu face, fii/ nu fi,
zi/ nu zice.
Noua ediţie a DOOM-ului aduce noutăţi privitoare la conjugarea
verbului a continua, care la indicativ şi conjunctiv prezent, persoana I
singular are aceeaşi formă ca la persoana a II-a: (să) continui, la conjugarea
verbului a absolvi inclusiv pentru sensul “a termina un an, o formă de
învăţământ” fără desinenţa -esc: eu (să) absolv, tu (să) absolvi, la conjugarea
cu -ez a verbului a decerna: eu decernez, tu decernezi.
Multe alte ezitări şi încălcări ale normelor privesc regulile acordului
adjectivului cu substantivul mai ales în caz (*Fetelor 





  

nu le păsa),
schimbarea formei unor adjective invariabile (*Copiii erau 
 




) sau
chiar a unor adverbe (*Veniseră 





de mulţi), utilizarea greşită a unor

prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale (*Mulţi  

ei lucrau cu seriozitate),
a unor conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale (*Vii 

nu vii?).
O bună cunoaştere şi respectare a normelor actuale ale limbii române
– mai permisive, poate, decât ale altor limbi, cu variante libere deseori, dar
şi cu opţiuni unice, clare – va duce la înlăturarea oricăror dificultăţi de
exprimare scrisă sau orală.
 10

BIBLIOGRAFIE

A. obligatorie:
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ed. a II-a,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.
Elena Silvestru, Tendinţe actuale ale limbii române, Ed. Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2007.
Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Ed.
Humanitas Educational, Bucureşti, 2000.

B. facultativă:
Aura Brais, Dicţionar de dificultăţi ale limbii române, Ed. Coresi, Bucureşti,
2006.
Narcisa Forăscu, Mihaela Popescu, Dicţionar de cuvinte „buclucaşe”, Ed.
Bic All, Bucureşti, 2005.
Rodica Lăzărescu, Dicţionar de capcane ale limbii române, Ed. Corint,
Bucureşti, 2005.

TEST DE AUTOEVALUARE

Alegeţi enunţul corect:

1 A fost prins în flagrant delict.
2 A fost prins în fragrant delict.

Alegeţi enunţul corect:

1 Colegele au rămas perplecse.
2 Colegele au rămas perplexe.
 11

Alegeţi enunţul corect:

1 Ioana e respectuasă cu cei în vârstă.
2 Ioana e respectuoasă cu cei în vârstă.

Alegeţi enunţul corect:

1 Tălpile saniei erau din lemn.
2 Tălpile săniei erau din lemn.

Alegeţi enunţul corect:

1 Prin zonă curgeau două pâraie.
2 Prin zonă curgeau două pârâuri.

Alegeţi enunţul corect:

1 Am găsit un greier mic!
2 Am găsit un greiere mic!

Alegeţi enunţul corect:

1 Maşinile ieşiseră să deszăpezească întreaga zonă.
2 Maşinile ieşiseră să dezăpezească întreaga zonă.

Alegeţi enunţul corect:

1 Nu du mâna la gură!
2 Nu duce mâna la gură!

Alegeţi enunţul corect:

1 Petrecusem două weekend-uri la Bran.
2 Petrecusem două weekenduri la Bran.
 12

Alegeţi enunţul corect:

1 Aceste substanţe sunt corosive.
2 Aceste substanţe sunt corozive.

Sunt corect despărţite în silabe cuvintele:

1 su-per-fluu, baiţ
2 su-per-flu-u, ba-iţ
3 su-per-flu-u, baiţ

Sunt corect despărţite în silabe cuvintele:

1 as-tru, şi-fo-ni-er
2 a-stru, şi-fo-ni-er
3 as-tru, şi-fo-nier

Sunt corect accentuate cuvintele:

1 ponéi, princéps, preríe
2 pónei/ ponéi, prínceps, preríe
3 pónei, princéps, preríe

Sunt corect accentuate cuvintele:

1 véctor/ vectór, regizór, cobái
2 véctor/ vectór, regízor, cobái
3 véctor, regizór, cóbai

Sunt corecte formele:

1 abscuns, econoamă, paradiziac
2 abscons, economă, paradisiac
3 abscons, econoamă, paradiziac
 13

Sunt corecte formele:

1 tontălău, analogă/ analoagă, nărod
1 tăntălău, analogă, nărod
3 tontălău, analogă/ analoagă, nerod

Sunt corecte formele de plural:

1 cicatrice/ cicatrici, remarce/ remarci, coale/ coli
2 cicatrice/ cicatrici, remarci, coli
3 cicatrici, remarci, coale

Sunt corecte formele:

1 poienii, bunicăi, ouălelor
2 poienii, bunicii, ouălor
3 poienei, bunicăi/ bunicii, ouălor

Cuvântul imund are semnificaţia:

1 care nu poate contacta o anumită boală contagioasă
2 cu o înfăţişare dezgustătoare

Cuvântul patriotard are semnificaţia:

1 care manifestă, exprimă un fals patriotism
2 pătruns de patriotism

RĂSPUNSURI CORECTE:
1 – 1; 2 – 2; 3 – 2; 4 – 1; 5 – 1; 6 – 1; 7 – 1; 8 – 2; 9 – 2; 10 – 2;
11 – 3; 12 – 1; 13 – 2; 14 – 2; 15 – 3; 16 – 3; 17 – 2; 18 – 2; 19 – 2; 20 – 1.