Sunteți pe pagina 1din 28

Aprob

Comandant-adjunct al trupelor de
carabinieri pentru personal
lt. colonel

Victor MIHAILESCU

_____ _________________________2007

Plan conspect
Tema:

Suicidul.
Recomandri privind prevenirea suicidului.

Scopul:
A aduce la cunotina ofierilor superiori-psihologi indicii
comportamentului suicidal i naintarea recomandrilor privind prevenirea
lui.
Metoda:

Povestire, conversaie.

Timpul:

15 minute

Literatura:

Psihologia militar
Psihologia social
Recomandri metodice

Recomandri privind prevenirea sinuciderilor.

Una din direciile activitilor de baz a ofierilor superioripsihologi n subdiviziunea militar const n neutralizarea tendinelor
negative a efectivului n termen ct i prin contract.
Scopul primordial este asigurarea stabilitii neuro-psihice a
efectivului, neadmiterea comportamentului deviat, suicidar, precum i
montajul negativ al efectivului.
20% din actele de suicid revin persoanelor cu dereglri psihice.
Armata este un organism social specific cu activitate vital foarte
rigid, capabil s provoace o influen radical asupra strii psihologice
a omului. Trecerea la condiiile aspre i strict regulamentare ale traiului
din armat totdeauna este legat de apariia unui ir de probleme ce in de
adaptarea tnrului osta.
O deosebit atenie la desfurarea lucrului de profilaxie trebuie
acordat celei mai grele perioade pentru militari cea de adaptare la noile
condiii de via, noile relaii.
Se cuvine s se manifeste o deosebit atenie fa de cererile i
reclamaiile tinerilor ostai, s se reacioneze oportun la el, s nu se admit
lezarea demnitii lor. Este binevenit s se cunoasc datele despre starea
sntii prinilor i rudelor apropiate ale subalternului, despre traumele,
bolile suportate.
n calitate de factor obiectiv, n atitudinea fa de fiecare persoan
apare mediul social, atmosfera moral-psihologic din colectivele militare.
n anumite situaii ea poate juca rolul amortizatorului
dintre starea
nefavorabil i personalitate, n altul poate amplifica aceast influen, n
al treilea caz poate deveni surs de stresuri suplimentare.
Prezena n unele uniti i subuniti a grosolniei, ofenselor, lezrii
demnitii personale, genereaz n contiina tinerilor ostai un sentiment
de team fa de serviciu. Absena unui contact sufletesc dintre efi i
subalterni creeaz un sentiment de singurtate i izolare, care complic
procesul de adaptare, iar n unele cazuri provoac starea de disperare, care
poate duce la unele nclcri a regulamentului disciplinar cum ar fi
suicidul.
Suicidul este un act comportamental greu de motivat, n care se
mbin strns factorii sociali, psihologici, psihofizici.
Practica ne demonstreaz c este nentemeiat afirmaia c potenialii
sinucigai pot fi gsii doar printre persoanele dezordonate, printre cei
care ncalc disciplina militar. Majoritatea sinucigailor n alt colectiv,
n alte mprejurri unde este bine organizat lucrul de profilaxie ar fi putut
s triasc i s munceasc cu spor.
Starea de suicid apare n situaii nefavorabile i n situaiile cnd
comandanii nu sunt capabili de a clarifica problemele militarilor.

Suicidul este o fapt contient, i ca urmare are motivaiile sale.


Stri de criz:
- greutile de adaptare la serviciul militar
- relaiile neregulamentare
- neplcerile la serviciu
- nenelegerea strii psihice a militarului (a celor care au dezertat)
din partea rudelor i apropiailor
- intensificarea emoiilor negative
- sentimentul de nesiguran, nencredere
- subaprecierea, anxietatea
Mai des aceti factori acioneaz n comun, se influeneaz reciproc
i mping ostaul spre limita fatal. Toate acestea se produc pe fondalul
creterii considerabile a eforturilor psihice i fizice asupra ostaului
(uneori nentemeiate).
Un pericol
social deosebit l prezint conflictele dintre
microgrupurile de militari. Deseori ele poart caracterul violenei morale
sau fizice asupra personalitii. Unii ostai ncearc s instaleze un
colectiv, o dictatur, introducnd ironia i batjocura.

Condiiile care favorizeaz suicidul


Condiiile care favorizeaz suicidul se divizeaz n trei grupe mari:
- conflictele familiare;
- conflicte de drept (comiterea unei nelegiuiri, nedrepti);
- conflictele sociale.
Altele bolile ce nu au anse de lecuire, vina, conflictele
interpersonale i intrapersonale.
1. Lipsa analizai motivelor fiecrui caz de suicid.
Cercetrile, de regul, au ca obiectiv nu depistarea cauzelor i
motivelor care au dus la suicid, ci cutarea posibilitilor de a o trece pe
seama inferioritii psihologice i altor caliti personale ale militarilor.
2. Starea moral apstoare din subuniti.
Colectivul reprezint ntr-o anumit msur o membran social, n
care omul caut s fie protejat de aciunile nefavorabile ale factorilor
externi. Dac aceast membran este durabil, ea va proteja i susine n
momentele dificile, dac nu, atunci sunt inevitabile traumele psihice.
3. Surzenia sufleteasc a comandanilor, camarazilor.
Influenarea contiinei
subalternului fr apropierea, este
imposibil. Crearea unor bariere ntre comandant i osta l face pe ofier
s se abat de la grijile i problemele soldatului, nu-i permit s realizeze
n practic protecia social.
Ca rezultat eful menit s manifeste atenie i grij fa de
subalterni, n realitate se prezint ca o for nspimnttoare, de

oprimare, la ajutorul creia n situaii complicate este foarte greu de


apelat. Doar prin necunoaterea total a strii sufleteti a subalternului se
poate explica faptul c cel aflat n stare de reacie situaional este pus n
serviciul de gard sau la acele tipuri de serviciu, n timpul crora el
rmne de unul singur i obine acces la armament.
4. Nivelul sczut a asistenei medicale a asigurrii tehnicomateriale a efectivului.
Comandantul este obligat s fac tot posibilul ca soldatul s se poat
odihni normal, s se mbieze la timp s primeasc raie alimentar la
timp i deplin.

Prejudecat i realitate.
1.

2.

Oamenii care vorbesc


despre suicid nicicnd
nu-l
nfptuiesc
n
realitate.
Sinuciderea se produce
pe neateptate, fr
manifestarea oricror
semne.
Sinucigaii se gndesc
permanent la moarte.

3.

4.

mbuntirea situaiei
dup criza de suicid
semnific faptul c
pericolul sinuciderii a
fost evitat.

Este cea mai rspndit prejudecat. n


realitate 4 din 5 jertfe ale suicidului nu
numai o dat semnalizeaz despre
inteniile sale.
Nu este just. Anterior suicidului se
produc o serie de semnale care exprima
lumea interioar a omului dintre via i
moarte.
Dimpotriv asemenea oameni se gsesc
ntr-o stare de nelinite sufleteasc. Ei
vor s triasc dar nu tiu cum s-o fac.
ndemnurile la moarte au o durat mic.
Dac n aceste momente s-ar putea de
ajutat omul s nfrunte acest stres,
inteniile lui pot s se schimbe i deja n
ziua urmtoare riscul de suicid v-a
scdea brusc. Aproape fiecare persoan
care tinde spre suicid duce o lupt ntre
dorina de a tri i cea de a muri.
n realitate omul are mai multe
posibiliti pentru a-i pune capt zilelor,
dac ncercarea anterioar a euat. Din
toate semnele caracteristice suicidului
acesta este cel mai sinistru. De aceasta
sarcina comandanilor n asemenea
cazuri este s nu presupun, ci s
acioneze. Afirmaia: Eu am crezut c
totul va fi n ordine nu v-a ntoarce
viaa omului.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

Suicidul este o boal


nnscut,
ea
se
transmite de la unii
membrii de familie la
alii.
Suicidul este comis de
ctre
persoanele
napoiate mintal.

n realitate nu exist probe care ar


confirma
presupunerea
privind
transmiterea suicidului prin ereditate.

Cercetrile demonstreaz c, de regul,


suicidul l comit persoanele nefericite,
dar nu neaprat napoiate mintal. Unii
tineri pleac din via pentru c sunt
obosii de via i nu pot ascunde
chinurile sufleteti de cei din jur.
Exist un tip de oameni Nu exist nici un argument care ar
care sunt predispui susine o asemenea prejudecat.
ctre suicid.
n cea mai mare msur Este o eroare. Cea mai periculoas grup
suicidul se comite de o constituie persoanele de la 15 pn la
ctre persoanele de 29 ani.
vrsta a II i a III.
Discuiile despre suicid Nu este adevrat. Dimpotriv, discutnd
pot insufla asculttorilor direct i sincer la aceast tem cu
gndul sinuciderii.
subalternii, ofierul contribuie mai
eficient la profilaxia sinuciderilor.
Oamenii care comit n realitate discuiile, ameninrile cu
suicidul nu cer ajutorul sinuciderea tentativele de suicid,
celor din jur.
constituie un strigt de disperare, o
modalitate de a atrage atenia celor din
jur.

Indicii comportamentului suicidal


- Egocentrizmul (nchiderea n sine);
- Autoagresia (autobiciuirea);
- Tendinele paranoice ( psihoza cronic al crei caracteristic este
delirul sistematizat, logic, clar).
Se disting 4 forme de delir paranoic:
- delirul de revindecare, n care subiectul este convins c este
victima unui prejudiciu, cere cu nverunare reparaia iar uneori tinde s
se rzbune singur (incendiu, omor);
- delirul pasional, al crei tem poate fi gelozia sau un ideal mistic;
- delirul de interpretare, care se asociaz cu sentimentul de a fi
obiectul unei animoziti generale;

- delirul de reacie n care subiectul hipersensibil i vulnerabil,


triete o relaie dificil cu lumea, care l zdrobete;
Pesimismul - care se caracterizeaz prin depresie, sau
1. nchiderea n sine.
Tendina de a fi n singurtate este fireasc i normal pentru fiecare
om. Dar fii foarte ateni cnd caracterul nchis, izolarea devin profunde
i de lung durat, cnd omul i evit prietenii i camarazii.
2. Caracterul capricios, pretenios.
Fiecare dintre oameni poate s-i permit uneori nite capricii, de a
se lsa prad melancoliei. Aceast stare poate fi generat de timp,
dispoziie, oboseal, nenelegeri de serviciu sau de familie etc. ns cnd
dispoziia subalternului aproape n fiecare zi oscileaz ntre iritare i
depresie, trebuie
s apar motivul pentru nelinite. Exist mrturii
convingtoare c asemenea oscilaii emoionale sunt prevestitoare morii.
3. Depresiunea.
Este un profund declin emoional care se manifest n mod diferit la
fiecare om. Unii militari devin nchii n sine dar tot odat i mascheaz
att de bine sentimentele, nct cei din jur timp ndelungat nu observ
schimbri n comportamentul lor. Unica metod n asemenea situaii este
discuia direct i sincer cu persoana n cauz.
4. Agresivitatea.
Multe acte de sinucidere sunt precedate de izbucniri de isterie, furie,
cruzime fa de cei din jur. Adesea, asemenea manifestri se dovedesc a fi
o chemare de ajutor a sinucigaului. ns o asemenea chemare de obicei
d rezultate contrare dumnia celor din jur, nstrinarea de sinuciga. n
loc de atenie, omul obine condamnare din partea camarazilor.
5. Dereglarea poftei de mncare (aderarea la alcool).
Lipsa ei sau pofta de mncare exagerat este strns legat de
gndurile de autodistrugere i trebuie privit ca o boal periculoas
pentru via. Ofierii trebuie s observe pierderea sau creterea n greutate
a subalternilor.
6. mprirea cadourilor celor din jur.
Unele persoane care planific sinuciderea, n prealabil mpart
apropiailor, prietenilor, camarazilor obiectele sale. Acesta este un act
prevestitor direct a nenorocirii viitoare. n fiecare din asemenea cazuri se
recomand o convorbire serioas i sincer cu sinucigaul pentru
clarificarea inteniilor lui.
7. Trauma psihologic.
Fiecare om are o limit emoional individual. La aceast limit
poate duce un oc emoional puternic sau o serie de mici frmntri
traumatizante care se acumuleaz ncetul cu ncetul.

Desprirea de casa printeasc, de la modul de via obinuit,


ciocnirea cu greutile fizice i morale ale serviciului, mediul
necunoscut n care a nimerit pentru osta pot fi luate drept o tragedie a
ntregii lui viei.
Dac la acestea se mai altur i divorul prinilor, moartea sau
accidentarea unuia din rude, n mintea persoanei pot s apar gnduri i
dispoziii care sunt n stare s provoace suicidul.
8. Schimbrile n comportament (nchiderea n sine, monotonia,
nedeterminarea, izolarea).
Schimbrile neateptate n comportamentul militarului trebuie s
devin obiectul unei observaii atente. Atunci cnd un om reinut, tcut,
necomunicativ, pe neateptate ncepe s glumeasc, s rd mult, merit
a fi luat sub supraveghere. Asemenea schimbare mrturisete despre
singurtate pe care omul ncearc s-o ascund sub masca bunii dispoziii
i indiferenei.
Un alt simptom alarmant este diminuarea nivelului energetic,
amplificarea pasivitii, indiferenei fa de serviciu comunicare, via.
9. Ameninarea.
Orice nzuin exprimat prin plecarea din via trebuie perceput
serios. De cele mai multe ori ea poate fi exprimat prin cuvintele: Vei
purta vina morii mele!, M vei regreta!, Nu mai vreau s triesc
printre voi! etc. Aceste declaraii pot fi interpretate ca o ameninare
direct a sinuciderii care se pune la cale. n asemenea cazuri nu trebuie
admis agresivitatea fa de sinuciga, care ar putea dor s-l mping la
realizarea ameninrii. Dimpotriv, este necesar de a manifesta rbdare,
linite, de a-i oferi un ajutor, consultarea unui specialist.
Strile de criz - se caracterizeaz prin emoii negative, violente,
frustrri ndelungate i dureroase.
n asemenea cazuri, are loc reducerea activitii gndirii scderea
nivelului de motivaie, lipsa ideilor pozitive, incapacitatea de soluionare a
problemei slbiciune de moment.
n strile de criz se fac observate slbiciunea fizic (fatigabilitatea)
oftatul.
Metodele de diagnostic sunt:
- observaia;
- convorbirile;
- testele psihodiagnostice;
Riscul de apariie a tendinelor suicidale crete dac subiectul n
situaii de conflict ocup una din urmtoarele poziii:

- nimeni nu m nelege; toi sunt mpotriva mea; nu exist


dreptate;
- nu trebuiesc nimnui; de ce m chinuii att;
- mai departe va fi mai greu, mai dificil; nu am unde m ascunde;
nu voi suporta aa ruine; nicicnd nu-mi voi ierta asta;
- nicicnd nu va mai fi ceea ce a fost; totul este pierdut; sfrit.

Cum putem s-i ajutm sinucigaului


Trebuie de urmrit cu atenie apariia la militari a semnelor
indicate mai sus, n special dac ele se manifest repetat. Nu trebuie de
considerat participarea proprie drept inutil i neputincioas. Fiecare
ofier este n stare s acorde un ajutor eficient sinucigaului.
Sarcini:
- reducerea ncordrii;
- diminuarea retririlor ce duc la suicid;
- mobilizarea persoanei la nvingerea circumstanelor dificile;
- pregtirea subiectului pentru noi evenimente psiho-traumatice;
posibile n cazul crizei date i la reacii ce vor urma.
Reguli:
- fii convini c suntei n stare s ajutai;
- acumulai experien;
- fii rbdtori;
- nu ocai persoana prin vorbele Mergi i f aceasta...!;
- nu analizai motivele comportamentului Nu te poi sinucide..;
- facei tot ce depinde de Dvs. dar nu v luai rspunderea
personal pentru viaa cuiva;

Metodica organizrii convorbirilor


- n discuie este important s se s se acorde timp suficient
ascultrii active (fr a judeca, de dat posibilitate s se expun fr team,
a nelege pe deplin sentimentele i tririle, de acordat ajutor pentru
meninerea ncrederii n sine;
- de discutat ntr-un loc linitit pentru a evita interveniile;
- a reda cele povestite pentru a-l ncredina c ai neles cele auzite
i nu v-a scpat nimic;
- a acorda atenia privind direct n ochi aezat vizavi, dar nu peste
mas;

- a da posibilitatea s se exprime fr a-l ntrerupe, de intervenit


cnd nceteaz s vorbeasc;
- de evitat critica, judecata i a fi imparial;
- a pronuna fraze pozitive, instructive Uneori suntem... ;
Principii:
- nici ntr-un caz nu trebuie de invitat o a treia persoan. Dac este
necesar prezena ei mai bine de ntlnit ntmpltor aceast persoan;
- alegerea locului absena persoanelor strine, nimeni nu trebuie
s ntrerup discuia;
- n procesul discuiei s nu s se fac nsemnri , s nu s se
arunce privirea la ceas, de efectuat alt lucru.
Statistica arat:
- brbaii de trei ori mai des ca femeile i svresc viaa prin
suicid;
- femeile mai multe tentative;
- cu ct sinucigaul este mai naintat n vrst, cu att este mai
mare probabilitatea de deces;
- cstoria reduce tendina de suicid;
- divorul o mrete;
- 60% sinucideri au loc n rezultatul depresiei;
- majoritatea sinuciderilor au loc n lunile noiembrie i aprilie i n
zilele de odihn.
Atenie! Subiecii cu tentative de suicid necesit supraveghere
strict.
11.1. CONSIDERATII TEORETICE
In general, agresivitatea se manifesta ca urmare a interactiunii dintre doua
categorii de factori: impulsurile latente sau manifeste din interiorul nostru
si reactiile stimulative din exterior. Cand forta agresiva acumulata in
interior se orienteaza spre persoana care a produs-o, aceasta devine
autoagresivitate, autoagresiune. x5c24cn
Autoagresiunea cuprinde atitudini, acte, fapte, manifestari de agresivitate
si violenta fata de propria persoana.
Autoagresiunea cunoaste o gama variata de comportamente care
culmineaza cu sinuciderea. Aceasta reactie comportamentala extrema care
este suicidul, are la baza dezechilibrul intre forta si semnificatia stimulilor
interni, respectiv externi si modalitatea de raspuns a persoanei.

Cercetarile din domeniul psihologiei si psihiatriei arata ca cel care se


sinucide o face din cauza cuiva sau a ceva, cu care nu a reusit sa
comunice si acest fapt i-a blocat in mod tragic fluxul existential.
Cand exprimarea acestui conflict se face in interior, are loc suprimarea
eului, respectiv sinuciderea. Cauzele sinuciderii sunt biopsihosociale si tin
atat de structura personalitatii, cat si de structura si dinamica societatii.
Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta elementul
intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima viata. Suicidul
este o actiune voita a subiectului care consta in suprimarea propriei vieti.
Situatiile dificile, tentativele autolitice si suicidul, exprima o grava
perturbare a starii de constiinta a acelor persoane ce isi pot pierde
capacitatea de rezistenta si depasire a functionarii, in proiectia lor de
afirmare. Aceste constatari cuprind dominantele unor situatii expresive
pentru categorii diferite ce apartin unor culturi, traditii, relatii
psihopatologice si ale unor situatii din traiectoria unor societati.
Situatiile autolitice succed si agraveaza starile cunoscute ca fiind dificile
pentru o persoana si conditia sa de existenta si afirmare in viata.
Preocuparile dominante in situatiile existentiale si autoanaliza lor
individuala se pot constitui ulterior in acte de suicid, acte dezvoltate in
procese de constiinta si conduite polimorfe de auto si hetero-agresivitate
(Pirozynski, Scripcaru & Belescu, 1996).
Orice dificultate fireasca din afirmarea vietii poate distinge, in durata unei
personalitati, o motivatie existentiala, in care pot interveni crize sau stari
critice de epuizare, cu neputinta vitala de a exista si intretine o comunicare
functionala.
Autoanularea existentei de sine apartine unei conditii subiective si unor
factori victimologici. Procesele psihice, dominantele lor psihologice si
patologice detin expresivitati latente, partial mascate sau aparent ignorate,
suprimate sau convertite in reactii paradoxale ce pot precipita tensiuni
supraliminare care declanseaza starea de criza a riscului vital.
Suicidul si motivatia sa exprima semnificatia grava a conditiei umane, a
personalitatii si a unor relatii interpersonale. Psihologia fiecarei
personalitati exprima caracteristica individuala a unei mentalitati
strabatuta de evenimentele traite si gradul lor distinct de a actiona si
reactiona la frustratii.
In structura personalitatii sinucigasilor pot fi gasite anumite predispozitii
latente care in conditii situationale adecvate pot fi activate. Trecerea la act
este conditionata atat de structura specifica a personalitatii sinucigasului
(labilitate, egocentrism, indiferenta afectiva etc.), cat si de incitatiile
exterioare, care pot fi chiar de intensitate minima, dar resimtite acut ca
frustrante, nefavorabile, neconforme cu cerintele si sentimentele intime ale

subiectului. Ei cred ca moartea este singurul mod de rezolvare a


problemelor pe care le au.
Considerata o forma specifica de conduita devianta, prin sinucidere nu se
urmareste autodesfiintarea, ci mai degraba moartea, fuga de viata si modul
in care aceasta se prezinta sau este perceputa la un moment dat.
11.2. FAZELE SINUCIDERII
Sinuciderea presupune parcurgerea a trei faze diferite (Dragomirescu,
1976):
1).Suicidatia - faza de incubatie, de aparitie a ideii de a termina cu totul si
de a-si pune capat zilelor. Cauzele sunt de natura psihopatologica
(tulburari psihice grave, strari depresive severe, etilism cronic etc.), de
natura sociala (esec scolar, profesional, familial etc.) sau de natura
psihosomatica (boli incurabile, infirmitati fizice, malformatii congenitale
etc.).
2).Suicidactia - faza de trecere de la idee la decizie, ea incluzand si
cautarea formelor, metodelor si procedeelor de realizare a actului propriuzis. In aceasta faza asistam la o crestere marcata si progresiva a starii de
tensiune intrapsihica, este momentul exploziei autodistructive cand
individul adopta decizia infaptuirii suicidului.
3).Traumatizatia - faza de realizare efectiva, de punere in practica a
modalitatilor autodistructive. Important in aceasta etapa a conduitei
suicidare sunt metodele folosite si efectul lor. Traumatizatia poate fi
urmata de reusita sau nu, in acest ultim caz ea ramanand la nivelul de
tentativa de suicid.
Alex Thio (1988) diferentiaza trei categorii de suicid si anume:
a).Suicidul-amenintare. Persoanele care ameninta cu suicidul urmaresc de
fapt, atingerea unor scopuri in viata, tendinta acestora fiind mai mult sa
traiasca decat sa moara. Atunci cand nu reusesc sa-si atinga scopurile
propuse unele dintre aceste persoane pun in aplicare amenintarile lor
(santajul suicidar).
Comportamentele presuicidare sunt adesea avertismente sau forme de
amenintare pe care cei din jur nu le receptioneaza ca atare ori nu le acorda
importanta cuvenita si nu realizeaza starea de pericol in care se afla cel ce
emite asemenea avertismente. In aceasta situatie se impune ajutorul social
sau medical. b).Suicidul-tentativa. Persoanele care fac parte din aceasta
categorie sunt usor labile, nehotarate, neconvingatoare, ambigue in
intentia lor. Foarte adesea afirma ca nu-mi pasa daca mor sau traiesc.
Cele mai multe tentative de suicid se petrec in locuri sau conjuncturi in
care salvarea este posibila, probabila sau chiar inevitabila.
EXEMPLU:

Numitul V.T. in varsta de 25 de ani este un caz edificator, pentru ca in


cinci ani a avut 16 tentative de sinucideri. A incercat, cam tot ce intra in
arsenalul unui sinucigas profesionist. Si-a taiat venele de la brate, a
inghitit cantitati mari de pastile, a vrut sa se inece, s-a dat cu capul de
pereti, s-a aruncat de la etajul trei si ultima data si-a taiat meticulos, cu o
bucata de sticla, tot pieptul, incercand (spunea el) sa ajunga la inima.
Toate tentativele de sinucidere le-a facut teatral. Nu il intereseaza ca se
automutileaza, el stie una si buna: tot de mana mea o sa mor. Mama lui
a decedat, iar tatal a disparut in lume. Nu are frati, nici surori, a fost
casatorit si a divortat. Consuma bauturi alcoolice in mod frecvent si
motivul incercarilor sale este ca nimeni nu il ajuta. Medicii il
compatimesc, dar de inteles nu il intelege nimeni. c).Suicidul-reusit. Doua
treimi din cei care se sinucid sunt cunoscuti a fi avand cel putin o
tentativa suicidara in perioada anterioara. Cei mai multi dintre ei au
comunicat, direct sau indirect, ideea lor suicidara altor persoane. Actul
suicidar implica existenta (reala sau imaginara) a unei probleme care
aparent nu are solutie si din care suicidantul nu poate iesi decat prin actul
tragic al sinuciderii.
Pornind de la notele scrise de catre sinucigasii-reusiti si de la relatarile
celor care incearca sa se sinucida, se pot discerne mai multe tipuri de
sentimente suicidare, cum ar fi: sentimente de scuza, de remuscare, de
vinovatie, de razbunare, de generozitate si uneori sentimente suprarealiste.
In ceea ce priveste structura personalitatii, toate statisticile demonstreaza
ca frecventa sinuciderii cunoaste o curba ascendenta de la varsta de 14-15
ani pana la varsta de 50 de ani, cu doua cresteri foarte accentuate la
adolescenta si la varsta a treia (Paunescu, 1994). Adolescenta este
perioada cea mai vulnerabila, in care fortele impulsionale se confrunta cu
exigentele valorilor morale. La varsta a treia, legea vulnerabilitatii
determinata de varsta biologica ramane valabila. Legea vulnerabilitatii
este dovedita si prin raportul dintre numarul sinuciderilor la adolescenta si
la varsta a treia, care este de 3/9.
Cercetarile cele mai pertinente arata ca nu exista o ereditate suicidara
propriu-zisa, ci numai un procentaj ridicat de anumite predispozitii
suicidare, sau trasaturi psihopatologice generale.
Adolescentul sinucigas se dezvolta intr-un mediu psihosocial cu grave
perturbari structurale si relationale. Totusi, este greu de stabilit un raport
precis intre perturbarile mediului socio-familial si frecventa suicidului,
pentru ca exista o multitudine de modalitati prin care copilul sau
adolescentul receptioneaza si integreaza aceste influente.
Societatea actuala creeaza conditiile pentru aparitia, dezvoltarea si
amplificarea sentimentului de insecuritate afectiv-relationala. Tensiunile

existente in societate sunt prezente si se amplifica si la nivelul familiei,


sinuciderea fiind o solutie preferata in fata dificultatilor existentei.
Motivarea conduitelor autoagresive la tineri (cu personalitati vulnerabile)
se face pe seama dificultatilor de adaptare, a esecului in procesul de
scolarizare, instruire sau de ordin sentimental, inadaptarii pe fondul
imaturitatii afective, volitive si din punct de vedere a constiintei sociale.
Se impune identificarea factorilor de ordin predispozant, favorizant si
declansant (biogeni, neuropsihogeni, socioculturali etc.).
Adolescentii suicidari au o conduita in limitele largi ale normalitatii, dar
sunt prezente si unele tulburari de comportament, reactii depresive, stari
reactive, uneori foarte exagerate din cauza hipersensibilitatii si a
exploziei de personalitate.
Sindromul presuicidar la adolescenti se manifesta prin depresie, anxietate,
agitatie, perturbari ale somnului, manifestari psihosomatice, schimbari in
comportamentul social, cu afectivitate labila, iritabilitate crescuta si
agresivitate manifesta, o pierdere a umorului, a performantelor scolare, a
initiativei si pretuirii de sine etc. Depistarea adolescentilor care prezinta
acest sindrom este deosebit de utila in practica prevenirii sinuciderilor.
Actul suicidar poate avea loc ca rezultat al unui scurt circuit, cu
componente impulsive, fara ca subiectul sa poata decide constient asupra
lor, executand actiunea in timpul unei obnubilari a constiintei; alteori este
rezultatul unei premeditari anterioare sau poate fi urmarea unei fantasme,
in care actul sinucigas a fost de multe ori executat imaginar, in functie de
consecintele sale asupra propriei persoane (narcisism, dorinta de a se
razbuna, de a pedepsi pe cineva, pentru a fi iubit, dorinta de a deveni erou
etc.).
Incadrata in autoagresivitate, sinuciderea este o forma ambivalenta de
autopedepsire si heteropedepsire, in sensul ca adolescentul, prin acest act
isi pedepseste parintii, stiind astfel ca ii distruge sufleteste, si in acelasi
timp, se pedepseste pe sine pentru fapte - de multe ori imaginare. Adler a
emis ideea ca sinuciderea este o forma de hipercompensare fata de
sentimentul de inferioritate. Adolescentul recurge la sinucidere pentru a
demonstra lumii importanta si valoarea lui si pentru a arata anturajului cat
pierde prin disparitia sa (Paunescu, 1994).
Printre mecanismele psihologice ale sinuciderii la aceasta varsta, sunt si
reactiile nestapanite fata de privarea de dragoste, fie a parintilor, fie a unei
persoane de sex opus. Tendinta adolescentului de a-si intensifica starile
sufletesti sau tendintele afective, il conduce uneori la supozitia ca este
nedreptatit, marginalizat, umilit, acestea fiind situatii greu de suportat.
Frustrarea provoaca tendinta de agresivitate impotriva celor care au
determinat-o si totodata declanseaza un sentiment de culpabilitate, care
orienteaza agresivitatea catre propria persoana.

Tendintele agresive pot fi amplificate si de factorii constitutionali, prin


raportarea la unele modele agresive parentale sau ambientale. Uneori
agresiunea ambientala determina la adolescent aparitia impulsului de
sinucidere, prin intoarcerea acesteia catre propria persoana.
Cand autoagresivitatea devine foarte puternica, adolescentul nu mai
reuseste sa-si utilizeze mecanismele de compensare, nu mai poate sa
stabileasca relatii cu propriul eu, nu mai gaseste la altii nici incredere, nici
dragoste, iar in interiorul sau exista numai ura si violenta. Aceasta stare,
traita constient sau inconstient, activeaza toata frustratia din copilarie. In
aceasta stare de tensiune adolescentul se simte singur, abandonat, incarcat
de resentimente, pentru el existenta nu mai are sens, tendinta de sinucidere
fiind singura cale de rezolvare a acestei situatii.
Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii (Paunescu, 1994) stabilesc o
corelatie intre grupa de varsta si sinucidere. Perioada de involutie
(imbatranire) cunoaste cel mai ridicat procent de persoane care se sinucid.
Procesele biopsihosociale apartinand imbatranirii, produc o serie de
modificari psihopatologice in personalitatea varstnicilor care, de multe ori,
declanseaza impulsul de autoagresivitate sub diferite forme, printre care si
sinuciderea. Pe langa starile patologice, situatia varstnicilor este afectata
atat de cauze economice, cat si de cauze sociale, relationale. Nevoile
materiale, sentimentul abandonului total, lipsa de asistenta si protectie
sociala, singuratatea, traumatismele psihoafective etc., fac sa creasca
numarul sinuciderilor la varstnici.
In peste 90% din cazuri, sinuciderea este primul semn al unei boli psihice,
chiar daca aceasta nu a fost diagnosticata. Pentru clarificarea eventualelor
cauze psihice ale actului de suicid, se face asa-numita autopsiere
psihologica. De cele mai multe ori, subiectul prezinta tulburari psihice,
cu toate ca pentru cei din jur el parea un om perfect normal si cu atat mai
mult gestul lui era inexplicabil.
Frecventa sinuciderilor este mai mare la barbati decat la femei. Mariajul
influenteaza pozitiv rata sinuciderilor atat la barbati cat si la femei. Astfel,
vaduvii se sinucid mult mai frecvent decat celibatarii, urmeaza divortatii
si pe ultimul loc sunt cei casatoriti. Pe langa mariaj, existenta copiilor pare
sa constituie un factor de diminuare a riscului de sinucidere.
Cu cat nivelul intelectual si cultural este mai ridicat, cu atat scad
tendintele suicidare. Persoanele cu o pregatire superioara au capacitatea de
a descoperi sistemele de compensare. Situatia socio-morala intareste
motivatia existentiala.
In cazul conduitei suicidare, in general, trebuie adoptata urmatoarea
schema de interventie (Dragomirescu, 1980): a).Preventia sau preinterventia actioneaza asupra etapei clinice a suicidactiei si cuprinde
totalitatea masurilor profilactice indreptate asupra individului sau

comunitatii sociale in scopul prevenirii conduitei suicidare, a cauzelor


care o pot genera. In aceasta categorie de masuri se pot distinge doua
grupe: masuri psihoprofilactice (educatie sanitara, psihopedagogica etc.)
si masuri psihosociale (insertie socio-familiala pozitiva, relatii
interpersonale pozitive etc.). Masurile psihoprofilactice se opun actiunii
cauzelor patologice de ordin individual, ale conduitei suicidare, iar
masurile psihosociale - actiunii cauzelor de ordin comunitar, sociale ale
conduitei suicidare. b).Interventia sau etapa terapeutica include totalitatea
masurilor cu caracter curativ indreptate asupra persoanei sau asupra
circumstantelor sociale, extraindividuale, in scopul combaterii factorilor
care o intretin sau o agraveaza. In aceasta categorie de masuri se pot
distinge trei grupe: masuri medicale, masuri psihiatrice (terapie biologica,
psihoterapie, terapie ocupationala) si masuri medico-sociale (sociopedagogice, protectie sociala, siguranta medico-legala). Masurile de
interventie medicala (reanimare, terapie etiologica intensiva de urgenta)
trebuie actionate in momentul crizei autoagresive, cele de interventie
psihiatrica se opun circumstantelor de ordin psihopatologic, iar masurile
medico-sociale contracareaza circumstantele sociopatice. c).Recuperarea
sau post-interventia cuprinde totalitatea masurilor de eliminare a urmelor
crizei suicidare, de anulare a consecintelor conduitei suicidare, indreptate
atat asupra individului cat si asupra comunitatii sale sociale. In cadrul
acestor masuri de recuperare distingem doua grupe: masuri individuale
(psihoterapie, asistenta psihiatrica constand in terapie si supraveghere
psihiatrica, socioterapie) si masuri sociale (adaptare familiala,
profesionala, sociala). In general masurile recuperatorii urmaresc
indepartarea efectelor traumatizatiei pe plan somatic, iar pe plan
psihologic, restabilirea echilibrului normal al personalitatii individului.
11.3. MASURI DE PROTECTIE IMPOTRIVA VICTIMIZARII
Protectia impotriva victimizarii este o strategie care duce la consolidarea
sentimentului de securitate al membrilor unei societati. Ideal ar fi ca intr-o
societate libera si democratica sa nu existe nici un pericol de victimizare,
fiecare persoana sa se simta in siguranta indiferent de pozitia sa sociala,
economica, varsta, sex etc. Sentimentul de securitate, atat la nivelul
persoanei cat si la cel al colectivitatii,este expresia unui cadru social stabil
si echilibrat.
Masurile de protectie sociala revin in special compartimentelor judiciare
responsabile cu prevenirea infractiunilor, descoperirea infractorilor si
pedepsirea acestora. Existenta normelor juridico-penale, a sistemului de
judecata si pedepsire a infractorilor diminueaza in mare masura activitatea
infractionala si creste nivelul de securizare psihologica a persoanelor.

Actiunea preventiva in domeniul social presupune cateva obiective


(Bogdan & Santea, 1988):
educarea moral-juridica a cetatenilor pe baza cunoasterii legilor si a
formarii unor convingeri ferme cu privire la necesitatea respectarii
constiente a dispozitiilor legale. O asemenea activitate complexa se poate
realiza numai printr-o actiune sistematica, cu caracter permanent, la care
sa contribuie toti factorii politici, sociali si culturali-educativi cu
raspundere in acest domeniu;
pregatirea antiinfractionala a populatiei pentru a cunoaste normele de
convietuire sociala, cerintele comportamentale generale de evitare a
situatiilor sau circumstantelor in care persoanele ar putea deveni victime
ale unor infractiuni;
consilierea si indrumarea individuala a cetatenilor cu privire la conduita
ce se recomanda a fi urmata - in cazuri concret determinate - pentru a
impiedica evolutia negativa a unor stari de fapt si ajungerea lor in pozitie
de victime;
identificarea din timp a unor victime potentiale - indeosebi prin
posibilitatile de cunoastere specifice organelor judiciare - si promovarea
unor masuri de protectie sau autoprotectie ale acestora.
Masurile de autoprotectie sunt cele ce revin in sarcina persoanelor
particulare, masuri care trebuie sa aiba un caracter organizat si de
permanenta pentru a evita riscul victimal si al victimizarii.
In ceea ce priveste prevenirea si evitarea riscului victimal s-a incercat sa se
formuleze o serie de recomandari integrate in diferite strategii, programe,
tactici. Toate aceste incercari comporta un anumit grad de dificultate,
deoarece este foarte greu de identificat toate situatiile particulare in care
ele ar putea preveni actiunile victimizante.
In vederea prevenirii victimizarii este necesar sa fie luate atat masurile de
protectie sociala, cat si cele de autoprotectie.
Realitatea sociala din tara noastra confirma faptul ca multe persoane,
unele cu un nivel cultural ridicat si cu o experienta bogata de viata, nu
acorda intotdeauna importanta unor reguli de prudenta comportamentala
si ajung cu usurinta in postura de victime.
Pregatirea antiinfractionala a populatiei este necesara in conditiile in care
rata criminalitatii creste, determinand o intensificare a sentimentului de
insecuritate resimtit de catre toate persoanele, dar mai ales de cei care
prezinta un risc victimal mai mare (copii, femei, persoane in varsta,
handicapati etc.).
Masurile de protectie impotriva victimizarii trebuie sa se adreseze
publicului larg si sa vizeze cat mai multe situatii de posibil risc victimal,
punand accent pe urmatoarele aspecte:

evitarea persoanelor cunoscute ca avand manifestari violente, care poarta


asupra lor cutite ori consuma excesiv bauturi alcoolice si provoaca
scandaluri, trecand chiar din motive minore la actiuni violente;
acordarea unei atentii sporite selectiei relatiilor cu persoanele cunoscute
ocazional si pe cat posibil evitarea acestora, motivat de faptul ca din
partea unor asemenea indivizi putem avea oricand surprize neplacute,
chiar suferinte fizice si morale. Se vor evita relatiile ocazionale cu
persoanele care cer gazduire, care ofera sau solicita spre vanzare bauturi
alcoolice, bunuri, valori sau isi ofera serviciile pentru efectuarea diverselor
activitati. In aceasta categorie de multe ori sunt implicati infractori
recidivisti sau fara ocupatie, cu mod de viata parazitar, care urmaresc
plasarea unor bunuri, valori furate sau inselarea bunei credinte a
cetatenilor;
evitarea frecventarii locurilor si mediilor unde se aduna elemente
dubioase pentru consum de bauturi alcoolice, practicarea jocurilor de
noroc etc.; evitarea pe cat posibil a zonelor aglomerate (unde se pot comite
furturi din buzunare sau posete) si a zonelor slab circulate sau iluminate
(unde pot fi victime ale unor infractiuni de talharie, viol, vatamare
corporala etc.), precum recomandarea ca in asemenea locuri si la ore
tarzii, sa nu circule femeile singure, alegand alte trasee de deplasare mai
sigure, chiar daca acestea sunt mai lungi;
indrumarea minorilor ramasi singuri la domiciliu de a nu deschide usa si
de a nu primi in locuinta persoane necunoscute, indiferent de motivul
care-l invoca. Instruirea acestora ca, in zonele in care se joaca sau in
vecinatatea scolilor sa nu accepte relatii ocazionale cu persoane care se
comporta binevoitor, le ofera dulciuri, prajituri, jucarii, ii invita la
plimbare, in parc sau padure ori se autoinvita la domiciliul copiilor sub
diverse pretexte (sa bea un pahar cu apa, sa dea un telefon etc.). In multe
cazuri, asemenea elemente fac parte din randul hotilor (care iau de la copii
bunurile de valoare sau se informeaza prin acestia despre starea materiala
si programul parintilor), adeseori din categoria psihopatilor sexuali
periculosi, care ademenesc si corup copiii (indeosebi fetitele);
neacceptarea de catre tineri si mai ales de catre tinere a unor invitatii
tentante din partea unor necunoscuti, pentru a merge la discoteca,
restaurant sau in excursie(eventual cu autoturismul), ori la diverse ceaiuri
sau onomastice la domiciliul celor in cauza, unde pot deveni victime ale
unor infractiuni de viol, talharie etc.; recomandarea tinerelor fete sa poarte
o vestimentatie neprovocatoare care sa nu incite la acostare;
este recomandabil ca persoanele in varsta si care locuiesc singure, daca
doresc sa vanda bunuri de valoare, sa nu apeleze la mica publicitate sau la
anunturile afisate pe imobile, deoarece pot fi vizate de infractori;

posesorii de autovehicule sa nu lase in interiorul acestora aparatura,


bunuri sau valori care pot incita infractorii. Este indicat sa se instaleze
sisteme antifurt atat la autovehicule cat si la locuinte;
unitatile din domeniul colectarii, transportului si pastrarii valorilor
monetare trebuie sa ia masuri ferme de asigurare a acestora prin grile
metalice, sisteme de inchidere eficiente, case de bani sigure fixate la sol
sau in perete, instalarea unor sisteme de alarmare si dupa caz, cu paza
inarmata;
cand unele persoane ajung victime si sunt in contact direct cu infractorii,
trebuie abordat un comportament care sa vizeze manifestari hotarate de
atentionare a cetatenilor din imprejurimi sau folosirea unor trucuri, cum ar
fi strigarea pe nume al unui barbat, ca si cum acesta ar fi in apropiere etc.
Cand acestea nu dau rezultate, victimele trebuie sa ia o atitudine prudenta
si elastica, de negociere cu cel in cauza pentru a castiga timp si a nu
accentua tentativele de violenta ale infractorilor. In situatiile limita, cand
atacul este iminent si deosebit de grav, este indicat ca victima sa nu
ameninte cu reclamarea faptei, acceptand de nevoie un tratament de
compromis, pentru a nu-si pune in pericol viata.
Cele mai multe imprejurari din viata pot fi tot atatea prilejuri pentru
declansarea unor comportamente agresive interpersonale sau de grup;
interventia trebuie sa contribuie la scaderea gradului de tensiune
intrapsihica, in primul rand prin inlaturarea cauzelor conflictualizarii, care
pot fi obtinute prin adoptarea unei atitudini afective pozitive, manifestate
printr-o vorbire calda, calma, convingatoare si o gestica de bunavointa.
Recomandari utile se pot face referitor la modalitatea in care o persoana
poate interveni pentru aplanarea unei stari conflictuale, a unui scandal sau
incaierari, in sensul de a nu actiona de una singura si in mod direct,
intercalandu-se intre agresori si eventuala victima, deoarece risca sa
devina victima. Sigur ca interventia hotarata a unor asemenea persoane
poate fi salvatoare, dar ea trebuie sa fie bine orientata si sa nu fie riscanta.
In acest sens cel in cauza este bine sa solicite concursul altor persoane din
apropiere si numai dupa aceea, cu prudenta, sa incerce aplanarea nu prin
forta fizica proprie, ci prin dialog, crearea convingerii agresorilor ca pot fi
anihilati.
O activitate preventiva eficienta presupune analiza temeinica a fiecarui
caz grav de infractiune comisa pentru a se desprinde concluzii pertinente
cu privire la cauzele acestora, la conditiile care le-au favorizat, frecventa
lor in timp si spatiu, lipsurile manifestate de diversi factori implicati in
activitatea de prevenire, precum si la factorii de risc victimal. Acest mod
de lucru completeaza si imbunatateste activitatea specifica de prevenire,
coroborandu-se datele concrete obtinute din studiul de caz cu cele de ordin

mai general desprinse din analiza globala a criminalitatii sau a diferitelor


genuri de infractiuni.
Stilul de viata al fiecaruia dintre noi, reprezinta chintesenta masurilor de
autoprotectie
Suicidul la adolescenti II
Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare
ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta
anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor, urme de speranta si ele pot fi:
Mesaje verbale si aluzii la moarte: ar fi mai bine sa mor, asa n-as mai
suferi, voi n-o sa ma mai vedeti mult timp, mi-e frica sa ma
sinucid, etc.;
Amenintari cu suicidul: vreau sa ma omor, etc.;
Comportamente auto-mutilante, periculoase;
Aluzii indirecte la suicid: in curand voi avea parte de pace, sunt
inutil, vreau sa fac o calatorie foarte lunga, va va fi mai bine fara
mine, etc.;
Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare;
Atractie brusca pentru arme sau produse toxice;
Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie);
Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie);
Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente;
Incapacitatea de a resimti placere;
Tristete, plans, descurajare;
Indecizie, iritabilitate, furie;
Devalorizare, slaba stima de sine;
Anxietate crescuta;
Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati;
Retragere, cautarea solitudinii;
Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
Refuzul de a comunica, absenta emotiilor;
Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.
Mituri si realitati despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte
false, idei inexacte care justifica uneori modul in care ne comportam, ne
ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de responsabilitati.

Mit: suicidul se produce fara avertisment.


Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei
lor, cat de mici, de vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces
care este intotdeauna observabil chiar daca la tineri se deruleaza foarte
rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea
ezita intre viata si moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate
sau curaj, ci pentru ca viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede
alta solutie si se simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza
toata viata si poate fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta
tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o
aparenta de veselie, de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete
foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica
faptul ca pericolul a trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata,
chiar fericita, iar anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat
sfarsit. Trebuie insa sa ramanem vigilenti pentru ca majoritatea
sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului ameliorarii
crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari
psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o
tulburare psihica, iar persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt
in mod necesar suicidare. Persoana suicidara se poate afla intr-o situatie

temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera


de o tulburare psihica.
Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar
de o forma de santaj pentru a atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu
considerata ca fiind o manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu
adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca uneori exista in acest
comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca
exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea
ce am putea crede, persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea
au traversat dificultati enorme (pierderi, respingere, viol, etc.)
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o
ameliorare subita a starii psihice a rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa
debutul perioadei de ameliorare.
Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul
suicidului. A vorbi despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci
dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si exprime
suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea
sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce
simte si traieste in raport cu situatia sa.
Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati
sa-l bruscati, sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala.
Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un adult.
Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru
dumneavoastra poate aparea ca fiind o problema minora, pentru el
reprezinta o problema majora.
Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista
idei suicidare continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua
viata, daca a ales locul si momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat
sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa
primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va

asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul


creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.
Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii
noi. Explorati impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre
actiuni concrete.
Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le
face, in comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti
lucrurile in locul lui si incercati sa favorizati autonomia sa respectand
limitele si capacitatile tanarului.
Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in
masura in care este capabil si in ritmul sau.
Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase,
etc.
Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati
ajutorul persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru
dumneavoastra nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de
exemplu: adultii nu ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti,
adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor crede ca
tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate
atunci cand adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei
fiind un factor favorizant al ameliorarii comunicarii parinti adolescenti,
al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor, al
resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui sistem
de valori.

Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a


doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani,
tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe

acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte


devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata?
Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante,
este un strigat de suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia
acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria
tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in
viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a
problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic, problemele au
crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct
culminant in perioada de adolescenta.
Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand
ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de
dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.
Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un
comportament suicidar. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o
perioada in care au loc schimbari intense in plan social, familial, fizic si
afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul
sa-si castige un loc in lumea adultilor.
Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti.
Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita
modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv. La
nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a
putea stabili o relatie cu cineva, lucru care il face sa traiasca o anxietate
ridicata.
In plan social el parcurge un dute vino intre copilarie si viata de adult,
vrem ca el sa se poarte ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si
responsabilitati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect
reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru asi reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta
care este cea a adultilor. Inainte de a face si el parte din aceasta lume, va
evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii
va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre
locul sau in aceasta lume.
Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile,
exigentele vizavi de propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile
pentru tanar.
In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv,
nerabdator, este intr-un dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si
traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte
important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se

confirme. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi


singur. Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si
de aprobarea grupului.
Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari,
schimbari care sunt normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in
grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot determina
tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte
comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este
perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa arata dorinta de
schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o
constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a
schimba o situatie problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba
viata si nu de a-i pune capat.
Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima
de sine scazuta, se simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport
cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi
gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe
rezultate scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce
produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de
societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.
FACTORII DE RISC
Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele
familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari.
Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a
parintilor. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca:
prezenta conflictelor parentale si conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un
climat de violenta, alcoolismul unuia sau al ambilor parinti, indiferenta
fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau
chiar lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea
individualitatii tanarului, atitudini negative sau neglijente ale parintilor,
lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului, si altele.
La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja
independenta si realizarea de sine. Adolescentul dominat poate sa se simta
neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus,
inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata
de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor
afective si educative, care sunt deseori specifice tinerilor suicidari.

Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au


avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o
scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil
de suportat, indiferent de varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un
moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. Putem observa ca
tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar
ruptura, despartirea lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si
devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni, ca
suferinta sa nu se va mai sfarsi.
IZOLAREA SOCIALA
Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati
de grup, dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de
social. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc
dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea
pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul
singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie.
In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari
dezavantaje afective.
Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar:
- Functionare familiala perturbata;
- Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei
persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;
- Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de
prieteni;
- Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;
- Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
- Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.;
Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa
de aceasta situatie se intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si
sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o
angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate,
generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.
Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata
suferinta sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data,
ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei

suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate


simti usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care
suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca are acum un mod care ii
este la indemana de a-si opri suferinta.
In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment
de izolare sunt adesea prezente.
Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment
precipitant urmeaza, o problema se adauga si determina trecerea la act.
Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim.
Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in
ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand.
Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar
cateva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil,
emotiv. Se afla mereu in dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic
sa experimenteze inainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de
varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente
suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa, mesajele sunt mai
voalate iar metoda utilizata este mai violenta.
Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul
suicidului. A vorbi despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci
dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si exprime
suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea
sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce
simte si traieste in raport cu situatia sa.
Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati
sa-l bruscati, sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala.
Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un adult.
Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru
dumneavoastra poate aparea ca fiind o problema minora, pentru el
reprezinta o problema majora.
Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista
idei suicidare continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua
viata, daca a ales locul si momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat
sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa
primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va
asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul
creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.

Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii


noi. Explorati impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre
actiuni concrete.
Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le
face, in comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti
lucrurile in locul lui si incercati sa favorizati autonomia sa respectand
limitele si capacitatile tanarului.
Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in
masura in care este capabil si in ritmul sau.
Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase,
etc.
Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati
ajutorul persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru
dumneavoastra nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de
exemplu: adultii nu ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti,
adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor crede ca
tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate
atunci cand adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei
fiind un factor favorizant al ameliorarii comunicarii parinti adolescenti,
al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor, al
resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui sistem
de valori.