Sunteți pe pagina 1din 8

http://www.synevo.

ro/electroforeza-proteinelor-serice/
Informatii generale
Proteinele serice indeplinesc functii variate in organism:
sursa de nutritie;
componente ale sistemelor tampon;
agenti imunologici (imunoglobulinele);
rol de carrier, asigurand transportul anumitor ioni si molecule (haptoglobina,
prealbumina, transferina);
rol de reglare a activitatii diverselor enzime proteolitice (antiproteaze: alfa1antitripsina, alfa2-macroglobulina);
rol in reglarea presiunii oncotice2.
Metoda curenta pentru separarea proteinelor serice utilizata in laboratoarele de
biochimie medicala este electroforeza. Se utilizeaza suporturi solide si pH alcalin, la
care toate componentele proteice sunt incarcate negativ si migreaza spre polul
pozitiv. Pe electroforegrama, dupa colorare, proteinele apar sub forma de benzi
carora li se masoara densitatea optica, fiecare banda avand un maxim de absorbtie.
Prin electroforeza, in conditiile amintite mai sus, se obtin cinci fractiuni: albumina
serica, a1, a2, b, g globuline3. Unele sisteme de electroforeza pot diferentia zona
b in doua benzi distincte b1 si b2 rezultand astfel 6 fractiuni proteice in total.
Albumina, a1 si b apar sub forma unor benzi omogene, bine definite. a2, si g apar
ca benzi difuze, iar fractiunea g prezinta in partea sa centrala o zona mai intens
colorata2.
Recomandari pentru efectuarea electroforezei proteinelor serice - detectarea
gamapatiilor monoclonale; evaluarea proteinelor serice si a statusului nutritional3.
Pregatire pacient - jeun (pe nemancate) sau postprandial1.
Specimen recoltat sange1.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare1
Volum proba minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei - ser hemolizat1.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 4 zile la temperatura camerei sau o
saptamana la 2-8C1
Metoda - electroforetica (in gel agar) urmata de scanarea densitometrica a
fractiunilor obtinute1.
Valori de referinta - sunt dependente de varsta2
In cazul sistemului care separa 6 fractiuni se utilizeaza urmatoarele valori de
referinta:
Albumina: 52-65.1%
a1 globuline: 1-3%
a2 globuline: 9.5-14.4%
b1 globuline: 6-9.8%
b2 globuline: 2.6-5.8%
g globuline: 10.7-20.3%2.
Interpretarea rezultatelor3
Pentru a facilita interpretarea rezultatelor va fi descrisa fiecare din cele 5 fractiuni
cu proteinele componente: (vezi figura 8.1.2)2

Albumina
Scaderea albuminei serice (hipoalbuminemie) survine in stari patologice variate si
are semnificatii diferite (malnutritie, malabsorbtie, sindrom nefrotic, neoplazii).

Cresteri ale albuminei apar in urma deshidratarilor. In cazuri speciale, in zona de


migrare a albuminei se constata o banda suplimentara, datorata unor variatii
genetice fara relevanta clinica (aloalbuminemie si bisalbuminemie).

Zona a1 reflecta in special concentratia serica de alfa1-antitripsina, astfel ca


reducerea acestei fractiuni se intalneste in deficitul de alfa1-antitripsina asociat cu
anumite boli pulmonare (emfizem cu debut precoce) si hepatice (hepatita
neonatala). Cresteri se inregistreaza in toate reactiile inflamatorii (reactant de faza
acuta). In cazuri rare, obtinerea unei benzi suplimentare largi in aceasta zona
poate sugera prezenta alfa-fetoproteinei.
Zona a2 este constituita din 2 componente proteice: alfa2 macroglobulina si
haptoglobina.
Crestere de a2 apare in infectii acute, reumatism articular acut, arterita, sindrom
nefrotic, diabet zaharat, neoplazii; scaderea acestei fractiuni se poate intalni in
pancreatite acute severe, leziuni hepatocelulare, sindroame de coagulare
intravasculara diseminata, anemii hemolitice, anemii megaloblastice.
Zona b este alcatuita din 2 benzi distincte: b1 corespunzatoare transferinei si b2
care include fractiunile complementului C3 si C4. Al treilea component al acestei
zone este beta-lipoproteina, a carei banda se poate suprapune pe cea a transferinei
sau C3 sau poate fi situata in zona beta-gamma.
Nivelul seric de b globuline creste in anemia feripriva si ciroza biliara si scade in boli
autoimune aflate in puseu activ (LES), nefroza, afectiuni hepatice, neoplazii, infectii
acute si cronice. In unele cazuri de mielom multiplu de tip IgA se poate constata
prezenta unui component monoclonal in aceasta zona.
Zona g Gamma-globulinele sunt globulinele cele mai importante. Din aceasta
categorie fac parte imunoglobulinele (IgG, IgA, IgM, IgD si IgE). Anomaliile suferite
de acestea se traduc fie prin diverse deficite, fie prin hipergamaglobulinemii
policlonale sau monoclonale.
Procentul de g globuline scade in agamaglobulinemie, hipogamaglobulinemii si
sindroame nefrotice. Hipogamaglobulinemia poate fi congenitala sau dobandita si
poate fi usor detectata la electroforeza proteinelor serice atunci cand concentratiile
principalelor 3 clase de imunoglobuline sunt scazute (IgG, IgA si IgM). Prezenta
hipogamaglobulinemiei la adult impune continuarea investigatiilor in vederea
depistarii unei posibile boli limfoproliferative (mielom cu lanturi usoare, leucemie
limfatica cronica, limfoame).
Cresterile policlonale de gamaglobuline indica un proces imunologic cronic asociat
cu afectiuni hepatice (hepatita cronica activa, ciroza), boli de colagen (LES,
poliartrita reumatoida), neoplazii (ex. boala Hodgkin), leucemie mielo-monocitara

cronica. In aceste cazuri, hipergamaglobulinemia se datoreaza activarii unui numar


mare de clone plasmocitare care elibereaza imunoglobuline. Trebuie mentionat
aspectul caracteristic cirozei alcoolice de punte beta-gama, vizualizat pe gel ca o
zona intens colorata intre zonele beta si gamma.
Uneori, in zona gamma se pot observa cateva benzi mici, inguste, denumite
oligoclonale, intalnite la pacienti cu hepatita, boli ale complexelor imune, sindromul
imunodeficientei dobandite, limfomul angioimunoblastic.
Gamapatiile monoclonale includ un numar mare de conditii clinice si biologice
asociate de obicei cu afectiuni maligne (mielom multiplu, boala Waldenstrm,
amiloidoza, limfoame) dar si cu unele afectiuni benigne sau chiar cu absenta unei
modificari patologice (gamapatii monoclonale cu semnificatie nedeterminata). In
aceste cazuri, se depisteaza la electroforeza proteinelor un component monoclonal
(banda M), rezultat ca urmare a proliferararii unei singure clone plasmocitare. Pe
gel, componentele monoclonale apar sub forma unor benzi inguste, net definite, iar
dupa scanarea densitometrica, se obtin varfuri (peak-uri) caracteristice, ce pot fi
intalnite oriunde intre zonele alfa si gamma, datorita mobilitatii electroforetice
variabile, cel mai frecvent insa in zona gamma.

Imunoglobulinele monoclonale sunt omogene din punct de vedere structural si


biochimic, fiind alcatuite dintr-un singur tip de lant usor (kappa sau lambda). In
circulatie pot fi eliberate imunoglobuline complete sau numai subunitati ale
acestora (ex. lanturi usoare monoclonale, denumite proteine Bence-Jones). Prezenta
componentului monoclonal va fi precizata pe buletinul final de analize al
pacientului, cu recomandarea de a se efectua electroforeza proteinelor serice cu
imunofixare1-3.
In tabelul de mai jos sunt sintetizate informatiile prezentate:
Limite si interferente
Variatii fiziologice: in sarcina scade albumina si cresc alfa2, beta- si
gamaglobulinele (IgG); valori mai scazute ale gamaglobulinelor pot fi intalnite la
varstnici3.
Medicamente
Albumina (scaderi): acid valproic, allopurinol, asparaginaza, azatioprina,
clorpropamid, cisplatin, contraceptive orale, dapsona, dextran, estrogeni, fenitoin,
ibuprofen, izoniazida, nitrofurantoin, prednison (doze mari), sargramostim.
Alfa1-globuline (cresteri): testosteron.

Alfa2-globuline: estrogeni, contraceptive orale, fenitoin (cresteri), asparaginaza


(scaderi).
Beta-globuline: estrogeni, contraceptive orale (cresteri); asparaginaza (scaderi).
Gamma-globuline: tratament citostatic sau imunosupresor (scaderi)4.
Interferente analitice:
-o crestere usoara a largimii benzii de albumina poate fi datorata legarii unor
medicamente (penicilina) sau a bilirubinei (pacienti cu icter);
-bisalbuminemia tranzitorie (non-ereditara) poate fi intalnita ca rezultat al unui
tratament medicamentos sau unei perturbari metabolice severe (ex. pancreatita)
-benzi monoclonale false pot fi date de: hemoglobina libera, in cazul unui ser
hemolizat sau a unei hemolize intravasculare (banda in zona alfa2 beta); proteina
C reactiva in cantitate mare; lizozim crescut, fibrinogen (la pacientii tratati cu
anticoagulante; in coagulopatii, daca sangele a fost centrifugat inainte de a coagula
complet); alfa-fetoproteina in concentratii mari, seruri vechi.
-vizualizarea este dificila in cazul in care banda monoclonala se suprapune peste o
banda normala (ex. banda monoclonala in zona beta1 va migra in aceeasi pozitie ca
si transferina)2;4.
Electroforeza proteinelor serice se face in:
Lupus eritematos sistemic, Hepatita neonatala, Emfizem pulmonar, Diabet zaharat,
Neoplazii, Sindrom nefrotic, Boala Hodgkin, Poliartrita reumatoida,

http://www.terapiamedicala.ro/modificarile-proteinelor-serice-in-cadrul-afectiunilorhepatice
Diversele modificari care apar in cursul hepatopatiilor acute sau cronice in
distributia fractiunilor electroforetice ale proteinelor sunt dependente de gradul
afectarii hepatice.
Principalele afectiuni in care apar modificari ale proteinelor serice (disproteinemii)
sunt:
- hepatita acuta - hepatita acuta reprezinta o inflamatie a tesutului hepatic, cel mai
frecvent de natura virala. Functiile ficatului sunt afectate dar disproteinemia care
apare in hepatita acuta este discreta sau nu se observa deloc. Este afectata sinteza
albuminelor de catre ficat, dar scaderea albuminelor se observa foarte rar, pentru
ca acestea au un timp de injumatatire lung - de aproximativ trei saptamani. Uneori
este crescuta foarte usor fractiunea gama.

- hepatita cronica - se caracterizeaza prin cresterea policlonala a gamaglobulinelor.


In hepatita cronica nu sunt afectate sintezele hepatice, nu apare hipoproteinemie
sau hipoalbuminemie.
- ciroza hepatica - este o afectiune grava care se insoteste de alterarea severa a
functiilor ficatului. In ciroza se intalneste o disproteinemie caracteristica: scaderea
proteinelor serice cu hipoalbuminemie si hipergammaglobulinemie policlonala
foarte intensa. De asemenea pot fi scazute alfa 1 si alfa 2 globulinele.
Albuminele, alfa 1 si alfa 2 globulinele sunt scazute din cauza afectarii functiilor
hepatice. Mecanismul prin care gamaglobulinele sunt crescute este mai complex.
Ficatul are o functie importanta imunitara, de indepartare a antigenelor bacteriene
care vin prin vena porta de la nivelul tubului digestiv. Aceasta functie este scazuta
in ciroza; unele antigene bacteriene ajung astfel in circulatia sangvina si este activat
sistemul imun umoral pentru a indeparta aceste particule straine. Are loc cresterea
numarului de plasmocite - celule care provin din limfocitele B - care au rolul de a
sintetiza anticorpi. Se produce cresterea cantitatii de anticorpi, care sunt
imunoglobuline serice. Aceste imunoglobuline serice fac parte din fractiunea gama
care se observa pe electroforeza.
Cresterea fractiunii alfa 1 la un pacient cunoscut cu ciroza hepatica sugereaza
transformarea neoplazica a cirozei, cu aparitia adenocarcinomului hepatic. Acest
lucru este explicat prin faptul ca antigenu carcinoembrionar, care este un marker
specific pentru cancerul hepatic si care creste in cadrul acestei patologii, apartine
fractiunii alfa.
terapiamedicala.ro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Electroforez%C4%83
Electroforeza reprezint o metod de analiz i separare bazat pe migrarea
particulelor solide dispersate ntr-un lichid sub aciunea unui cmp electric[1].
Denumirea de electroforez provine din asocierea cuvntului grec electron (electric)
cu cel latin phore (purttor), evideniindu-se astfel rolul esenial al cmpului electric
n procedeul descris.
n anul 2006 firma Seiko a realizat primul ceas din lume cu afiaj ce funcioneaz pe
principiul electroforezei, i anume prin formarea de imagini vizibile prin rearanjarea
particulelor de pigment ncrcate cu sarcin electric, la aplicarea unui cmp
electric.[2]
Dei este cunoscut nc de la sfritul secolului XIX, electroforeza se afirm ca o
meto analitic de separare abia n urma lucrrilor referitoare la stadiul unor

proteine (1937) elaborate de Arne Tiselius, laureat al premiului Nobel, numit i


printele electroforezei.
Electroforeza este folosit i n diagnosticare i n supravegherea terapeutic, prin
separarea proteinelor ntr-un cmp electric. Ea permite dozarea proteinelor n
mielom precum i detectarea imunoglobulinei monoclonale.[3] O alt protein de
importan major ce poate fi examinat funcional prin electroforez e
hemoglobina
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/electronica/electroforeza-engleza-66782.html
Electroforeza
Dei cunoscut nc de la sfritul secolului XIX, electroforeza se afirma c o metoda
analitic de separare n urma lucrrilor referitoare la stadiul unor proteine (1937)
elaborate de Arne Tiselius, laureat al premiului Nobel, numit i printele
electroforezei
In prezent electroforeza reprezinta principala metoda de separare a moleculelor in
cadrul laboratoarelor de biologie celulara.
Termenul de electroforeza descrie migrarea unei particule incarcate sub influenta
unui camp electric. Deoarece in camp electric moleculele se deplaseaza cu o viteza
ce depinde de sarcina lor electrica precum si de forma sau marimea lor,
electroforeza a fost dezvoltata pentru separea diferitelor molecule.
Electroforeza este utilizata pentru analiza si purificarea moleculelor foarte mari cum
sunt proteinele si acizii nucleici,dar se aplica si altor molecule ca glucide,
aminoacizi, peptide.
Denumirea de electroforez provine din asocierea cuvntului grec electron (electric)
cu cel latin phore (purtator), evidenindu-se astfel rolul esenial al cmpului
electric n procedeul descris.
Electroforeza este o metod de analiz i separare bazat, n principal pe criterii de
sarcin electric i mas molecular. Migrarea diferenial a particulelor ncrcate
electric se face sub aciunea unui cmp electric continuu.
Electroforeza proteinelor pe gel de agaroz este tehnica cea mai uoar i mai puin
costisitoare, implicnd o cantitate limitat de materiale, un timp de lucru scurt i o
reproductibilitate foarte bun. Separarea electroforetic a proteinelor serice prezint
un interes major n testele clinice, datorit importantelor informaii pe care le ofer
acestea n diverse afeciuni, precum i asupra modalitilor de tratare a acestora.
Electroforeza reprezinta miscarea unei particule incarcate electric aflate sub
imfluenta unui camp electric.Aceasta miscare este data de forta Lorentz,care poate

fi descrisa ,ca proprietate electrica fundamentala a unui corp studiat si a conditiilor


electrice ambientale,de catre ecuatia:
unde F este forta Lorentz,q este sarcina electrica cu care este incarcat corpul , E
este campul electric.
Miscarea electroforezica rezultata este contracarata de fortele de frecare,prin
urmare rata miscarilor este constanta intr-un camp electric omogen constant:
unde v este velocitatea si f este coeficientul de frecare:
Mobilitatea electroforetica este definita ca fiind:
Mobilitatea depinde atat de proprietatile particulei ,cat si de proprietatile
solutiei.Pentru concentratii ridicate de ioni,o expresie aproximativa pentru
mobilitatea electroforetica este data de ecuatia lui Smoluchowski:
unde este constanat dielectica a lichidului, 0 este permitivitatea spatiului liber,
este vascozitatea lichidului si este potentialui zeta al particulei.
Electroforeza Proteinelor
Proteinele pot fi separate si purificate.Metodele de separare a proteinelor se
bazeaza pe proprietatile acestora(sarcina,marime,solubilitate)care variaza de la o
proteina la alta.
Deoarece multe proteine se lipesc de alte biomolecule,ele pot fi separate si in baza
proprietatilor de legare.Sursa proteinelor este in general tesut sau celule
microbiene.Celula trebuie sparta si proteina trebuie eliberata intr-o solutie numita
extract crud.Cromatografia prin schimb de ioni poate fi folosita pentru a separa
proteinele cu sarcini diferite(similar aminoacizilor),asa cum alte metode
cromatografice bazate pe alte proprietati pot fi folosite.