Definirea supradotrii
Supradotarea este o manifestare uman deosebit, cu multiple faete, avnd
ca element comun excepionalitatea i fiind realizat prin combinarea unor capaciti
intelectuale i aptitudini deosebite cu anumite trsturi de personalitate (i n
condiiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotai nu
constituie un grup populaional omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic
unic.Totui, supradotaii constituie un grup aparte, care se difereniaz prin
caracteristicile de personalitate, stil de nvare, mod de interacionare cu semenii
etc.Ei trebuie considerai persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru c sunt speciali.
Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectual superioar
mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observndu-se diferene cognitive att la
nuvel cantitativ, ct i calitativ, o maturitate mai mare (percepie i memorie vizual),
dezvoltarea capacitii metacognitive la o varst timpurie (aproximativ 6 ani) i
intuiie n rezolvarea problemelor, talent creativ i motivaie intrinsec pentru
nvare, precocitate i talent
Cea mai complet definiie a supradotrii a fost prezentat n Raportul
Maryland, propus de Comisia pentru Educaie a Ministerului Educaiei din Statele
Unite (la Congresul pe tema educaiei, 1971). Conform ei, copiii supradotai i
talentai sunt acei copii capabili de performane ridicate, care demonstreaz achiziii
i/sau abiliti poteniale, precum: capacitate intelectual general, aptitudine
academic specific, gndire creativ sau productiv, capacitate de lider, arte vizuale
i reprezentative, capacitate psihomotorie.