Sunteți pe pagina 1din 17

Istoria lb romane literare sem I

grila din 07-08

MULTIPLE CHOICE

1. Norma limbii literare este:


a. varianta cea mai ingrijita a limbii nationale;
b. expresia conventionala a unui anumit uzaj lingvistic, expresie
obligatorie pentru toti cei care folosesc respectiva limba;
c. norma lingvistica.

2. Cei mai multi lingvisti considera ca limba romana literara s-a format:
a. in secolul al XIX-lea;
b. in secolul al XVI-lea;
c. in secolul al XX-lea.

3. Ion Ghetie, incercand o periodizare a istoriei limbii romane literare, distinge:


a. doua mari epoci;
b. trei mari epoci;
c. patru mari epoci.

4. Cele mai vechi texte romanesti scrise sunt:


a. textele rotacizante;
b. tipariturile lui Coresi;
c. cronicile lui Ureche si Costin.

5. In secolul al XVI-lea, consoanele africate se pastreaza in:


a. aria nordica;
b. aria sudica;
c. aria vestica.

6. In aceeasi perioada, palatalizarea labio-dentalei f se intalneste in:


a. aria nordica;
b. aria sudica;
c. aria vestica.

7. Diftongul ea este redus la e in:


a. Muntenia;
b. Moldova;
c. Dobrogea.

8. Forme precum calcañu, cuñu intalnim in:


a. Muntenia;
b. Moldova;
c. Dobrogea.
9. In epoca veche, auxiliarul au, pentru perfectul compus persoana a III-a singular, se
intalneste in:
a. aria nordica;
b. aria sudica;
c. si in aria nordica, si in aria sudica.

10. Asezarea pronumelui reflexiv dupa verb (de tipul sa veseleasca-se)


reprezinta o influenta:
a. slavona;
b. franceza;
c. maghiara

11. In perioada 1640-1780, diftongul ia pentru ie se intalneste:


a. destul de des;
b. destul de rar;
c. nu se intalneste.

12. Dativul adnominal reprezinta o trasatura sintactica a perioadei:


a. 1532-1640;
b. 1640-1780;
c. 1840-1960.

13. Raportul concesiv realizat prin elementul savai/sava se intalneste mai ales in
secolul:
a. al XV-lea;
b. al XVII-lea;
c. al XVIII-lea.

14. Mitropolitii Varlaam, Dosoftei si Simeon Stefan contribuie la dezvoltarea limbii


romane literare din secolul:
a. al XVI-lea;
b. al XVII-lea;
c. al XVIII-lea.

15. Influenta sintaxei latine se observa mai ales in cronica lui:


a. Grigore Ureche;
b. Miron Costin;
c. Ion Neculce.

16. Reproducerile in stil direct sunt mai numeroase in cronica lui:


a. Grigore Ureche;
b. Miron Costin;
c. Ion Neculce.
17. Dimitrie Cantemir contribuie la dezvoltarea limbii romane literare mai ales la
palierele:
a. lexical si sintactic;
b. morfologic si sintactic;
c. fonetic si morfologic.

18. Prima gramatica tiparita a limbii romane se numeste:


a. Lexiconul de la Buda;
b. Temeiurile gramaticii romanesti;
c. Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae.

19. Normele limbii romane literare pot fi schimbate de:


a. Universitatea din Bucuresti;
b. Ministerul Educatiei si Cercetarii;
c. Academia Romana.

20. O norma trebuie respectata:


a. imediat ce a fost adoptata;
b. dupa 5 ani de la adoptare;
c. dupa 10 ani de la adoptare.

21. In enuntul De pasti, ne-a vizitat o multime de rude, cand pretul oualelor se scumpeste
foarte mult, exista:
a. trei greseli;
b. patru greseli;
c. cinci greseli.

22. Afirmatia ca limba literara reprezinta “un aspect al limbii nationale, aspectul ei cel
mai corect, produs al unei prelucrari continue din partea scriitorilor, oamenilor de stiinta,
publicistilor etc., sinteza a posibilitatilor de exprimare pe care le are limba intregului
popor. Ea este limba stiintei, literaturii, ideologiei, politicii, teatrului, administratiei” ii
apartine lui:
a. G. Calinescu;
b. Ion Ghetie;
c. Iorgu Iordan.

23. Definitia “limba literara este varianta cea mai ingrijita a limbii intregului popor, care
serveste drept instrument de exprimare a celor mai diverse manifestari ale culturii si se
caracterizeaza prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunitatii
careia i se adreseaza” ii apartine lui:
a. G. Calinescu;
b. Ion Ghetie;
c. Iorgu Iordan.
24. Primele noastre texte literare dateaza din secolul:
a. al XVI-lea;
b. al XVII-lea;
c. al XVIII-lea.

25. Normele ortoepice indica:


a. scrierea corecta a cuvintelor;
b. pronuntarea corecta a cuvintelor;
c. alta interpretare.

26. Normele ortografice indica:


a. scrierea corecta a cuvintelor;
b. pronuntarea corecta a cuvintelor;
c. alta interpretare.

27. Scrierea cu alfabet latin a fost legiferata de:


a. Stefan cel Mare;
b. Mihai Viteazul;
c. Alexandru Ioan Cuza.

28. Cei mai multi specialisti considera ca limba romana literara are la baza graiul:
a. muntean (muntenesc);
b. moldovean (moldovenesc);
c. ardelean (ardelenesc).

29. “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung” dateaza din anul:


a. 1512;
b. 1521;
c. 1532.

30. Anul celei mai vechi mentionari a unui text literar romanesc si, implicit, al folosirii
limbii romane pentru realizarea unui act de cultura este:
a. 1512;
b. 1521;
c. 1532.

31. Textele rotacizante sunt in numar de:


a. 4;
b. 5;
c. 6.
32. Diaconul Coresi era originar din:
a. Maramures;
b. Targoviste;
c. Brasov.

33. “Cazania” lui Varlaam a aparut in anul:


a. 1643;
b. 1648;
c. 1673.

34. “Noul Testament de la Balgrad” a aparut in anul:


a. 1643;
b. 1648;
c. 1673.

35. “Psaltirea” lui Dosoftei a aparut in anul:


a. 1643;
b. 1648;
c. 1673.

36. “Biblia de la Bucuresti” (a lui Serban Cantacuzino) a aparut in anul:


a. 1688;
b. 1643;
c. 1648;
d. 1673.

37. Este cronicar muntean:


a. Ion Neculce;
b. Miron Costin;
c. Radu Greceanu.

38. Fraza de tip periodic intalnim in cronica lui:


a. Grigore Ureche ;
b. Miron Costin ;
c. Ion Neculce.

39. Scara a numerelor si a cuvintelor streine talcuitoare se gaseste in :


a. Istoria ieroglifica ;
b. Descrierea Moldovei ;
c. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor .

40. Hiperbatul este o trasatura a sintaxei lui:


a. Grigore Ureche ;
b. Ion Neculce ;
c. Dimitrie Cantemir.
41. Cum poate fi socotita Scara a numerelor si a cuvintelor streine
talcuitoare(autor: Dimitrie Cantemir)?
a. primul dictionar romanesc, explicand termenii noi si indicandu-le
limba de origine;
b. primul eseu filozofic din cultura romana ;
c. prima cazanie din cultura romana ;
d. alta interpretare.

42. Sintaxa lui Dimitrie Cantemir demonstreaza ca acesta vorbea si scria


curent in limba:
a. latina ;
b. slavona ;
c. germana ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

43. In scrierile lui Cantemir, de multe ori, observam topica neromaneasca a frazei si
asezarea verbului cu functie de predicat la sfarsitul propozitiei si, uneori, chiar al frazei,
particularitate intalnita si in scrisul lui :
a. Miron Costin ;
b. Ion Neculce ;
c. Radu Popescu ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

44. Indiferent de contextul gramatical in care se produce, dislocarea este, la Cantemir, un


procedeu de stil aplicat grupurilor organice de cuvinte in mod :
a. frecvent ;
b. rar ;
c. niciuna dintre variantele de mai sus.

45. Neologismele folosite de Dimitrie Cantemir sunt culese de autor din:


a. latina ;
b. italiana ;
c. greaca ;
d. toate variantele de mai sus.

46. Neologismele folosite de Dimitrie Cantemir sunt culese de autor din:


a. turca ;
b. araba ;
c. ebraica ;
d. toate variantele de mai sus.
47. Cuvintele formate de Cantemir pe taram romanesc au fost obtinute prin:
a. derivare ;
b. compunere ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

48. Reprezinta inceputul unui lung proces de modernizare a limbii literare anul :
a. 1780 ;
b. 1673 ;
c. 1521 ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

49. Dupa anul 1780, limba romana literara va renunta la un mare numar de elemente
neogrecesti si se va indrepta spre limba :
a. latina ;
b. franceza ;
c. italiana ;
d. toate variantele de mai sus.

50. Perioada de la sfarsitul secolului al XVIII-lea – inceputul secolului al


XIX-lea este dominata de miscarea culturala (cu caracter patriotic) cunoscuta sub numele
de :
a. Scoala Ardeleana ;
b. Renastere ;
c. Umanism ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

51. Scoala Ardeleana avea drept tinta demonstrarea, prin toate mijloacele, a:
a. latinitatii limbii romane ;
b. continuitatii elementului roman in Dacia ;
c. unitatii romanilor din Moldova, Muntenia si Ardeal ;
d. toate variantele de mai sus.

52. Printre reprezentantii Scolii Ardelene, se numara :


a. Samuil Micu ;
b. Gheorghe Sincai ;
c. Petru Maior ;
d. toate variantele de mai sus.

53. Printre reprezentantii Scolii Ardelene, se numara :


a. Ion Budai-Deleanu ;
b. Radu Tempea ;
c. Vasile Aaron ;
d. toate variantele de mai sus.
54. Din initiativa Scolii Ardelene :
a. se va dezvolta reteaua de scoli in limba romana ;
b. se vor alcatui si se vor tipari manuale ;
c. se vor publica brosuri de popularizare, in care se vor explica diferite
fenomene ale naturii, idei filozofice, morale etc.
d. toate variantele de mai sus.

55. In plan teoretic, carturarii Scolii Ardelene elaboreaza lucrari :


a. istorice ;
b. filologice ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

56. In Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin, Samuil Micu,


discutand probleme de ortografie, adopta un sistem ortografic :
a. etimologizant ;
b. fonetic ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

57. Temeiurile gramaticii romanesti este o lucrare datorata lui :


a. Ion Budai-Deleanu ;
b. Radu Tempea ;
c. Vasile Aaron ;

58. Cea mai importanta lucrare datorata Scolii Ardelene este :


a. Elementa linguae daco-romanae sive valachicae ;
b. Temeiurile gramaticii romanesti ;
c. Istoria ieroglifica ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

59. Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a aparut la Viena, in anul :


a. 1780 ;
b. 1673 ;
c. 1521 ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

60. Elementa linguae daco-romanae sive valachicae este cea dintai gramatica romaneasca
tiparita si prima gramatica de la noi in care, pentru redarea exemplelor si a dialogurilor in
limba romana, se folosesc litere :
a. latine ;
b. chirilice ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.
61. In Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, aflam un sistem
ortografic cu litere latine, la baza caruia sta principiul:
a. etimologizant ;
b. fonetic ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

62. Samuil Micu si Gheorghe Sincai sustineau ca limba romana descinde din:
a. latina culta;
b. latina vulgara;
c. slavona;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

63. Petru Maior, cu un dezvoltat simt lingvistic, a demonstrat – cu argumente valabile si


astazi – ca limba noastra isi are originea in:
a. latina culta;
b. latina vulgara;
c. slavona;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

64. Pentru limba romana literara, etimologismul extrem al gramaticii de la 1780 a avut
efecte:
a. negative;
b. pozitive;
c. nu a avut efecte.

65. Editia a doua a lucrarii Elementa linguae…(Buda, 1805) face unele concesii
ortografiei fonetice, precum:
a. diftongii “oa” si “ia” se scriu ca in ortografia actuala;
b. se simplifica, la unele cuvinte, consoanele duble;
c. grupurile “che, chi, ghe, ghi” sunt notate ca in ortografia de astazi;
d. toate variantele de mai sus.

66. Un element important al primei gramatici romanesti tiparite il reprezinta:


a. formularea unei terminologii moderne, intrucat terminologia slavona
si clasificarile erau foarte complicate si neconforme cu structura
limbii romane;
b. recunoasterea necesitatii introducerii cuvintelor noi in limba, fapt
determinat de cultura moderna;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

67. In vremea in care apareau primele scrieri ale reprezentantilor Scolii


Ardelene, in Tara Romaneasca, temeliile pentru cultivarea limbii prin poezie si prin
gramatica erau puse de :
a. Ienachita Vacarescu ;
b. Dimitrie Cantemir ;
c. Serban Cantacuzino ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

68. Autorul lucrarii, aparute la Ramnic, in 1787, intitulate Observatii sau bagari da sama
asupra regulelor si oranduelelor gramaticii rumanesti este :
a. Ienachita Vacarescu ;
b. Dimitrie Cantemir ;
c. Serban Cantacuzino ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

69. Prima gramatica a limbii romane tiparita in limba romana si cea mai buna, din punct
de vedere practic, pana la Gramatica lui Ion Heliade Radulescu de la 1828 il are ca autor
pe :
a. Ienachita Vacarescu ;
b. Dimitrie Cantemir ;
c. Serban Cantacuzino ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

70. Ienachita Vacarescu, in gramatica sa :


a. crede ca limba romana s-a “stramutat” si prezinta diferentieri
dialectale din cauza lipsei unei gramatici ;
b. constata inexistenta unei terminologii stiintifice in limba romana ;
c. insista asupra necesitatii introducerii neologismelor ;
d. toate variantele de mai sus.

71. Ienachita Vacarescu, in partea consacrata poeticii din gramatica sa :


a. explica o serie de figuri de stil ;
b. analizeaza tehnica versificatiei, pornindu-se de la structuri metrice
latine si grecesti clasice, dar si italiene ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

72. Noul Testament de la Balgrad are o extraordinara importanta in istoria limbii romane
literare, in primul rand pentru :
a. problemele teoretice pe care le ridica mitropolitul in prefata catre
cititori ;
b. sustinerea principiului etimologic in ortografie ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

73. Noul Testament de la Balgrad este prima traducere integrala a Noului Testament in
limba :
a. romana ;
b. latina ;
c. italiana ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

74. Noul Testament de la Balgrad are o limba caracterizata printr-un aspect


relativ :
a. unitar ;
b. neunitar ;
c. niciuna dintre variantele de mai sus.

75. In prefata la Noul Testament de la Balgrad, mitropolitul Simeon Stefan :


a. observa existenta unor graiuri diferite pe teritoriul romanesc ;
b. sustine importanta stabilirii unei limbi care sa fie inteleasa de toti ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

76. In prefata la Noul Testament de la Balgrad, mitropolitul Simeon Stefan :


a. propune utilizarea cuvintelor de larga circulatie, comparate sugestiv
cu banii ;
b. vorbeste despre nevoia imbogatirii limbii romane cu neologisme ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

77. Sub patronajul carui domnitor valah se realizeaza prima traducere integrala a Bibliei
in romaneste?
a. Serban Cantacuzino;
b. Dimitrie Cantemir;
c. Mihai Viteazul ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

78. Biblia de la Bucuresti este :


a. o lucrare capitala pentru evolutia in timp a culturii nationale ;
b. un adevarat act oficial de nastere a limbii romane literare ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

79. Biblia de la Bucuresti a contribuit la introducerea, in biserica, a limbii :


a. romane ;
b. slavone ;
c. maghiare ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

80. In Biblia de la Bucuresti :


a. intalnim multe fenomene arhaice si populare ;
b. constructia frazei este mult mai fireasca, spre deosebire de traducerile
religioase din secolul al XVI-lea ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

81. In Biblia de la Bucuresti :


a. lexicul se dovedeste bogat si variat ;
b. numarul elementelor lexicale slavone este destul de redus, aparand, in
schimb, unele neologisme grecesti, fapt explicat prin lipsa unor
termeni corespondenti in romaneste ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

82. Biblia de la Bucuresti a contribuit la :


a. consemnarea aspectului graiului muntenesc ;
b. impunerea graiului muntenesc ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

83. Mitropolitul Antim Ivireanul al Tarii Romanesti contribuie la dezvoltarea limbii


romane literare, prin lucrarile sale :
a. predicatoriale ;
b. istorice ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

84. Stilul didahiei lui Antim Ivireanul se subordoneaza relatiei :


a. predicator – auditor ;
b. auditor – auditor ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

85. Antim Ivireanul foloseste tehnici omiletice precum:


a. afectarea modestiei ;
b. persoana I participativa ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

86. Antim Ivireanul foloseste tehnici omiletice precum:


a. stilul solemn ;
b. persuasiunea ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

87. Antim Ivireanul foloseste tehnici omiletice precum:


a. argumentatia ;
b. capacitatea de a cobori in concretul exemplului ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.
88. Antim Ivireanul recurge la procedeele stilistice ale oratoriei precum:
a. interogatia retorica ;
b. exclamatia ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

89. Antim Ivireanul recurge la procedeele stilistice ale oratoriei precum:


a. repetitia ;
b. contrastul ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

90. Antim Ivireanul recurge la procedeele stilistice ale oratoriei precum:


a. pamfletul ;
b. epitetul ornant ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

91. Limba romana literara inregistreaza o faza noua a evolutiei sale prin
cronicarii :
a. moldoveni ;
b. munteni ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

92. Inceputurile exprimarii artistice, in ciuda caracterului documentar accentuat,


se gasesc in operele cronicarilor :
a. moldoveni ;
b. munteni ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

93. In cronici :
a. naratiunea este legitima ;
b. istoriografia inseamna si istorisire, apropiindu-se de arta, pentru ca da
accent subiectiv evenimentului si pentru ca se ocupa de accidental ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

94. In cronici :
a. naratiunea este una artistica ;
b. timpul este epic si nu istoric ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.
95. Cronicarii isi ingaduie anticiparea si recuperarea evenimentelor – ceea ce tine de :
a. epic ;
b. liric ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

96. Dimitrie Cantemir contribuie substantial la dezvoltarea limbii noastre literare, in


special in domeniul :
a. vocabularului ;
b. foneticii ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

97. Dimitrie Cantemir :


a. introduce, in lexicul romanesc, un numar foarte mare de cuvinte
imprumutate din diferite limbi ;
b)incearca sa realizeze o modalitate de exprimare in scris deosebita de
tot ce se facuse pana la el ;
b. Dimitrie Cantemir :
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

98. Hiperbatul presupune :


a. separarea a doua cuvinte strict conexe din punct de vedere sintactic,
prin intercalarea unei parti de propozitie al carei loc ar trebui sa fie in
alta parte ;
b. rostirea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

99. Primele gramatici ale limbii romane apar la sfarsitul secolului :


a. al XVI-lea ;
b. al XVII-lea ;
c. al XVIII-lea ;
d. al XIX-lea.

100. Conform periodizarii stabilite de Ion Ghetie, epoca moderna a limbii romane literare
cunoaste :
a. doua perioade ;
b. trei perioade ;
c. patru perioade ;
d. cinci perioade.

101. Enuntul I pak dau stire domnietale za lucrul turcilor face parte din:
a. Psaltirea pre versuri tocmitã a lui Dosoftei;
b. Letopisetul lui Ion Neculce;
c. Lexiconul de la Buda;
d. Scrisoarea lui Neacsu din Câmpulung.

102. Enuntul Plecã-se giurele apartine unui text din aria:


a. nordicã;
b. sudicã;
c. nu se poate preciza aria lingvisticã.

103. În forme verbale precum sã audzã, sã ceaie, deschiz, scot, întâlnim:


a. rotacismul;
b. iotacizarea;
c. ambele variante de mai sus;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

104. În textele din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, indicativul mai mult ca perfect
cunoaste forme:
a. exclusiv sintetice;
b. exclusiv analitice;
c. sintetice si analitice;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

105. În textele din perioada 1640-1780, pronumele relativ “care” apare:


a. cu forma invariabilã “a”;
b. cu forme variabile dupã gen si dupã numãr;
c. atât cu forma invariabilã, cât si cu formele variabile;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

106. Într-un text din perioada 1640-1780, forma s-au ales este folositã la:
a. singular;
b. plural;
c. atât la singular, cât si la plural;
d. nici la singular, nici la plural

107. În enuntul Era ficior Mircii-Vodã, întâlnim:


a. rotacismul;
b. dativul adnominal;
c. indicativul mai mult ca perfect analitic;
d. indicativul mai mult ca perfect perifrastic.

108. În enuntul M-au aflat pre mine, întâlnim:


a. anticiparea complementului direct;
b. indicativul mai mult ca perfect analitic;
c. indicativul mai mult ca perfect sintetic;
d. dativul adnominal.
109. În enuntul Era nepot de sorã Mihnii-Vodã, întâlnim:
a. anticiparea complementului direct;
b. indicativul mai mult ca perfect analitic;
c. indicativul mai mult ca perfect sintetic;
d. dativul adnominal.

110. Primele versuri românesti tipãrite (Stihuri în stema domniei Moldovei) se întâlnesc
în :
a. Psaltirea pre versuri tocmitã a lui Dosoftei ;
b. Noul Testament de la Bãlgrad ;
c. Cazania lui Varlaam ;
d. Didahiile lui Antim Ivireanul.

111. În enuntul dusu-m-am de m-am spãlat, subordonata este :


a. circumstantialã de loc ;
b. circumstantialã de scop ;
c. circumstantialã de cauzã ;
d. atributivã.

112. În enuntul acolo era un om de avea treidzeci si opt de ani întru boala sa,
subordonata este :
a. circumstantialã de loc ;
b. circumstantialã de scop ;
c. circumstantialã de cauzã ;
d. atributivã.

113. În enuntul Plânge-vor necredinciosii, întâlnim :


a. postpunerea auxiliarului ;
b. indicativul mai mult ca perfect perifrastic ;
c. dativul adnominal ;
d. apozitia acordatã.

114. În structurile hie-t milã ; hirea omului ; herbinte, întâlnim :


a. dativul adnominal ;
b. palatalizarea lui « f » ;
c. apozitia acordatã ;
d. mai mult ca perfectul sintetic .

115. Enuntul Întru ura de sãmbãte, adurarã-se ucenicii se frãngã pãnre face parte
dintr-un text din aria :
a. nordicã;
b. sudicã;
c. nu se poate preciza aria lingvisticã.

116. Antim Ivireanul a fost :


a. egumen la Mãnãstirea Snagov ;
b. episcop de Râmnic ;
c. mitropolit al Tãrii Românesti ;
d. toate variantele de mai sus.

117. Este fenomen fonetic :


a. rotacismul ;
b. palatalizarea lui « f » ;
c. ambele variante de mai sus ;
d. niciuna dintre variantele de mai sus.

118. Blagovestenie desemneazã :


a. Buna Vestire ;
b. Boboteaza ;
c. Schimbarea la Fatã ;
d. Învierea Domnului.

119. Preobrajenie desemneazã :


a. Buna Vestire ;
b. Boboteaza ;
c. Schimbarea la Fatã ;
d. Învierea Domnului.

120. Bogoiavlenie desemneazã :


a. Buna Vestire ;
b. Boboteaza ;
c. Schimbarea la Fatã ;
d. Învierea Domnului.

121. Este cronicã munteneascã :


a. Letopisetul Cantacuzinesc ;
b. Cronica Bãlenilor ;
c. Anonimul Brâncovenesc ;
d. toate variantele de mai sus.