BROSURA CRESTINA

BARNUT GAVRIL

�NT�LNIRE CU DUMNEZEU

CUV�NT �NAINTE

Un eveniment memorabil din viata apostolului Pavel este amintit �n 2 Cor. 12.
Referinta la eveniment este, �nsa, sumara astfel ca nu atrage prea mult atentia.
Daca evenimentul ar fi fost mai recent, probabil ar fi st�rnit mai mult interes.

Dar iata, mai t�rziu, chiar si �n secolul XX, s-au produs evenimente asemanatoare.

Aceasta brosura descrie un eveniment asemanator, care a avut loc �n anul 1973.

Evenimentul este socant si multi oameni nu s�nt pregatiti sa-l creada, �nsa
trebuie sa recunoastem ca avem cunostinte limitate si ca fapte si evenimente
complet straine cunostintei noastre asteapta sa fie cunoscute.

Experienta fratelui in Hristos, Gavril Barnut nu este unica. Evenimente mai mult
sau mai putin asemanatoare, s-au �nt�mplat �n diverse locuri si timpuri. Cred ca
cel mai proeminent caz este acela al Mariettei Davis, din statul New York, care a
cazut �ntr-o stare de transa timp de noua zile, �n anul 1848. Nimeni, nici chiar
medicul, nu a reusit sa o scoata din starea aceea.
C�nd ea si-a revenit la viata, a declarat ca a fost �n cer, a vazut acolo persoane
pe care le cunoscuse pe pam�nt, dar care trecusera din viata, a vazut �ngeri si de
asemenea pe Isus.
Dupa revenirea la viata, Marietta care �nainte nu avusese o �nclinatie religioasa,
a manifestat o puternica speranta �n perspectiva intrarii ei definitive �n
Paradisul pacii. Ea a declarat ca nu va mai trai mult pe pam�nt.
Ea a mai trait sapte luni, murind la timpul si �n modul prezis de ea.

Cazurile de felul acesta nu sunt cu totul neobisnuite pentru secolul XX.

Un numar cresc�nd de cazuri de moarte clinica au fost studiate. Cercetatorii
poseda un material documentar din ce �n ce mai bogat, �ncerc�nd sa facem o
comparatie, gasim ca exista asemanari izbitoare �ntre relatarea fratelui in
Hristos Gavril Barnut si relatari ale altor persoane care au trait �n alte locuri
si timpuri si care au trecut prin experiente similare.

C�teva experiente asemanatoare pe care le cunoastem s�nt urmatoarele. Richard E.

Eby, un credincios american, s-a aflat �n stare de moarte clinica timp de c�teva
ore, �n urma unui accident;
Evanghelistul indian Sundar Singh, a descris viziunile pe care Dumnezeu i le-a dat
�n mai multe r�nduri;
Marietta Davis a descris experienta deosebita prin care a trecut .
Asemanarile existente �ntre aceste relatari s�nt urmatoarele:

- starea �nalta a lucrurilor din cer este imposibil de descris pe deplin �n

cuvinte omenesti;

- fiintele ceresti se afla �ntr-o stare nespus de fericita si plina de pace;

- acolo nu exista imperfectiunile de aici de pe pam�nt;

- �ngerii au o comportare foarte bl�nda si cuvintele lor s�nt la fel;

- natura de acolo este minunata, cu flori si copaci de o frumusete de nedescris;

- acolo exista un miros placut, o aroma puternica care socheaza pe orice nou
venit;

- vederea patrunde foarte departe at�t orizontal c�t si vertical. Fiecare din
punctele
enumerate este prezent cel putin �n doua din cele patru cazuri luate �n
considerare.

Notiunile incluse �n aceasta brosura ca de exemplu, necredinta oamenilor,

revelatia care schimba starea oamenilor, iertarea pe care o da Dumnezeu, pedeapsa
pentru cei ce nu se �ntorc la Dumnezeu si starea fericita din cer, s�nt �n acord
cu doctrina crestina fundamentala. Viata aceasta este trecatoare. Sa ne pregatim
pentru �nt�lnirea cu Dumnezeu si cu unicul Sau Fiu Isus Hristosul care ii va
judeca pe cei vii si cei mori vezi Biblia, Matei 25.

CAP I BARNUT GAVRIL VIATA MEA

Doresc sa va descriu experienta deosebita prin care am trecut eu. Cei ce nu cred
minunea care a facut-o Dumnezeu cu mine pot totusi sa fie m�ntuiti, dar cei ce nu
cred �n Dumnezeu si �n Domnul Isus, vor fi exclusi de la m�ntuire datorita
necredintei lor.
Doresc sa va spun cum s-a �ndurat Dumnezeu de mine si m-a schimbat.
Eu nu puteam sa cred �n Dumnezeu. Nimeni nu putea sa ma convinga ca Dumnezeu
exista. Credeam ca s�nt cel mai puternic om si ca voi trai �ntotdeauna. Credeam ca
nimeni nu ma poate abate de pe calea pe care eram, calea pierzarii, �nsa bunul
Dumnezeu m-a abatut de pe calea mea, desi nu aveam merite, pe o alta cale,
�ngusta, pe care uneori e mai greu.

Corpul meu a fost declarat mort timp de treisprezece ore, n-a simtit nimic n-a
auzit nimic, n-a vazut nimic, si nu era constient. Sufletul meu a plecat din corp.
Am simtit clar c�nd a plecat sufletul din corp. Acest corp a ramas pe pat. Sotia
mea si fratele meu au scos afara din casa corpul meu pentru a lua aer curat, dar a
fost degeaba. Ei au chemat medicul si el a venit imediat. El a dat corpului meu
c�teva injectii dar fara rezultat.
Am fost dus cu salvarea la spital �n Simleul Silvaniei, la aproximativ 25 km de
satul meu. C�tiva medici sub �ndrumarea medicului Puscas s-au adunat �n jurul
corpului meu si l-au tratat. Un numar considerabil de injectii si tablete au fost
date corpului meu, fara nici uri rezultat. Nu era nici un semn de viata �n corpul
meu.
In cele din urma medicii au spus sotiei si fratelui meu:

- Nu stim ce sa mai facem: este mort.

Corpul acesta a fost mutat din salon �n morga. Sotia si fratele meu ne mai av�nd
ce face au trebuit sa accepte ideea ca am murit desi totul s-a �nt�mplat at�t de
repede. Eu fusesem un om sanatos, fara probleme medicale. Ei au parasit spitalul,
au plecat �n oras si au cumparat lenjerie pentru �nmorm�ntarea mea. Dar mai t�rziu
�nainte de a ajunge la gara pentru a merge acasa, o simtire ciudata a determinat-o
pe sotia mea sa se �ntoarca la spital. Ea s-a �ntors la spital �mpreuna cu fratele
meu si s-au �ndreptat spre morga. Acolo, �ncuiat �n camera aceea eram eu.
Revenisem la viata. Sufletul meu s-a re�ntors �n corpul meu si corpul meu era viu
din nou. Vestea s-a �ntins cu repeziciune �n spital si toti s-au pus �n miscare.

Dumnezeu a hotar�t sa-mi arate lucrurile pe care nu puteam sa le cred. �nsa acum
le cred si va marturisesc sa credeti ca Dumnezeu exista �nsa nu-i place pacatul:
minciuna, curvia, betia, hotia, si toate celelalte fapte rele.
Trebuie sa credem �n Dumnezeu chiar daca avem de suferit pentru aceasta. Oricine
nu vrea sa sufere aici pe pam�nt pe nedrept pentru Dumnezeu, va suferi �ntr-o zi
�n iad.

M-am nascut �n anul 1939 �n satul CEAN judetul Satu-Mare. Noi eram patru copii �n
familie: trei baieti si o fata. Tatal meu a plecat la razboi �n Rusia �n anul 1944
si a murit acolo. Situatia familiei noastre, care era o familie saraca, s-a
�ngreunat si mai mult. Nu aveam dec�t jumatate de hectar de pam�nt, de slaba
calitate. Tatal meu era foarte credincios. De multe ori mama ne amintea c�t de
credincios era tatal meu. C�nd a plecat �n razboi, el a spus mamei mele:

- As dori ca tu sa te pocaiesti, chiar daca nu ne vom mai vedea niciodata.

Dar mama i-a raspuns:

- Eu? Niciodata. Dec�t sa-l fac de rusine pe tatal meu care este cantor �n
biserica
ortodoxa, prefer sa mor.

Ma bucur ca l-am vazut pe tatal meu �ntr-un loc minunat care nu se poate explica
cu cuvinte omenesti, de catre nimeni din lume. Acolo ne asteapta o frumusete si o
splendoare mare daca ram�nem credinciosi p�na la sf�rsit.

Dupa moartea tatalui meu �n razboi prima persoana �n familia noastra care s-a
�ntors la Dumnezeu, a fost sora mea. Ea era cea mai mare dintre noi Dar mama a
fost �mpotriva ei pentru ca s-a pocait. Mama a mustrat-o, dar sora mea a ramas
credincioasa si s-a rugat pentru noi. Putin mai t�rziu sora mea a murit �n mod
neasteptat .Dupa moartea ei mama mea si-a schimbat atitudinea si s-a �ntors la
Dumnezeu desi tatal ei, bunicul meu, era cu totul �mpotriva. Tatal ei sa suparat
pe ea din cauza ca s-a pocait si a batut-o.

Mama mea era o femeie mica, slabuta si bolnavicioasa. Ea a fost plina de dragoste
pentru copiii ei. Ea, nu �nceta sa se roage pentru noi si sa ne cheme la m�ntuire.
Ea a �nteles Cuv�ntul lui Dumnezeu care spune ca nimeni nu stie de ce duh este
condus (Luca 9:55) si ca mare putere are rugaciunea fierbinte a celor credinciosi
pentru cei necredinciosi (Iacov 5: l ,6). �nsa eu de mic copil am devenit
necredincios iar mai t�rziu un necredincios hotar�t �n slujba satanei: nu puteam
sa cred nimic dec�t ce se vede si se poate atinge si nu cred ca ar fi existat
cineva �n lume care sa poata convinge sufletul meu de realitatea faptului ca
Dumnezeu exista.
Dar Dumnezeu a fost acela care m-a convins si El a devenit Tatal meu.
Motivele pentru care am fost necredincios au fost urmatoarele:

- primul motiv a fost acela ca tatal meu a murit �n razboi si noi am ramas patru
copii orfani si foarte saraci. Eu am g�ndit ca daca exista Dumnezeu, El n-ar fi
�ngaduit sa moara tata. Pe timpul acela nu stiam ca voia lui Dumnezeu este
diferita de cea a oamenilor.

- al doilea motiv a fost acela ca bunicul meu desi a fost cantor �n biserica
ortodoxa, toata viata lui, p�na la v�rsta de 96 de ani , �njura si blestema grozav
pe Dumnezeu. Eu g�ndeam ca daca ar exista Dumnezeu l-ar pedepsi pe el care se
roaga si c�nta l�nga popa si
apoi blestema pe Dumnezeu. Acum stiu ca toti cei ce blestema si �njura se
pregatesc pentru un iad �ngrozitor.

- al treilea motiv a fost acela ca la v�rsta de 10 ani am devenit sluga la cel

mai bogat om din sat. Omul acesta s-a purtat rau cu mine si nu-mi zicea niciodata
pe nume. Desi eram harnic si umblam repede prin curte ca sa-mi �ndeplinesc
treburile, ma striga cu nume de animal.

- al patrulea motiv a fost acela ca sora mea a murit. Noi am fost patru frati,
trei baieti si o fata. Sora mea, singura pe care o aveam, a murit la v�rsta de 16
ani. Eu mi-am pus �ntrebarea: De ce a murit sora mea? Daca exista Dumnezeu, de ce
a luat-o chiar pe ea?
De ce nu a murit unul din cei trei baieti?
�nsa acum tot eu dau raspunsul: Dumnezeu poate chema la El pe acela care este gata
pentru El.

M-am casatorit la v�rsta de 19 ani �n comuna Marca, judetul Salaj si am patru

copii: doi baieti si doua fete. �mi placea sa c�nt, sa ma distrez si am trait �n
pacat. Obiceiul meu era ca �n fiecare duminica sa merg la bufet, �n timp ce sotia
mea mergea la biserica, veneam acasa noaptea t�rziu si �n loc sa ma culc c�ntam la
acordeon. Sotia �mi zicea:

- culca-te, cine trece pe aici �si face impresia ca esti fara minte. Eu �nsa �i
raspundeam ca nu ma intereseaza ce vorbeste lumea la adresa mea. Totusi nu-mi
zicea nimeni ca sunt fara minte. Daca atunci nu ma interesa ce zice lumea la
adresa mea, acum nici at�t. Cu toate ca acum �mi spun unii ca sunt fara minte. Mai
bine fara minte pentru Cristos dec�t destept pentru aceasta lume care �n cur�nd va
trece, dar Cuv�ntul lui Dumnezeu si cei ce fac voia Lui nu vor trece niciodata ci
se vor bucura �n slava �n cer pentru totdeauna.

Eu nu �i simpatizam pe credinciosi si �i vorbeam de rau. �n satul meu era o

biserica baptista rom�neasca iar �n satul vecin Ipu era o biserica baptista
maghiara, dar eu eram ostil si unora si altora. Pe maghiari �i uram. �n zona
noastra locuiesc rom�ni si maghiari, �n timpul celui de-al doilea razboi mondial
maghiarii au terorizat si au ucis pe rom�ni. De fapt �ntre 1940 - 1944 partea de
nord-vest a Rom�niei a apartinut de Ungaria. Maghiarii au demolat atunci biserici
si case rom�nesti. Astfel ca rom�nii nu �i iubeau pe maghiari si eu de asemenea.
Nu doar pacatele mari s�nt pacate. Exista si pacate mici.

Oamenii considera ca doar a da foc la casa cuiva sau a ucide e pacat, �nsa chiar
si faptul de a avea ura �n inima fata de cineva, oricine ar fi el, este pacat Mama
mea venea adeseori la noi cu scopul de a ne chema la pocainta si la m�ntuire,
�ntotdeauna ea ne aducea verdeturi dar si darul cel mai de pret. Biblia. O scotea
din cosul ei si �mi spunea sa o las sa-mi citeasca cel putin un verset. Eu �nsa �i
raspundeam categoric: nu pot sa cred lucruri mistice, nu pot sa cred lucruri
neadevarate.

�n ziua de duminica 24 iunie 1973 mama a venit din nou la mine �n comuna Marca
judetul Salaj. Ea locuia �n satul Cean. judetul Satu-Mare unde m-am nascut eu.
Dimineata ea ne-a chemat la biserica. Eu �nsa i-am raspuns raspicat:

- Du-te dumneata, ia si sotia si copiii, eu nu merg Nu pot sa cred nimic dec�t

ceea ce se vede si se poate pipai, nu mai �ncerca sa ma convingi, lasa-ma �n pace
cu at�tea teorii. Ea trebuia �ntotdeauna sa plece si sa vina pl�ng�nd si cu frica,
poate eu �i voi raspunde din nou
dur si cu indiferenta. A plecat la biserica iar c�nd s-a �ntors a vazut casa plina
de fum, deoarece cu invitasem pe toti prietenii care trecusera pe l�nga casa mea
sa intre, sa bea, sa man�nce si sa dam slava celui rau prin bancuri, glume
proaste, joc de carti si consum de bauturi alcoolice. Acum cunosc adevarul Cristos
nu locuieste �ntr-o inima alcoolica. Daca �n slujba statului nu se permite
folosirea alcoolului, �n slujba lui Dumnezeu nici at�t �n Psalmul l :2 gasim scris
ca omul fericit este acela care "zi si noapte cugeta la Legea Domnului".

Mama vaz�nd casa plina de fum a �nceput sa pl�nga. Sotia a pregatit masa si ne-a
poftit la masa. Mama m-a rugat s-o las sa se roage �nainte de a m�nca. Eu �nsa i-
am raspuns:

- Nu! daca vrei sa te rogi si sa pl�ngi du-te acasa �n singuratatea matale, pl�nge
acolo si roaga-te acolo p�na ti se vor uza genunchii, dar pe mine te rog sa nu ma
superi.

Eu n-am putut sa pl�ng nici atunci c�nd eram copil. C�nd am crescut mare am avut o
inima asa de �mpietrita �nc�t nu puteam sa pl�ng. Iar acum c�nd �mi vine sa pl�ng
fara sa vreau unii frati �mi spun:

- Nu e frumos sa pl�ngi c�nd predici!

Eu n-as vrea sa pl�ng dar �n sufletul meu s-a produs o bucurie asa de mare c�nd
�mi amintesc de dragostea si bunatatea pe care Dumnezeu a avut-o fata de mine
�nc�t �mi vine sa pl�ng fara sa vreau. Sa observam ca �n Evanghelia dupa Luca
cap.6, vers. 21 nu scrie "Ferice de cei ce r�d" ci "Ferice de cei ce pl�ng".

Pentru ca nu am lasat-o pe mama sa se roage, ea a spus ca nu poate sa man�nce si

ca merge acasa. Si-a golit cosul pl�ng�nd si mi-a zis:

- Dragul meu, �ncep�nd cu ziua de astazi niciodata nu-ti voi mai zice sa te
pocaiesti dar nu uita ca at�t ma voi ruga pentru tine si voi posti, p�na c�nd, ori
te vei pocai, ori eu voi muri.

- Eu am raspuns:

- Mai degraba vei muri dumneata de o suta de ori dec�t eu sa ma pocaiesc odata.
Poti sa pleci. Am tratat-o cu indiferenta si am respins-o. In loc sa-i fi zis:
Mama vino si man�nca. Mama a plecat flam�nda. Sotia mea a condus-o pe mama �n
curte, a insistat sa nu plece si sa man�nce, dar ea n-a vrut ci i-a spus sotiei
mele:

- Florica, te rog asculta-ma, roaga-te si tu �ncep�nd cu ziua de azi ca Dumnezeu

sa-i dea macar at�ta credinta ca sa-l recunoasca ca El exista. Posteste si tu cel
putin o zi ca eu voi posti trei zile si ma voi ruga pentru el. Sotia a fost de
acord. Eu n-am stiut ce s-au �nteles ele.
Mama a plecat iar sotia mea s-a �ntors �n casa si a �nceput sa ma mustre:

- Nu este ea maicuta ta? De ce ai facut asa cu ea? De ce nu ai lasat-o sa

man�nce? De ce nu ai facut cu ea cum faci cu mine?

C�nd sotia mea ma supara �n loc sa o bat sau sa ma cert cu ea ieseam afara si
c�ntam o melodie.

- Eu i-am raspuns:

- Daca ma superi merg la bufet.

Asa am facut, am plecat si m-am �ntors seara t�rziu, �ncep�nd de luni, a doua zi,
sotia s-a rugat si a postit si mama mea la fel. Eu, �mpreuna cu fratele meu mai
t�nar am mers �n comuna vecina Coznici. Lucram cu autorizatie ca zidar-zugrav. Am
�mbracat casa cu ceramica �n exterior iar �n interior am zugravit-o. De luni p�na
joi lucrurile mi-au mers bine si am fost asa de vesel, ca niciodata. Dar ceva
ciudat si neobisnuit urma sa se �nt�mple.

CAP II

EXPERIENTA INTERIOARA

�n timpul acesta mama se ruga si postea �ndeplinind astfel Cuv�ntul Scripturii

care spune: "Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit". (Iacov
5:16).
Dar joi, la ora amiezei, am fost chemati la masa si eu am cobor�t de pe schela.
Atunci am auzit un zgomot mare ca vine de sus �n jos, fara a vedea nimic. Am
simtit ca ceva moale ca un burete s-a lasat pe capul meu. Am �ncercat sa-l dau la
o parte pun�nd m�na pe cap dar atunci ceva ca un curent electric s-a strecurat �n
capul meu si m-a zguduit extraordinar de tare. �nsa �n mijlocul curtii unde eram
eu nu era nici un curent electric, �n clipa aceea mi-a venit o stare de pl�ns cum
n-am avut niciodata. Fratele meu a sarit de pe schela si m-a �ntrebat:

- Ce e cu tine Gavrile? Eu i-am raspuns:

- Nu stiu Ioane. Cu toate ca n-am putut sa pl�ng p�na atunci, i-am zis:

- Asa-mi vine sa pl�ng acum Ioane! Sa zbier sa se auda peste toata comuna. Nu
stiu ce s-a produs �nauntrul meu. Nu m-a jignit nimeni, nu m-a batut nimeni, dar
�mi vine sa strig, sa se auda peste toata comuna.

M-am considerat cel mai vinovat din acel moment si m-am considerat nu numai,
vinovat ci si criminal. Am zis catre fratele meu sa mergem acasa proprietarul
casei a insistat mult sa merg sa man�nc. Aduc�ndu-mi cea mai buna tuica si cel mai
bun vin, dar nu mi-a trebuit si i-am spus ca nu man�nc nici nu beau. M-am culcat
�n curte sub un dud unde am pl�ns cu amar ne stiind ce e cu mine L-am �ntrebat pe
fratele meu:

- Am dat eu cuiva �n viata mea vreo palma?. Niciodata n-am batut pe nimeni. De ce
dar �n g�ndul meu ma fram�nta ideea ca s�nt criminal? El a spus

- Eu nu stiu, poate ai ceva cu nervii. Vino la spital.

- Nu merg, nu ma doare nimic, eu vreau sa merg acasa. Te rog, Ioane, �ntelege-ma

vino sa mergem acasa. El a �ntrebat:

- Ce vrei sa faci acasa? Eu am raspuns:

- Ioane, cu toate ca p�na acum nu L-am recunoscut pe Isus Cristos, pe

Dumnezeu, acum recunosc ca exista si ma consider vinovat. Vreau sa merg acasa sa
ma �nchid �n camera, sa nu las pe nimeni �nauntru, nici azi, nici m�ine. Vreau sa
ma rog toata ziua acolo si sa fiu iertat. Vreau sa citesc �n Biblie si sa cunosc
si eu adevarul. Proprietarul casei mi-a zis

- Lasa Gavrile ca doar nu l-ai omor�t tu pe Cristos, dar eu i-am raspuns ca si

eu prin faptele mele de necredinta am contribuit la moartea Domnului
Isus. Ei au spus.

- Poate a m�ncat ceva si si-a pierdut mintile. Era �n 28 iunie 1973.

Dimineata urmatoare �n 29 iunie am mers acasa cu bicicleta �mpreuna cu fratele
meu. Sotia mea c�nd m-a vazut s-a mirat pentru ca eram palid la fata. Ea m-a
�ntrebat:

- Ce-i cu tine, Gavrile? Eu i-am raspuns:

- Nu ma doare nimic, dar ieri n-am putut sa man�nc, nici sa beau, nici sa fumez.
Ea a spus:

- Nu e nimic ca n-ai putut sa bei si sa fumezi, dar daca n-ai putut sa man�nci
poate te doare ceva. Du-te la dispensar.

- Nu merg, nu ma doare nimic.

- Iti pregatesc o supa.

- Nu �mi trebuie.

Eu doream altceva. Nu sa merg la dispensar. Nu sufeream de o boala �n corpul meu

ci sufeream de cea mai grava boala din lume �n sufletul meu. Stiti care e cea mai
grava boala din lume? E boala de necredinta. Aceasta boala b�ntuia sufletul meu.
Nu puteam sa cred nimic si nu ma putea convinge nimeni. Dumnezeu a vazut acest
lucru si m-a convins si acum nu pot sa stau nepasator, nu pot sa tac, desi mi s-a
spus de multe ori: "Te rugam sa taci, daca nu, o �ncurci", �nsa �nceputul
�ntelepciunii este frica de Dumnezeu si nu de oameni. Dumnezeu este cu mine. El
este alaturi de mine si nu port frica chiar daca ar trebui sa

mor. Dumnezeu este singurul care m-a salvat �n acea zi �ngrozitoare �n care nu
eram �mpacat cu El. Ziua plecarii din aceasta lume este o zi de groaza pentru
sufletele care nu s�nt �mpacate cu Dumnezeu. Situatia aceasta este cea mai grea.

Sotia mea a �nceput sa pregateasca o supa iar fratele m-a rugat sa-l ajut sa-si
repare bicicleta �n curte. Era dimineata, ora sapte si jumatate. Dupa ce i-am
reparat bicicleta am simtit dinspre casa un curent cald care venea asupra mea,
desi era dimineata si vremea era racoroasa. Dar nu numai at�t ci si un somn ad�nc
si foarte dulce precum si g�ndul ca mor si i-am spus fratelui meu:

- Ioane, eu mor imediat. El a spus:

- Daca te-ai vedea cum arati, esti mort deja. Eu merg dupa salvare.

- Ioane, nu te duce. Merg sa ma culc si imediat voi muri.

Am intrat �n casa si am vazut ca sotia mea facea focul pentru supa. Era �n jurul
orei opt fara un sfert. Am spus sotiei:

- Florica! lasa focul si pregateste-mi un pat sa ma culc. Eu mor imediat. Ea s-a

ridicat cu lacrimi �n ochi s-a uitat la mine si mi-a zis:

Gavrile nu ma necaji, m-ai necajit destul de c�nd esti. Cum sa mori si sa ma lasi
cu trei copii Pe timpul acela aveam trei copii, acum avem patru. Apoi ea a spus:
- Du-te, culcate �n patutul fetei. Eu am spus:

- Pregateste-mi un pat ca sa ma culc bine, pentru ca s�nt sigur ca acum mor.

- Nu te teme, �ti trece tie imediat. Culca-te �n patutul fetei.

M-am culcat acolo, picioarele �mi at�rnau de la genunchi �n jos si mi-am pus
m�inile pe piept. Imediat am vazut ca apare din st�nga un om �nalt, �ngrozitor, cu
fata alba, ochii rosii, si �mbracaminte rosie ca tabla �nfocata .A venit la mine
si mi-a zis pe nume

-Gavrile, stii cine s�nt eu? Avea o voce patrunzatoare si ascutita.

- Nu stiu, am raspuns.

Eu s�nt Diavolul sau Moartea cum vrei sa-mi spui, am venit dupa tine. M-am speriat
si am strigat la sotia mea si as fi vrut sa strig la toata lumea �n acel moment.
La fel a fost si cu bunicul meu c�nd a murit, a strigat extraordinar de tare, n-ar
fi vrut sa mearga acolo. El a fost cantor toata viata Iui, dar degeaba, caci chiar
si duminica c�nd venea de la biserica, nu mergea acasa, p�na nu trecea pe la
c�rciuma. Acolo se �mbata apoi mergea acasa si �si batea sotia - bunica mea - si
copiii. Degeaba a fost cantor. La doi domni nu poti sluji. C�nd a murit a strigat:
Nu ma duc acolo! Nu merg cu astia! Nu voia sa mearga �n iad. Si eu as fi dorit sa
strig atunci la toata lumea, fiindca n-as fi dorit sa merg �n iad pentru nimic �n
lume. Sotia mea a venit l�nga mine si m-a �ntrebat:

- Ce e cu tine Gavrile? Eu nu vad pe nimeni. Ea l-a chemat imediat pe fratele meu

si pe copii dar nici ei n-au vazut pe nimeni.

-Cum nu vedeti pe nimeni? Nu vedeti c�t e de mare? N-am vazut niciodata asa un om
�ngrozitor si mare. Fratele meu a �ncercat sa ma �ncurajeze, el a crezut ca deja
mi-am pierdut mintile si a spus:

-Nu te teme Gavrile, lasa ca-l omor eu, acum. Nu te teme. Spune-mi unde este.

- De la picioarele mele, de acolo ma priveste si �nca z�mbeste la mine. El a

crezut ca s�nt gata pentru el si acum ca multumire ma va rasplati cu un chin
vesnic, pentru ca asa face el cu cei ce l-au slujit p�na la sf�rsit. Dar fratele
meu nu a vazut pe nimeni acolo si
uit�ndu-se la mine a vazut ca aveam ochii �ntorsi pe dos si m-a �ntrebat:

- Gavrile, tu ne vezi pe noi?

Atunci am observat ca �i aud, vorbesc cu ei dar nu-i vad deloc, �ntocmai ca un

orb. Atunci mi-am dat seama ce greu este pentru un om orb; as fi dorit sa-mi vad
sotia si copiii �nca o data, dar nu puteam sa-i vad. Mi s-a luat vederea. Atunci
i-am spus sotiei mele:

- Florica, te rog sa ma ierti, recunosc ca te-am suparat mult �n viata mea, dar
acum te rog sa ma ierti. Trebuie sa ne despartim pentru totdeauna.
Da-mi voie sa te sarut, si vreau sa va sarut pe toti pentru ca acum ne despartim.
Cea mai grea faza este aceasta, a
despartirii, care vine pentru, fiecare �n parte si este �ngrozitor atunci
c�nd nu esti �mpacat cu Dumnezeu. Am sarutat sotia, pe fratele meu si copiii.
Sotia a �nceput sa tipe:

- Gavrile nu muri! Nu ma lasa aici cu trei copii! Ultima data am sarutat-o pe

fetita de patru ani. Ea ma tinea de m�na stinga, ma tragea si zicea:
- Taticule, scoala-te! Taticule nu muri! Nu am putut raspunde nimic. E �ngrozitor
sa-ti lasi familia pentru totdeauna. Preferam sa sufar chinuri groaznice, dec�t sa
vad aceste faze de despartire. Eu nu ma certam cu sotia mea. Eu �mi iubeam sotia
si copiii. Imediat dupa ce am
sarutat pe fiica mea cea mica, Diavolul mi-a zis:

- Urmeaza-ma.

Fara sa ma atinga cineva am simtit ca o forta nevazuta ma ridica de pe pat si m-am

vazut apoi �ntr-un corp foarte negru si teapan. M-am �ngrozit. Mergeam dupa
Diavolul �n corpul acela teapan si mi-am adus aminte ca sotia mea si copiii mei au
ramas. Cu toate ca n-am vrut sa cred ca exista o alta lume dec�t aceea care se
vede si se poate atinge, am vazut o lume �ntunecata cu c�mpie, spini si pomi.
Drumul parca era din piatra ascutita. Am privit la st�nga si la dreapta si am
vazut cu greu prin �ntuneric. Parca trecuse un foc si p�rjolise c�mpia. Doar
lemnele au ramas nearse. Uit�ndu-ma �napoi nu cumva o sa-mi vad sotia si copii,
mi-am vazut corpul �ntins pe pat dar fara sotie, fara copii si fara fratele meu,
doar corpul �ntins �n pat �n bucataria aceea pe patutul fetitei. Vaz�ndu-mi corpul
m-am �ngrozit, mi-a fost sc�rba de el si mi-am �ntors privirile imediat. Apoi mi
s-a parut ca a trecut un timp �ndelungat de c�nd am plecat si m-am despartit de
cei dragi ai mei. La un moment dar am vazut departe ca se vede o poarta colorata
�n toate culorile care straluceau mai mult ca soarele. L-am �ntrebat pe Diavolul
ce se vede acolo. El a spus:

-Acolo se vede poarta raiului de care tu nu vei avea parte. El asa a

crezut si era convins ca eu s�nt gata pentru el. Dar Domnul Isus a avut �n vedere
ceva: rugaciunile mamei mele, ale sotiei, ale altor credinciosi si c�teva fapte
bune din partea mea. �n felul acesta am fost iertat, salvat si binecuv�ntat.

Am ajuns l�nga un tunel iar l�nga tunel era o femeie. O cunosteam pentru ca era
din satul meu si era �n viata. (Dupa re�ntoarcerea mea la viata i-am spus ca am
vazut-o acolo, dar nu a dat importanta celor spuse de mine. Secretul prezentei ei
la locul acela ar putea fi explicat prin zvonurile pe care le-am auzit ca femeia
aceea se ocupa cu vrajitoria). Am �ntrebat-o:

- Ce este aici? Ea a raspuns:

- Aici este lumea iadului, �nsa Diavolul mi-a zis:

- Lasa femeia si vino la locul pregatit pentru tine. Am mers �n fata tunelului si
privind prin tunelul acela �ntunecat si mare care avea cam douazeci de metri
�naltime, cincizeci-saizeci metri �naltime, saptezeci-una suta metri ad�ncime si
al carui tavan era orizontal si
apoi cobora, am vazut o lume �ntreaga acolo. Mii de demoni veneau cu m�inile
ridicate, strig�nd, pl�ng�nd, si cer�nd apa si ajutor, �nfatisarea lor era ca si a
Diavolului. M-am g�ndit ca s-ar putea ca tatal meu, bunicii si rudele mele sa fie
acolo. As fi dorit sa-i salvez. l-am �ntrebat pe Diavolul unde este o galeata
si apa, desi n-as fi dorit sa-mi vorbeasca, pentru ca avea o voce ascutita
parca venea dintr-un fier. Nu stiu cu ce as putea compara vocea lui. Era ca si
c�nd ai freca doua bucati de fier, era patrunzatoare, mi se parea ca ma taie �n
doua c�nd �mi vorbea. Dar el a strigat:

- Nici galeata, nici apa aici, nimic altceva dec�t foc si chinul vesnic. Si
pentru ca acolo �ti este pregatit, intra acolo. C�nd a strigat la mine, cu acea
voce puternica, sa intru acolo abia am pasit �napoi doi pasi si am zis:
- Nu intru.

Atunci pentru prima data, din ad�ncul sufletului am strigat la Dumnezeu, daca
existi Dumnezeule cu adevarat, te rog sa ma ierti si sa ma scapi de acest foc
�ngrozitor al iadului si daca �mi vei mai da viata voi spune oricui ca Tu existi
si voi face voia Ta. Doresc sa va spun ca Dumnezeu exista si e at�t de bun �nc�t
nu se poate explica �n cuvinte omenesti. Spuneti la toti ca El exista. Faceti voia
Lui si spuneti la toti sa faca voia Lui, la toti cei ce doresc sa fie �n rai, iar
cei ce nu doresc sa faca voia Lui, vor ajunge �n iad. Privind �nauntru prin tunel
am vazut ca �ntre mine si Diavolul apare o m�na �ntinsa. M�na c�t si �mbracamintea
ei erau albe, putin �nspre galben si aveau o stralucire foarte mare. O voce a zis
Diavolului:

- Nu vezi ca are credinta c�t un graunte de mustar? Nu ai nimic cu el. Luati-l

�ngeri si duceti-l �n rai.

- Atunci au aparut doi �ngeri l�nga mine, unul m-a luat de o m�na si unul de alta
si mi-au zis:

- Pentru ca n-ai vrut sa crezi nimic, Dumnezeu a hotar�t sa-ti arate ce n-ai
vazut niciodata si sa crezi ce n-ai crezut niciodata. (Doresc sa explic
afirmatiile acestea aparent paradoxale. Domnul Isus a zis: Nu vezi ca are credinta
c�t un graunte de mustar? Iar �ngerii au zis: Pentru ca n-ai vrut sa crezi
nimic...

Da, este adevarat ca n-am vrut sa cred nimic dar o mica �nclinatie spre binefacere
exista �n inima mea. C�nd eram copil mic, noi fiind foarte saraci, unii frati
veneau pe la noi si ne mai ajutau cu ceva, uneori ne dadeau si c�tiva banuti. Ma
uitam la acei oameni si-mi venea sa-i sarut. Atunci s-a nascut �n g�ndul meu ideea
aceasta: daca voi creste mare niciodata nu voi uita de orfani, de vaduve, de
invalizi, ci �i voi ajuta. C�nd am crescut mare eu am �ndeplinit unele fapte de
binefacere �n viata mea. De altfel gasim scris ca RELIGIA CURATA Sl NE�NTINATA
�naintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa cercetam pe orfani si pe vaduve �n
necazurile lor si sa ne pazim ne�ntinati de lume (Iacov 1:27). �ngerii mi-au zis:

- Nu te teme acum te vei desparti de acest corp. M-am cufundat �n pam�nt si m-am
vazut la un moment dat �ntr-un morm�nt. Eu eram �n morm�ntul acela si pe l�nga
morm�nt erau toti prietenii si prietenele mele, care r�deau de mine. As fi vrut sa
le zic:

Nu r�deti pentru ca toti aici veti ajunge; �nsa n-am putut sa zic nimic, n-am
putut sa vorbesc. As fi dorit sa-i �ntreb: Unde s�nt sotia si copiii mei? Asa de
rau am fost fata de ei ca n-au venit nici macar sa vada cum ma �nmorm�ntati voi pe
mine? Atunci m-am rugat astfel: Doamne tu care m-ai scapat de focul acela
�ngrozitor scapa-ma si de aici din morm�ntul acesta ca eu s�nt viu. Am simtit �n
timpul acela ca cineva trage din mine toata puterea apoi am simtit ca o forta ma
trage afara din groapa. La un moment dat m-am vazut afara din groapa, �ntr-un alt
corp, un corp transparent. Prietenii si prietenele mele au disparut si eu m-am
mirat uit�ndu-ma la corpul meu din morm�nt. Mi-am zis: cum se face oare ca acela
din morm�nt este corpul meu iar acesta iarasi este corpul meu. Aveam un corp
transparent, foarte moale si putin stralucitor. Corpurile �ngerilor straluceau mai
mult ca soarele at�t fetele lor c�t si �mbracamintea. Aveau fete perfect rotunde
si cuvinte asa de bl�nde si de dulci �nc�t nu te saturai niciodata sa-i asculti
sau sa-i privesti. La un moment dat Vaz�ndu-ma dezorientat si �n corpul acela nou,
�ngerii mi-au zis:

- Vezi asa se �nt�mpla cu oricine moare. Corpul putrezeste �n morm�nt iar

sufletul primeste un corp ca si al nostru sau ca si al acelora din iad, corpuri de
demoni. Iar tu ai primit un corp de musafir al raiului din cauza necredintei tale.
Apoi �ngerii au zis:

- Acum sa mergem sa vedem o particica din rai.

C�nd ne-am apropiat de poarta cea mare a raiului si am vazut stralucirea aceea
extraordinara, m-am �ngrozit, am �nceput sa tremur si mi s-a parut ca m-am
descompus si am disparut. Dar am simtit ca �ngerii m-au ridicat si mi-au zis:

- Nu te teme.

M-am simtit at�t de nevrednic sa patrund �n stralucirea si frumusetea aceea

extraordinara care nu se poate explica �n cuvinte omenesti. Am vazut �n fata mea
trei drumuri: unul alb care se desfasura �n valuri iar �n lateral doua drumuri
galbene. C�nd am pasit pe prag mi s-a parut ca tot parfumul din rai a venit �n
jurul meu. Era ca si parfumul emanat de o multime de flori. Cu toate ca am pasit
pe drumul alb nu am simtit ca calc pe materie; mi s-a parut ca am fost ridicat �n
sus, paseam dar ca �n aer. Am dorit sa-i �mbratisez pe �ngeri, pun�nd m�inile pe
spatele lor, dar m�inile mi-au trecut prin corpurile lor ca prin apa. Eu n-am
simtit materie, vedeam �nsa perfect ca s�nt corpuri. Am simtit corpul meu foarte
moale si placut la pipait. Am �naintat si am vazut stralucirea si frumusetea
aceea, am vazut numai parcuri de flori, pe ambele parti, parca fiecare floare ar
fi dorit sa-mi spuna �n parte:

Uita-te numai la mine, s�nt cea mai frumoasa floare. Acolo parca toate lucrurile
s�nt vii, le vezi clar si limpede, pentru ca acolo toate s�nt vesnice, nu ca aici
lucrurile apar pentru putin si apoi dispar Am, �nceput sa strig acolo, uit�ndu-ma
�n st�nga si �n dreapta:

- O, ce bine este aici, ce frumos este aici.

E asa de frumos �nc�t nu se poate explica �n cuvinte omenesti Am privit pe

orizontala si privirea mi-a patruns p�na departe pentru ca acolo nu se vede ca
aici pe pam�nt, c�tiva kilometri si apoi nu . se mai vede. Acolo ti se pare ca
vezi p�na la marginea cerului Totul se vede clar si limpede acolo, nu te saturi de
privit. Spatiul fiind limpede privirea �mi patrundea �n sus, �n asa fel �nc�t nu
se poate explica �n cuvinte omenesti. Nu am vazut limite ca aici pe pam�nt:
tavanul sau cerul. Printre florile acelea multe am vazut pomi cu �naltimea de la
trei metri la peste o suta de metri, �ngerii mi-au zis:

- Stii ce reprezinta acesti pomi? Eu am spus:

- Nu stiu. Ei au spus:

- C�nd si noi am fost oameni pe pam�nt ca si tine, dupa cum am lucrat pentru
Dumnezeu asa ni s-a dezvoltat pomul vietii vesnice. Apoi ei au mai spus:

- Vino sa intram �n palatul raiului.

Am intrat �n palatul acela mare, nu stiu din ce erau facute zidurile dar at�t
interior c�t si exterior erau �mbracate cu flori. C�nd am intrat �nauntru am vazut
multe usi. N-am stiut ce este acolo dar am �ntrebat pe �ngeri.

- Ce este �nlauntrul usilor? Ei au raspuns :

- Acolo s�nt faptele tale rele. M-am �ngrozit si fara sa zic ceva m-am g�ndit:
poate ca m-au adus aici sa-mi vad faptele si va trebui sa recunosc ca eu nu s�nt
vrednic sa fiu aici si ma vor alunga �n iad. Dar �ngerii mi-au zis:
- Nu este asa cum g�ndesti tu. Aici s�nt toate faptele tale rele iar la usa din
fata este locasul pregatit pentru tine si rudeniile tale. Am intrat pe usa din
fata, �ntr-o �ncapere �n care am vazut doua paturi simple si o masa pe care
era un borcan cu un pomulet �n el. �ngerii mi-au zis:

- Vezi, at�ta ti s-au dezvoltat faptele tale bune, aici. Am privit la cele doua
paturi si spre marea mea surprindere am recunoscut perfect pe tatal meu pe patul
din st�nga si pe mama mea pe patul din dreapta. As fi vrut sa-i vorbesc tatalui
meu dar �ngerii nu m-au lasat sa vorbesc cu el si mi-au zis:

-Lasa-l sa se odihneasca.

Mi-am �ndreptat privirile spre mama pe patul din dreapta si am �ntrebat-o: -

Dumneata ce faci aici maicuta? Ea a zis:

-Am venit sa va vad pe voi dar mai ales pe tine cum te vei naste astazi din nou.
Apoi m-am vazut transformat �ntr-un copil mic, �nfasat �n perna, �n bratele ei; ea
m-a �mbratisat, m-a sarutat si mi-a zis:

O dragul meu, de mult am dorit eu aceasta zi, sa te vad pe tine cum te vei naste
din nou. Eu am spus:

- Mama, lasa-ma jos ca eu pot sa merg. Mama a spus:

- Te las dar ai grija sa nu cazi. Mama m-a lasat, m-am dezvoltat din nou, am
devenit mare iar mama si tata au disparut. Am �ntrebat pe �ngeri.

- Unde este mama si tata? Ei au spus:- Tatal tau c�nta �ntre �ngeri �n cor, iar
mama ta s-a dus de unde a venit, �napoi pe pam�nt.

Mama mea traieste si acum. Ea are saptezeci si patru de ani. Stiti ce s-a
�nt�mplat cu ea �n ziua aceea de vineri c�nd s-a �nt�lnit cu mine? Mama n-a stiut
ce s-a �nt�mplat cu mine p�na saptam�na urmatoare c�nd eu am mers la ea acasa.
C�nd am sosit acasa prima dorinta a mamei a fost sa-mi spuna ce a "visat" ea. Am
intrat �mpreuna cu sotia mea �n curte iar mama a, venit �naintea noastra, a
�nceput sa pl�nga si sa spuna:

- Gavrile, iata ce mi s-a �nt�mplat mie vineri, am intrat �n casa sa iau ceva, am
cazut, am lesinat si tu ai venit �naintea mea. �nt�i te-am vazut normal ca acum,
dar apoi te-am vazut un copil mic �nfasat �n perna �n bratele mele. Te-am sarutat
si am zis:

- O dragul meu, de mult am dorit eu sa te vad pe tine cum te vei naste din nou...
Apoi mi-am revenit."

Am intrat �n casa mamei si am �nceput sa pl�ng si eu de bucurie �mpreuna cu mama

- Vino mama sa-ti spun ce s-a �nt�mplat �n tradevar... Dupa ce i-am spus ea a
zis:

- Gavrile draga, nu mai am nici o putere. Bucuria care este �n sufletul meu
acum, n-a existat niciodata; �ntr-adevar te-ai pocait...

Maicuta, m-am pocait...

Mamei mele i-a venit rau si am stropit-o cu apa. Ea m-a sarutat pe mine si pe
sotia mea si zicea ca vrea sa fie mereu cu noi. Apoi �ngerii mi-au zis:

- Vino sa auzi cum c�nta �ngerii �n cor. Am iesit si �n fata mea la aproximativ
cincizeci de metri era un deal mic pe care erau o multime de �ngeri cu tot
felul de instrumente �n m�ini si toti c�ntau dirijati de Domnul Isus c�ntarea:

"Odata vom fi �ntr-o unire

Nu-i prea mult

Unde-i numai bucurie

Nu-i prea mult."

Dupa ce au terminat de c�ntat, �ngerul din dreapta mi-a zis:

- Ia-ti la revedere de la �ngeri si vino sa-ti vezi faptele. Eu n-as fi dorit, ci

doream sa merg acolo sa fiu �mpreuna cu �ngerii. Dar ei mi-au zis:

Daca Dumnezeu va hotar� sa ram�i aici vei primi si tu un corp ca si noi si vei
c�nta ca si noi. M-am �ntors si a trebuit sa trec prin fata fiecarei usi, eu fiind
�n corpul acela transparent, iar �nauntru vedeam societatea rea �n care eu luasem
parte: bufet, restaurant, baluri, �n care eu cel de pe pam�nt eram prezent acolo.
Mi-am vazut faptele rele ramase de la v�rsta de saisprezece ani p�na la treizeci
si patru de ani. Nu stiu de ce a vrut Dumnezeu asa. Nu stiu de ce numai de la
v�rsta de saisprezece ani. M-am �ngrozit auzind cuvintele rele, exact asa cum le
vorbisem eu �n anturajul prietenilor mei care erau si ei prezenti acolo. M-am
�ngrozit g�ndindu-ma ca �ngerii �mi aud cuvintele si �mi vad faptele. Dupa ce mi-
am vazut faptele �ngerii mi-au zis:

- Mergem �n fata lui Dumnezeu. Mie mi-a fost frica si am �nceput sa pl�ng cu amar.
Am iesit din holul palatului, am intrat �ntre doua ziduri albe, foarte �nalte si
am vazut ca a aparut �n fata mea la aproximativ zece metri o fiinta foarte �nalta.

Era �nconjurata de un fel de ceata stralucitoare, dar eu puteam vedea clar ca este
o fiinta asemanatoare cu un om. Asteptam sa tipe la mine si sa-mi spuna ca locul
meu nu este acolo, dar n-a tipat ci prin cuvinte foarte bl�nde si dulci mi-a zis:

- Vino, nu te teme. Ai avut pacate c�t nisipul marii dar prin s�ngele iubitului
meu Fiu Isus toate s�nt sterse si iertate. Eu m-am bucurat foarte mult si din
cauza bucuriei am �ntrebat:

- Doamne, prin ce am pacatuit eu mai mult pe pam�nt: Dumnezeu mi-a raspuns:

- Tot pacatul l-a introdus Diavolul �n tine prin puterea bauturilor alcoolice.

Va marturisesc ca desi nu-mi placea sa ma �mbat si sa cad jos, am facut toate

faptele rele si rusinoase sub influenta alcoolului. Atunci am spus lui Dumnezeu:

- Doamne daca vei hotar� sa mai traiesc o mie de ani pe pam�nt, nu voi mai bea
nici un fel de bautura ce contine alcool, ci voi face voia Ta. Dumnezeu mi-a zis :

- Tine cont: daca vei mai bea un singur pahar, �n clipa aceea vei muri si vei
pierde viata vesnica.

Acum s�nt convins ca daca as �ndrazni sa beau un pahar de alcool as cadea jos, as
muri si sufletul mi-ar zbura �n iad. De aceea le spun prietenilor mei acum: Ce
folos este daca un om ar c�stiga lumea �ntreaga dar si-ar pierde sufletul. Apoi
Dumnezeu mi-a zis:

- Am hotar�t sa mergi �n lume pentru familia ta si at�tea alte suflete care

doresc m�ntuirea. Du-te spune la toti aceia cu care vei avea ocazia sa vorbesti,
ce ai vazut si ce ai auzit. Spune-le la toti sa se pocaiasca caci �n cur�nd lumea
se va sf�rsi. Acum du-te, nu te
teme. Duhul meu este mereu cu tine.

Am simtit ca a venit peste mine un curent rece, am simtit o transformare si am

plecat. Cei doi �ngeri m-au �nsotit si am ajuns la poarta. Am privit �n urma mea
si am vazut ca drumul pe care venisem s-a �nfasurat si n-a mai fost. �ngerii mi-au
spus ca drumul acela se desfasoara numai pentru musafirii raiului. Am iesit pe
poarta si �ngerii au asezat �n fata mea o banca pe care au pus un cearceaf alb si
mi-au spus:

- Urca-te pe banca.

M-am urcat pe banca si am observat ca ma aflu pe un munte �nalt. Am privit �n jos

si am vazut doua grupe de credinciosi: un grup era biserica baptista maghiara din
Ipu jar celalalt era biserica baptista rom�na din Marca. Tocmai oamenii pe care eu
nu-i simpatizam �nainte. Veneau c�nt�nd cu totii aceeasi c�ntare:

"Cu bucurie vor secera aceia

Cei ce cu lacrimi pun sam�nta lor"

Dupa ce credinciosii de jos au terminat de c�ntat, �ngerii mi-au vorbit. Cel din
dreapta mi- a spus:

- Fratii tai te �nt�mpina, cu aceia va trebui sa te bucuri din Cuv�ntul lui

Dumnezeu si cu aceia va trebui sa lauzi pe Dumnezeu. De-acum ai grija sa nu cazi,
�ngerul din st�nga mi-a zis:

Si acelora va trebui sa le marturisesti pocainta. Eu �nsa m-am �ntrebat: De ce

oare va trebui sa le marturisesc si acelora pocainta, eu care n-am fost pocait, ca
si ei? Mai t�rziu m-am convins ca este adevarat, pentru ca nu toti s�nt pocaiti,
unii si-au schimbat doar numele. Ei au doar un nume. Apoi �ngerii m-au parasit si
au intrat �n rai.

CAP. III

REVENIREA LA VIATA

Eu m-am trezit dintr-o data �n morga. Eram �mbracat �ntr-un halat patat cu s�nge
Cu o zi �nainte halatul fusese folosit pentru efectuarea unei autopsii. Era �n
jurul orei 21. Ma gaseam singur �n camera aceea, usa fiind �ncuiata. Am privit �n
afara printre gratiile usii. Primele persoane care au aparut �n fata usii au fost
sotia mea si fratele meu. Se �ntorsesera din oras ca sa vada de mine. C�nd m-au
vazut viu s-au bucurat foarte mult. Eu �nsa nu i-am recunoscut prea bine si mi s-a
parut ca sunt niste copii de opt-noua ani, at�t ei, c�t si toti ceilalti oameni
care au venit acolo. Sotia mea a dat fuga si a anuntat pe doctorul Puscas. Dar el
n-a crezut ca am revenit la viata si n-a vrut sa vina sa ma vada. A trimis doar un
asistent care a venit la mine si mi-a pus �ntrebari ca sa vada daca reactionez
normal l-am raspuns normal la toate �ntrebarile. Vestea ca am revenit la viata s-a
�ntins cu repeziciune �n spital. Personalul spitalului si bolnavii au venit sa ma
vada. Doctorul Puscas m-a chemat �n cabinetul sau si m-a �ntrebat de ce boala am
suferit �n viata mea. Eu i-am raspuns: - Nu am suferit de nici o boala �n trupul
meu, ci doar �n sufletul meu am suferit de cea mai grava boala din lume: boala de
necredinta. Medicul a spus:

- Eu trebuie sa-ti dau o reteta si nu pot sa scriu pe ea boala de necredinta. Eu

i-am spus:

- Poti sa scrii pe ea ce vrei eu �nsa am primit reteta sf�nta din partea lui
Dumnezeu. Acea reteta spune ca eu s�nt iertat si as dori ca si tu, Puscas, sa
primesti aceasta reteta si sa recunosti ca nu tu esti doctorul doctorilor, ci
Domnul Isus este doctorul acela. EI m-a salvat azi de la moarte si din chinul
vesnic si m-a stramutat �n �mparatia lui Dumnezeu

Medicul m-a �ntrebat apoi ce am visat. Eu �nsa i-am explicat ca nu am visat nimic.
Experienta mea a fost o experienta profunda care nu se poate compara cu un vis. Eu
am vazut lucrurile vesnice. Totul straluceste acolo. Eu nu m-am culcat seara,
pentru a ma scula dimineata. Eu am murit dimineata si am revenit la viata seara.

Medicul a scris o reteta si a dat-o sotiei. Ea mi-a bagat-o �n buzunar dar eu am

scos-o din buzunar, am spus ca nu am nevoie de ea, am rupt-o si am aruncat-o ta
cos. Apoi am plecat si am iesit �n strada. Aici �n strada am �nceput sa vad
oamenii la �naltimea lor normala, inclusiv pe doctorul Puscas, caci si pe el l-am
vazut mic p�na atunci. Tot aici am recunoscut mai bine pe sotia mea si pe fratele
meu imediat am �nceput sa marturisesc ceea ce mi s-a �nt�mplat oamenilor din jurul
meu. Ne-am �ndreptat cu totii spre sosea si am facut autostopul. Un autobuz s-a
oprit si ne-a luat. M-am asezat pe scaun �n spatele soferului. El a deschis
discutia cu mine si eu am �nceput sa-i povestesc ce mi s-a �nt�mplat. Oamenii din
autobuz au auzit si s-au adunat �n jurul nostru. Le-am marturisit ce mi s-a
�nt�mplat. Soferul m-a �ntrebat de ce boala am suferit si i-am spus ca am suferit
de cea mai grava boala din lume: boala de necredinta. El s-a abatut de la traseul
normal cu circa doi kilometri ca sa ne duca p�na acasa. El a ramas foarte miscat
de marturisirea mea si apoi s-a �ntors la Dumnezeu.

Duminica dimineata am mers la biserica si mi-am cerut iertare pentru vorbirea de

rau anterioara . Am calatorit mult, am fost �n multe biserici marturisind
experienta prin care am trecut. De multe ori mi s-a dat porunca sa tac, dar n-am
tacut consider�nd ca porunca de a vorbi pe care Dumnezeu mi-a dat-o, este mai mare
dec�t porunca oamenilor. C�nd ma �nt�lnesc cu fostii mei prieteni ei ma �ntreaba:

- Gavrile �ti amintesti cum ne spuneai tu bancuri si glume! C�t de mult

ne distram noi �nainte!

- Da �mi amintesc si �mi pare rau. Dar voi va amintiti ca acel Gavril de atunci
a murit si s-a nascut un alt Gavril care doreste si m�ntuirea voastra! Sa ascultam
Cuv�ntul Bibliei de la 2 Pet.3:9 care spune: "Domnul nu �nt�rzie �n
�mplinirea fagaduintei Lui cum cred unii; ci are o �ndelunga rabdare pentru voi si
doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta."

Dumnezeu doreste ca oamenii sa-L cunoasca pe El, pentru ca sa poata avea parte �n
locasul cel fericit. Dumnezeu sa va binecuv�nteze cu �ntelepciune si putere.
Ram�neti credinciosi p�na la sf�rsitul zilelor pe pam�ntul acesta.

Pace, iubitii mei, si bucurie vesnica. SF�RSIT

GAVRIL BARNUT
obs.
filmul vietii sa le il gasiti pe youtube.com search dupa Barnutiu Gavril