Universitatea Babe-Bolyai Facultatea de Educaie

Fizic i Sport

Referat
Condiia fizic

Student: Pop Nicu-Andrei

Conditia fizica reprezinta situaia unui sportiv din punct de vedere fizic i al pregtirii sale
teoretice i practice. A fi in forma inseamna stare de maxim capacitate de efort a
organismului, obinut prin antrenament, disciplin, via sportiv etc.
Dupa Claude Bouchard, specialist in fiziologia exercitiilor, o buna conditie fizica trebuie sa
se refere, in principal, la urmatoarele aspecte:

rezistenta organica;

forta si rezistenta musculara;

pozitia, mai ales cea a bazinului;

tesutul adipos raportat la greutatea corporala;

capacitatea de destindere si relaxare.

Rezistenta cardiovasculara
Exercitiile te ajuta atat sa previi, cat si sa anulezi afectiunile cardiovasculare. Pentru acest
lucru este recomandat sa integrezi in programul tau intre 30 si 60 de minute timp in care sa
efectuezi exercitii de intensitate medie, de 3/4 ori pe saptamana.
De

ce

sunt

importante

exercitile?

Multe studii au dovedit ca practicarea unor activitati fizice diminueaza riscurile afectiunilor
cardiovasculare. Un program regulat de exercitii iti mentine corpul sanatos. Un organism
antrenat zilnic rezista in fata bolilor mult mai bine decat unul neantrenat.

Exercitii

aerobice

Exercitiile aerobice stimuleaza producerea oxigenului. Exercitiile aerobice inglobeaza

activitati fizice - precum plimbarile, joggingul, biciclismul, inotul etc. - in urma carora inima
isi mentine sanatatea pentru o perioada indelungata de timp. Pe parcursul acestor activitati,
cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul necesar
proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor. Exercitiile aerobice regulate

reprezinta un factor extrem de semnificativ pentru mentinerea sanatatii cardiovasculare.

Forta

musculara,

puterea,

compozitia

tesutului

Intrebarea comuna pe care si-o pun toti sportivii, indiferent de exercitiul fizic practicat este
ce performante pot avea muschii - ce forte pot dezvolta atunci cind e nevoie, cita putere se
poate realiza in timpul unei activitati de performanta si cit poate dura activitatea musculara
intensa.
Forta unui muschi e determinata in principal de marimea lui, avind o forta contractila
maxima 3-4 kg/cm2 de sectiune transversala a muschiului. Astfel, o persoana cu un nivel
ridicat de testosteron si deci cu o masa musculara mai dezvoltata va avea o forta musculara
mai mare decit o persoana fara avantajul testosteronului. De asemenea, sportivii care in urma
exercitiilor fizice obtin o crestere a masei musculare - cum este cazul celor ce practica
culturismul - vor obtine o imbunatatire a fortei musculare. De exemplu, un halterofil sau un
culturist pot avea muschiul cvadriceps cu o sectiune transversala de 150 cm2. Aceasta
inseamna o forta maxima de contractie de 450-600 kg, toata aceasta forta aplicindu-se pe
tendonul petelor. Putem intelege astfel cu usurinta de ce acest tendon se poate rupe sau chiar
se poate smulge insertia lui pe tibie. Cind asemenea forte apar in tendoanele ce consolideaza o
articulatie, ele se transmit si la nivelul suprafetelor articulare sau chiar la alte tendoane si
ligamente din articulatia respectiva, facind posibile fracturi prin comprimarea articulatiei,
ruptura unor cartilaje, intinderea sau smulgerea ligamentelor, etc. Forta de sustinere a unui
muschi este cu aproximativ 40% mai mare decit forta de contractie. Daca un muschi este deja
contractat si o forta exterioara incearca sa-l intinda asa cum se intimpla la nivelul
cvadricepsului cind cazi in picioare dupa o saritura, e nevoie de o forta cu 40% mai mare decit
forta dezvoltata intr-o contractie izotonica, cu scurtarea muschiului. Astfel, forta medie
calculata anterior pentru muschiul cvadriceps (525 kg) va deveni 735 kg. E evident ca aceasta
forta poate sa puna in pericol tendoanele, ligamentele si articulatiile. Deasemeni poate cauza
distrugeri chiar in interiorul fibrelor musculare. De fapt, prin intinderea fortata a unui muschi
contractat la maxim se poate produce cel mai inalt grad de suferinta musculara.
Puterea de contractie a unui muschi e diferita de forta de contractie a muschiului. Puterea
masoara travaliul muschiului intr-un interval dat de timp. Ea este determinata nu numai de
forta de contractie a muschiului, ci si de lungimea contractiei si de numarul de contractii dintrun minut. sn general, puterea muschiului se masoara in kg-m/min. Astfel, un muschi ce poate

ridica o greutate de 1kg la inaltimea de 1 m intr-un minut sau care poate deplasa lateral un
obiect contra unei rezistente de 1 kg intr-un minut, are o putere de 1 kg-m/min. Puterea
maxima ce poate fi produsa de toti muschii unui sportiv bine antrenat, cu toti muschii lucrind
impreuna,

are

primele

urmatoarele

8-10

sec.

primul

valori:

7000

kg-m/min

minut

primele

4000

30

minute

1700

E clar ca o persoana va fi capabila de o putere extrema pentru un interval scurt de timp - de

exemplu, atunci cind alergam 100 m - pe cita vreme cu intrecerile de lunga durata puterea
produsa de muschi va fi numai un sfert din puterea initiala. Aceasta nu inseamna ca
performanta atletica e de 4 ori mai mare in primele 8-10 secunde decit in urmatoarele 30 de
minute, deoarece eficienta transformarii puterii musculare in performanta atletica e frecvent
mult mai mica in timpul unei activitati rapide decit in timpul unei activitati mai putin rapide
dar efectuata sustinut. Astfel, viteza realizata de un alergator intr-o cursa de 100 m, care
dureaza 8-10 secunde e numai de 1,75 ori mai mare decit viteza unui sportiv ce alearga 30 de
minute. In ciuda faptului ca puterea musculara e de 4 ori mai mare in primele 8-10 secunde
decit

in

urmatoarele

30

de

minute.

Ultimul parametru ce masoara performantele unui muschi este rezistenta musculara. Aceasta
depinde de suportul nutritiv al muschiului si mai mult decit de orice, de nivelul glicogenului
stocat in muschi in perioada premergatoare exercitiului. O persoana cu dieta bazata pe hidrati
de carbon va stoca mult mai mult glicogen in muschi decit o persoana avind o dieta mixta sau
bogata in grasimi. Deci, rezistenta e mult mai imbunatatite in urma unei diete bogata in hidrati
de carbon. sn cazul unor sportivi alergind cu o viteza tipica pentru maraton, rezistenta lor,
masurata in timpul in care ei pot alerga pina la epuizare, a avut urmatoarele valori:
Dieta

bogata

in

Dieta
Dieta

hidrati

de

mixta
bogata

carbon

240

120
in

minute
minute

grasimi

85

minute

Aceste valori corespund foarte bine cu nivelul glicogenului depozitat in muschi (mg/kg
muschi).
Dieta
Dieta

bogata

in

hidrati

mixta

Dieta bogata in grasimi 6 mg/kg muschi

de
20

carbon

40
mg/kg

mg/kg

muschi
muschi

Alimentatia sportivului
Inca din timpuri stravechi alimentatia sportivilor era cu totul diferita de cea a omului de rand.
Ba chiar se considera ca anumite alimente ar avea proprietati de inviorare uneori de-a dreptul
miraculoase.
La grecii antici, sportivii pastrau un anumit regim inaintea competitiei. S-a mers pana acolo
incat sa se considere ca alimentatia trebuie sa difere in functie de sportul practicat, si anume
carnea de capra se indica la saritori, carnea de antilopa la alergatori, carnea de porc la luptatori
s.a.
Astazi s-a format o adevarata profesie pentru a gasi regimuri alimentare adecvate sportului
efectuat. De exemplu, s-a spus ca un alergator de fond si un saritor in inaltime nu pot avea
acelasi fel de alimentatie , deoarece consumul energetic al muschilor este diferit repartizat la
cei doi sportivi. Marile cluburi sportive cheltuie sume importante pentru a ajuta performanta
cu

diete

si

alimente

care

sa

ofere

un

aport

energetic

sportivului

Nutritia trebuie sa asigure atat sursa de energie si de substante plastice, cat si o serie de alte
cerinte ca: cresterea rezistentei fizice, accelerarea perioadei de reabilitare, cresterea
posibilitatilor de adaptare a organismului la activitatea intensa a muschilor si la conditii
speciale (clima, altitudine, s.a.), reglarea greutatii (slabirea sau ingrasarea la atletii grei si,
respectiv

la

aruncatorii

de

ciocan).

Aceste particularitati impun ca normele igienice de alimentatie rationala sa fie respectate cu

mai

multa

strictete

decat

in

alte

cazuri.

Dincolo de necesarul caloric specific, strict dependent de consumul energetic din cursul
efortului fizic, sportivul mai are nevoie si de o cantitate adecvata si echilibrata de factori
nutritivil

de

baza:

vitamine,protide,lipide,minerale,

glucide,

apa.

Se va avea grija de asemenea sa se acopere pierderile importante de sodiu si de potasiu prin

transpiratie, mai ales in cazul cand sportivul face eforturi la temperaturi inalte.
Important pentru sportiv din punct de vedere al echilibrului acido-bazic este cel din primele
1520 de minute de dupa efort, atunci cand organismul trebuie sa combata acidoza produsa
in timpul competitiei. Pentru a putea combate acest impediment este recomandat sa asimileze
bauturi

alcaline,

tocmai

pentru

obtine

acest

efect.

Repartizarea alimentelor in cursul zilei se va face in functie si de efortul depus. Astfel micul
dejun trebuie sa fie substantial dar nu prea abundent, stiindu-se ca efortul cel mai intens este
depus in prima parte a zilei. Daca exercitiul sportiv continua si dupa-amiaza, pranzul va fi
alcatuit din alimente usor digerabile si cu volum mic. Principala masa va fi cea de seara, la

terminarea exercitiului fizic. Aceasta se va servi insa cu cel putin doua ore inainte de culcare
pentru

se

asigura

un

somn

linistit,

odihnitor.

Sunt situatii speciale (maraton, ciclism, canotaj) cand sportivul depune eforturi fizice o
perioada de timp mai indelungata. Aceasta inseamna ca sportivul trebuie aprovizionat in
decursul intregii perioade a efortului cu alimente semilichide sau lichide usor digerabile, dar
bogate in factori nutritivil ca: bulionul de carne, supele de zarzavat, cremele de legume,
sucurile

de

fructe,

budincile

de

orez,

fructele

uscate,

ciocolata

etc.

In aceste situatii incercati sa evitati lipidele si proteinele in cantitate crescuta. Pentru potolirea
setei sunt foarte bune sucurile naturale de fructe (portocale, lamai, mere, rosii) si apa
minerala. Avand in vedere pierderile de lichide si de sodiu prin transpiratie, se vor adminstra
la o ratie de 6 000 calorii, cca. 6 litri de lichide dintre care 2/5 vor proveni din apa continuta in
alimente, iar restul se va completa cu apa ingerata ca atare sau odata cu sucurile, supele etc.
Clorura de sodiu se adauga in apa, in concentratie de 0,20,5'% sau in casete, in cantitate de
23

pe

zi.

Multe competitii impun sportivilor un barem in ceea ce priveste greutatea corporala, prin
urmare mentinerea greutatii este o problema ce face parte din antrenamentul sportivului .
Aceeasi problema se pune si in timpul antrenamentului, este recomandabil ca in perioada de
antrenament regulat sa se evite variatiile de greutate. In cazul unor sporturi se indica o
reducere a greutatii sub cea limita. Astfel sunt : boxul, luptele greco-romane, formula 1.
Alteori din contra, se impune cresterea greutatii corporale fie pe seama masei musculare
(aruncatorii de greutati), fie pe seama grasimilor de rezerva (inotatori de cursa lunga).
O atentie deosebita in alimentatia sportivilor trebuie acordata rolului vitaminelor in sport.
Multi medici sportivi recomanda administrarea unor cantitati mari de vitamine pentru
obtinerea unor rezultate sportive deosebite. Nu este o solutie salvatoare, iardopajul cu asa
ceva

poate

da

reactii

adverse.

Daca ar fi sa facem o comparatie intre necesarul de vitamine ale unui sportiv cu cel al unui
sedentar, putem spune ca sportivii au nevoie de un supliment de vitamine, dar aceasta nu
justifica doparea lor, care nu e numai inutila, dar poate deveni si daunatoare. Astfel, vitamina
B1 administrata in cantitate mare (pe cale bucala sau parenteral) poate da accidente ; vitamina
B12 in doze mari provoaca alergie; vitamina C administrata timp indelungat in cantitati
crescute poate provoca acidoza, fenomene de gastrita sau de insuficienta suprarenala;
vitamina B6 data in exces provoaca tulburari nervoase cu fenomene de incoerenta.
De aceea vitaiminoterapia la sportivi trebuie sa fie o polivitaminoterapie in doze echilibrate,

cu pastrarea raportului optim intre vitamine. Depasirea cantitatilor mentionate anterior nu este
nici necesara si nici indicata, in concluzie, scopul masurilor nutritionale luate in cazul
sportivilor este sa le mentina forma in limitele unei alimentatii rationale echilibrate De ce
exercitiile

fizice

sunt

solutia?

Sportul te poate ajuta sa combati stresul si depresia

Nu stii cand s-a intamplat acest lucru... Iar "de ce", chiar nu mai are importanta pe moment.
Cauzele aparitiei stresului sau a depresiei consta, de regula, in suprasolicitatea emotionala si
intelectuala. Indiferent daca esti acasa ori la serviciu, ti se cere sa dai randament maxim si te
straduiesti in sensul acesta. Azi, maine, poimaine... peste o luna, peste doua luni... situatia se
prezinta la fel si vine un moment cand simti ca nu mai poti face fata. De vreme ce de
responsabilitati nu poti scapa (cel mult, poti redistribui sarcinile, pe o anumita perioada), ar
trebui sa gasesti o solutie de a te elibera de anxietate si de a-ti regasi cheful de viata.
Poate ca ultimul lucru din lume de care ai chef este exercitiul fizic. N-ar fi de neinteles acest
lucru, dat fiind ca depresia se caracterizeaza, intre altele, si prin dezinteres fata de tot ceea ce
te inconjoara, iar in ceea ce priveste stresul... sa fim seriosi, iti spui tu, de jogging imi arde
mie cand eu nu mai stiu cum sa ma impart intre atat de multe responsabilitati?
Vorbind strict din punct de vedere medical, activitatea sportiva nu reprezinta o metoda
propriu-zisa de combatere a stresului. Dar ceea ce se stie cu siguranta este ca amelioreaza
simptomele acestuia si acest lucru este valabil si referitor la depresie. Gandeste-te putin: daca
o prietena este deprimata, ce-i recomanzi? "Fa miscare, ocupa-te de tine, iesi cat mai mult,
plimba-te...".
Obisnuieste-te sa practici cu regularitate exercitii fizice si orienteaza-te spre acele activitati
care iti fac placere: dans, gimnastica aerobica, inot, jogging, plimbari sau mersul pe bicicleta.
Este de preferat ca, in oricare dintre aceste cazuri, sa nu fii singura, ci insotita de cativa
prieteni. Nu multi, pentru ca aglomeratia te indispune, dar nici nu este de dorit sa fii singura,
pentru ca ai ajunge (din nou!) sa te gandesti la dosarul pe care nu ai apucat sa-l solutionezi
inca... la proiectul pe care nu l-ai finalizat si al carui termen de predare se profileaza
amenintator la orizont... sau la copilul tau, care a luat o nota proasta. Sau la teava fisurata din

baie. Am enumerat tot atatea motive care, coroborate, au dus in timp la aparitia stresului.
Este adevarat ca, in prima faza, va trebui sa te lupti putin cu tine insati. Sa "tragi de tine", cum
se spune, pentru ca deocamdata nu ai motivatia necesara. Gandeste-te la avantajele pe care le
poate avea sportul in aceasta situatie. Pe langa stimularea secretiilor de endorfina, activitatea
fizica te ajuta sa-ti imbunatatesti calitatea somnului si iti reda pofta de mancare (nu spune
nimeni ca ar urma sa-ti pui silueta in pericol, ci doar sa te alimentezi! Aspect care, atat in
stres,

cat

si

in

depresie,

este

cel

putin

problematic...).

Pe langa aceasta, miscarea reduce nivelul cortizolului - asa numitul "hormon al stresului",
care este produs de glandele suprarenale si controlat de hipotalamus. In cazul aparitiei unui
dezechilibru, tensiunea arteriala si sistemul imunitar vor avea de suferit. Totodata, activitatea
sportiva contribuie la cresterea temperaturii corpului, ceea ce iti confera, per ansamblu, o stare
de

confort.

Toate aceste efecte combat cu succes starile de neliniste, anxietate, iritabilitate, stres,
oboseala, neincrederea in sine si frustarea. Desigur, efectul nu este imediat, insa vei observa
de indata primele ameliorari. Pe langa activitatile sportive mentionate, retine ca este de
preferat sa optez nu atat pentru sporturi de echipa, ci pentru unele precum tenis sau
badminton. Explicatia este simpla: in jocurile de echipa, tinzi sa nu te implici atat de mult
(doar nu-ti sta mintea la asa ceva...) si sa participi mai mult din inertie. Aceasta ca sa nu mai
spunem ca un eventul conflict survenit intre coechipieri nu ar afce decat sa inrautateasca
lucrurile.
Pe de alta parte, inchipuie-ti ca joci tenis. Iata un dublu avantaj: partenerul de joc te mentine
"in priza", nelasandu-te sa te blazezi, iar prin intermediul stilului de joc, ai ocazia sa te
eliberezi de sentimentele negative, dat fiind cas lovesti mingea cu putere .
Dupa cum stii, orice inceput este dificil; acesta, cu atat mai mult, cu cat detii un "bagaj"
emotional nociv. Prin urmare, incepe usor, cu cate 10-15 minute de miscare de trei ori pe
saptamana si mareste constant ritmul. Daca perseverezi, vei obtine rezultate: asa cum n-ai idee
cand s-au instalat stresul sau depresia, tot astfel nu vei sti nici cand ai scapat de ele...
Exercitiile fizice nu numai ca ajuta la prevenirea multora dintre aceste afectiuni, dar ajuta si la
tratarea lor. Niciodata nu este prea tarziu sa renunti la stilul de viata sedentar. Studiile arata ca:

Persoanele in varsta isi pot intari si mari masa musculara prin exercitii la fel ca tinerii;

Riscul de cazaturi este mai mic daca muschii sunt puternici si viteza de reactie este mai
buna;

Persoanele in varsta care sufera de osteoporoza isi pot creste masa osoasa prin exercitii
fizice;

Mersul si exercitiile cu greutati sunt cele mai indicate pentru mentinerea masei osoase;

Persoanele in varsta care fac exercitii acvatice pot inregistra o crestere de masa
musculara si osoasa;

Persoanele care sufera de artrita pot ameliora simptomele prin exercitii regulate.

Fie ca este vorba despre copii ori despre adulti, nu toti au aceleasi
aptitudini fizice.
Din acest motiv, practicarea unui sport care sa corespunda acestor
caracteristici este elementul care conditioneaza atingerea rezultatelor
maxime. Initiindu-se in sport, cei mici descopera pozitii, senzatii, gesturi
noi. Toate aceste experiente noi, amuzante, ii ajuta sa se situeze in spatiu,
le dezvolta mai bine coordonarea, simtul echilibrului si ii face stapni pe
fortele lor. Astazi, exista bebelusi inotatori sau gimnasti, de la 6 luni, chiar
daca lectii de inot se iau, frecvent, de la 3-4 ani. La 4 ani pot invata skiul,
dansul, judo sau gimnastica. Spre 6-7 ani, copilul are nevoie vitala sa se
miste, sa alerge, sa sara. Sportul are un aport excelent in dezvoltarea
armonioasa a corpului, ameliorarea psihomotricitatii si deprinderea
integrarii intr-un grup. Pe planul coordonarii miscarilor, maturitatea
dobndita permite gesturi mai tehnice. Dar, la aceasta vrsta, copilul este
putin rezistent la efort si oboseste repede. Se recomanda inotul, mersul cu
rolle, tenisul, dansul, echitatia, scrima, judo, sporturile colective. Copilul
trebuie lasat sa-si aleaga, din paleta att de diversa, sportul pe care sa-l
practice, pentru a fi vorba, cu adevarat, despre o activitate de placere.
Adolescentul isi optimizeaza performantele. Densitatea osoasa este
la maxim iar masa musculara este dezvoltata mult. In functie de
capacitatile sale fizice, el va putea face proba rezistentei, fortei fizice,
supletii, a rigorii si ambitiilor competitive. In aceasta perioada poate opta
pentru o disciplina sportiva anume. Sunt permise toate activitatile
sportive: natatia, joggingul, artele martiale, patinajul, sporturile colective.
Cel mai adesea, viata sociala, profesionala si familiala, lasa adultilor
putin timp pentru practicarea unei activitati sportive. In ciuda faptului ca,
de pe la 30 de ani masa musculara, supletea, densitatea osoasa isi incep
declinul, iar sportul ar fi indispensabil. Cel mai bun program ar fi o
combinatie de activitati de rezistenta cu altele, "de crutare". Alternativ, de
2-3 ori pe saptamna, se recomanda jogging si gimnastica-acvatica, inot
si
mers
pe
jos,
yoga
si
step,
gimnastica
si
tenis.
Dupa 50 de ani, femeile devin la fel de vulnerabile ca barbatii in
fata maladiilor cardio-vasculare. Densitatea osoasa diminueaza, ele
putnd suferi de osteoporoza. Sportul trebuie privit ca un paleativ. El
intretine capitalul osos, amelioreaza circulatia sangvina, fortifica inima,
garanteaza tonicitatea musculara si supletea articulatiilor. Ajuta, de
asemenea, la conservarea simtului echilibrului. Se recomanda, in caz de
osteoporoza, mersul pe jos. In cazul suferintelor cauzate de traumatisme
articulare, gimnastica acvatica si inotul sunt folositoare. Pentru a combate
eventualele pierderi de echilibru si de coordonare se recomanda yoga si
golf, iar celor cu probleme de circulatie, sporturi nautice.
Concluzia fireasca: sportul este bun la orice vrsta...
Conditia fizica generala consta in abilitatea de a efectua un anumit efort
fizic raportat la tipul constitutional si varsta. O conditie fizica generala
optima este mentinuta de efectuarea regulata a unui efort fizic adecvat
(sportul si gimnastica de intretinere). Exista mai multe metode prin care

se

poate

determina

nivelul

conditiei

fizice

generale.

Conditia fizica functionala - fitnessul functional

Una din metodele cele mai bune de a determina nivelul conditiei fizice generale este reflectat
prin abilitatea fiecarei persoane de a desfasura cu usurinta anumite activitati pecum mersul,
ridicatul, urcatul scarilor, fara aparitia unor semne suparatoare precum durerea sau
disconfortul. Fitnessul functional are la baza un organism sanatos (in special plamanii, inima,
sistemul osos, articular si muscular). Functionalititatea acestor sisteme si organe sunt buni
indicatori ai conditiei fizice generale. Efectuarea exercitiilor fizice generale imbunatatesc si
mentin conditia fizica a organismului, prelungind viata (prin imbunatatirea functionalitatii
organelor si scaderea riscului de imbolnavire).

Paramentrii functionali - fiziologici

Monitorizarea si evaluarea functiei anumitor organe si sisteme pot evalua cu succes nivelul
conditiei fizice generale
Induranta cardiorespiratorie, cunoscuta de asemenea si sub numele de fitness aerobic, este una
din metodele cele mai bune in determinarea nivelului conditiei fizice generale. Monitorizarea
functiei cardiorespiratorii, indica cu exactitate cat de bine functioneaza cordul si plamanul si
astfel cat de bine se oxigeneaza restul organismului.
Forta si induranta musculara este importanta, deoarece arata cat efort trebuie sa depuna
persoana pentru a efectua anumite activitati fizice. Induranta musculara ne arata cata energie
se consuma si cat efort poate efectua o persoana pana la instalarea oboselii sau durerii
musculare (instalarea febrei musculare ne arata faptul ca persoana in cauza a efectuat un efort
fizic mult mai mare decat ii permite conditia fizica generala. Prin mentinerea unui program
regulat de exercitii fizice se poate imbunatatii conditia fizica generala.
Flexibilitatea consta in abilitatea articulatiilor si ligamentelor de a permite efectuarea
anumitor miscari pe intreaga raza de mobilitate (atat cat este fiziologic posibil). Odata cu
inaintarea in varsta scade si mobilitatea, cu ingustarea spectrului general de miscare si chiar a
predispozitiei la anumite accidentari.

Structura corporala, proportia de tesut gras si muscular la greutatea totala si la inaltime, este
importanta in mentinerea unei conditii fizice optime. Multe afectiuni (diabetul zaharat,
cardiopatia ischemica sau cancerul) sunt strans legate de structura corporala si in special de
repartitia lipidelor in anumite tesuturi si organe.