Genurile spectacolului teatral

Comedia este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri cu aciune i

deznodmnt vesel i care satirizeaz realit i sociale, slbiciuni general umane
sau prezint situaii hazlii. n antichitate, specia era definit prin contrast cu tragedia,
insistndu-se asupra caracterului obinuit al faptelor i al oamenilor prezenta i, spre
deosebire de evenimentele pline de mre ie i de caracterul nobil din punct de
vedere social i moral al personajelor tragice.
n viziunea lui Aristotel, comedia este imita ia unor oameni neciopli i, nu ns o
imitaie a totalitii aspectelor oferite de o natur inferioar, ci a celor care fac din
ridicol o parte a urtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur i o ur enie de un
anumit fel, ce nu aduce durere, nici vtmare; a a cum masca actorilor comici este
urt i frmntat, dar nu pn la suferin . Rsul este arma imbatabil a spiritului
omenesc mpotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera
social, ndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, dup mprejurri, comedia biciuie te
vicii i moravuri, urmrind corijarea sau extirparea lor.
Pantomima este o alt latur a teatrului, aa-numitul "teatru mut", n care ac iunea
este sugerat cu ajutorul micrilor scenice i poate fi ntlnit n combina ie cu un
background muzical.Pantomima nu prea se mai joac pe scenele teatrelor n
general, dect a acelor teatre specializate n acest domeniu i poate n anumite
festivaluri axate pe acest gen teatral.
Pantomima este bazat mai mult pe simboluri i sugestii, deoarece nu se folosesc
replici, dect micri care sugereaz anumite dorin e, senza ii i idei. Pantomima
poate reprezenta o soluie pentru actorii amatori, care vor s se afirme ntr-un mod
plcut i uor de acceptat de public, fiind ajuta i desigur de regizori pe msur.
Pantomima reprezint o alt form a teatrului, un anumit fel de teatru mai u or de
neles i interpretat.
Tragedia este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri, reprezentnd
personaje puternice angajate n lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existent a
lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict solu ionndu-se cu moartea eroului.
Tragedia este o form de dram caracterizat de seriozitate i demnitate, care de
obicei implic un conflict ntre un personaj i o putere superioar, ca de exemplu
legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguran c este
un produs al bogatelor tradiii poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis,
originile sale pot fi regsite in ditirambi, cnturile i dansurile care l celebrau pe zeul

grec Dionisos, mai trziu preluat de romani ca Bachus. Se crede c spectacolele

acestea extatice i legate de butur au fost create de satiri, fiin e pe jumtate api
care l nconjurau pe Dionisos la petreceri.
Filosoful grec Aristotel arat in capodopera sa Poetica faptul c tragedia are ca efect
catharsis-ul (purificarea) de mil i fric a publicului datorit sentimentelor i
suferinelor personajelor din opera dramatic. Unii sunt de prere ca orice poveste cu
un final trist este o tragedie, alii cred c povestea trebuie s ndeplineasc o serie de
cerine pentru a putea fi considerat drept tragedie.Literatura greaca ar include trei
mari scriitori tragici ale cror opere nc se mai pstreaz: Sofocle, Euripide i Eschil.
Cel mai mare festival al tragediei greceti era Dionisia, unde cei mai proeminen i
dramaturgi i trimiteau de obicei creaiile, cte trei tragedii i o pies satiric fiecare.
Teatrul roman nu pare sa fi continuat aceast tradi ie. Seneca a preluat pove ti
greceti, ca de exemplu Fedra, n piese de teatru latine. Totu i, tragediile sale au fost
mai degrab privite ca piese de budoar, destinate cititului ntr-o mai mare msur
dect reprezentrii pe scen.
Teatrul absurd cuprinde o serie de lucrri scrise de anumi i dramaturgi americani i
europeni n timpul anilor 1940, 1950 i 1960 i, n general ceea ce a rezultat din
munca acestora. Acesta este caracterizat de cadre care par dialoguri repetitive, fr
sens i lipsit de secven dramatic, care creeaz adesea o atmosfera de
vis. Teatrul absurd are trsturi existeniale puternice care chestioneaz societatea
i omul. Prin umor i mistificare se ascunde o atitudine foarte exigent fa de acest
art. Incoerena, nonsensul sunt, de asemenea, caracteristici reprezentative ale
acestor lucrri comune.
Dramaturgii preocupati de teatrul absurdului au locuit in special in Franta desi nu toti
erau de origine franceza: Samuel Beckett era irlandez; Eugene Ionesco s-a nascut
dintr-un tata roman si o mama frantuzoaica; Arthur Adamov era de origine rusa.
Fiecare dintre acesti dramaturgi se considera instrainat si singur, intr-o lume ostila.
Punctul lor de vedere era adanc pesimist: umanitatea se lupta in zadar pentru a-si
controla destinul, pentru a gasi un scop atat in viata personala cat si in general.
Parea ca intreaga actiune era lipsita de orice ratiune si inteles si nu numai ca
omenirea era perceputa ca fiind dizarmonica cu ceilalti indivizi si cu mediul
inconjurator dar se insinua chiar ca nu ar exista mijloace de comunicare valide intre
membrii acesteia
Tragicomedia este o specie a genului dramatic cu subiect patetic, n care conflictele
fundamentale, grave, profunde, nsoite de unele incidente comice, sunt rezolvate
printr-un deznodmnt fericit.

Aceast specie a genului dramatic, n care tragicul i comicul se combin n aceea i

structur a aprut n Renaterea italian i s-a impus cu dificultate, datorit
prejudecii motenite de la antici, conform creia tragicul nu trebuie s se amestece
cu comicul
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizat prin ilustrarea vieii reale prin
intermediul unui conflict complex i puternic al personajelor, cu ntmplri i situa ii
tragice, n care eroii au un destin nefericit. Dramele acoper o mare varietate
tematic: social, istoric, mitologic, psihologic etc. Drama are tendin a de a
reflecta ntreaga complexitate a vieii reale, fiind o specie supus conven iilor, altfel
dect tragedia, folosind att personajele individualizate, ct i personaje tipice, din
care de altfel a evoluat. Drama apeleaz la un limbaj solemn, ce alterneaz cu cel
familiar, dar poate s recurg i la resurse lexicale comice. Componenta esen ial a
acestei specii literare rmne ns conflictul prin care se contureaz personalitatea
eroilor dramatici.
Definitie: Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin
ilustrarea vietii reale printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau
tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare
varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu cel
familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice.
In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in versuri
"Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl. Davila cu
piesa "Vlaicu-Voda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu trilogia istorica a
Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului Stefan cel Mare),
"Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul" (personalitatea stralucita a lui Petru
Rares) - drame create in anii 1909 - 1910.
Incepand cu perioada interbelica apar noi forme ale dramaturgiei in teatrul modern. Drama
psihologica de constiinta sau drama de idei (dupa alti critici) este reprezentata de Camil
Petrescu, cel care a introdus in literatura romani concepte estetice moderne ca substantialismul
si autenticitateu si a creat intelectualul lucid, insetat de absolut.
Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofica a miturilor esentiale
romanesti: "Mesterul Manole" care ilustreaza mitul estetic al jertfei creatoare si "Zamolxe" care
conduce la interpretarea mitului mioritic.

Bibliografie : http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comedie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pantomima
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tragedie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tragicomedie
http://www.cultura-generala.com/teatrul-absurdului.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru_absurd