Relecturi din Eckbert cel blond de Maria Pilchin

Tema acestui basm romantic este puterea demonica a bogatiei. Basmul cult, Der blonde Eckbert`, pune intrebari
existentiale ca: dileme ale personalitatii in relationarea ei cu lumea inconjuratoare si memoria, uitarea si
sentimentul vinei in cazul savarsirii unui pacat. Viata Berthei este un flux de amintiri ce se conjuga cu vina
pacatului din tinerete (aidoma protagonistului din Balada batranului marinar` de Coleridge). Copilaria si
tineretea apar ca doua dimensiuni ce constituie axul central al existentei umane, de acolo pornesc toate
nazuintele si sperantele noastre, doar acolo pot fi explicate multe din viata noastra ulterioara.
Ideea principala: Omul e o jucarie in mainile unor forte monstruoase (bogatia, mercantilismul). Ideea romantica
consta in faptul ca in goana dupa avere ne pierdem pe noi insine, ne fragmentam pe fasii de existenta,
pierzandu-ne integritatea valorica.
CronoTropul incestului: Eckbert e vinovatul fara vina, e un Oedip medieval. El traieste intr-un incest cu sora sa,
impartind cu ea greseala ei si pacatul parintilor care au abandonat-o in frageda copilarie. Privita complex, din
punct de vedere psihanalitic, Bertha e si ea o nevinovata, parintii adoptivi ii creeaza de mica un complex de
inferioritate, e batuta, desconsiderata, incercarea de a fura si de a-i multumi prin avere e consecinta acestui fapt.
Or, si omul romantic vine` tot din copilarie, fapt pe care il vom mai constata si in alte lecturi. Copilaria este
punctul de la care pornim in a o intelege ca personaj, in copilarie, va marturisi ea, ma copleseau cele mai
neverosimile fantezii`. Crearea de fantasme in mintea unui copil, adesea, e o incercare de a evada din cruzimea
lumii reale. Aceasta evadare, insa, o va costa scump, incapacitatea de a se adapta in mediul celor adulti. Viata ei
se va structura dihotomic intre aparenta de a trai si secretul ei din tinerete.
Deja titlul anunta un incest onomastic: Eckberth celebru spadasin, dar si spada stralucitoare / Bertha
stralucitoare, celebra. Personaje puse simetric din start, cei doi frati anunta latent un ochi lectural mai perspicace
de faptul ca nu e o intalnire intamplatoare. Exista si o nuanta de fatalism, de determinare, dar ele sunt combatute
prin ideea ascunsa ca in fata omului sta alegerea, Bertha a fost pusa in fata optiunii. Ideea incestului este
sustinuta si de faptul ca Dumnezeu nu le-a binecuvantat casnicia cu vreun copil`. iataSterilitatea casniciei si
singuratatea care este pedeapsa pentru pacatul savarsit. Tieck schiteaza prin ei niste figuri tragice, acest tragism
reiese din conflictul antagonic dintre spiritual si ispitele materiale ale urbei vanitoase.
Motivul duplicitatii lumii e dezvoltat in ideea ca traim o viata scindata: una relevata, deschisa si una tainuita, e
viata secretelor noastre obscure, a tainelor inimii care, de fapt, constituie lumea noastra adevarata nocturnul
sufletului nostru. Desigur ca este prezent elementul de basm, toate actiunile se petrec intr-o atmosfera fabuloasa,
dar e vorba de o lume de basm ce are drept tinta cititorul matur, caci, prin accesorii ale fantasticului, autorul
incearca sa ne impuna propria filosofie asupra lumii. Scriitorul creeaza o lume poetica, conventionala, in care,
din plin, poate functiona elementul miraculos.
Un filtru al trecerii dintr-o lume in alta este nebunia: uneori (Eckberth) avea senzatia ca si-a pierdut mintile si ca
tot ce i se intampla e un rod al imaginatiei sale bolnave`. Astfel miraculosul se contopea cu realul` in mintea
personajului care realizeaza ca viata lui intreaga nu a fost nimic altceva decat un scenariu proiectat si regizat de
mana unui deus ex machina.
Evolutia romantica a personajului Bertha poate fi reprezentata schematic prin vectorul:
Sat Padure Oras
Aproape pretutindeni in oepra lui Tieck gasim padurea germana, padurea din vechile povesti populare, cu
tainele si spaimele ei, singuratatea unui copil sau a unui tanar care se rataceste prin ea, aparitia neasteptata a
unor batrani ciudati. Dar nu numai peisajul, destul de slab luminat, cu jocuri bruste de lumina si munti stancosi
alcatuieste aceasta atmosfera deosebita. El se imbina cu alte teme, launtrice, unde recunoastem fara nicio
greutate obsesiile care-l urmareau pe autor inca din copilarie. Satul si padurea sunt simboluri ale spiritualitatii
romantice, sunt toposuri in care spiritul se inalta, creste si se imbogateste axiologic: pentru prima oara tanarul
meu suflet se patrunse de sentimentul maretiei lumii`, va marturisi protagonista. Aici ea a avut sansa sa se
contopeasca cu natura ca un copil al Pamantului. Astfel, padurea este locul in care sufletul uman se intalneste cu
posibilitatea de a cunoaste adevarul / sensul adevaratei existente. Dar natura padurii nu este doar o sansa de a
cunoaste fericirea, ea presupune si riscul de a cadea in pacat, padurea contine si o doza de taina sinistra. Batrana
a marturisit ulterior ca era deja pe cale sa-i spuna cine este si ce i s-a intamplat in copilarie. Orasul, opozant

celorlalte doua locuri, simbolizeaza spatiul citadin, e spatiul burgurilor germane, ori al altor orase cu renume,
spatiul propice instalarii fantasticului si fantomelor. Degradarea spirituala a personajului, caderea lui in plasa
iata rezultatul pacatuirii.pacatului jinduirii Bertha savarseste un pacat condamnat biblic ea fura, doreste ceea
ce nu ii apartine. Totodata, ea tradeaza pe cea care o ajuta si chiar o iubeste. Exista insa o alta perspectiva,
batrana din padure e si un seducator, omul care te ajuta pentru a te pune la incercare, ea e piatra de poticnire` a
Berthei. Acest fapt, crestineste poate fi condamnat, chiar si moral nu te poti juca` cu spiritul unui copil neformat
moraliceste. Orice om e inclinat spre tradare si eroare, cel care il impinge ajunge sa-i imparta indirect greseala si
batrana o va face toata viata.
Dimensiunea cromatica: Am mentionat mai sus ca in romantism exista o estetica a culorilor, albastrul
simbolizand idealul romantic, tendinta spre lucruri inalte. Opus lui apare culoarea rosie, iar uneori violetul, care
e un albastru muiat in rosu sau un azur murdarit` de negru. Lui Tieck nu-i scapa acest moment, citim ca penajul
acelei pasari magice, pe care o va fura Bertha, se preschimba dintr-un albastru deschis gingas intr-un purpuriu
violet`. Or, constitutia spirituala a fetei era amenintata tot mai mult de dorinta de a se imbogati, maturizarea
copilului insemnand astfel constientizarea altor prioritati, si anume, a celor materiale.
Ironia romantica capacitatea artistica a scriitorului romantic de a construi in mod ideal un univers, ca la finele
lucrarii el sa fie distrus sau rasturnat. In calea creatiei subiective si a autorealizarii eului romantic apar
impedimente din cotidianul dur, ceea ce duce la o stare speciala numita ironie romantica`. Initial prin ea se nega
lumea reala. Romanticii tardivi ajung sa ironizeze pe seama personajelor, a situatiilor din text, apare chiar
autoironia auctoriala.
Inceputul romantic al nuvelei e un travesti de poveste romantica fericita ce va fi incununat de roadele ironiei
romantice. Bertha isi doreste un cavaler in tinerete: inchipuirea mea crea pe cel mai minunat cavaler din lume`,
dar ea se va casatori cu fratele ei. Lumea celor doi va fi una rasturnata, dar cel care va suferi mai mult va fi
oedipicul Eckberth.
Incipitul nuvelei ne propune un portret existential al personajului: Eckbert la varsta de 40 de ani, alaturi de sotie,
dar fara copii. Batrana care ia chipul lui Filip Walter, apoi cel al lui Hugo von Wolfsberg este axul in jurul caruia
personajele se vor roti toata viata lor, fara a realiza ciclicitatea. Ea e piatra de poticnire` de care ei isi vor zdrobi
existenta, in loc sa construiasca un castel de idealuri.
Eckbert nareaza istoria sotiei sale exact la miezul noptii, un timp categoric romantic, cand fortele malefice le
schimba pe cele benefice, e punctul in care se intalnesc cele doua dimensiuni ale existentei lor: binele si raul.
Nararea este acea necesitate care se pare ca ii ramane omului si dupa ce cade in pacat e unica posibilitate de a-si
spala pacatul. E acea situatie cand sufletul simte o dorinta nestavilita de a se deschide`. Un fel de a trai pentru ati povesti viata` marquezian. Obsesia povestirii se pare ca este unica sansa de a trai pe viitor. Nararea explica in
mare parte un aspect al existentei constiente omul are nevoie sa se povesteasca`. Paradoxal, dar dupa ce o face,
vin regretele, prietenul cel mai bun ti se pare suspect, fiindca el detine marele tau secret` si tu nu-i poti ierta
acest fapt, chiar daca gura ta te-a povestit`.
Fr. Marttini in cartea sa Istoria literaturii germane de la inceputuri pana in prezent` constata ca Tieck a creat un
tip propriu de basm, situat la limita dintre realitate si vis, plin de atmosfera, groaza si puteri ale intunericului`.
Cele mai groaznice puteri, insa, se pare ca spune autorul, sunt cele din noi, pe care noi nu le cunoastem
niciodata pana la capat. Consideram ca Tieck mai degraba descrie padurea si nebuloasa inimii umane, fiindca
tocmai acolo sunt ingropate adanc toate cosmarurile si ororile posibile, omul este castelul gotic populat de
fantasme si fantome oribile. E acel ecce homo romantic. In vraja padurii din poveste autorul isi da frau
imaginatiei romantice legate de singuratate`. Solitudinea e unica posibilitate de a evita pacatul sau de a ti-l
ispasi, e unica modalitate in care intalnesti propriul eu si introspectiv incerci sa-l analizezi, sa-l re-organizezi.
Poate de aceea oamenii se si tem de singuratate, e frica de propriul eu, de oglinda care te va arata asa cum esti.
Peste tot in povestiri, visul nocturn detine un loc insemnat, dar intotdeauna el lasa impresia unui vis in vis` si se
imbina cu atmosfera generala, care este in intregime aceea a aventurilor onirice. O amintire ascunsa adinc in
inconstient tisneste pe neasteptate, de obicei in urma unei senzatii neprevazute, culoare, vorba, sunet pur si
simplu, care seamana cu o senzatie mai veche, dar aceasta reinviere a trecutului e insotita de o spaima care
adesea merge pina la groaza.
Cazul operei lui Tieck pare sa ne confirme inca o data ideea ca scriitorul romantic e mai in stare sa inventeze
decat sa descrie, preferand creatia observarii. Dar inventia` lui artistica nu nascoceste date, ci le ia pe cele

concrete din universul inconjurator, izvodeste o optica de a le privi pe toate acestea, de a le da un itinerar
artistic.

Povestea Umbrei (I)

de Ion Militaru
Pare o alegaie asocierea lui Adelbert von Chamisso savantul naturalist mbarcat pe
bricul Rurik, sub comanda lui Otto von Kotzebue, cpitan n marina imperial rus,
mputernicit cu organizarea unei expediii tiinifice de descoperiri n Oceanul Pacific i n
jurul globului1 , cu Adelbert von Chamisso autorul Extraordinarei poveti a lui Peter
Schlemihl. Cel angajat pentru descrieri exacte i competente n expediia tiinific din
1815-1818 nu pare s aib prea multe n comun cu fantezia nestrunit care povestete
peripeiile celui care i-a pierdut umbra. Naturalistul titular cum figura n rubricatura de
bord n expediia Rumianev, doctor honoris causa al Universitii din Berlin, membru al
Academiei din Berlin la propunerea lui Alexander von Humboldt, i scriitorul romantic
care aduce pe lume una dintre cele mai stranii producii literare din istoria romantismului
se cuvin separai. Cel puin aa pare s rezulte dintr-o minim recunoatere a identitii
celor dou ntreprinderi. Lucrurile nu se cuvin amestecate i niciun ctig pozitiv nu pare
s rezulte din asocierea lor prea intim.
Istoricii i criticii literari, spre deosebire de istoricii tiinei, au vzut lurcrurile puin
diferit. Refuznd s vad lucrurile n separaia lor, le-au amestecat. Au preferat s vad
n nuvela lui Chamisso despre Peter Schlemihl un mic smbure profetic n ceea ce l
privete pe autor.2 Cu civa ani nainte de mbarcarea sa pe vasul Rurik, Chamisso
anticipa n descrierea extraordinarelor cltorii imaginare ale lui Peter Schlemihl propriul
su destin de cltor.3
Mai nti se anticipeaz n literatur - un vast plan al cltoriilor. Peter Schlemihl,
personajul povestirii, n urma negocierii umbrei, se vede obligat s ntreprind fantastice
cltorii de-a lungul i de-a latul planetei observnd, descriind i consemnnd aidoma
unui scrupulos om de tiin. Apoi, din 1815 pn n 1818, n cursul cltoriei reale a lui
Chamisso, omul de tiin consemneaz n condiii tiinifice exacte cam aceleai lucruri.
Observaiile tiinifice sunt mai variate, descrierile cuprind perspective antropologice,
etnologice, geologice, geografice mai vaste i fac obiectul unui raport amnunit ntocmit
imediat dup ncheierea cltoriei cu titlul Bemerkungen und Ansichten. Pe scurt, n
biografia lui Chamisso scriitorul devanseaz omul de tiin.
Ceea ce apropie cele dou planuri, al imaginaiei i al tiinei, este cltoria nsi.
Savantul naturalist cltorete pe tot mapamondul, privete, descrie, face diferene, iar
personajul Schlemihl, n efortul de a-i recupera umbra, cltorete pur i simplu. Ceea
ce face subiectul ambelor tipuri de cltorie este simbolul cltoriei nsi: umbra. n
orice cltorie, ceea ce dispare, ceea ce nsoete n tranzit i se evapor la capt este
umbra. Att n resortul cltoriei tiinifice, ct i n cel al scrierii povetii lui Peter
Schlemihl, subcontientul unuia i aceluiai om, al lui Chamisso nsui, este dominat de
umbr n indiferent ce metabolism a fost ea asimilat. Realul i imaginarul sunt
convergente pe planul unuia i aceluiai lucru: cltoria sub tutela unui simbol unic:
umbra.
Dup o norocoas cltorie pe mare, pentru mine ns foarte obositoare, am ajuns, n
sfrit, n port. De ndat ce am cobort pe uscat, mi-am luat micul meu calabalc i,

fcndu-mi loc prin mulime, am intrat n primul han.4 este propoziia cu care ncepe
povestea lui Schlemihl.
*
Cu o scrisoare de recomandaie n buzunar Peter Schlemihl caut o adres i un personaj
anume. Informaiile pe care le primete sunt de felul: la captul strzii de nord, n faa
Porii de Nord, prima vil pe dreapta.5 Nordul este mai degrab o direcie dect o
adres, el funcioneaz deja ntr-un regim ambiguu. Contextul ntlnirii este o petrecere
n cursul creia se petrec tot felul de lucruri ciudate: se discuta din cnd n cnd cu
seriozitate despre lucruri frivole, iar alteori cu uurin despre lucruri importante. Este
paradoxul care concentreaz n sine tot ceea ce va urma.6 nsui gestul su care-i va
determina destinul: a vinde umbra pentru bani ine de partea a doua a observaiei: a
trata cu uurin lucrurile importante.
Fa de tot ce se ntmpl aici i nu se ntmpl lucruri obinuite! -, Schlemihl se simte
cu totul strin pentru a pricepe prea multe din cele spuse i prea amrt pentru a
dezlega nelesul unor asemenea arade.7 n prim planul ateniei se impune un btrnel
usciv, nalt i linitit al crui comportament este mai presus dect poate nelege Peter
Schlemihl. Cnd gazda solicit o lunet, btrnelul scoate din buzunar o lunet gata
pregtit. Cnd se exprim dorina de a aterne pe pajite nite covoare turceti,
btrnelul le scoate din buzunar. Ba se merge pn acolo nct scoate din buzunar trei
cai, mari, negri, i cu aua pe ei. nchipuiete-i! Trei cai neuai, din acelai buzunar din
care apruse un portofel, o lunet, un covor lung de douzeci i lat de zece pai i un
cort de aceeai mrime, cu stlpii i toate cele necesare!8 Dei miraculosul este cheia
tuturor acestor lucruri ieite din comun, toate par normale, fireti, nimeni negsind nimic
extraordinar n toate acestea.9 Pentru c n digestia sa social Schlemihl nu poate
asimila miraculosul hotrte s se retrag. M-am hotrt s m retrag neobservat,
spune el, nu prea m simeam n largul meu, ba chiar ncepuse s m cuprind
spaima.10 Nu este ns simplu. Din faa miraculosului nu exist retragere ca i cum nu
ar fi sau ca i cum nu s-ar fi manifestat. Ori de cte ori se manifest miraculosul lumea
nu rmne aceeai. Pentru c nu poate aparine unei astfel de lumi guvernate sau
ptrunse de miraculos, Schlemihl decide ieirea din ea. Tocmai izbutisem s m strecor
pe lng boschetul de trandafiri, devale, i m aflam pe o pajite nengrdit, cnd, de
team de a nu fi vzut clcnd iarba, mi-am aruncat privirea n jur. nchipuiete-i
spaima care m-a cuprins cnd l-am zrit ndrtul meu pe omul n gri care se apropia de
mine. 11
n scurtul dialog care urmeaz se decide de tot. Toate raiunile posibile sunt puse pe
mas, iar din viitoarea lor rsturnare se va construi destinul dramatic al personajului. n
scurtul timp ct am avut norocul s m aflu n preajma domniei voastre, - se adreseaz
omul cel ciudat - am putut admira de cteva ori, ngduii-mi s v declar, domnul meu,
preafrumoasa umbr pe care o aruncai n lumina soarelui cu un vdit dispre aceast
umbr care se gsete aici, la picioarele domniei voastre. Iertai-mi, v rog, propunerea
oarecum ndrznea. Oare nu ai fi dispus s-mi cedai umbra?12
Pentru a fi credibil, n schimbul umbrei, lui Schlemihl i se ofer punga din care banii nu se
termin niciodat, plria lui Fortunatus care te face invizibil, iarba fiarelor, talerul hoilor
sau rdcina de mtrgun: umbra pentru oricare din ele. Simeam cum mi vjie
capul, mrturisete Schlemihl. Ce trebuie s s cred despre cererea aceasta att de
stranie, de a mi se cumpra umbra?13 se ntreab el. ntrebarea arat ns unde se afl

acum, ce tie despre umbr, preul prezenei precum i preul absenei ei. Dac
Schlemihl ar fi cunoscut ci bani face umbra, mai precis valoarea ei n sine, dincolo de
bani, ar fi tiut ce trebuie s cread despre o asemenea ofert nesbuit.
Pentru c nu tie nimic din toate acestea i pentru c netiina particular n cauz i
produce mirare, el procedeaz prin netiin i cu inocen. Accept trgul, d umbra i
primete punga din care banii nu istovesc niciodat s se termine. Imediat, btrnelul
usciv ngenunche fr zbav n faa mea i-l vzui cum, ncet, cu o ndemnare
demn de admirat, desprinse umbra de pe iarb, ct era de lung, o ridic, o nfur i
n fine o bg n buzunar.14
Imediat, lui Peter Schlemihl i se arat ntreaga grozvie a schimbului. Abia de face civa
pai cnd o btrnic i strig: Domnule, bgai de seam; v-ai pierdut umbra.15 Ajuns
la poarta oraului, un paznic se ntreab: Unde i-o fi lsat domnul acesta umbra?16 , iar
nite femei: Sfnt Fecioar! Bietul om nu are umbr!17 Verdictul final vine din partea
unor copii: Oamenii cumsecade obinuiesc s-i ia umbra cu ei cnd merg prin soare!18
i strig ei.
Peter Schlemihl nu pise niciodat aa ceva. Nu privise niciodat umbra n prezena sau
absena ei. Abia acum cnd propria lui umbr nu mai exist, reflecia i arunc n fa
relevana pierderii: dac n lumea noastr aurul este mai puternic dect virtutea i
meritul, cu att mai vrtos, chiar mai mult dect aurul, trebuie s valoreze umbra, i aa
cum nainte mi sacrificasem averea pentru contiin, acum mi sacrificasem umbra
numai pentru bani.19

Motivul umbrei n nuvela Nemaipomenita poveste a lui Peter

Schlemihl de Adelbert von Chamisso
Literatura medieval consemneaz numeroase povestiri avnd ca tem umbra. Astfel, nuvela lui Adelbert von
Chamisso, Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl, tradus i publicat n volumul Nuvela romantic
german (Antologie i note de Ion Biberi, Bucuresti, EPL. 1968) reprezint una din sursele de inspiraie pentru
romanul Srmanul Dionis al lui Mihai Eminescu. Printre numeroasele motive folosite de poet, motivul umbrei
are mare rezonan att n proza ct i n lirica eminescian. Pornind pe urmele lui Peter Schlemihl, eroul din
nuvela lui Chamisso, s vedem ce se poate ntmpla aunci cnd n-avem grij de umbra noastr, ori, mai ru, e
scoas la mezat.
Numele eroului principal are la baz o etimologie ce sta pe o ambiguitate ntemeietoare. Adelbert von
Chamisso i explic fratelui sau: "Schlemihl, sau mai curnd Schlemiel, este un cuvnt ebraic i nseamn
Theophile sau iubit de Dumnezeu". Particula -el n finalul numelor iudaice de ngeri si arhangheli indic
filiaia acestora cu Dumnezeu: Michael, Gabriel, Samael. Satan nsui, nainte de cadere, se numea Satanael . Ca
si Theophilos, Schlemiel este un om iubit de Dumnezeu, un fiu al Tatlui din ceruri. Pe de alta parte, continu
Chamisso, "n jargonul evreiesc li se atribuie acest nume oamenilor nefericii sau nendemnatici, crora
nimic nu le reuete". Derivat din idi, cuvntul desemneaz o persoan care a avut o soart nefericit, sau, n
argoul hoilor, un ghinionist.
Numele Schlemihl este n esen un oximoron, care cuprinde dou sensuri opuse, dou perspective i dou
valorizri contradictorii ale aceleiai figuri. (Exist aici un fenomen lingvistic de alunecare de sens prin care

sunt preluate cuvinte dintr-o limb n alta, cu sens inversat. n limba romn, n perioada fanariot s-au preluat o
serie de cuvinte, mai mult n derdere.ex: pehlivan este la origine un erou, bairamnseamn srbtoare
religioasa, palicar este un viteaz, iar ipochimen nseamna subiect.) Personajul lui Chamisso amintete
de un alt personaj pe care numele l indica la nceput drept un favorizat al sorii, iubit de zei, pentru ca mai apoi
s devin sinonim cu damnarea: Faustus.
Dac n pactul faustic, reglementat dup termenii juridici do ut des, diavolul cere direct sufletul celui cu care
ncheie pactul, n nuvela lui Chamisso, Peter primete punga lui Fortunatus n schimbul umbrei sale. Abia
dup aceea ar fi trebuit s urmeze un alt pact. Din acest punct, mitul faustic capt alte valene, mai nti fiind
vorba despre o dez-identificare a sufletului, o aneantizare a lui, o alienare, prin pierderea umbrei i, abia dup
aceea, ar urma trgul definitiv.
n accepia lui Jung umbra reprezint personalitatea negativ a individului, eul incontient n care se
concentreaz toate pornirile, dorinele considerate blamabile i defulate de ctre eul contient. Umbra este
arhetipul numit Schatten.( Gustav Jung, Puterea sufletului. Antologie, Texte alese si traduse din limba
german de dr. Suzana Holan, Bucuresti. Ed. Anima, 1994, cap. "Eul, umbra, anima si animus, sinele".)
i astfel ajungem aici la un alt motiv folosit n literatura romantic din abunden, cel al dublului. Clugarul
Medardus locuit de fratele su Victorin, din Elixirele diavolului al lui Hoffmann, sau dr. Jekyll nlocuit de mr.
Hyde din nuvela lui R.L Stevenson sunt astfel de personaje luate n posesie de propria lor umbra.
Incipitul nuvelei este dup tiparul celebrului roman Mgarul de aur de Apuleius, n care tnrul Lucius
pornete ntr-o cltorie pe mare, ctre Thesalia, unde avea o mtu , dorind s practice magia. Tot la fel, Peter
Schlemihl, student srac, dar cu mare dorin de navuire i ros de lcomie face o cltorie pe mare ntr-un alt
ora n care avea un unchi bogat. Travesarea unor ntinderi acvatice ctre o rud necunoscut cu dorina de-a se
cptui sugereaz coborrea n propriul eu la imboldul unor ascunse dorine defulate. Pentru c toate aceste
porniri de navuire rapid i pe orice cale erau considerate pcate, nu se puteau ntmpla dect cu nclcarea
unor precepte morale.
n preajma bogtailor din compania lui Thomas John, Peter se simte ca ultimul ticlos, ns, imediat apare
btrnul n gri care-i arunc un colac de salvare prin trgul pe care vrea s-l ncheie cu el. Buzunarul su fr
fund din care scoate punga lui Fortunatus este o u care d direct n Infern. Btrnul n cenuiu vine din
adncurile unui incontient ncrcat de dorine materiale defulate, tentndu-l pe Peter Schlemihl cu realizarea
acestora. Acceptnd punga lui Fortunatus, eroul se situeaza, psihologic vorbind, pe poziia simurilor, punct n
care i poate pune n practic senzatiile, instinctele i plcerile refuzate pn atunci.Iat cum se petrece trocul
ntre Peter i btrnul n gri:
-Rog pe domnul s-mi ierte ndrzneala c mi permit s-i vorbesc n modul acesta neobinuit. A vrea s v
fac o rugminte. ngduii-mi, v rog...
-Pentru numele lui Dumnezeu, domnul meu! Izbucnii eu, ce pot face eu pentru un om care...
oviam amndoi i mi se pare c ne nroiserm. Dup o clip de tcere, el relu:
-n scurtul timp ct am avut norocul s m aflu n preajma domniei voastre, am putut admira de cteva ori,
ngduii-mi s v declar, domnul meu, prea frumoasa umbr pe care o aruncai n lumina soarelui cu un nobil

dispre vdit - aceast superb umbr care se gsete aici, la picioarele domniei voastre. Iertai-mi, v rog,
propunerea oarecum ndrznea. Oare nu ai fi dispus s-mi cedai umbra?
Omul n gri tcu, iar eu simeam cum mi vjie capul. Ce trebuie s cred despre cererea aceasta att de
stranie, de a mi se cumpra umbra? Trebuie s fie nebun, mi-am spus eu; i, pe un ton blajin, care se potrivea
ntru totul cu glasul su smerit, i-am rspuns:
-Ei bine! Bunul meu prieten, oare nu v este de ajuns propria dumneavoastr umbr? Trgul pe care mi-l
propunei mi se pare foarte straniu. El m ntrerupse imediat:
- Am n buzunar unele lucruri ce nu vor prea tocmai fr valoare n ochii domniei voastre; pentru aceast
nepreuit umbr, nu m-a da n lturi de la suma cea mai ridicat.

Mi-am amintit de buzunarul lui i am simit c m trec fiorii. Nu nelegeam cum de-am putut
s-l numesc prieten! l-am vorbit din nou i am ncercat, pe ct mi-a fost n putin, s-mi repar greeala printro politee desvrit.
-Dar, domnul meu, v rog s iertai pe prea supusul dumneavoastr servitor; ns nu prea neleg ce vrei s
spunei: cum e posibil ca umbra mea...
El m ntrerupse:

- V cer numai ncuviinarea de-a ridica chiar acum aceast nobil umbr, ca s-o iau cu mine; cum voi face,
aceasta este treaba mea. n schimb, ca dovad a recunotinei pe care v-o port, las la aprecierea domniei
voastre s alegei ce dorii din micile comori pe care le port n buzunar: iarba fiarelor, rdcin de mtrgun,
bnuul fermecat, talerul hoilor, faa de mas a pajului Roland, un pitic nzdrvan, toate la preul la care v
place; totui, cred c acestea nu-nseamn nimic pentru domnia voastr: luai mai bine plria lui Fortunatus
refcut de curnd i pentru totdeauna, sau, uite, punga lui care nu se golete niciodat.

-Punga lui Fortunatus? i luai eu vorba din gur, cci orict de mare mi-ar fi fost frica, el izbutise s m
ameeasc cu un singur cuvnt.

Aadar, umbra pe care btrnul i-o cere lui Peter nu este umbra n sensul lui Jung, personificat de nsui
personajul n gri. Cci, n acest caz, umbra simboliznd Rul, ar fi trebuit s fie amplificat.Pe de alt parte, un
om care-i pierde umbra ar putea s apar ca un sfnt n plin lumin i n-ar fi trebuit s fie blamat. Problema
devine tot mai complicat, deci s ne ntoarcem la nuvela lui Chamisso. Aici, umbra e parte integrant a
personalitii unui individ. n spiritul ironiei romantice, Chamisso vorbete despre umbr ca despre un fenomen

optic care relev absena luminii. Aa se explic i uurina cu care Peter a ncheiat pactul. n momentul n care i
se descoper infirmitatea minte cu neruinare:
Eu mi-am pierdut cumptul n aa chip nct am nceput aproape s aiurez:

-La urma urmei, o umbr nu este dect o umbr. Se poate tri i fr ea i nu neleg de ce trebuie s facem
atta scandal din cauza ei.

Simeam ns eu nsumi c aceste cuvinte nu au nici un temei, aa c am tcut, fr ca el s-mi fi spus ceva;
dar nu nainte de a fi adugat:
- Cci n definitiv ceea ce s-a pierdut se poate gsi.
Btrnul se repezi furios la mine:
- Mrturisii-mi, domnule; mrturisii-mi cum v-ai pierdut umbra? Eram silit s recurg la o nou minciun.
- Un bdran mi-a clcat-o mai deunzi, cu atta grosolnie, nct i-a fcut o gaur mare; acum se afl la
reparat, cci cu bani se poate face orice. Trebuia s-o primesc nc de ieri.

Ca o parantez, n filosofia lui Blaga cunoaterea este considerat drept o valoare uman fundamental, un act
de creaie care se realizeaz prin tiin, filozofie, art, simboluri. n viziunea lui exist dou tipuri de
cunoatere: cea luciferic i cea paradisiac, preciznd c prin cunoasterea paradisiaca trebuie s
nelegem cunoaterea primar, normal, ce urmarete determinarea obiectului, iar prin cunoaterea
luciferic, o cunoatere ce urmarete deschiderea misterelor, ptrunderea n aspectul criptic al lor i revelarea
acestora:
Toate-n preajm vor s spun:
e i umbra-ntruchipare
a nimicului din Soare,
a nimicului din Lun (Umbra).
Cei din jurul lui Peter, n schimb, citesc umbra sub latura ei simbolica, drept nsemn al naturii invizibile a
omului. Din aceasta perspectiv, absena umbrei poate fi interpretat ca o alegorie a exilrii din patrie, a
pierderii situaiei sociale, a respectului semenilor. Toate aceste lucruri fiind legate de moralitatea individului, n
omul care i-a pierdut umbra cei din anturajul lui neleg, n mod tacit, un om care a avut comer cu Diavolul.
De aceea Peter las acest ndemn autorului:

Iar ie, dragul meu Chamisso, i las motenire aceast poveste minunat care ar putea, eventual, s
foloseasc drept nvtur multora dintre locuitorii acestui pmnt, dup ce eu voi fi disprut. Tu ns,
prietene, dac vrei s trieti printre oameni, nva s respeci mai nti umbra i numai apoi banul. Dac
doreti ns s trieti numai prin tine i prin fiina ta, oh, atunci nu ai nevoie de nici un sfat.
Pierderea umbrei sugereaz totodat o transcendere n negativ a condiiei umane, n cercul al noulea al
Infernului, n zona Antenora. Aici Dante ntlnete trdtori ale caror suflete au fost aruncate n iad nainte ca ei
s moar, un diavol inndu-le locul n trup, pe pmnt:
"S tii c-n clipa-n care-un suflet vinde
cum eu fcui, un demon se-ntroduce
n trupul lui, i-acesta-l guverneaz
ct timp nu-i plin tot timpul ce-are-a-l duce"
(Dante Alighieri, Divina Comedie, Infernul, trad. George Cosbuc, Bucureti, ESPLA, 1954)
n mitologia popular o alt fptur fr umbr este vampirul, trup lipsit de suflet i locuit de un demon. Din
cauza absenei sufletului vampirii nu au umbr i nu se pot vedea n oglind, condiia lor de mori-vii fiind
consecina faptului c i-au vndut sufletul n schimbul nemuririi trupului.Aceast nemurire nu reprezint
mntuirea n lumin, ci este damnare la ntuneric, aa cum se ntmpl i cu Schlemihl condamnat s triasc n
ntuneric, s se fereasc de lumina soarelui care i-ar putea pune n eviden lipsa sufletului.
n literatura popoarelor primitive, tocmai aceasta este explicaia principal a umbrei- sufletul omului. Dar, la o
privire mai atent, la Chamisso, umbra nu se identific cu sufletul. n trocul pe care-l face cu btrnul n gri el
cedeaz umbra n schimbul pungii lui Fortunatus. Abia dup aceea i se cere sufletul pentru a primi umbra
napoi. Refuznd s fac al doilea pact cu Diavolul primete n schimb de la tnrul blond o pereche de cizme
de apte leghe. Pierderea umbrei i aduce oprobriul celor din jur lui Schlemihl. i pierde iubirea, erosul, philia,
ns ctig din punct de vedere material chiar dac din punct de vederea afectiv devine un infirm. Renun la
pung i primete n schimb cizmele miraculoase care-l vor purta pe cile cunoaterii raionale ajungnd, n
final, un savant izolat de lume, nici damnat( pactul nefiind dus pn la capt) nici mntuit, ( umbra lui rmnnd
la btrn).
Profund micat, am czut n genunchi, vrsnd lacrimi de recunotin, cci deodat mi se deschidea un nou
viitor. Alungat din mijlocul oamenilor, din cauza unei greeli tinereti, mi se ddea cel puin posibilitatea s
triesc n mijlocul naturii pe care o iubeam att de mult; pmntul mi se oferea ca o grdin bogat n care s
triesc, lund studiul drept cluz i izvor al puterii i, avnd ca scop n via tiina.