Sunteți pe pagina 1din 141

Algebră liniară.

Note de curs

Ioan Radu Peter (Cluj-Napoca)

17 decembrie 2007

Algebră liniară
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Produs cartezian. Relaţii.

 H, A mulţimi, ϕ : I Ñ A se numeşte mulţime indexată de elemente din A.


I

Notăm ϕ  paiqiPI  paiq, cu ai  ϕpiq. Pt. I  t1, . . . , nu- finită, notăm


paiqiPI  pa1, . . . , anq, n-uplu.
Familie de mulţimi: elementele lui A sunt mulţimi (sau submulţimi ale unei mulţimi
T ) obctinem noţiunea de familie de mulţimi (resp. familie se submulţimi ale lui T ).

Fie pAiqiPI o familie de mulţimi,

¤
Ai  tx|Di P I, x P Aiu
i PI
£
Ai  tx|@i P I, x P Aiu
i PI

Algebră liniară 1
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

se numesc reuniunea, resp. intersecţia familiei pAiqiPI .

¡ ¤
Ai  tϕ : I Ñ A i |ϕ pi q P A i , @i P I u ,
i PI iPI
se memeşte produs cartezian al familiei pAiqiPI .

Dacă Ai  A, @i P I , produsul cartezian este AI  tϕ : I Ñ A u. Pentru


I  t1, . . . , nu (finită), notăm
¡
Ai  A1  A2      An  tpa1, . . . , anq|ai P Ai, i  1, nu
i PI

Pentru i P I , funţia pi : ‘ Aj Ñ Ai, definită de pipϕq  ϕpiq P Ai, cu ϕ P ‘ Aj


j PI j PI
(pippxj qj PI q  xi), se numeşte proiecţia canonică produsului cartezian pe mulţimea Ai
(proiecţia pe factorul i).

Axioma alegerii. Dacă pAiqiPI este o familie nevidă de mulţimi nevide, atunci

Algebră liniară 2
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
‘
Ai  H.
iPI

Echivalent cu axioma alegerii este: Dacă S este o colecţie nevidă de mulţimi nevide
disjuncte două căte două, atunci există o mulţime A, numită reuniune selectivă, a.ı̂. A X X
este formată dintr-un singur element, @X P S.

Relaţii binare. M mulţime. O submulţime a produsului M M se numeşte relaţie


binară pe M .

Fie ρ P M  M şi x, y P M . Dacă px, yq P ρ, x şi y sunt in relaţia ρ, notăm xρy.


Relaţia binară ρ este:

reflexivă dacă xρx, @x P M .


simetrică dacă pentru x, y P M : xρy ñ yρx.
antisimetrică dacă pentru x, y P M : xρy şi yρx ñ x  y .
tranzitivă dacă pentru x, y, z P M a.ı̂. xρy ş yρz ñ xρz .

Relaţii de:

Algebră liniară 3
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

cuasiordine sau preordine : reflexive şi tranzitive


ordine (ordine parţială) : reflexive, antisimetrice şi tranzitive.
echivalenţă: reflexive, simetrice şi tranzitive.

O rel. de ordine este şi de preordine.

Relaţii de echivalenţă. Fie M mulţime nevidă şi ρ o relaţie de echivalenţă pe M .


Fie x P M . Definim
x̂  ty P M |xρy u,
clasa de echivalenţă a lui x. Notăm cu x̂, classpxq, rxs clasa de echivalenţă a unui
element.

Teorema 1. Fie M  H şi ρ o relaţie de echivalenţă pe A. Clasele de echivalenţă


determinate pe M de ρ au proprietăţile:

1. x P x̂ for all x P M .
2. x̂  ŷ ô xρy .
3. pentru x̂ şi ŷ două clase de echivalenţă, atunci x̂  ŷ sau x̂ X ŷ  H.
Algebră liniară 4
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
”
4. xPM x̂  A.
Dem. (sketch) 1. evident x P x̂, deoarece xρx.
2. Dacă x̂  ŷ avem x P x̂ şi deci xρy . Reciproc, fie a P x̂, deci aρx, cum xρy din
tranzitivitate avem aρy , adică a P ŷ . Deci x̂ „ ŷ . Analog ŷ „ x̂, in consecinţă x̂  ŷ

4. Pres. că x̂ X ŷ  H. Fie a P x̂ X ŷ. Rezultă că aρx şi aρy. Din simetrie rezultă
că xρY si conform 2 x̂  ŷ .

3 Din 1.

Partiţii. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o familie de submulţimi ale lui M . Familia
Mi, i P I se numeşte partiţie a lui M daca:

Mi X Mj  H pentru i
”
 j.
iPI Mi  M .

Teorema anterioară arată o relaţie de echivalenţă pe o mulţime determină o partiţie a


ei, elementele partiţiei fiind clasele de echivalenţă.

Algebră liniară 5
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Reciproc avem:

Teorema 2. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o partiţie a ei. Relaţia ρM „ M  M dată


de xρM y dacă şi numai dacă Di P I a.ı̂. x, y P Mi este o relaţie de echivalenţă.

Dem. Seminar

Algebră liniară 6
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

I Elemente de algebră liniară


1. Spaţii vectoriale. Proprietăţi de bază.

Algebră liniară 7
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Definiţia unui spaţiu vectorial. Proprietăţi de bază

Definiţia 3. Spaţiu vectorial V peste un corp F (sau F spaţiu vectorial) este o mulţime
V cu o operţie (lege de compoziţie internă) a.ı̂ pV, q este grup şi o operaţie externă
 : F  V Ñ V, pα, vq Ñ α  v  αv, (ı̂nmulţirea cu scalari), care satisface proprietăţile:
1. αpv wq  αv αw, @α P F, @v, w P F
2. pα β qv  αv βv, @α, β P F, @v P V
3. αpβv q  pαβ qv
4. 1  v  v, @v P V

Elementele lui V - vectori, elementele lui F scalari. Înmulţirea cu scalari depinde de F.

Observaţie. Reguli simple de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial V peste F :

α  0V 0
Algebră liniară 8
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

0F  v  0V
α  v  0V ñ α  0F or v  0V .
paqv  apvq  av.
Exemple.

V  Cn are o structură de R spaţiu vectorial, dar şi de C spaţiu vectorial.


V  FrX s este un F spaţiu vectorial.
Mm,npFq este un F spaţiu vectorial.
Cr0a,bs este R spaţiu vectorial.

Algebră liniară 9
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Subspaţii ale unui spaţiu vectorial.

Este natural să studiem submulţimi ale unui spaţiu vectorial crae sunt inchise faţă de
operaţiile definite pe spaţiu.

Definiţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste F. O submulţime U € V se numeşte


subspaţiu a lui V (peste F) dacă este stabilă in raport cu operaţiile induse ( adică
v u P U, @v, u P U, şi αv P U @α P F, v P U ) şi ele verifică axiomele spaţiului
vectorial.

Caracterizări ale subspaţiilor vectoriale:

Proposiţia 5. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi U € V o submulţime nevidă. U este


subspaţiu vectorial al lui V peste F dacă şi numai dacă:

v  u P U, @v, u P U
αv P U, @α P F, @v P U
Algebră liniară 10
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Proposiţia 6. Fie V un F spaţiu vectorial şi U € V o submulţime nevidă a sa. U este


subspaţiu vectorial al lui V peste F dacă şi numai dacă αv βu P U, @α, β P F, @v, u P
V.

Următoarele propoziţii arată cum putem opera cu subspaţii vectoriale şi cum putem
obţine subspaţii pornind de la mulţimi arbitrare.

Proposiţia 7. Fie V spaţiu vectorial şi U, W € V subspaţii vectoriale. Mulţimile


U X W şi U W  tu w|u P U, w P W u sunt subspaţii vectoriale.

Dem.

Sfarşit Dem.

U X W se numeşte intersecţia subspaţiilor, iar U W suma. Bineı̂nţeles că propoziţia


rămı̂ne adevărată pentru un nr. finit de subspaţii.

Proposiţia 8. Fie V un spaţiu vectorial peste F şi S € V nevidă. Mulţimea xS y 


°
t αivi, finite sum, with αi P F and vi P S u este subspaţiu vectorial peste F a lui V .
Algebră liniară 11
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem. Sfarşit Dem.

Spaţiul vectorial definit in Prop. 8 se numeşte spaţiul vectorial generat de S , sau


infăşurătoarea liniară a mulţimii S . Este cel mai mic subspaţiu cer conţine mulţimea S , ı̂n
sensul că, @ U subspaţiu al lui V cu S € U rezultă că xS y € U .

O rafinare a noţiunii de sumă a două subspaţii este cea de sumă directă.

Definiţia 9. Fie V un spaţiu vectorial şi Ui € V subspaţii, i  1, n. Subspaţiul


U1    Un se numeşte sumă directă dacă pentru orice v P U1    Un, din v 
u1    un  w1    wn cu ui, wi P Ui, i  1, n rezulă ui  wi, pentru i  1, n.

Suma directă subspaţiilor Ui, i  1, n o vom nota cu U1 `    ` Un . Următoarea


propoziţie caracterizează suma directă de două subspaţii:

Proposiţia 10. Fie V un spaţiu vectorial şi U, W €V subspaţii. Suma U W este


directă dacă şi numai dacă U X W  t∅u.

Fie V un spaţiu vectorial peste F şi U ¨ V un subspaţiu . Pe V definim relaţia


binară RU : fie u, v P V , uRU v iff u  v P U .

Algebră liniară 12
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Lemma 11. Relaţia RU este o relaţie de echivalenţă.

Teorema 12. Pe mulţimea factor V {U există o structură naturală de spaţiu vectorial


peste F.

Dem.

Sfarşit Dem.

Spaţiul vectorial din propoziţia precendentă se numeşte spaţiu vectorial cât.

Algebră liniară 13
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Bază. Dimensiune.

In prima parte am introdus anumite prorietăţi globale ale spaţiilor vectoriale. In speţă
am vorbit despre spaţii vectoriale, subspaţii, sume directe, spaţii factor.

Propoziţia 8 ridică ı̂n mod natural o serie de intrebări legate de structura unui s.v. V .

Există o mulţime S „ V care generează V (adică xS y  V )?


Dacă da, cât de ”mare” trebuie să fie? Cât de mare trebuie să fie o astfel de mulţime
”minimală”?
Dacă există astfel de mulţimi, două astfel de mulţimi pot fi comparate?
Există o mulţime finită care generează pe V ?

Vom incerca să dăm răspunsuri la aceste intrebări in cele ce urmează.

De ce sunt importante răspunsuri la aceste intrebări? Cel puţin un motiv este destul de
simplu. Dacă putem controla (descrie) un sistem minimal de generatori (care ne aşteptăm

Algebră liniară 14
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

să fie şi liniar independent), putem descrie unic orice vector din spaţiul vectorial, adică
putem controla structura ı̂ntregului spaţiu.

Definiţia 13. Fie V un F spaţiu vectorial. O submulţime nevidă S € V se numeşte


sistem de generatori pentru V dacă pentru orice v P V există o submulţime finită
tv1, . . . , vnu € V şi scalarii α1, . . . , αn P F a.ı̂. v  α1v1    αnvn (sau altfel
spus v este combinaţie liniară a vectorilor v1, . . . , vn cu scalari ı̂n F). V se numeşte finit
dimensional dacă admite un sistem finit de generatori.

O submulţime L € V se numeşte sistem de vectori liniar independenţi dacă pentru


orice submulţime finită tv1, . . . , vnu € L, din α1v1 . . . αnvn  0 rezultă ai  0 for
i  1, n.

O submulţime a lui V care nu este liniar independentă se numeşte liniar dependentă.

O submulţime B € V se numeşte bază a lui V dacă este sistem de generatori şi liniar
independent. În acest caz orice vector v P V se scrie ı̂n mod unic ca şi combinaţie liniară
de vectori din baza B.

Teorema 14. (Existenţa bazei) Fie V un spaţiu vectorial. V are o bază.

Algebră liniară 15
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Nu prezentăm demonstraţia acestei teoreme. În continuare ne limităm la cazul finit


dimensional.

Teorema 15. Fie V  t0u un spaţiu vectorial finit dimensional peste F. Din orice sistem
de generatori finit, putem extrage o bază.

Dem. Fie S  tv1, . . . , vr u un sistem finit de generatori. În V există vectori nenuli
(altfel V  0). Fie 0  v1 P S . Mulţimea tv1u este liniar independentă (deoarece
αv1  0 ñ α  0 din v1  0). Aceasta inseamnă că S conţine submulţimi liniar
indpenedente. Considerăm P pS q (mulţimea părţilor lui S ), care este finită (S fiind finită).
Într-un număr finit de paş putem extrage un sistem maximal de vectori liniar independenţi,
fie acesta B. Presupunem că B  tv1, . . . , vnu, 1 ¤ n ¤ r .

Demonstrăm că B este o bază a lui V . Este suficient să arătăm că B generează V ,
deoarece B este liniar independentă din alegerea ei.Fie v P V . Deoarece S este sistem de
generatori rezultă că este suficient să arătăm că orice vk P S, n ¤ k ¤ r este combinaţie
liniară de vectori din B. Presupunem că vk nu este combinaţie liniară de vectori din B.
Rezultă că mulţimea B Y tvk u este liniar independentă, contradicţie cu maximalitatea lui
B. Sfarşit Dem.

Algebră liniară 16
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Corolar 16. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi S un sistem de generatori a lui V . Orice
mulţime liniar independentă L € S poate fi completată la o bază ı̂n V .

Dem. Fie L € S o mulţime liniar indpendentă ı̂n S . Dacă L este maximală, conform
Teoremei anterioa rerezultă că L este bază. Dacă L nu este maximală, există o mulţime
liniar independentă L1 cu L € L1 € S . Dacă L1 este maximală rezultă că L1 este bază.
Dacă nu este maximală repetăm pasul anterior. Deoarece S este finită, după un număr
finit de paşi obţinem un sistem de vectori liniar independenţi B care este şi maximal,
L € B € S , deci o bază ı̂ V cu proprietăţile cerute, conform Teoremei anterioare. Sfarşit
Dem.

Teorema 17. Fie V un F spaţiu vectorial peste F finit generat. Orice sistem de vectori
liniar independent L poate fi completat la o bază ı̂n V .

Dem. Fie S un sistem finit de generatori. Reuniunea L X S este sistem finit de


generatori şi L € L X S . Aplicăm corolarul anterior şi obţinem că L poate fi completat
la o bază lui V . Sfarşit Dem.

Teorema 18. (Cardinalul bazei). Fie V un F spaţiu vectorial finit generat. Orice bază

Algebră liniară 17
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

ı̂n V este finită şi are acelaşi număr de elemente.

Dem.Fie B  te1, . . . .enu o bază a lui V , şi fie B1te11, . . . , e1mu un sistem de
vectori cu m ¥ n. Demonstrăm că B1 nu poate fi o bază ı̂n V .

Sfarşit Dem.

Definiţia 19. Fie V  t0u un F spaţiu vectorial finit generat. Numărul elementelor
dintr-o bază s.v. V se numeşte dimensiunea s.v. V (nu depinde de alegerea bazei), si se
noteaza dimFV ). Spaţiul vectorial V se numeşte de dimensiune finită dacă dimFV   8.
Pentru V  t0u , dim FV  0.

Corolar 20. Fie V un spaţiu vectorial peste F de dimensiune finită, dim FV  n.


1. Orice sistem liniar independent de n vectori formează o bază. Orice sistem de m
vectori, m ¡ n este liniar dependent.
2. Orice sistem de generatori ai lui V format din n vectori este o bază. Orice sistem liniar
independent de m vectori, m ¤ n nu este sistem de generatori.

Algebră liniară 18
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem. a) Fie L  tv1, . . . , vnu un sistem linear independent de n vectori. Din


teorema de completare (Teorema 17) rezultă că L poate fi completat la o bază a lui V .
Din cardnalul bazei, rezultă că nu avem de adăugat nici un vector la L, deci L este bază.

Fie L1 un sistem de m vectori, m ¥ n. Daca L1 este linear independent, rezultă că


L1 poate fi completat la o bază (Theorem 17), deci dim FV ¥ m ¡ n, contradicţie.

b) Fie S  tv1, . . . , vnu un sistem de generatori format din n vectors. Cf. Teoremei
15 din cei n vectori se poate extrage o bază. Din nou din teorema bazei 3 rezultă ca nu e
nevoie să extragem nici un vector, deci S este o bază.

Fie S 1 un sistem de generatori care constă din m vectori, m ¤ n. Din Teorema 15


rezulta ca din S 1 se poate extrage o bază, deci dim FV ¤ m ¤ n, contradicţie. Sfarşit
Dem.

Observaţie Dimensiunea unui spaţiu vectorial finit dimensional este egală cu unul din
următoarele:

Numărul vectorilor dintr-o bază

Algebră liniară 19
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Numărul unui sistem minimal de generatori.


Numaărul maxim de vectori liniar independent.

Algebră liniară 20
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Calcul local.Schimbări de bază.

În această secţiune vom preciza proprietăţi de calcul ı̂n spaţii vectoriale finit dimen-
sionale.

Fie V un F spaţiu vectorial finit dimensional, cu o bază B  t e 1 , . . . , e n u. Orice


vector v P V se reprezintă unic
¸
n
v  aiei  a1e1    anen.
i 1

Scalarii pa1, . . . , anq se numesc coordonatele vectoruluiv ı̂n baza B. Este clar că
1
dacă avem o altă bază B , coordonatele aceluiaşi vector ı̂n baza nouă se schimbă. Cum
putem măsura această schimbare? Porinim cu o situaţie puţin diferită.

Teorema 21. Fie V s.v. finit dim. peste F cu o bază B


1 1
 te1, . . . , enu. Considerăm
vectorii S  te1, . . . , emu „ V :

Algebră liniară 21
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

1
e1  a11e1  a1nen
...
1
em  am1e1  amnen

 paij qi1,m Dimensiune subspaţiului xS y este egală cu rangul matricii A,


Notăm A
j 1,n
i.e. dimxS y  rankA.

Algebră liniară 22
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Considerăm acum cazul m  n. Mulţimea S  te11, . . . , e1nu este o bază d.s.n.d.


rankA  n Avem
1
e1  a11e1  a1nen
1
e2  a21e1  a2nen
...
1
en  an1e1  annen,
1
reprezintă scimbarea de bază de la b la noua bază B  S . Matricea At este notată cu

a11 a21 ... an1
1  
pe,e q   a12 a22 ... an2 
P  
 ... ... ... ...
a1n a2n ... ann

Algebră liniară 23
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1
(are pe coloane componentele noii baze e ı̂n vechea bază e).

Observaţii.

Matricial putem scrie:


 
1
e1 e1
 1    1
  1 pe,e q t


e2
...

  
A

e2
...

 or

pe q1,n  p P q peq 1,n

1 en
en

1 1 1 2
Considerăm schimbarile de baze de la B la B cu matricea P
1 2
p e,e q
şi de la B la B cu
matricea P p e ,e q
. Ne putem gândi la ”compunerea” acestors schimbări, i.e. schimbarea
2 2
de baze de la B la B cu matricea P p e,e q
. Este uşor de văzut că avem
1 1 2 2
P
pe,e q pe ,e q
P  P
pe,e q

Algebră liniară 24
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
2
În discuţia anterioară considerăm B  B şi obţinem
1 1
P
pe,e q pe ,eq
P  In ,
adică 1 1
p
pP qe ,eq 1
 P
p e,e q

În acest punct ı̂ncercăm să răspundem la următoarea ı̂ntrebare, importantă ı̂n
aplicaţii.Dacă aveam două baze, un vector se reprezintă ı̂n mod unic ı̂n mod unic ı̂n
ambele. Care este relaţia dintre coordonatele unui vector ı̂n cele două baze?

În primul rând să fixăm notaţiile.


1
Fie s.v. V , cu bazele B  te1, . . . , enu şi
1 1 1
B  te1, . . . , enu, iar P pe,e q matrcea schimbării de bază.
Fie v P V . Avem
1 1
v  a1e1    anen  b 1 e1    b n en ,

Algebră liniară 25
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

unde pa1, . . . anq şi pb1, . . . bnq sunt coordonatele aceluiaşi vector v ı̂n cele două baze.
Avem

 
1
e1 e1
 1 
     
pv q  a1 a2 ... an  e2

 ...



 b1 b2 ... bn 

e2
...



en 1
en

Fie 
a1
 
pv qe   a2

 ...



an

Algebră liniară 26
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

şi 
b1
 
pvqe1   b2

 ...



bn
matricile coordonatelor lui v ı̂n cele două baze.

Considerând 
e1
 
peq1n   e2

 ...



en
matricea coloană a bazeiB şi 
1
e1
 1 
1  
pe q1n  

e2
...



1
en

Algebră liniară 27
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1
matricea coloană a bazei B , avem
1
pvq  pvq peq1n  pvq
t t
 pv q t pe,e q peq
e 1
e1n e
1 P 1n

Deaorece reprezentarea lui v ı̂ntr-o bază este unică rezultă


1
pv q t pe,e q  pvqte ,
e
1 P

sau 1
pv q 
t pe,e q 1
pP q pvqte .
e
1

Algebră liniară 28
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Linear maps between vector spaces

În acest capitol vom studia aplicaţii liniare, aplicaţii compatibile cu structura de spaţiu
vectorial.

Definiţia 22. Fie V şi W s.v. pesteF. O aplicaţie liniarăde la V la W este o aplicaţie
f : V Ñ W cu prop.f pαv βuq  αf pv q βf puq @ v, u P V and α, β P F.

Mulţimea aplicaţiilor liniare de la V la W o vom nota cu LFpV, W q or HomFpV, W q

Obsf p0V q  0W şi


¸
n ¸
n
fp αiviq  αif pviq, @ αi P F, @vi P V, i  1, . . . , n
i 1 i 1

1
ker f  f p0W q  tv P V |f pv q  0w u, and
imf  f pV q  tw P W |D v P V, f pv q  wu

Algebră liniară 29
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Definiţia 23. Mulţimile ker f şi f pV q se numeasc nucleul, resp. imaginea lui f .

Proposiţia 24. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare f : V ÑW sunt subspaţii ale
lui V , resp. W .

dem. gata dem.

În cazul finit dimensional avem:

Teorema 25. Fie f : V ÑW linară, V şi W s.v. pesteF, V finit dimensional.

dim V  dim ker f dim f pV q.

Dem Fie n şi m dimensiunile lui V resp. ker f , m ¤ n. Fie te1, . . . emu
bază ı̂n ker f . Sistemul de vectori l.i. e1, . . . , em poate fi completat la o bază
te1, . . . em, em 1, . . . enu a lui V .
Arătăm că f pem 1q, . . . , f penq formează o bază a lui f pV q. este suficient săarătăm
că f pem 1q, . . . , f penq sunt l. ind., deoarece generează f pV q.

Algebră liniară 30
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pp. că f pem 1 q, . . . , f penq nu sunt l.i. Există am 1 , . . . an P F a.ı̂.

¸
n
αk f pek q  0W ,
km 1
iar din liniaritatea lui f ,

¸
n
fp αk ek q  0W ,
k m 1
adică

1 ¸
n
v  αk ek P ker f.
k m 1
şi deci se sunt comb. liniară de e1, . . . em. Dar e1, . . . en formează bază in V deci
km 1      kn  0, adică f pem 1q, . . . , f penq sunt l.i.. gata dem.

Algebră liniară 31
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Teorema 26. Fie F : V Ñ W liniară V şi W s.v., şi dim V  dim W ¤ 8. Atunci,
f pV q  W d.s.n.d ker f  t0V u. In particular f is surj. d.s.n.d. A bij.

Dem Pp. ker f  t0v u. f pV q subspaţiu a lui W , deci dim V  dim f pV q ¤ dim W ,
adică dim f pV q  dim W , adică f pV q  W .

f pV q W implică ker f  t0V u analog.


sf. dem

Proposiţia 27. Fie f : V Ñ W liniară V, W s.v. peste F. Dacă f este bijecţie ,


rezultă că inversa f 1 : W Ñ V este liniară.

Dem f bij.ñ @w1, w2 P W , D! v1, v2 P V ,a.i. f pviq  wi, i  1.2. Deoarece f liniară
, avem
α1w1 α2w2  a1f pv1q a2f pv2q  f pa1v1 α2v2q.

Deci a1v1 α2v2  f 1pα1w1 α2w2q, so

f
1pα w α2w2q  α1f 1pw1 q α2f
1pw q
1 1 2

Algebră liniară 32
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

sf. dem

Definiţia 28. O aplicaţie liniară bij. f : V Ñ W intre s.v. V, W peste F s.n.


izomorfism intre V şi W

Un s.v. V s.n. izomorf cu un s.v. W dacă există un izomorfism f : V Ñ W. Dacă


s.v. V şi W sunt izomorfe, vom nota acest fapt cu V  W .

Example

Fie V un F s.v. şi V1, V2 subspaţii suplementare adică V  V1 ` V2. @v P V avem


descompunerea unică v  v1 v2, cu v1 P V1 and v2 P V2. Aplicaţi a

p:V Ñ V1, ppvq  v1, @v P V


s.n. proiecţia lui V pe V1, paralelă cu V2,.

Aplicaţia s : V Ñ V, spvq  v1  v2, @v P V s.n.simetria lui V relativă la V1,


paralelă V2.

Algebră liniară 33
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Avem v P V1, v2  0, adică ppv q  v and spvq  v, iar pt. v P V2, v1  0, so


ppv q  0 and spv q  v .

Algebră liniară 34
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Proprietăţi ale lui LpV, W q

Proposiţia 29. Fie f : V ÑW lniară intre s.v. V, W peste F.

1. Dacă V1 „V subsp. a lui V , atunci f pV1q subspaţiu a lui W .


2. Dacă W1 subspaţiu a lui W , atunci f 1 subspaţiu a lui V .

Dem 1. Let w1, w2 be in f pV q. It follows that there exists v1, v2 PV such that
f pviq  wi, i  1, 2. The, for every α, β P F we have

αw1 βw2  αf pv1q βf pv2q  f pαv1 βv2q P f pV q.


2. For v1, v2 P f 1pW1q we have that f pv1q, f pv2q P W , so @ αβ P F, αf pv1q
βf pv2q P W . Because F is linear αf pv1q βf pv2q  f pαv1 βv2q ñ αv1 βv2 P
f 1pW q.

Algebră liniară 35
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

sf. dem

The next proposition shows that ker and the image of a linear map characterize the
property injectivity and surjectivity of the map.

Proposiţia 30. Let f : V ÑW be a linear map between the linear spaces V, W .

1. f is one to one (injective) ðñ ker f  t0u.


2. f is onto (surjective) ðñ f pV q  W .
3. f is bijective ðñ ker f  t0u and f pV q  W .

Dem 1 Suppose that f is one to one. Because f p0q  0 P W it follows that


ker f  t0u € V . For the converse, suppose that ker f  t0u. Let v1, v2 P V with
f pv1q  f pv2q. It follows that f pv1  v2q  0 and because ker f  t0u it follows that
v1  v2 .

2 and 3 are to be proved in the same manner.

sf. dem

Algebră liniară 36
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Nest we shall study how special maps acts on special systems of vectors.

Proposiţia 31. Let f : V Ñ W be a linear map between the linear spaces V, W and
S  tvi|i P I u a system of vectors in V .

1. if f is one to one and S is a free system of vectors, then f pS q is a free system of


vectors.
2. if f is onto and S is a system of generators, then f pS q is s system of generators.
3. if t is bijective and S is a basis for V , then f pS q is a basis for W .

°n
Dem 1. Let tw1, . . . wnu be a finite subsystem from f pS q, and αi P F with i1 aiwi 
0. There exists the vectors vi P V such that f pviq  wi, @ i  1, . . . n. Then
°n °n °n °n
i 1 ai w i  i1 ai f p v i q  f p i 1 ai v i q  0 , so i1 ai vi  0. Because S is linearly
independent it follows that αi  0@ i  1, . . . , n, so f pS q is linearly independent.

2. Let w P W . There exists v P V with f pv q  w. Because S is a system of


generators, there exists a finite family of vectors in S , vi, and the scalars αi P F, i1, . . . , n

Algebră liniară 37
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
°n
such that i 1 aivi  v. It follows that
¸
n ¸
n
w  f pv q  f p aiviq  aif pviq,
i1 i 1

3. Because f is bijective and S is a basis for V , it follows that both 1 and 2 holds,
that is f pS q is a basis for W . sf. dem

Definiţia 32. Let f, g : V ÑW be linear maps between the linear spaces V.W over
F, and αinF. We define

1. f g : V Ñ W by pf g qpv q  f pv q g pv q.@ v P V , the sum of the linear maps,


and
2. αf : V Ñ W by pαf qpv q  αf pv q, @ v P V, @ α P F, the scalar multiplication of a
linear map.

Proposiţia 33. With the operations above defined LpV, W q becomes a vector space
over F.

Algebră liniară 38
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

In the next we specialize the study of the linear maps, namely we consider the case
V  W.

Definiţia 34. The set of endomorphisms of e linear space pV q is the set:


EndpLq  tf : V Ñ V |f linearu

By the results from the previous section, EndpV q is an F linear space.

Let W, U another linear spaces over the same field F, f P LpV, W q and g P LpW, U q.
We define the product (composition) of f and g by h  g  f : V Ñ U ,

hpv q  gpf pvqq, @ v P V.


Proposiţia 35. The product of two linear maps is a linear map.

Moreover if f and g as above are isomorphisms, the product h  g f is an


isomorphism.

Algebră liniară 39
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem

hpαv1 βv2q  g pf pαv1 βv2qq


 gpαf pv1q βf pv2qq  gpαf pv1qq g pβf pv2qq
 αhpv1q βhpv2q, @ v1, v2 P V, @ α, β P F

The last statement follows from the fact that h is a linear bijection. sf. dem

It can be shown that the composition is distributive with respect to the sum of linear
maps, so EndpV q becomes an unitary ring.

Proposiţia 36. The isomorphism between two F linear spaces is an equivalence relation.

Definiţia 37. Let V be an F linear space. The set

AutpV q  tf P EndpV q|f isomorphismu


is called the set of automoprhisms of the vector space V .

Proposiţia 38. AutpV q is a group with respect to the composition.

Algebră liniară 40
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem It is only needed to list the properties.

1. the identity map 1V is the unit element.


2. g  f is an automorphism for f and g automorphisms.
3. the inverse of an automorphism is an automorphism.

sf. dem

The group of automoprhisms of a linear space is called the general linear group and is
denoted by GlpV q.

Example

Projectors endomorphisms. An endomorphismp : V Ñ V is called projector of the


linear space F is p2  p (p2  p  p). If p is a projector, then:
1. ker p ` ppV q  V
2. the endomorphism q  1V  p s again a projector.

Algebră liniară 41
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Denote v1  ppv q and v2  v  v1, it follows that ppv2q  ppvq  ppv1q 


ppv q  p2pv q  0v , so v2 P ker f . It follows that

v  v1 v2 , @ v P V, where v1 P f pV qand v2 P f pV q,

and moreover the decomposition is unique, so we have the direct sum decomposition
ker p ` ppV q  V . For the last assertion simply compute q 2  p1V  pq  p1V  pq 
1V  p  p p2  1V  p  q , because p is a projector. It can be seen that
q pV q  ker p and ker q  q pV q. Denote by v1  ppV q and V2  ker p. It follows
that p is the projection of V on V1, parallel with V2, and q is the projection of V on
V2 parallel with V1.

Involutive automorphisms. An operator s : V Ñ V is called involutive iff s2  1V .


From the definition and the previous example one have:

1. an involutive operator is an automorphism

Algebră liniară 42
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

2. for every involutive automorphism, the linear operators:

ps :V Ñ V, pspvq  12 pv spv qq

qs :V Ñ V, qspvq  12 pv  spvqq
are projectors and satisfy the relation ps qs  1V .
3. reciprocally, for a projector p : V Ñ V , the operator sp : V Ñ V , given by
sppv q  2ppv q  v is an involutive automorphism.

From the previous facts it follows that ps  s  s  ps  p, sp  p  p  sp  p.


An involutive automorphism s ia a symmetry of V with respect to the subspace pspV q,
parallely with the subspace ker ps.

Algebră liniară 43
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Linear maps between finite dimensional subspaces

Up to now we studied the ”global” properties of linear maps. In this section we are
interested to see how they look like locally, for example how they acts on basis, or what
objects characterize the transformation of vectors by linear maps.

All this section is related to finite dimensional spaces. We will write V n for a vector
space of dimension n.

Let V n a linear space over F, of dimension n, and E  te1, . . . , enu a basis. A


°n
vector v P V can be uniquely written as v  i1 viei. We will call pv1, . . . , vnq the
coordinates (components) of v in the basis E .

We will start this section with the change of basis. Consider two basis E 
te1, . . . , enu and F  tf1, . . . , fnu, of the vector space V . It follows that there exists
the scalars aij P F, i, j  1, . . . , n such that

Algebră liniară 44
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

¸
n
fj  aij ei, j  1, . . . n
i1

For e vector v which has the components pv1, . . . , vnq and pv11 , . . . , vn1 q resp. we
have its representation in the basis E and F

¸
n
1 ¸ 1¸
n ¸
n ¸
n
1
v  v j fj  vi aij ei  aij vj ei, (1)
j 1 j 1 i1 i1 j 1

that is
¸
n ¸
n ¸
n
1
v i ei  p aij vj qei,
i 1 i1 j 1

and from the fact that the coordinates in a basis are unique we have that

Algebră liniară 45
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

¸
n
1
vi  aij vj , i  1, n
j 1

We denote


v1
rvsE   ...
vn
and A  paij qi,j1,n, we can write

rvsE  ArvsF ,
relation which express the change from the basis E to the basis F . Let G 
tg1, . . . , gnu be third coordinate system, and rvsG the coordinates of v in G, we have
Algebră liniară 46
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

rvsF  A1rvsG,
for some matrix A1.We deduce that

rvsE  ArvsF  AA1rvsG.


Particularly it is true for G  E , so in this case we obtain that In  AA1.

Algebră liniară 47
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Vectori proprii.

Vectori şi valorii proprii. Subspaţii invariante. Forma canonică Jordan.

Algebră liniară 48
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Subspatii invariante. Vectori si valori proprii

În acest capitol vom studia ı̂n continuare aplic. liniare. În speţă vom studia structura
unui operator liniar.

Pp. că avem un s.v. V peste F si un operator liniar T P EndpV q. Mai pp. că avem
descompunerea:

à
m
V  Ui ,
i 1

cu Ui subspaţiu a lui V. Pt. a ı̂nţ elege comportarea lui T este nec. şi suf. să ı̂nţelegem
T |Uj . A studia T |Uj este mai uşor decât a studia T deoarece Uj este ”mai mic” decât
V . Totuşi rămâne o problemă: dacaă vrem să aplicăm procedee folosite ı̂n pt. aplicaţii
liniare (de ex. compunerea) problema este că in general TUj nu aplică Uj ı̂n el ı̂nsuşi, cu
alte cuvinte TUj nu este un operator pe Uj . Din acest motiv este natural să considerăm
descompuneri pt, care T duce Uj ı̂n el ı̂nsuşi.

Algebră liniară 49
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Definiţia 39. Fie V un operator pe s.v. V peste F şi U subspaţiu a lui V . U s.n. T
invariant prin dacă T pU q € U , adică T este operator pe U .

Apare o altă ı̂ntrebare legată de spaţii invariante.Cum se comportă un operator pe


un spaţiiu invariant de dimensiune 1? Orice spaţiu de dimensiune 1 este de forma
U  tβu|β P Fu. Dacă U este invariant prin T atunci T puq este ı̂n U , @u P U , şi deci
D un scalar λ P F a.i. T puq  λu. Reciproc dacă există u P V a.i. T puq  λu, λ P F,
atunci subspaţiul U generat de u este invariant prin T şi pt. @v P U one has T pv q  λv .
Este natural să dăm definiţia

Definiţia 40. Fir T P EndpV q un operator pe un s.v. peste un corp F. Un scalar λ P F


s.n. valoare proprie pt. T dacă există un vector nenul v P V a.i. T pv q  λv . Un vector
corespunzător s.n. vector propriu (asociat valorii proprii λ).

Mulţimea vectorilor proprii ai unui operator T corespunzători unei val-


ori proprii λ formează un s.v., notat cu E pλq, numit subspaţiul prporpiu
corespunzător valorii proprii λ. În plus E pλq  kerpT  λ1V q.

Pt un spaţiu finit dimensional fie At matricea lui T intr-o bază. Egalitatea T pv q  λv


Algebră liniară 50
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

este echivalentă cu Atv  λv sau , cu pAt  λInqv  0, care este un sistem liniar.
Teorema 41. Fie T P EndpV q. Pp. că λi, i  1, m sunt valori proprii distincte ale lui
T , şi vi, i  1, m sunt vectori proprii corespunzători. Vectorii tv1, . . . , vmu sunt liniar
independenţi.

Dem. Pp. că vectorii tv1, . . . , vmu sunt l.d. Există cel mai mic indice k a.i.

vk P spantv1, . . . , vk1u.
şi scalrii a1, . . . ak1 a.i.

vk  a1v1 . . . ak1vk1
.

Aplicăm T şi avem

λk vk  a1λ1v1 . . . ak1λk1vk1

Algebră liniară 51
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Adică
0  a1pλk  λ1qv1    ak1pλk  λpk  1qqvk1
. Deoarece am ales k să fie cel mai mic indice a.i. vk  a1v1 . . . ak1vk1, rezultă că
pv1, . . . vk1q sunt l.ind, adică toţi coeficienţii a’s are zero.
Gata Dem.

Corolar 42. Un operator T pe un s.v. finit dimensional V are cel mult dim V valori
proprii distincte.

Dem. Este o consecinţă imediată a faptului că ı̂n V putem avea cel mult dim V
vectori l.ind. Gata Dem.

Operatorii care au exact n  dim V vectori proprii l. ind. au proprietăţi simple şi
importante. Acesta este cel mai fericit caz care poate fi realizat ı̂n acest context.

Definiţia 43. O aplicţie liniară T : V ÑV s.n. diagonalizabilă dacă există o bază a lui
V formată din vectori proprii.

Algebră liniară 52
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Polinomul minimal al unui operator

Moticul principal pentru care există o teorie mai bogată a operatorilor liniari cecât a
aplicaţiilor liniare este faprul că putem considera produsul (compunerea) unui operator prin
el ı̂nsuşi.

Fie V un s.v. n-dimensional peste F şi A : V ÑV un operator liniar.

LpV, V q  EndpV q este un s.v. n2 dimensional. Putem considera T 2  T  T şi,


bineı̂nţeles obţinem T n  T n1  T inductiv. Definim T 0 identitatea lui V , I  IV pe
V . Dacă T este inversabil (bijectiv), există T 1, deci definim T m  pT 1qm. Avem
bineı̂nţeles
T T T , for m, n P Z.
m n m n

Pt. T P EndpV q şi p P FrX s un polinom dat de


ppz q  a0 PF
m
a1z . . . amz , z

Algebră liniară 53
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

definim operatorul ppT q dat prin

ppT q  a0I m
a1T . . . amT

Este o folosire nouă simbolului polinomial!Pt. un operator T fixat obţinem o funcţie def.
pe FrX s cu valori ı̂n EndpV q, dată de p Ñ ppT q, care este liniară. Pt. p, q P FrX s def.
operatorul pq given by ppq qpT q  ppT qq pT q.

Acum ı̂ncepem studiul existenţei şi prprietăţile unui operator.

Teorema 44. Orice operator peste un spaţiu vectorial complex (peste C), nenul, are
vectori proprii.

Dem. Pp. V s.v. finit dimensional complex şi T P EndpV q. Alegem v P V , v  0.


Considerăm mulţimea
pv, T pvq, T 2pvq, . . . T npvqq.
Aceasta este l.d. (are cardinalul n 1 şi dim V  n). Există nr. complexe, a0, . . . an,
nu toţi zero 0, a.i.
0  a0v a1T pv q    anT pv q .
n

Algebră liniară 54
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Fie m cel mai mare indice a.i. am  0. Avem atuci descompunerea


a0 a1z  amz
m
 a0pz  λ1q . . . pz  λmq .
Rezultă că

0  a0v a1T pvq . . . anT npvq


 pa0I a1T . . . anT nqpvq
 a0pT  λ1I q . . . pT  λmI qpvq .
adică T  λj I nu este injectiv pentru cel puţin un indice j , sau echivalent T are o valoare
proprie. Gata Dem.

Unul din cele mai importante probeleme ale algebrei liniare (la acest nivel) este de a
arăta că un operator dat are o matrice rezonabil de simplă inttr-o bază preferenţială. Este
natural sa cugetăm că ”rezonabil de simplu” inseamnă că matricea sa aibă multe elemente
nule, bine ”distribuite”.

Algebră liniară 55
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Reamintim că tek , k  1, nu,


¸
n
T pek q  ai,k ei ,
i1

where A  paij qi1,m and At este matricea operatorului.


j 1,n

Teorema 45. Fie T P EndpV q şi tei, i  1, n o bază ı̂n V . Sunt echivalente
afrimaţiile:

1. Matricea lui T , rel. la baza tei, i  1, n este superior triunghiulară.


2. T pek q P spante1 . . . ek u for k  1, n
3. spante1, . . . , ek u este invariant prin T pt. orice k  1, n.
Dem. 1ô2 obviously follows from a moment’s tought and definition. Again 3ñ2.
Remains only to prove that 2ñ3.

Algebră liniară 56
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Deci , pp. 2 adevarata. Fixăm k P t1, . . . , nu. Din 2 avem


T pe1q P spante1u „ spante1, . . . ek u
T pe2q P spante1, e2u „ spante1, . . . ek u
... ...
T pe1 q P spante1, dots, ek u „ spante1, . . . ek u.

Deci , pt. v combinaţie liniară de te1, . . . ek u, rezultă

T pv q P spante1, . . . ek u. ô 3
Gata Dem.

Teorema 46. Fie V s.v. complex şi T P EndpV q. Există o bază a lui V a.i. matricea
lui T este superior triunghiulara ı̂ntr-o bază a lui V .

Dem. Inductie după dim V . Clar pt. dim V  1.


Algebră liniară 57
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pp. dim V ¡ 1 si că afirmaţia are loc pt. orice s.v. complex de dim mai mică ca dim.
lui V . Fie λ o val. proprie T (există) şi

U  impT  λI q
Deoarece T  λI nu este injectivă, avem dim U   dimV . Mai mult, U este prin T
(homework).

Deci T |U este un operator pe U. Cf. ipotezei de inducţie D o bază tu1, . . . umu a lui
U ı̂n care T |U are a matrice sup. diagonala. Deci pt. fiecare j avem

T puj q  pT |U qpuj q P spantu1, . . . umu.

Extind baza tu1, . . . umu a lui U la o basă tu1, . . . um, v1, . . . vnu a lui V . Pt.
orice k  1, n

T pv k q  pT  λI qpvk q vk

Algebră liniară 58
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

. Din def. lui U , T  λI qpvk q P U  spantu1, . . . umu. Atunci eq. de sus arată că
T pv k q P spantu1, . . . um, v1, . . . vnu.
De aici rezulă că T este matrice sup. diagonală rel. la aceatsă bază. Gata Dem.

Unul din punctele bune ale acestei teoreme este că, in astfel de baze putem decide
uşor dacă un operator este bijectiv, si-i putem găsi ker si im folosind matricea ataşată.

Teorema 47. Pp. că T P EndpV q are o matrice sup. triunghiulară ı̂ntr-o bază a lui V .
Atunci T este inversabil iff elementele de pe diagonala sunt diferite de 0.

Dem. Fie te1, . . . enu bază ı̂n V a.i. T are matricea



λ1 ...  
A   0

 0
λ2
0 ...



0 0 0 λn

Algebră liniară 59
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem. că T nu este inv. dsndc D un λk ’s egal cu zero. Dacă λ1  0, atunci


T pv1q  0, deci T nu este inv.

Pp. λk  0, 1   k ¤ n. Atunci T aplică e1, . . . , ek1 in spante1, . . . , ek1u.


Deoarece λk  0, T pek q P te1, . . . , ek1u, vectorii T pe1q, . . . , T pek q sunt l.d. (they are
k vectori intr-un k  1 dimensional s.v., spante1, . . . , ek1u, Deci T nu este injectiv,
adică nu este inversabil

Pp. că T nu este inversabil. Atunci ker T  t 0 u, adică Dv P V, v  0 a.i.


T pv q  0 .

v  a1e1    anen

Fie k cel mai mare intreg cu ak  0. Avem


Algebră liniară 60
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

v  a1e1  ak ek
and
0 T pv q
0 T pa1e1  ak ek q
 pa1T pe1q    ak1T pek1qq ak T pek q.

Ultimul termen din paranteza este in spante1 . . . , ek1u, din forma lui A. In final
T pvk q P spante1 . . . , ek1u. Cand T pvk q se scrie ca o combinatie liniara de te1 . . . , enu,
coef lui ek va fi zero. Adică, λk  0. Gata Dem.

Teorema 48. Pp. T P EndpV q are o matrice sup. diagonală rel. la o bază a lui V .
Val. proprii ale lui T sunt exact elementele de pe diag. princ. dif. de 0.

Dem Alegem baza te1, . . . , enu a.i. matricea lui T este sup. triungh. in aceasta
baza. Fie λ P F, si consider op. T  λI . El are aceaasi matrice exceptand el. de pe

Algebră liniară 61
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

diagonala care sunt λi  λ daca in matricea lui T sunt λj . Rezulta ca T  λI inversabil


iff λ este egal cu un λj , adica λ este val. proprie iff λ este egal cu un λj , as desired.
Gata Dem.

Algebră liniară 62
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Matrici diagonale

O matrice diagonala este o matrice care are toate elementele egale cu zero, exceptand
eventual pe cele de pe diagonala principala.

Un operator T P EndpV q are o matrice diagonala



λ1 0
 
 λ2 
 ... 

0 λn

Proposiţia 49. Daca T P EndpV q are dim V val. proprii distincte , atunci T are o
matrice diagonala intr-o baza

Dem Pp. ca T are dim V val. proprii distincte, λ1, . . . , λn,n  dim V . Legem
vectori proprii corespunzatori e1, . . . , en. Deoarece vectorii nenulicoresp. la valori prorii

Algebră liniară 63
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

distincte sunt lin. independenti, obtinem un set de vectori de cardinal egal cu dim V , adica
o baza, si in aceasta baza matricea lui T este diagonala.

Gata Dem.

The next prop. gives several conditions on an operator that are equivalent to having a
diagonal matrix.

Proposiţia 50. Fie T P EndV . Notam λ1, . . . , λm valorile proprii distincte ale lui T .
Sunt echivalente afirmatiile:

1. T are o matrice diagonala rel. la o baza a lui V .


2. V are o baza formata din vectori proprii.
3. DU1, . . . Um of V , fiecare invariant by T such that

V  U1 `    ` Um
4. V  kerpT  λ1I q `    ` kerpT  λmI q
Algebră liniară 64
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

5. dim V  dim kerpT  λ1I q    dim kerpT  λmI q

Dem Am vazut ca 1 ô 2. pp ca 2 adev. Alegem te1, . . . , enu o baza constand din


vectori proprii si Ui  spanteiu @i  1, n. Deci 2 ñ 3.

Pp. ca 3 adev. Alegem o baza ej P Uj . Rezulta ca ej sunt vectori proprii , deci sunt
liniar independenti , deci sunt baza n (fiindca-s n  dim V nene). Atunci 3 implica 2

Acum stim ca 1, 2, 3 sunt echivalente.

Vom demnonstra lantul de implicatii:

2 ñ4ñ5ñ2
Pp. 2 adev., atunci V are o baza formata din vectori proprii. Atunci orice vector in V
este unica comb. liniara de vectori proprii T , adica

V  kerpT  λ1I q `    ` kerpT  λmI q.


Algebră liniară 65
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Aratam ca este suma directa. Pp. ca

0  u1 . . . um ,

with uj P kerpT  λj I q. Ei sunt liniar indpendenti, deci toti sunt nuli.


4 ñ 5 este clar dupa un moment de cugetare 4 avem suma directa. 5 ñ 2 Homework
♣ Gata Dem.

Proposiţia 51. Daca λ este o valoare proprie pt un operator (endomorfism) T , si v  0,


v P V este vector propriu :

@k P N, λk este val proprie pt. T k  T      T (k ori) si v este vector propriu


If p P FrX s este polinom cu coef. in F, atunci ppλq este o val. proprie ppT q si v este
vector propriu.
for T automorfism (liniar si inversabil, λ1 este val proprie pt. T 1 si v este vector
propriu.

Dem

Algebră liniară 66
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

your job ♣

Gata Dem.

Algebră liniară 67
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Subspatii invariante ale spatiilor vectoriale reale.

In cazul cand spatiul V este def. peste corpul F , nu exista in mod necesar vectori
proprii, dar exista subspatii invariante de dim. 1 sau 2.

Teorema 52. Orice operator pe un s.v. real finit dimensional are un subspatiu invariant
de dimansiune 1 sau 2.

Example Let T : F2 Ñ F2 given by T px, y q  py, xq. It has no eigenvalues and


eigenvectors if F  R. Find them for F  C ♠.

Teorema 53. Every operator on and odd dimensional real vector space has an eigenvalue.

Algebră liniară 68
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Spaţii cu produs scalar

Definiţia 54. Un produs scalar pe spatiul vectorial V peste F este o functie (forma
bilineara ) x, y : V  V Ñ F cu proprietatile :

(positivity and definiteness) xv, v y


¥ 0 and xv, vy  0 iff v  0.
(additivity in the first slot)xu v, wy  xu, wy xv, wy, for all u, v, w P V
(homogeneity in the first slot) xav, wy  axv, wy for all a P F and v, w P V
(conjugate symmetry) xv, wy  xw, v y for all v, w P V .

Un s.v. inzestrat cu un produs scalar se numeste spatiu cu produs scalar.

Cel mai imp. exemplu este Fn. Fie v  pv1, . . . , vnq si w  pw1, . . . wnq si definim
produsul scalar:
xv, wy  v1w1    vnwn.
Algebră liniară 69
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Ex. tipic de produs scalr, numit prod. scalar Euclidean , iar cand ne referim la Fn ca spatiu
cu produs scalar, ne gandim la acest produs scalar Euclidean , daca nu se specifica in mod
expres altul.

Examples

Din def. rezulta :

xv, 0y  x0, vy  0
xu, v wy xu, vy xu, wy
xu, αvy  αxu, vy
forallu, v, w P V andα P F

Definiţia 55. Fie V un s.v. peste F. O functie

||  || : V Ñ R
s.n. norma pe V daca:

Algebră liniară 70
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

(positivity) ||v ||  0, v P V Ø v  0 ;
(homogeneity) ||αv ||  |α|  ||v ||, @α P F, @v P V ;
(triangle inequality) ||u v || ¤ ||u|| ||v ||, @u, v P V ;

Un spatiu normat este o pereche pV, ||  ||q, cu V s.v. iar ||  || este norma pe V .
Definiţia 56. Fie X nevida . O functie d : X  X Ñ R care satisface proprietatile:
(positivity) dpx, y q ¥ 0 and dpx, y q  0 Ø x  y
(symmetry) dpx, y q  dpy, xq, @x, y P X
(triangle inequality) dpx, y q ¤ dpx, z q dpz, y q, @x, y, z PX
s.n metrica sau distanta pe X . O multime X impreuna cu o metrica definita ea s.n.

Ne vom ocupa cu produse scalare.


a
Dar observam ca un prod. scalar pe V defineste o norma, prin ||v ||  xv, v y pt.
v P V , iar o norma pe V defineste o metricaprin dpv, wq  ||w  v ||, pt. v, w P V .

Algebră liniară 71
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pt. un spatiu cu produs scalar pV, x , yq sunt adevarate identitatile:


¸
m ¸
n ¸
m ¸
n
x αivi, βj wj y  αiβ j xvi, wj y.
i1 j 1 i1 j 1

Definiţia 57. Doi vectori u, v PV se numesc ortogonali daca xu, v y  0.


Teorema 58. (Legea Paralelogramului ) Fie V un spatiu cu produs scalrsi u, v P
V .Atunci

||u  v||2 ||u  v||2  ||u||2 ||v||2


Dem

||u v ||
2
||u  v||2  xu v, u vy xu  v, u  vy  xu, uy xu, vy xv, uy xv, v
xu, uy  xu, vy  xv, uy xv, vy
 2p||u||2 ||v||2q.
Algebră liniară 72
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Gata Dem.

Teorema 59. (Theorem lui nea Pythagoras )Fie V un spatiu cu produs scalar, si
u, v P V ortogonali. Atunci

||u v ||
2
 ||u||2 ||v||2.
Dem

||u v ||
2
 xu v, u vy
 xu, uy xu, vy xv, uy xv, vy
 ||u||2 ||v||2.
Gata Dem.

Vom demonstra una din cele mai imprtante inegalitati in matematica, inegalitatea
Cauchy-Schwartz. Exista o multime de dem. prez. una care e folositoare prin tehnica si
rationamentul ei.

Algebră liniară 73
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Consideram u, v P V . Vrem sa sriem u ca si suma dintre un vector collinear cu v


si un vector ortogonal cu v . Fie αinF si u  αv pu  αv q. Impunand conditia ca v
ortogonal cu pu  αv q, avem

 xu  αv, vy  xu, vy  α||v||2,


0
adica in mode necesar α  xu, v y{||v ||2, iar descompunerea este

u  x||u,v||v2y v pu  x||u,v||v2y vq.

Teorema 60. Cauchy-Scwarz Inequality Fie V un spatiu cu produs scalariar u, v P


V . Atunci
|xu, vy| ¤ ||u||  ||v||.
Egalitatea are loc iff u, v este multiplu scalr de celalalt.

Dem Fie u, v P V . Daca v  0 ambii membri ai ineg. sunt 0 si rez. are loc.
Algebră liniară 74
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pp. v  0. Scriem u  x||u,v


v ||
y v pu  xu,vy v q. Din T. Pitagora
2 ||v||2

||u|| 2 x u, v y 2 x u, v y
 || ||v||2 v|| ||pu  ||v||2 vq||2
|x u, v y|2 x u, v y
 ||v||2 ||pu  ||v||2 vq||2
|x u, v y|2
¥ ||v||2 ,
ineg. echiv cu cea din teorema.

Avem eg. iff pu  x||u,v


v ||
y vq
2  0, adica iff u este multiplu scalar de v.
Gata Dem.

Algebră liniară 75
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Baze ortonormale

Definiţia 61. O familie de vectori A  tei|i P I, ei P V u s.n. familie ortogonala daca


xei, ej y  0 pt orice ei, ej P A. Familia A s.n. ortonormala daca este ortogonala si
||ei||  1 @ ei P A.
Motivul esential pt. care studiem familii ortogoonale este ca in baze ortonormale
calculele se fac f. usor.

Proposiţia 62. Daca pe1, . . . emq este o familie ortonormala de vectori in V , atunci

||α1e1 . . . αmem||
2
 |α1|2    |αm|2
for all α1, . . . αm P F.
Dem Apply Phytagorean Theorem, you at home z. Gata Dem.

Corolar 63. Orice familie ortonormala de vectori este liniar independenta.

Algebră liniară 76
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem Fie A o familie ortonormala in V si pe1, . . . , emq o parte finita a ei iar


α1, . . . , αm P F cu
α1e1    αmem  0.
Rezulta ca |α1|2    |αm|2  0, adica αj  0, @j  1, . . . , m. Gata Dem.
O baza ortonormala intr-un sp. cu produs scalar V este o baza a lui V care este
de asemenea a familie ortonormala in V . Este clar ca o familie ortonormala de lungime
dim V este o baza ortonormala (argumentati z).

Teorema 64. Fie pe1, . . . , enq o baza ortonormala insp. cu produs scalar V . Daca
v  α1e1    αnen P V , atunci

αi  xv, eiy, si

¸
n
||v|| 
2
|xv, eiy|2
i1

Algebră liniară 77
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem Fie v  α1e1    αnen. Cons. prod. scalar in ambii termeni cu ei si rezulta
prima afimratie.A doua rezulta din aplicarea repetata a teoremei lui conu’ Pitagora. Gata
Dem.

Up to know we have an image about the usefulness of orthonormal basis. But how one
does go to find them?. The next results give an answer to the question. The algorithm is a
well known algorithm in linear algebra, called Gram-Schmidt procedure. Here is pointed the
procedure, giving a method for turning from a linearly independent list into an orthonormal
one, with the same span as the original one.

Teorema 65. Gram-Schmidt Daca pv1, . . . , vmq este o multime liniar independenta
in V , atunci exista o familie ortonormala et of vectors pe1, . . . emq in V a.i.

spanpv1, . . . , vk q  spanpe1, . . . , ek q
for k  1, m.
Dem Fie pv1, . . . , vmq liniar ind. Vom construi familia ortonormala pe1, . . . , emq
ortonormala inductiv. Fie e1  v1{||v1||.

Algebră liniară 78
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pp. ca j ¡ 1 si familia pe1, . . . , ej1q am ales-o a.i.


spanpv1, . . . , vj 1q  spanpe1, . . . , ej1q

Consideram

ej  ||vvj  xxvvj ,, ee1yyee1      xxvvj ,, eej1yyeej1||


j j 1 1 j j 1 j 1

Deoarece pv1, . . . , vmq sunt liniar ind., rezulta ca vj nu este in spanpv1, . . . , vj 1q,
si deci nici in spanpe1, . . . , ej 1q.

Atunci ej este bine definita si ||ej ||  1.


Prin calcul direct rezulta ca pt. 1   k   j avem
Algebră liniară 79
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

xej , ek y  x ||vvj  xxvvj ,, ee1yyee1      xxvvj ,, eej1yyeej1|| , ek y


j j 1 1 j j 1 j 1

 ||v  xv , exvyje, eky   xvj ,xvek,y e ye ||


j j 1 1 j j 1 j 1

 0,
si deci pe1, . . . ek q este familie ortonormala. Din modul de definire al lui ej studentu’ poa
sa vada (dupa un moment de cugetare of course) ca vj P spanpe1, . . . , ej q, care implica,
(impreuna cu ipoteza de inductie), ca

spanpv1, . . . , vj q € spanpe1, . . . , ej q

Ambele multimi fiind liniar independente (prima din ip. si a doua din ortogonalitate),
rezulta ce subspatiile au aceeasi dim j , deci sunt egale. Gata Dem.

Now we can state the main results in this section

Algebră liniară 80
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Corolar 66. Orice spatiu cu produs scalar, finit dimensional are o baza ortonormala

Dem Alegem o baza in V , applicam Gram-Schmidt si obtinem o lista ortonormala, de


lungime dim V . Rezulta ca lista este o baza, fiind liniar independenta. Gata Dem.

The next proposition shows that any orthonormal list can be extended to an orthonormal
basis.

Proposiţia 67. Orice familie ortonormala de vectori a unui spatiu cu produs scalar de
poate extinde la o baza ortonormala a lui V .

Dem Pp. ca pe1, . . . emq este o familie ortonormla de vectori. Fiind liniar independenta,
se extinde la o baza pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq. Aplicam algoritmul Gram-Schmidt
vectorilor pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq, si obtinem pe1, . . . em, fm 1, . . . , fnq.

Procedeul Gram Schmidt lasa primii m vectori neschimbati, fiind deja ortonormali.Deci
obtinem o extindere la o baza ortonormala. Gata Dem.

Corolar 68. Pp. T P EndpV q. Daca T are o matrice sup. triunghiulara rel. la o baza

Algebră liniară 81
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

a lui V , atunci T are o matrice superior triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui
V.

Corolar 69. Pp. ca V este sp. vectorial complex si T P EndpV q. Atunci T are o
matrice sup. triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui V .

Algebră liniară 82
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Proiectii ortogonala si probleme de minimizare

Fie U P V o submultime a unui spatiu cu produs scalr V . Complementul ortogonal


al lui U , notat U K este multimea vectorilor in V care sunt ortogonali la fiecare vector din
U:
K
U  tv P V |xv, uy  0, @u P U u.

Homework Verify that U K is a subspace of V , that V K  0 and 0K  V , that


U1 „ U2 ñ U1K … U2K.

Teorema 70. Daca U este subspatiu al lui V , atunci

V  U ` UK

Dem Suppose tha U este subspatiu al lui V (finit dim.). Aratam ca

V U U
K

Algebră liniară 83
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Fie te1, . . . , emu o baza in U si v P V . Avem

v  pxv, e1ye1    xv, emyemq pv  xv, e1ye1      xv, emyemq

Notam primul vector cu u iar al doile cu w. Clar u P U . Pt. orice j  1, m avem


xw, ej y  xv, ej y  xv, ej y
 0

Atuci w este ortogonal pe fiecare vector din baza lui U , i.e. w P U K, i.e.
V U K
U .

Aratam ca U X U K  t 0 u.
Algebră liniară 84
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Fie v P U X U K, atunci v este ortogonal pe fiecare vector din U (fiindca este in U K,


adica xv, v y  0, echivalent cu v  0. Relatiile V  U U K si U X U K  t0u implica
virgula concluzia teoremei.

Gata Dem.

Corolar 71. (Pt. voi de demonstrat z) Daca U1, U2 sunt subspatii in V atunci

U1  pU1KqK.
pU1 U2qK  U1K X U2K.
pU1 X U2qK2  U1K U2K.
Dem Your job Gata Dem.

Intr-un spatiu vectorial real cu produs scalardefinim unghiul a doi

p{
v, wq  arccos
xv, wy
}v }  } w }
Algebră liniară 85
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Avem
v Kw ô p{
v, wq  0.

Algebră liniară 86
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Varietati liniare

Fie V un s.v. peste F.

Definiţia 72. O multime L  v0 VL  tv0 v |v P VLu unde v0 P V este un vector


iar VL € V este subspatiu in V s.n. varietate liniara. Subspatiul VL s.n. subspatiul
director al varietatii liniare iar vectorul v0 s.n. vector director.

Remarks

if v0 P VL then L  Vl .
v0 P L because v0  v0 0 P v0 L.
for v1, v2 P L we have v1  v2 P L.
for every v1 P L we have L  v1 L.
VL1  VL2 iff L1  L2.

Definiţia 73. Dimensiunea unei var. liniare este dimensiunea spatiului ei director.

Algebră liniară 87
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Varietatile liniare L1 and L2 se numesc ortogonale daca VL1 KVL2 .


Varietatile liniare L1 and L2 se numesc paralele daca VL1 € VL2 sau VL2 € VL1 .

Ecuatiile unei varitati liniare

Fie L  v0 VL o varietate liniara intr-un s.v. finit dimensionala V . Pp. ca


dim L  k ¤ n  dim V putem alege in spatiul director VL o baza (finita) tv1 . . . vk u.
Avem

L  tv v0 α1v1  αk vk |αi P F, i  1, k

Consideram o baza arbitrara (fixa) in V , let’s say te1, . . . enu and iar daca utilizam
vectori coloana pt. coordonatele in baza obtinem ecuatiile parametrice ale varietatii
liniare.

Algebră liniară 88
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

$
'
'
&x1  x01 α1v11 . . . αk v1k
...
'
'
%x
n  x0n α1vn1 . . . αk vnk

Rangul matricii pvij qi1,n is k deoarece vectorii v1, . . . vk sunt lin. ind.
j 1,k

1. O varietate liniara de dim. 1 s.n. dreapta.


2. O varietate liniara de dim. 2 s.n. plan.
3. O varietate liniara de dim. k s.n. k-plan
4. O varietate liniara de dim.n  1 intr-un s,v, de dim n hiperplan.

Fie V si U doua s.v. peste Fn si T : V Ñ U liniara. Vom arata ca orice varietate


liniara in V este nucleul unei aplicatii liniare. Pp. ca VL este subspatiu in V . Alegem o

Algebră liniară 89
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

baza te1, . . . , ek u in VL si o completam la o baza in te1, . . . , ek , ek 1, . . . , enu of V .


Consideram U  spantek 1, . . . , enu. Fie T : V Ñ U dat de

T pe1q  0, . . . T pek q  0, T pek 1q  ek 1, . . . , T pen q  en


si o extindem prin liniaritate. Este clar ca ker T  VL and ı̂T  U si T este surjectiva.

Teorema 74. Daca T : V Ñ U este liniara, surjectiva , pt. orice u0 P U , multimea


L  tv P V T pv q  u0u este varietate liniara.

dem Fiindca T surjectiva, rezulta ca exista v0 PV cu T pv0q  u0 Vom arata ca


tv  v0|v P Lu  ker T .
Fie v P L. T pv  v0q  T pvq  T pv0q  0, so tv  v0|v P Lu „ ker T .
Fie v1 P ker T , i.e. T pv1q  0. Sriem v1  pv1 v0q  v0. T pv1 v0 q  u0, deci
pv1 v0q  v0 P L, adica tv  v0|v P Lu … ker T . gata dem
Teoremele anterioare ne dau (atsa ar fi un esemplu de Teorema de univesalitate:

Algebră liniară 90
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Teorema 75. Pt. orice varietate liniara L € V de dimensiune dim L  k, dim V  n,


exista un s.v. U , cu dim U  n  k, o aplicatie liniara T : V Ñ U surjectiva, si un
vector u P U with
L  tv P V |T pv q  uu
.

Please think about the proof on your own z.

Daca alegem in V si U doua baze si scriem aplicatia liniara din teorema precendenta
matricial MT v  u obtinem ecuatiile implicite ale varietatii liniare L,
$
'
'
&a11 x1 a12x2  a1nxn  b1
...
'
'
%a x
p1 1 ap2x2  apnxn  bp

unde p  n  k  dim U , rank paij q i1,p .


j 1,n

Algebră liniară 91
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Un hiperplan are o singura ecuatie

a1v1 . . . anvn b
Spatiul director poate fi vazut ca

V  t v  v 1 e1 . . . v n en |f pv q  0 u,
unde f este aplicatia liniara f : V Ñ R cu f pe1q  a1, . . . f penq  an.
Daca ne gandim la hiperplan ca si la o varietate liniara in spatiul euclidian Cn, ecuatia
poate fi scrisa ca
xv, ay  0, where a  a1e1    anen,

unde a este vectorul normal la hiperplan.

In general ecuatiile unei varietati liniare intr spatiul euclidian sunt:

Algebră liniară 92
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

$
'
' x
& v, v1 y b1
...
'
'
x
% v, v
p y bp

unde vectorii v1, . . . vp sunt liniar independenti. Subspatiul director este dat de
$
'
' x
& v, v1 y 0
...
'
'
x
% v, v
p y 0

deci vectorii v1, . . . vp sunt perpendiculari pe VL.

Determinanti Gram. Distante.

Vom incerca sa gasim o abordare unitara pentru algoritmi de calculare a distantelor in


s.v. cu produs scalar.

Algebră liniară 93
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Fie pV, x, yq in s.v. cu produs scalar si vi PV , i  1, k.


Determinantul
˛ xv 1 , v 1 y xv1, v2y xv1, vk y˛˛˛
˛
...
˛ xv 2 , v 1 y xv2, v2y xv2, vk y˛˛
˛
G pv 1 , . . . v k q  ˛ ...
˛. . . . . . ... ... ˛
˛xvk , v1y xvk , v 2 y xv k , v k y˛
˛ ˛
...

s.n. det. Gram al vectorilor v1 . . . vk .

Proposiţia 76. Intr-un spatiu cu produs scalr v1, . . . vk sunt liniar independenti iff
G pv 1 , . . . , v k q  0.
dem Consideram sistemul  
x1 0
   

x 
G  ..2 
 .
 0 
 .. 
.
xk 0

Algebră liniară 94
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dansul poa’ sa fie rescris asha


$
'
' x
& v1 , v y0
'
... where v  x1v1 . . . xk v k
'
x
% v ,v
k y0

gata dem.

Vectorii v1, . . . vk sunt liniar independenti ô D x1, . . . xk P F, nu tonti zero v  0


ô. Sistemul are solutie netriviala daca si numai daca ô det G  0.

Proposiţia 77. Daca te1, . . . , enu sunt liniar independenti iar tf1, . . . fnu sunt vectori
obtinuti prin ortogonalizare Gram Schmidt avem:

Gpe1, . . . enq  Gpf1, . . . , fnq  }f1}2      }fn}2


Algebră liniară 95
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

dem In Gpf1, . . . , fnq inlocuim fn by en  a1f1  . . . an1fn1 si obtinem

G pf 1 , . . . , f n q  Gpf1, . . . , fn1, enq


. Recursiv avem realtia din teorema (prima ). Dar Gpf1, . . . , fnq  }f1}2     
}fn}2 deoarece in det. avem numai pe diagonala el. diferite de zero adica astea
xf 1 , f 1 y, . . . , xf n , f n y.
Remarks
c
}fk }  GGpep1e,...,e
1 ,...ek q
k 1 q
fk  ek  a1f1  . . . ak1fk1  ek  vk one obtains ek  fk vk ,
vk P spante1, . . . , ek1u and fk P spante1, . . . , ek1uK, so fk is the orthogo-
nal complement of ek with respect to the space generated by te1 . . . , ek1u.

gata dem

Algebră liniară 96
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Distante. Distanta de la un vector la un subspatiu

Fie U un subspatiu in V . Distanta de la un vector v si un subspatiu U este

dpv, U q  winf dpv, wq  inf }v  w}


PU w PU

Proposiţia 78. Distanta de la un vector la un subspatiu este

d
Gpe1, . . . ek , v q
dpv, U q  }v K }  G pe1 . . . e k q
unde v  v1 v K , v1 P U, vK P U K iar e1 . . . ek este o baza U .
dem Prima data dem. ca }v K}  }v  v1} ¤ }v  u}, @u P U . Avem
Algebră liniară 97
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

xvK, vKy ¤ xvK v1  u, vK v1  uy ô


xvK, vKy ¤ xvK, vKy xv1  u, v1  uy.
A doua parte a inegalitatii rezulta din propoziti anterioara. gata dem.

Definiţia 79. Daca e1, . . . , ek sunt vectori in V volumula k- paralelipipedului construit


pe vectorii e1, . . . ek este definit de Vk pe1 . . . ek q  Gpe1 . . . ek q.

Avem realtia

Vk 1 pe1 . . . ek , ek 1q  Vk pe1 . . . ek qdpek 1 , span te1, . . . ek uq

Algebră liniară 98
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Distanta de la un vector la o varietate liniara.

Fie L  v0 VL o varietate liniara si v un vector in s.v. finit dimensional V . Distanta


este invarianta la translatii

dpv1, v2q  dpv1 v0 , v 1 v0 q ô } v 1  v 2 }  }v 1 v0  pv2 v0q}

Aceasta inseamna ca avem

dpv, Lq  winf dpv, wq  inf dpv, v0 vL q


PL v PV L L

 v inf
PV
dpv  v0, vLq
L L

 dpv  v0, VLq

In final

Algebră liniară 99
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

d
Gpe1, . . . ek , v  v0q
dpv, Lq  dpv  v0, VLq  ,
G pe1 . . . e k q
unde e1, . . . ek is a basis in VL.

Consideram hiperplanul H de ecuatie

xv  v 0 , n y  0 .
Subspatiul director este VH  xv, ny  0 iar distanta de la v la H
dpv, H q  dpv  v0, VH q.

Descompunem v  v0  αn vH , unde vH este proiectia ortogonala a lui v  v0 pe


VH iar αn este componenta normala a lui v  v0 rel. la VH . Inseamna ca

dpv, H q  }αn}
Algebră liniară 100
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Calculam putintel avand la capsor observatiile anterioare :

xv  v0, ny  xαn vL, ny


 αxn, ny xvL, ny
 α}n}2 0
Adica am obtinut;
|xv  v0, ny|  |α|}n}  }αn}
}n }
adica
dpv, H q 
|x v  v0, ny|
}n}
Daca avem o baza ortonormala , ecuatia unui hiperplan H este

a1x1 . . . anxn b 0,


adica relatia este in acest caz

Algebră liniară 101


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

dpv, H q  |a1v1b    anvn b|


.
a21 . . . a2n

Algebră liniară 102


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Distanta dintre doua varietati liniare.

Pt. A si B multimi intr-un spatiu metric , distanta dintre ele este

dpA, B q  inf tdpa, bq|a P A , b P B u


Pt. doua varietati liniare L1  v1 V1 and L2  v2 V2 rezulta usor:

dpL1, L2q  dpv1 V1, v2 V2q  dpv1  v2, V1  v2q (2)


 dpv1  v2, V1 V2q (3)

Aceasta ne da propozitia urmatoare

Proposiţia 80. Distanta dintre varietatile liniare L1  v1 V1 si L2 v2 V2 este


egala cu distanta dintre vectorii v1  v2 si spatiul suma V1 V2.

Algebră liniară 103


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Daca alegem o baza in V1 V2, let’s say e1, . . . , ek rezulta formula


d
Gpe1, . . . , ek , v1  v2q
dpL1, L2q  G pe1 . . . e k q

Geometrie analitica

Vom aplica distante la probleme geometrice in spatii euclidiene. Consideram v.s. Rn


cu produsul scalar canonic: pt. x  px1, . . . xnq and y  py1, . . . , ynq P Rn produsul
scalar este
¸
n
xx, yy  xk yk
i1

Fie D1 , D2 doua drepte (var. lin. 1 dimensional ), M un punct (var. lin. zero dim.)
(il asimilam cu vector 0M , P o var. lin. doi dim. (un plan), iar H o var. lin. n  1

Algebră liniară 104


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

(hiperplane). Ecuatiile acestora sunt:

D1 : x  x1 sd1
D2 : x  x2 td2
M : x  xM
P : x  xP αv 1 βv 2
H : xx, ny b  0,

unde s, t, α, β, b P R. Reamintim ca doua var. liniare sunt paralele d.s.n.d unul din
subspatiile directore este inclus in celalalt.

Acum putem scrie formulele de baza pt. spatii euclidiene (rel. la distante).

Algebră liniară 105


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

d
GpxM  x1, d1q ;
dpM, D1q 
Gpd1q
d
GpxM  xP , v 1, v 2q
dpM, P q  ;
Gpv 1, v 2q
d
Gpx1  x2, d1q, d2
dpD1, D2q  if D1 ∦ D2
Gpd1, d2q
d
Gpx1  x2, d1q
dpD1, D2q  if D1 k D2
Gpd1, q

dpM, H q  |xxM , ny b|
}n }
d
Gpx1  xP , d1, v 1 v 2q
dpD1, P q  if D1 ∦ P
Gpd1, v 1, v 2q

Algebră liniară 106


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Bibliografie

Algebră liniară 107


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

The Jordan canonical form

In a previous chapter we have seen the endomorphisms which are diagonalizable.

Fie V s.v. finit dim. n peste F. Fie T : V Ñ V si consideram λ0 o valoare proprie


a lui T . Consideram forma matriciala a endom. intr-o baza data, T pv q  MT v . Valorile
proprii sunt radacini ale polinomului detpMt  λInq  0. Acest polinom nu depinde de
alegerea bazei (not very hard) (and of the matrix MT ). De aceea il numim polinomul
caracteristica al endomorfismului T , si il vom nota cu P pλq. E clar ca deg P  n.

Sometimes it is called the characteristic polynomial of the matrix, but we understand


that is the matrix associated to an operator.

Fie mpλ0q multiplicitatea lui λ0 ca si radacina a polinomului caracteristic. Asociat


val. proprii λ0 consideram subspatiul propriu corespunzator lui λ0:

E pλ0q  tv P V |T pvq  λ0vu


Algebră liniară 108
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Consideram o baza a lui V and let MT be the matricea lui T in aceasta baza. Avem

Teorema 81.
dim E pλ0q  n  rank pT  λ0I q ¤ mpλ0q
no proof here

Fie T P EndpV q, si pp ca rad. pol. caracteristic sunt in F. Fie λ o rad., i.e.


val proprie a lui T . Consideram m multiplicitatea algebrica a lui λ si q  dim E pλq,
multiplicitatea geometrica λ.

Este pos. sa gasim q vectori proprii si m  q principal vectors, toti liniar independenti.
Un vector propriu v si vectorii principali corespunzatori u1, . . . ur satisfac

T pv q  λv, T pu1q  λu1 v, . . . , T pur q  λur u r 1

Acesti vectori proprii si valori proprii asociati lui T considerand toate valorile proprii
ale lui T formeaza o baza in V , numita baza Jordan relativ la T . Matricea lui T relativ

Algebră liniară 109


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

la o baza Jordan s.n. matrice Jordan, si are forma



J1
 
 J2 
 ... 

Jp

J ’s are matrix, called Jordan cells. Each cell represents the contribution of an
eigenvector v , and the corresponding principal vectors, u1, . . . ur , and it has the form


λ 1
 
 λ 1 



λ 1



P Mr 1pFq
 ... 1
λ

It is easy to se that the Jordan matrix is a diagonal matrix iff there are no principal
vectors iff mpλq  dim E pλq for each eigenvalue λ.

Algebră liniară 110


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Let MT be the matrix of T with respect to a given basis B , and J be the Jordan
matrix with respect to a Jordan basis B 1. Late C be the transition matrix from B to B 1.
Then J  C 1T C , hence MT  CJC 1.

Algebră liniară 111


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Operatori pe spatii cu produs scalar.Functionale liniare. Adjunctul


unui operator.

O functionala liniara pe un s.v. V este o aplicatie liniara f : V Ñ F.


Ex. f : F3 Ñ F data de f pv1, v2, v3q  3v1 4v2  5v 3 este functionala liniara pe
F3 .

Pt. v P V , aplicatia f : V Ñ F data de f puq  xu, vy functionala liniara.


The next fundamental theorem shows that every linear functional on V is of this form.

Teorema 82. Pp. ca f este functionala liniara pe V . Atunci exista un unic vector
v P V a.i.

f pu q  xu, vy .
Algebră liniară 112
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem. Dem. pt caz finit dim. Aratam ca exista un vector v P V a.i. f puq  xu, vy. Fie
pe1, . . . , enq o baza ortonormala in V . se vede cu ochiul liber ca

f pu q  f pxu, e1ye1    xu, enyenq  xu, e1yf pe1q . . . xu, enyf penq
xu, f pe1qe1    f pen qen y ,
@ u P V . Rezulta ca vectorul

v  f pe1qe1  f penqen


satisface f puq  xu, vy pt. orice u P V .
Ramane de em. unic. v . Pp. ca exista v1, v2 PV a.i.

f puq  xu, v1y  xu, v2y,


@u P V . Rezulta ca
Algebră liniară 113
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

 xu, v1y  xu, v2y  xu, v1  v2y @ v P V


0
Pt. u  v1  v2 it follows that v1  v2, so v is unique. Gata Dem.

Consideram alt s.v. W peste F, si un produs scalar pe el.

Fie T P LpV, W q un operator continuu (ca si functie continua pe sp. normate-sau


metrice) Definim adjunctul lui adjunctul lui T in continuare.

Fixam w P W . Consideram functionala liniraa pe V care aplica v in xT pv q, wyW .


Rezulta ca exista un unic vector T pwq P V a.i

xv, T pwqyV  xT pvq, wyW @v P V


Operatorul T  : W ÑV construit mai sus s.n. adjunctul of T .

Ex. Fie T : R3 Ñ R2 dat de T px, y, zq  py 3z, 2xq.

T  : R3 Ñ R2. Fixam pu, vq P R2. Rezulta


Algebră liniară 114
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

xpx, y, zq, T pu, vqy  xT px, y, zq, pu, vqy


 xpy 3z, 2xq, pu, vqy
 yu 3zu 2xv
 xpx, y, zq, p2v, u, 3uqy
@px, y, zq P R3. Adica

T pu, v q  p2v, u, 3uq

In ex. ant. T  nu etse doar aplicatie din R2 in R3, dar este de asemenea liniara.

Vom dem. aceasta in general. Fie T P LpV, W q, deci vrem sa dem. ca T  P


LpW, V q.

Fie w1, w1 P W . Din def. se vede ca:


Algebră liniară 115
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

xT pvq, w1 w2 y  xT pvq, w1y xT v, w2y


 xv, T pw1qy xv, T pw2qy
adica T pw1q T pw2q joaca rolul lui T pw1 w2q. Din unicitatea dem. anterior avem
ca


T pw 1 q

T pw 2 q  T pw1 w2 q .

Ramane sa verificam omogenitatea lui T . Pt. a P F avem

xT pvq, awy  axT pvq, wy


 axv, T pwqy
 xv, aT pwqy .
Algebră liniară 116
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Aceasta arata ca aT pwq joaca rolul lui T pawq, si din nou din unicitate avem

aT pwq  T pawq .
Atunci T  este liniara.

Se poate verifica (I kindly ask you to do the job z!) ca sunt adevarate proprietatile:

aditivitate pS T q  S  T  for S   T P LpV, W q


omogenitate conjugata paT q  aT  for a P F and T P LpV, W q
adjuctul adjunctului pT q  T for all T P LpV, W q
identitate I   I , if I  IV .
produs pST q  T S  for all T P LpV, W q and S P LpW, U q.

Proposiţia 83. Pp. ca T P LpV, W q admite cojugat, T . Atunci


1. ker T   pim T qK
2. ı̂T   pker T qK

Algebră liniară 117


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

3. ker T  pim T qK


4. im T  pker T qK

Dem. (a). Fie w P W . Atunci

w P ker T  ô T pwq  0
ô xv, T pwqy  0 @ v P V
ô xT pvq, wy  0 @v P V
ô w P pim T qK ,

adica ker T   pim T qK. Daca virgula consideram complement ortogonal in ambii termeni,
obtinem (d). Inlocuind T cu T  in (a) and (d) gives (c) and (b). Gata Dem.

Transpusa conjugata a unei matrici pm, nq este o matrice n, mq obtinuta schimband

Algebră liniară 118


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

liniile cu coloanlele si considerand conjugatul complex in fiecare termen.

Proposiţia 84. Suppose that T P LpV, W q. If pe1, . . . , enq, and pf1, . . . , fmq are
orthonormal basis fos V and W resp., and we denote bu=y MT and MT  the matrices of
T and T  in these basis, then MT  is the conjugate transposed of MT .

Dem. The kth column of MT is obtained by writing T pek q as linear combination


of fj ’s, the scalars used became the kth column of MT . Being the basis with fj ’s
orthonormal, it follows that

T pek q  xT pek q, f1yf1    xT pek q, fmyfm


So on the position pk, j q of MT we have xT pek q, fj y. Replacing T with T  and
interchanging the roles played by e’s andf ’s, we see that the entry on the position pj, kq of
MT  the entry is xT pfk q, ej y, which equals to xfk , T pej qy, which equals to xT pej q, fk y.
In others words, MT  equals to the complex conjugate of MT . Gata Dem.

Algebră liniară 119


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Operatori normali

Un operator pe un s.v. cu produs scalar s.n.normal daca el comuta cu adjunctul sau,


adica

TT  T T .


Ex. Pe F2 consideram operatorul care in baza canonica are matricea




2 3 .
3 2

This is a normal operator (vom vedea ca nu este autoadjunct).

Proposiţia 85. Un operator T P LpV q este normal d.s.n.d.


}T pvq}  }T pvq}.
Algebră liniară 120
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Dem. Fie T P LpV q.


T estenormal ðñ T T  T T   0
ðñ xpT T  T T qpvq, vy  0 for all v P V
ðñ xT T pvq, vy  xT T pvq, vy for allv P V
ðñ }T pvq}2  }T pvq}2 for allv P V.
Gata Dem.

Teorema 86. Fie T un operator normal pe V si λ0 o val. prop.a lui T .

1. Subspatiul prpriu E pλ0q este T  invariant.


2. Daca v0 este vector propriu a lui T corespunzator val. prop. λ0, atunci v0 este vector
propriu a lui T  corespunzator val. proprii λ0.
3. Fie v, w vectori proprii coresp. val. proprii distincte λ, β . Atunci v, w sunt ortogonali.

Dem. Fie v P E pλ0q. De. ca T pvq P E pλ0q.


Algebră liniară 121
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

T pv q  λ0v, avem

T pT pv qq  pT T qpvq  pT T qpvq  T pT pvqq  T pλ0vq  λ0T pvq.
adica T pv q P E pλ0q.
Pentru a doua parte avem ca T pv0q  λ0v0. Fie w P E pλ0. Atunci
xT pv0q, wy  xv0, T pwqy
 xv0, λ0wy  λ0xv0, wy  xλ0v0, wy
Adicatelea
xT pv0q  λ0v0, wy  0 ,
pt. orice w P E pλ0q. Primul termen in produsul scalr sta in E pλ0q conform afirmatiei
anterioare. Fie w  T pv0q  λ0v0 si rezulta ca T pv0q  λ0v0, i.e. adica a doua parte
in teorema.

Acum ultima afirmatie. Avem T pv q  λv and T pβ q  βw. Din ce am dem. rezulta


Algebră liniară 122
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

ca T pwq  βw, adica


xT pvq, wy  xv, T pwq
(def. of adjoint), deci λxv, wy  β xv, wy. Deoarece λ  β , rezulta ca xv, wy  0.
Gata Dem.

Un spatiu unitar este un s.v. cu produs scalar peste C.

Proposiţia 87. Daca U este subspatiu T invariant in V atunci U K este T  invariant in


V.

Dem.

w P U K , v P V ùñ w P U K , T pvq P U ùñ xv, T pwqy  xT pvq, wy.


That is T pwq P U K.
Gata Dem.

Teorema 88. Pp. V este finit dim. unitar , si T P LpV q operator pe V . Atunci T

Algebră liniară 123


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

este normal iff exista o baza ortonormala B in V a.i. matricea in acesta baza sa fieT
diagonala.

Dem. Inductie n  dim V . Afirmatia este clara pt. n  1. Pp. ca este


adevarata pt. dimensiuni   n. Fie T P LpV q. Atunci T are cel putin o val. proprie
λ. Daca dim E pλq  n este suficient sa construim o baza ortonormala in E pλq. Pt.
dim E pλq   n, alegem E Kpλq, si avem 0   dim E Kpλq   n.

E pλq este T  invariant, deci E Kpλq este T invariant. Din ipoteza de inductie, E Kpλq
are o baza ortonormala formata din vectori proprii a lui T . Adaugam aceasta baza la
baza ortonornala a lui E pλq. Rezulta o baza ortonormala in V formata din vectori proprii.
Gata Dem.

Teorema 89. Complex spectral theorem Pp. ca V este s.v. comlex cu produs
scalar. Atunci T are o baza ortonormala formata din vectori proprii iff T este normal.

Dem. Pp. ca T are o matrice diagonala. Matricea lui T  este transpusa conjugata,
deci este din nou diagonala .Orice doua matrici diagonale comuta, , adica T este normal.

Pt. cealalta implicatie pp. T normal. Exista o baza in V a.i matricea lui T este sup.

Algebră liniară 124


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

triunghiulara. Aratam ca matricea este diagonala.

Avem
}T pe1q}  |a1,1|2
si

T pe1q  α1,1|
2
   |a1,n|
2

Deoarece T este normal, normele sunt egale, adica a1,2    a1,n  0,
s.a.m.d(complete the proof on your own please z). Gata Dem.

Algebră liniară 125


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Izometrii

Un operator T P LpV q s.n. izometrie daca


}T pvq}  }v , for all v P V.

Ex. Fie I aplicatia identica a lui V (V complex v.s.), si λinC cu |λ|  1. Aplicatia
λI este izometrie.

Daca T este izometrie rezulta ca T este injectiva(prove it please z).

Teorema 90. pp. T P LpV q.Sunt echivalente afirmatiile:


1. T este isometrie
2. xT puq, T pv qy  xu, v y for every u, v P V.
3. T T  I .

Algebră liniară 126


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

4. pT pe1q, . . . , T pemqq este fam. orotnormala daca pe1, . . . emq este familie ortonormala.
5. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq in V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
6. T  este izometrie.
7. xT puq, T pv qy  xu, vy for all u, v P V .
8. T T  I
9. pT pe1q, . . . , T pemqq este familie oronormala daca pe1, . . . emq familie oronotmala.
10. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
11. S  izometrie.

Dem. Pp. (1) adevarata. Folositi problemele de pe fisierul pdf si rezulta (2). Pp. (b)
adevarata. avem

xpT T  I qpuq, vy  xT puq, T pvqy  xu, vy  0 .


pt. orice u, v P V . Fie v  pS S  I qpuq si rezulta ca T S  I  0. i.e. (3).
Algebră liniară 127
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Pp. ca are loc (3). Fie pe1 . . . emq o fam. ortonormala in V . Atunci

xT pej q, T pek qy  xT T pej q, ek y  xej , ek x


i.e. (4) adevarata. Clar (4) implies (5).

Pp. (5) adev. Fie o baza ortonormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq e
baza ortonormala. Pt. v P V

}T pV q}2  }T pxv, e1ye1    xv, enyenq}2


 }xv, e1yT pe1q    xv, enyT penq}2
 |xv, e1y|2    |xv, eny|2
 } v }2 .

Rezulta ca T izometrie. Avem 1 ðñ 2 ðñ 3 ðñ 4 ðñ 5 ðñ 1. Imlocuim T cu



T si rezulta ca (6) pana la (10) sunt echivalente. Ramane sa dem. echivalenta a dou din
afirmatii din fiecare grup.

Algebră liniară 128


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

p3q ô p8q se vede usor (prove it yourself please z!!q.


Gata Dem.

Teorema arata ca o izometrie este operator normal. Folosind caracterizarea operatorilor


normali putem descrie frumos isometriile.

Teorema 91. Pp. ca V este s.v. complex cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T este
izometrie iff exista o baza orotnormala a lui V formata din vectori proprii ai lui T a caror
valori proprii au modul 1.

Dem. Pp, ca exista o baza ortonormala formata din vectori proprii asociati la valori
proprii de modul 1.Daca ne apucam de calculat avem pt orice v P V

T pv q  αv, e1yT pe1q . . . xSv, enyT penq


 λ1xv, e1ye1  λnxv, enyen

Acum sa dem. cealalta implicatie.PP. ca T este izometrie. Din teorema de descompunere


spectrala in spatii cimplexe rezulta ca exista o baza formata din vectori proprii . Fie ej un

Algebră liniară 129


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

astfel de vector propriu, asociat unei valori proprii λj . Rezulta ca

|λj |  }λj ej }  }T pej q}  }ej }  1


Gata Dem.

Teorema 92. Pp. ca V este sp. vect. real cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T
este izometrie iff exista o baza ortonormala in V in raport cu care matricea lui T este
diagonala cu blocuri iar fiecare bloc este o matrice de tip p1, 1q formata din 1 sau 1, sau
o matrice de tip p2, 2q de forma


cos θ  sin θ
sin θ cos θ

with θ P p0, πq.


Dem. you will see it on the net. Gata Dem.

Algebră liniară 130


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Operatori autoadjuncti

Un operator T P LpV q s.n. autoadjunct daca T  T .


Ex. Fie T un operator pe F2 a carui matrice relativ la baza standard este


2 b
.
3 5

T este autoadjunct iff b  3. Se verifica virgula ca (please do it z), suma a doi


operatori autoadjuncti si produsul unui operator autoadjunct cu un scalar sunt operatori
autoadjuncti.

Important analogy. Keep it in mind please! In special cand F  C este urila


analogia ca adjunctul unui operator pe LpV q joaca rolul conjugarii complexe pe C. Un nr.
complex este real iff z  z ; un operator este autoadjunct T  T  este analog cu nr. real.
Analogia este reflectata in anumite proprietati importante ale operatorilor autoadjuncti,
incepand cu valorile lor proprii.

Algebră liniară 131


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Proposiţia 93. Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt reale.
Fie v, w vectori proprii corespunzatori la val proprii distincte. Atunci xv, wy  0.
Dem. Suppose that T is self-adjoint operator on V . Let λ be an eigenvalue of T ,
and v be an eigenvector, that is T pv q  λv . The

λ}v }  xλv, vy
2

 xT pvq, vy
 xv, T vy because T is self adjoint
 xv, λvy
 λ}v } .
2

Thus λ  λ, i.e. λ is real.


The next assertion cames from the fact that a self-adjoint operator is normal. Gata
Dem.

Algebră liniară 132


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Teorema 94. Let T P LpV q, where V is an inner product space. The following
statements are equivalent.

1. T is self-adjoint
2. There exists an orthonormal basis of V relative to which the matrix of T has the form
T  diag pλ1 . . . , λn

Algebră liniară 133


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Elements of geometry

following joint notes with I. Raşa and D. Inoan

Algebră liniară 134


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Forme patratice

Consideram Rn si baza canonica E  te1, . . . , enu, notam x  px1, . . . , xnq


coordonatele unui vector in baza E . O forma patratica este o aplicatie Q : Rn Ñ R,

Qpxq  a11x21 


2
. . . annxn 2a12x1x2 2aij xixj . . . 2an1,nxn1xn,

unde aij ’s sunt reali.

Notam:

 
x1 a11 a12 ... a1n
   
X   x2
 ..
 .

 , andA

  a21

 ...
a22
...
... a2n 


xn an1 an2 ... ann

Algebră liniară 135


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

unde aij  aji. Matrixul simetric A il vom numi matricea formei patratice. E clar ca
Qpxq  X tAX.

Fiind A simetrica (and reala) e matricea unui operator autoadnjuncin baza E .


Operatorul e diagonalizabil. Fie B  tβ1, . . . , bnu o baza formata din vectori proprii
in raport cu care T ar o matrice diagonala formata din vectori proprii , o notam tot
T  diag tλ1. . . . , λnu.

LFie C matricea de tranzitie de la E la B si px11, . . . x1nq coordonatele unui vector in


B . Atunci X  CX 1

We know that T  C 1AC . Now C 1  C t plzzzzzzzzz prove it z Adica


Qpxq  t
X AX  pCX 1qtApCX 1q  pX 1qtC tACX 1  X 1tT X 1
 λ1x 1
12    λnx12n.
So we reduced the quadratic form to a canonical form

Algebră liniară 136


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Qpxq  λ1x121    12
λnx n.

Aceasta e o metoda geometrica, vom vedea altele. Ne intoarcem la A si notam minorii


diagonali

˛ ˛
 a11 ,   det A
˛ a11 a12˛˛
D1 D2 ˛
˛a21 , Dn
a22˛

Forma patratice s.n.

pozitiv definita daca Qpxq ¡ 0 for every x P Rnzt0u


negativ definita daca Qpxq   0 for every x P Rnzt0u.

Avem criteriul :

Q este positiv definita iff Di ¡ 0 for every i  1, n


Q este negativ definita iff p1qiDi ¡ 0 for every i  1, n

Algebră liniară 137


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Cuadrice

The general euation of a quadric is

2 2 2
a11x a22y a33z 2a12xy 2a13xz 2a23yz
2a14x 2a24y 2a34z a44 0
You will find on the net examples. Plzzz learn them zfor exams.

STudiem cum sa reducem ecuatia generala la forma canonica folosind:

Q  a11x2 a22y
2
a33z
2
2a12xy 2a13xz 2a23yz

geometric.

Algebră liniară 138


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

Fie A matricea lui Q. E simetrica si are val. proprii reale λ1, λ2, λ3. Daca sunt
distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt ortogonali. Daca nu aplicam Gram Schmidt
orth. method. Obtinem trei vectori unitari ortogonali, i.e. a basis in R3. Fie R matricea
de tranzitie de la ti, j, ku la baza noua te1, e2, e3u. Daca este necesar inlocuim unul
cu opusul, pt ce det R  1. The new basis e1s is obtained from the original one by a
rotation.

Fie px, y, z q si px1, y 1, z 1q coordonatele aceluiasi punct in baza originala si in cea cu


e1s one.

Avem 
x x1
 y  R y1
z z1

We know that

Q  λ1x12 λ1y
12 λnz
12 .

Algebră liniară 139


Cluj Napoca, 2007-2008 Radu

The equation becomes

λ1x
12 λ1y
12 λnz
12 2a 14x
1 1 2a 24y
1 1 2a 34z
1 1 a44 0
(A) Pt λ1  0 avem

1x
λ1px q2 λ2py
1y q2 λ3pz
1z q2 1
a 44 0
0 0 0

Consideram translatia definita x”  x1  x0 , y”  y1  y0 , z”  z1  z0. In the


new coordinates the equation became

λ1x
”2
λ1y
”2
λnz
”2 1
a 44 0

(B) and (C) that is when one or two of λ’s are zero can be treated similarly.

Algebră liniară 140