Hardy-Littlewood-Polya

anul 1934 matematicienii englezi Godfrey Harold Hardy

1. Not
a. In
(1877-1947) si John Edenson Littlewood (1885-1977) n colaborare cu matematicianul maghiar George Polya (1887-1985) au scris o excelent
a monografie
de teoria inegalit
atilor.
Demonstratie. F
ar
a sa pierdem din generalitate, putem presupune ca
a c d b. Atunci a c (c + d)/2 d b. Scriem inegalitatea din enunt
sub forma








a+b
a+b
c+d
c+d
f (c) + f (d) + f
+f
f (a) + f (b) + f
+f
.
2
2
2
2
Aceasta ne arat
a c
a inegalitatea din enunt este o inegalitate de tip Karamata
cu x1 = b, x2 = x3 = (c + d)/2, x4 = a. Evident x4 x3 x2 x1 . Urmeaza
s
a preciz
am y1 , y2 , y3 , y4 care sa verifice
y4 y3 y2 y1 ,
y1 + y2 + y3 x1 + x2 + x3

y1 x1 ,

y1 + y2 x1 + x2 ,

si y1 + y2 + y3 + y4 = x1 + x2 + x3 + x4 .

Dac
a (a + b)/2 c atunci
y1 = d,

y2 = c,

y3 = y4 = (a + b)/2.

In acest caz inegalit

atile
y4 y3 y2 y1

si y1 = d b = x1

sunt evidente. Inegalitatea

y1 + y2 x1 + x2 c + d (c + d)/2 + b (c + d)/2 b
rezult
a din (c + d)/2 d b. Inegalitatea
y1 +y2 +y3 x1 +x2 +x3 (a+b)/2+c+d b+(c+d)/2+(c+d)/2 (a+b)/2 b
este evident
a. Egalitatea
y1 + y2 + y3 + y4 = x1 + x2 + x3 + x4
c+d+(a+b)/2+(a+b)/2 = b+(c+d)/2+(c+d)/2+a c+d+a+b = b+c+d+a
este de asemenea evident
a.
Acum presupunem c
a c (a + b)/2 d. In acest caz
y1 = d,

y2 = y3 = (a + b)/2 si

y4 = c

verific
a cerintele precizate mai sus. Inegalitatile
y4 y3 y2 y1

si
1

y1 = d b x1

sunt evidente. Inegalitatea

y1 +y2 x1 +x2 d+(a+b)/2 (c+d)/2+b 2d+a+b c+d+2b dc ba
rezult
a din a c d b. Inegalitatea
y1 + y2 + y3 x1 + x2 + x3 d + (a + b)/2 + (a + b)/2 b + (c + d)/2 + (c + d)/2
d+a+bb+c+dac
este evident
a. Egalitatea
y1 + y2 + y3 + y4 = x1 + x2 + x3 + x4
d+(a+b)/2(a+b)/2+c = b+(c+d)/2+(c+d)/2+a d+a+b+c = b+c+d+a
este de asemenea evident
a.
In final presupunem c
a d (a + b)/2. In acest caz
y1 = y2 = (a + b)/2,

y3 = d,

y4 = c

de asemenea verific
a cerintele precizate mai sus. Inegalitatile
y4 y3 y2 y1

si y1 = (a + b)/2 b = x1

sunt evidente. Inegalitatea

y1 + y2 x1 + x2 (a + b)/2 + (a + b)/2 b + (c + d)/2
a + b b + (c + d)/2 a (c + d)/2
rezult
a din a c (c + d)/2 d b. Inegalitatea
y1 + y2 + y3 x1 + x2 + x3
(a+b)/2+(a+b)/2+d b+(c+d)/2+(c+d)/2 a+b+d b+c+d a c
este evident
a. Egalitatea
y1 + y2 + y3 + y4 = x1 + x2 + x3 + x4
(a+b)/2+(a+b)/2+c+d = b+(c+d)/2+(c+d)/2+a a+b+c+d = b+c+d+a
este evident
a. Intruc
at s-au verificat cele trei cazuri posibile
(a + b)/2 c d,

c (a + b)/2 d si (a + b)/2 b

teorema este demonstrat

a.

Lupas

1. Not
a. Matematicianul rom
an Alexandru Ioan Lupas (1942-2007)
a cizelat multe rezultate din analiza matematic
a modern
a. Generalizarea inegalit
atii lui Tiberiu Popoviciu este un asemenea rezultat.
Demonstratie. Ramintim ca multimea vida si singletonul {a} sunt singurele intervale reale care au interiorul vid. Deci J nu este un asemenea interval.
F
ar
a a pierde din generalitate, putem presupune ca x y z si ca p q r.
Atunci
qy + rz
px + qy
y
z.
x
p+q
q+r
In continuare ar
at
am c
a
x

px + qy + rz
qy + rz
px + qy

z.
p+q
p+q+r
q+r

Intr-adev
ar
px + qy
px + qy + rz

(p+q)(px+qy)+r(px+qy) (p+q)(px+qy)+rz(p+q)
p+q
p+q+r
r(px + qy) rz(p + q) 0 pr(z x) + rq(z y),
iar
px + qy + rz
qy + rz

px(q+r)+(q+r)(qy+rz) p(qy+rz)+(q+r)(qy+rz)
p+q+r
q+r
px(q + r) p(qy + rz) 0 pq(y x) + pr(z x).
Putem avea

px + qy
y
p+q+r

sau y

px + qy + rz
.
p+q+r

Acum presupunem c
a
x

px + qy
px + qy + rz
qy + rz

y
z.
p+q
p+q+r
q+r

Observ
am c
a
px + qy + rz
px + rz
y px + qy + rz py + qy + ry
y
p+q+r
p+r
si c
a
px + rz
px + qy + rz

(p+r)(px+rz)+q(px+rz) (p+r)(px+rz)+qy(p+r)
p+r
p+q+r
q(px + rz) qy(p + r)

px + rz
y.
p+r

Deci avem c
a
x

px + qy
px + qy + rz

p+q
p+q+r

si ca x
3

px + rz
px + qy + rz

.
p+r
p+q+r

Exist
a , [0, 1] astfel nc
at
px + qy
px + qy + rz
= (1 )x +
,
p+q
p+q+r

px + rz
px + qy + rz
= (1 )x +
.
p+r
p+q+r

Din convexitatea functie f : J R rezulta inegalitatile





px + qy
px + qy + rz
f
(1 )f (x) + f
,
p+q
p+q+r




px + rz
px + qy + rz
f
(1 )f (x) + f
,
p+r
p+q+r


qy + rz
q
r
f

f (y) +
f (z),
q+r
q+r
q+r
de unde






px + qy
qy + rz
px + rz
(p+q)f
+(q+r)f
+(p+r)f
(1)(p+q)f (x)+
p+q
q+r
p+r




px + qy + rz
px + qy + rz
(p+q)f
+qf (y)+rf (z)+(1)(p+r)f (x)+(p+r)f
=
p+q+r
p+q+r


px + qy + rz
.
[(1)(p+q)+(1)(p+r)]f (x)+qf (y)+rf (z)+[(p+q)+(p+r)]f
p+q+r
Trebuie s
a ar
at
am c
a
(1 )(p + q) + (1 )(p + r) = p si ca

(p + q) + (p + r) = p + q + r.

Deoarece (1)(p+q)+(1)(p+r) = p p+q+p+rp = (p+q)+(p+r)

p + q + r = (p + q) + (p + r) este suficient sa justificam ca
(p + q) + (p + r) = p + q + r.
Avem c
a


px + qy
q(y x) + r(z x)
q(y x)
px + qy + rz
x =
x
=

p+q+r
p+q
p+q+r
p+q
si c
a


px + qy + rz
px + rz
q(y x) + r(z x)
r(z x)

x =
x
=
.
p+q+r
p+r
p+q+r
p+r
Deci
(p + q) + (p + r) =

(p + q + r)q(y x)
(p + q + r)r(z x)
+
= p + q + r.
q(y x) + r(z x) q(y x) + r(z x)

In continuare, analiz
am cazul
x

px + qy
px + qy + rz
qy + rz
y

z.
p+q
p+q+r
q+r

Observ
am c
a
y

px + rz
px + qy + rz
py + qy + ry px + qy + rz y
p+q+r
p+r

si c
a
px + qy + rz
px + rz

(p+r)(px+rz)+qy(p+r) (p+r)(px+rz)+q(px+rz)
p+q+r
p+r
qy(p + r) q(px + rz) y

px + rz
.
p+r

Deci avem c
a
px + qy + rz
qy + rz

z
p+q+r
q+r

si ca

px + qy + rz
px + rz

z.
p+q+r
p+r

INCOMPLET!
Rogers-Holder cu sume
1. Not
a. Inegalitatea prezentat
a n acest paragraf reprezint
a o generalizare
a inegalit
atii lui Augustin Luis Cauchy. Prima variant
a a acestei inegalit
ati
a fost obtinut
a n anul 1888 de c
atre matematicianul englez Leonard James
Rogers (1862-1933). Aceast
a inegalitate are un rol deosebit n matematic
a.
Timp de peste un secol a purtat numele matematicianului german Otto Ludwig H
older (1859-1937) care n anul 1889 a obtinut cea de-a doua variant
a

a acestei inegalit
ati. Intruc
at recent s-a demonstrat c
a cele dou
a variante sunt
echivalente, consider
am c
a este natural ca aceast
a inegalitate s
a se numeasc
a
inegalitatea lui Rogers-H
older.
Demonstratie. Punem
1/p

n
X
a=
|aj |p

1/q

n
X
si b =
|bj |q .
j=1

j=1

Observ
am c
a a = 0 dac
a si numai daca aj = 0 pentru orice j = 1, 2, . . . , n.
Analog b = 0 dac
a si numai daca bj = 0, pentru orice j = 1, 2, . . . , n. Deducem
c
a dac
a a = 0 sau b = 0, atunci inegalitatea din enunt este triviala si se reduce
la 0 0. Prin urmare, este natural sa presupunem ca a > 0 si ca b > 0. Fie
j {1, 2, . . . , n}. In baza inegalitatii lui Young avem ca

p

q
|aj bj |
|aj | |bj |
1 |aj |
1 |bj |
1 |aj |p
1 |bj |q
=

+
=
+
.
ab
a
b
p
a
q
b
p ap
q bq
5

Prin urmare obtinem c

a
n
n
n
1 X
1 X
1 X
p
|aj bj |
|a
|
+
|bj |q .
j
ab j=1
p ap j=1
q bq j=1

Intruc
at

n
X

|aj |p = ap iar

j=1

n
X

|bj |q = bq inegalitatea precedenta devine

j=1
n

1
1 1
1
1 X
ap +
bq = + = 1
|aj bj |
p
q
ab j=1
qa
qb
p q
sau echivalent
n
X

1/p
1/q
n
n
X
X
|aj bj | ab =
|aj |p
|bj |q .

j=1

j=1

j=1

Rogers-Holder cu integrale
1. Not
a. Prima variant
a a inegalit
atii prezentat
a n acest paragraf a fost
obtinut
a n anul 1888 de c
atre matematicianul englez Leonard James Rogers
anul 1889 matematicianul german Otto Ludwig H
(1862-1933). In
older
(1859-1937) obtine cea de-a doua variant
a. Aceast
a inegalitate av
and un rol
deosebit n analiza matematic
a s-a numit Inegalitatea lui H
older. Ulterior
s-a demonstrat c
a cele dou
a variante sunt echivalente. Prin urmare este natural
ca inegalitatea din acest paragraf s
a se numeasc
a inegalitatea lui Rogers anul 1910 matematicianul ungur Frigyes Riesz (1880-1950) a
H
older. In
ar
atat c
a aceast
a inegalitate este adev
ara
a at
at pentru sume, c
at si pentru integrale.
Demonstratie. Punem
Z

!1/p

b
p

|f (x)| dx

u=

|g(x)| dx

si v =

!1/q

Observ
am c
a u = 0 dac
a si numai daca f = 0 aproape peste tot. Analog v = 0
dac
a si numai dac
a g = 0 aproape peste tot. Deducem ca daca u = 0 sau v = 0,
atunci inegalitatea din enunt este triviala si se reduce la 0 0, deoarece n aceste
cazuri f g = 0 aproape peste tot. Prin urmare este natural sa presupunem ca
u > 0 si c
a v > 0. Fie x [a, b]. In baza inegalitatii lui Young avem a

p

q
|f (x)| |g(x)|
1 |f (x)|
1 |g(x)|
1 |f (x)|p 1 |g(x)|q
|f (x)g(x)|
=

+
=
+
.
uv
u
v
p
u
q
v
p up
q
vq
Prin integrare obtinem c
a
Z b
Z b
Z b
1
1
1
p
|f (x)g(x)|dx
|f (x)| dx +
|g(x)|q dx.
uv a
p up a
q vq a
6

Intruc
at
Z

|f (x)|p dx = up

si

|g(x)|q dx = v q

inegalitatea precedent
a devine
Z b
1
1
1 1
1
|f (x)g(x)|dx
up +
vq = + = 1
uv a
p up
q vq
p q
sau echivalent
Z

!1/p

b
p

|f (x)| dx

|f (x)g(x)|dx uv =

|g(x)| dx

!1/q

Inegalitatea lui Young

1. Not
a. Matematicianul englez William Henry Young (1863-1942) a
obtinut n 1912 o interesant
a inegalitate n analiza matematic
a.
2. Teorem
a. Fie d (0, +) si f : [0, d] R continu
a, strict cresc
atoare
cu f (0) = 0. Fie f 1 : [0, f (d)] [0, d] inversa functiei f : [0, d] [0, f (d)].
Atunci pentru orice a [0, d] si orice b [0, f (d)] are loc inegalitatea
Z a
Z b
ab
f (x)dx +
f 1 (y)dy.
0

Egalitatea are loc dac

a si numai dac
a b = f (a).
Demonstratie. Functia g := f 1 : [0, f (d)] [0, d] este de asemenea
continu
a si strict cresc
atoare. Fie a [0, d] un punct fixat. Consideram functia
F : [0, f (d)] R definit
a pentru orice b [0, f (d)] prin
Z a
Z b
F (b) =
f (x)dx +
g(y)dy ab.
0

Fie b [0, f (d)]. Atunci F (b) = g(b) a. Rezulta ca

F 0 (b) = 0 g(b) = a b = g 1 (a) = f (a).
Intruc
at g : [0, f (d)] [0, d] este strict crescatoare din 0 b < f (a) rezulta ca
g(b) < g(f (a)) = a g(b) a < 0,
iar din f (a) < b f (d) rezulta ca
g(f (a)) < g(b) g(f (d)) a < g(b) d 0 < g(b) a.
Deducem c
a g(b) = a b = g 1 (a) = f (a) este singurul punct de minim al
functiei F : [0, f (d)] R. Prin urmare pentru a obtine afirmatiile din enunt
este suficient s
a ar
at
am c
a F (f (a)) = 0. Pentru aceasta observam ca daca
0 = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = a
7

(1)

este o diviziune a lui [0, a], atunci

0 = f (x0 ) < f (x1 ) < f (x2 ) < . . . < f (xn1 ) < f (xn ) = f (a)

(2)

este o diviziune a lui [0, f (a)]. In mod analog daca

0 = y0 < y1 < y2 < . . . < yn1 < yn = f (a)

(3)

este o diviziune a lui [0, f (a)], atunci

0 = g(y0 ) < g(y1 ) < g(y2 ) < . . . < g(yn1 ) < g(yn ) = g(f (a)) = a

(4)

este o diviziune a lui [0, a]. Intrucat functiile f : [0, d] [0, f (d)] si g :
[0, f (d)] [0, d] sunt uniform continue normele diviziunilor (1) si (2) respectiv
(3) si (4) tind simultan la zero. Avem identitatea
n
X

f (xj1 )(xj xj1 ) = f (x0 )(x1 x0 )+f (x1 )(x2 x1 )+. . .+f (xn1 )(xn xn1 ) =

j=1

xn f (xn1 ){x1 [f (x1 ) f (x0 )] + x2 [f (x2 ) f (x1 )] + . . . + xn1 [f (xn1 ) f (xn2 )]} =
xn f (xn1 )

n1
X

xj [f (xj ) f (xj1 )] =

j=1

= xn f (xn1 ) + xn [f (xn ) f (xn1 )]

n
X

xj [f (xj ) f (xj1 )] =

j=1

xn f (xn )

n
X

xj [f (xj ) f (xj1 )] = af (a)

j=1

n
X

xj [f (xj ) f (xj1 )].

j=1

Pun
and
yj = f (xj ) g(yj ) = g(f (xj )) = xj
pentru orice j = 0, 1, 2, . . . , n identitatea precedenta devine
n
X

f (xj1 )(xj xj1 ) = af (a)

j=1

Observ
am c
a

n
P

n
X

g(yj )(yj yj1 ).

(5)

j=1

f (xj1 )(xj xj1 ) este suma integrala Riemann atasata functiei

j=1

f : [0, a] [0, f (a)], diviziunii (1) si sistemului de puncte intermediare x0 , x1 , x2 , . . . , xn1 .

n
In mod analog P g(yj )(yj yj1 ) este suma integrala Riemann atasata functiei
j=1

g : [0, f (a)] [0, a], diviziunii (2) si a sistemului de puncte intermediare

y1 , y2 , y3 , . . . , yn . Dac
a n (5) facem ca norma diviziunii (1) sa tinda la zero
obtinem c
a
Z a
Z f (a)
Z a
Z f
f (x)dx = af (a)
g(y)dy
f (x)dx +
(a)f 1 (y)dy = af (a).
0

Altfel spus F (f (a)) = 0. Teorema este demonstrata.

Inegalitatea lui Young

1. Not
a. Matematicianul englez William Henry Young (1863-1942) a
obtinut n 1912 o inegalitate cu multiple aplicatii n analiza matematic
a.
2. Teorem
a. Fie a, b [0, +). Dac
a p, q (1, +) sunt astfel nc
at
1/p + 1/q = 1, atunci
bq
ap
+ .
ab
p
q
Egalitatea are loc dac
a si numai dac
a a p = bq .
Demonstratie. In cazurile a = 0 sau b = 0 afirmatiile din enunt sunt
imediate. In cele ce urmeaza, presupunem ca a, b (0, +). Consideram
f : [0, +) R definit
a pentru orice x [0, +) prin
f (x) =

xp
1
+ x.
p
q

Fie x (0, +). Atunci

f 0 (x) = xp1 1

iar

f 00 (x) = (p 1)xp2 0.

Rezult
a c
a
f 0 (x) = 0 xp1 = 1 x = 1.
Avem c
a f (1) = 1/p 1/q 1 = 0. Din tabelul
x
0
f (x) 1
f 00 (x) +
f (x) 1/q
0

+
&

+
&

1
0 +
+ +
0 %

+
+
+
+
+
% +

rezult
a c
a x = 1 este singurul punct de minim al functiei f : [0, +) R. Fie
x [0, +). Atunci
f (x) f (1) = 0
Din

xp
1
xp
1
+ x0
+ x.
p
q
p
q

1 1
1
p1
p
+ =1 =
q =
p q
q
p
1p

rezult
a c
a
1
1
p
p
1
p1
+q =
+
=

=
= 1.
1p
1p p1
p1 p1
p1
Deducem c
a dac
a x = abq/p , atunci
(abq/p )p
1
ap bq
1
+ abq/p
+ abq/p
p
q
p
q
9

ap
bq
+
abq/p bq = abq(11/p) = ab.
p
q
In final, deoarece 1/p + 1/q = 1 q/p + q = q q/p = q 1, avem ca
 a p 1 1
ap
bq
ap 1 1
a
a
+
= ab q + = q1 q/p + = q/p .
p
q
b p q
b
p q
b
b
Altfel spus
 a p 1 1
 a 
ap bq
a
a
+ = ab q/p + q/p = 0 f q/p = 0 q/p = 1 ap = bq .
p q
p q b
b
b
b
- Inegalitatea lui Levinson
1. Not
a. Matematicianul american Norman Levinson (1912-1975) a
obtinut n anul 1964 o interesant
a generalizare a inegalit
atii lui Ky Fan.
Demonstratie. Pun
and
pj
bj = P
n
pk

si yj = 2a xj ,

j = 1, 2, . . . , n,

j=1

inegalitatea din enunt se poate scrie sub forma

n
n
n
n
X
X
X
X
bj f (xj ) f
bj x j
bj f (2a xj ) f
bj (2a xj ) .
j=1

j=1

j=1

j=1

Este clar c
a bj (0, 1), j = 1, 2, . . . , n si ca

n
P

bj = 1. Fie g : (0, a] R definita

j=1

pentru orice x (0, a] prin

g(x) = f (2a x) f (x).
Fie x (0, a]. Atunci 0 < x a 2a x < 2a. Intrucat f 000 (t) > 0 pentru
orice t (0, 2a), functia f 00 : (0, 2a) R este strict crescatoare. Rezulta ca
g 0 (x) = f 0 (2a x) 20 (x) si ca

g 00 (x) = f 00 (2a x) f 00 (x) > 0.

Deducem c
a g : (0, a] R este strict convexa, de unde

n
n
X
X
g
bj x j
bj g(xj )
j=1

f 2a

n
X
j=1

j=1

n
n
X
X
bj x j f
bj x j
bj (f (2a xj ) f (xj )) .
j=1

j=1

10

Evident
2a

n
X

bj xj = 2a 1

j=1

n
X

bj xj = 2a

j=1
n
X

2abj

j=1

n
X

bj x j =

j=1

n
X
j=1

n
X

bj

n
X

bj xj =

j=1

bj (2a xj ).

j=1

Rezult
a c
a inegalitatea precedenta devine

n
n
n
n
X
X
X
X
f
bj (2a xj ) f
bj x j
bj f (2a xj )
bj f (xj )
j=1

j=1

j=1

j=1

sau echivalent
n
X
j=1

bj f (xj ) f

n
X
j=1

bj xj

n
X

n
X
bj f (2a xj ) f
bj (2a xj ) .

j=1

j=1

Jensen cu a
1. Not
a. Matematicianul danez Johan Ludwig William Valdemar
Jensen (1859-1925) a obtinut n 1906 una in cele mai profunde inegalit
ati din
analiza matematic
a.
Demonstratie. Reamintim ca multimea vida si singletonul {a} sunt
singurele intervale reale care au interiorul vi. Deci J R nu este un astfel de
interval. Vom utiliza principiul inductiei matematice. Pentru n = 1 deoarece
a1 = 1 inegalitatea f (a1 x1 ) a1 f (x1 ) coincide cu egalitatea f (a1 ) = f (x1 ).
Pentru n = 1 avem a1 + a2 = 1. Din definitia convexitatii rezulta
f (a1 x1 +a2 x2 ) = f (a1 x2 +(1a1 )x2 ) a1 f (x1 )+(1a1 )f (x2 ) = a1 f (x1 )+a2 f (x2 ).
In continuare, fie n N cu proprietatea n 3. Presupunem ca daca a1 , a2 , . . . , an
[0, 1] verific
a a1 + a2 + . . . + an1 + an = 1, iar x1 , x2 , . . . , xn1 , xn J atunci
are loc inegalitatea
f (a1 x1 +a2 x2 +. . .+an1 xn1 +an xn ) a1 f (x1 )+a2 f (x2 )+. . .+an1 f (xn1 )+an f (xn ).
Acum fie a1 , a2 , . . . , an , an+1 [0, 1] astfel ncat a1 + a2 + . . . + an + an+1 = 1 si
x1 , x2 , . . . , xn , xn+1 J. Din a1 , a2 , . . . , an , an+1 [0, 1] si a1 + a2 + . . . + an +
an+1 = 1 rezult
a c
a printre cele n+1 numere a1 , a2 , . . . , an , an+1 exista cel putin
dou
a a c
aror sum
a este strict pozitiva. Pentru usurinta scrierii, presupunem ca
an + an+1 > 0. Fie
y=

an+1
an
xn +
xn+1 .
an + an+1
an + an+1
11

an
avem ca 1 =
Pentru = an +a
n+1
f : J R rezult
a c
a

an+1
an +an+1 .

Din convexitatea functiei

f (y) = f (xn + (1 )xn+1 ) f (xn ) + (1 )f (xn+1 ) =

an
an+1
=
f (xn ) +
f (xn+1 ).
an + an+1
an + an+1
Din cele de mai sus deducem ca
f (a1 x1 + a2 x2 + . . . + an1 xn1 + an xn + an+1 xn+1 ) =
f (a1 x2 + a2 x2 + . . . + an1 xn1 + (an + an+1 )y)
a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ) + . . . + an1 f (xn1 ) + (an + an+1 )f (y)


an
an+1
a1 f (x1 )+a2 f (x2 )+. . .+an1 f (xn1 )+(an +an+1 )
f (xn ) +
f (xn+1 ) =
an + an+1
an + an+1
a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ) + . . . + an1 f (xn1 ) + an f (xn ) + an+1 f (xn+1 ).
Jensen cu b
aceast
1. Not
a. In
a sectiune prezent
am o variant
a generalu a a inegalit
atii
lui Ludwig Jensen.
Demonstratie. Reamintim ca multimea vida si singletonul {a} sunt
singurele intervale reale care au interiorul vi. Deci J R nu este un astfel de
interval. Fie n N . Pun
and
ak =

bk
b1 + b2 + . . . + bn

pentru orice k = 1, 2, . . . , n avem ca

a1 , a2 , . . . , an (0, 1) si ca a1 + a2 + . . . + an = 1.
Intruc
at f : J R este convexa, are loc inegalitatea
f (a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn ) a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ) + . . . + an f (xn ).
Deoarece aceasta coincide cu inegalitatea din enunt, teorema este demonstrata.

12