DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei
absolute sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in
primul rand perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului
lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic.
Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din populatia generala in
tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).
CLASIFICARE
1.

DIABET ZAHARAT TIP 1 (deficit absolut de insulina prin distructia celulelor beta)
imuno-mediat

idiopatic
DIABET ZAHARAT TIP 2 (variind de la insulino-rezistenta preponderenta cu deficit relativ
insulina la deficit preponderent secretor asociat cu insulinorezistenta).
ALTE TIPURI SPECIFICE
defecte genetice de functionare a celulelor beta;
defecte genetice ale actiunii insulinei;
boli ale pancreasului endocrin;
endocrinopatii;
diabet zaharat indus de toxice sau medicamente:
diabet zaharat indus de infectii;
alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man
-Ac ai receptorilor insulinei
v alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat
4.DIABET ZAHARAT GESTATIONAL
2.
de
3.
v
v
v
v
v
v
v

ETIOPATOGENIE
Etiopatogenia DZ tip 1(insulino-dependent)
Majoritatea cazurilorar avea la baza un proces inflamator autoimun cu distructia
selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de glucagon si
gama secretoare de somatostatina.Acest proces ar surveni preferential la indivizi predispusi
genetic.
Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei
epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus) sau toxica (inclusiv alimentari)
Etiopatogenia DZ tip 2 (non-insulinodependent)
Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in numeroase cazuri, agregarea
familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin transmiterea unui mod de
viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si neglijarea activitatii
fizice(sedentarism).
1. ereditatea;
2. obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide concentrate, exces de
lipide);
3. sedentarismul;
4. stresul;
5. factori chimici:

alimentari; alcool, coloranti, conservanti, stabilizatori;

medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice, antidepresive

triciclice;

toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide).

AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI
Actualmente se considera ca exista trei cai pentru afirmarea diagnosticului de diabet
zaharat:
1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mgdl asociata cu poliurie,
polidipsie si pierdere in greutate inexplicabila;

2. glicemie jeun peste 126 mgdl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h inainte;
3. glicemie peste 200 mgdl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.
Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este confirmat prin
inca o determinare in alta zi.
Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul diabetului si de forma clinica
a acestuia.
DIAGNOSTICUL TIPULUI DE DIABET
TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din clasificarile mai
vechi.
Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si diabet juvenil).
Prevalenta: circa 0.5%.
Clinic: triada - poliurie, polidipsie, polifagie.
inapetenta
astenie, scadere in greutate;
tendinta la acido-cetoza.
Genetic:

asociat cu grupele HLA

concordanta la gemeni 40-50%

Imunologic:

prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din cazuri;

predispozitie la boli autoimune asociate.

Terapeutic: insulinodependenta.
TIPUL2 (insulino - independent) corespunde diabetului de maturitate (diabetul gras)
din clasificarile mai vechi.
Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani).
Prevalenta: circa 4,5%.
Clinic:
adesea hiperponderal (80% din pacienti);
tendinta accentuata la complicatii angiopatice;
decompenseaza rar.
Genetic:

nu este asociat cu grupe HLA;

ar fi o mutatie genetica ce afecteaza sinteza insulinei;

concordanta la gemeni 95-100%;

transmitere dominant autosomala.

Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%).
Terapeutic: insulina este rareori (si numai temporar) necesara.
DIAGNOSTICUL COMPLICATIILOR
A. Acute
1. metabolice
a.
coma acidocetozica;
b.
coma hiperosmolara;
c.
coma hiperlactacidemica;
d.
coma hipoglicemica.
2. infectioase
a.
bacteriene;
b. micotice.
B.Cronice(degenerative):

retinopatia;

glomeruloscleroza;

arteriopatia;

neuropatia;

cardiopatia;
parodontopatia;
osteoartropatia;
cataracta;
neuropatiile;
necrobioza lipoidica.

TRATAMENT
Obiective terapeutice
a.
normalizarea metabolica;
b. prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;
c.
asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal;
d. asigurarea unei durate de viata cat mai apropiata de durata normala.
Realizarea acestor obiective necesita:

echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;

mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai apropiate de normal;

ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.

Conditii:
v precizarea diagnosticului complet:
v individualizarea tratamentului in functie de acest diagnostic, precum si in functie de
varsta, sex, profesie, conditii sociale si familiale;
v stabilirea tolerantei la glucide si, eventual, a necesarului de insulina;
v aprecierea in dinamica a eficientei tratamentului (stare generala, echilibru ponderal,
capacitate de efort, parametri biochimici) si modificarea schemei terapeutice in functie de
situatiile nou aparute;
v colaborarea stransa medic-pacient, constientizarea pacientului fiind o conditie sina qua
non a eficientei.
Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.) are certe
efecte benefice:
v amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul intracelular al
diabeticului;
v scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL colesterolul, scazand
astfel riscul vascular;
v scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul vascular.
Dieta
Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor de DZ fiind
cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.
Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de principii alimentare, atat cantitativ (aport
energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor alimentare).
Conditii:
repartitia pe pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile glucidice
interprandiale de obicei, 3 pranzuri si 2 gustari)
regularitatea alimentatiei (evitand variabilitatea necesarului de insulina);
tipul de alimentatie(in functie de particularitatile socio-culturale zonale).
Tratamentul medicamentos
Arsenalul medicamentos cuprinde trei categorii de medicamente:
a.
insuline
b. sulfamide
c.
biguanide
BIBLIOGRAFIE
1. BOSTACA IOAN Cheile diagnosticului in clinica medicala, Editura Polirom, Iasi, 1999:
2. GABRIEL UNGUREANU, MARIA COVIC Terapeutica medicala, Editura Polirom, Iasi,
2000;
3. GHERASIM L. Medicina Interna, vol. II, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.