Sunteți pe pagina 1din 2

Tema si viziunea despre lume

Ion Luca Caragiale, dramaturg si prozator, a fost un observator ironic al societatii


romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de
personaje. Comediile sale (O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale
carnavalului, Conu Leonida fata cu reactiunea) ilustreaza un spirit de observatie necrutator
pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii,
impostura, ridicol si prostie. Cel mai mare dramaturg romn a fost neles de critica literar
att ca un scriitor realist, interesat de social i de epoca n care triete, ct i ca un scriitor
clasic, un observator al naturii umane. De altfel, aceast ambivalen este specific teatrului
comic dintotdeauna, chiar nainte de naterea clasicismului sau a realismului.
Reprezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta este a treia dintre cele
patru scrise de autor, o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii
contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883.
Comediile si schitele lui Caragiale nu ofera altceva dect iluzia unei realitati si modul
comediei devine la el metafora unei conceptii despre lume. In comedie oamenii devin
personaje cu roluri stereotipe, conflictele devin intrigi, lumea este intoarsa cu susu-n jos,
regasind in final de obicei dupa o grandioasa acceleratie punctul ei de plecare normalanormal. Perspectiva ironica si comica insa nu face dect sa numeasca problemele, care
deseori nu vor fi rezolvate in decursul actiunii. De aceea orice comedie buna lasa in urma ei
un dram de probleme nerezolvate. Astfel se constituie probabil potentialul ei tragic sau
realist.
Tema comediei o constituie viaa social-politic dintr-un orel de provincie n
circumstanele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antreneaz energiile i
capacitile celor angajai, ntr-un fel sau altul, n farsa electoral.
Aciunea piesei se desfoar n capitala unui jude de munte, pe fondul agitat al
unei campanii electorale. Aici are loc conflictul ntre ambiiosul avocat Nae Caavencu, din
opoziie, care aspir spre o carier politic, i grupul conducerii locale ( prefectul tefan
Tiptescu, prezidentul Zaharia Trahanache ). Pentru a-i fora rivalii s-l propun candidat
n locul lui Farfuridi, Caavencu amenin cu un antaj. Instrumentul de antaj este o
scrisoric de amor a lui Tiptescu, trimis doamnei Zoe Trahanache, soia prezidentului;
pierdut de Zoe, scrisoarea este gsit de un cetean turmentat i subtilizat de Caavencu.
antajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromis public, exercit presiuni asupra
celor doi conductori ai judeului i obine promisiunea candidaturii lui Caavencu.
La acest conflict, se adaug conflicte secundare, determinate de interveniile cuplului
Farfuridi Brnzovenescu i de apariia neateptat a depeei cu numele lui Dandanache.
Rezult un ghem de complicaii, care acumuleaz progresiv altele, ca un bulgre de zpad n
rostogolire.
Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul in
care se petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea: in capitala unui judet
de munte, in zilele noastre. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, cu
exceptia unot situatii in care perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta
temporala a intamplarilor.
Orice pies de teatru este construit ca un schimb de replici. Acestora li se pot aduga
monologul, aparteul i secvenele narative, funciile lor fiind complementare. n timp ce
prin dialog se dezvluie tipologia personajelor i felul n care evolueaz aciunea
dramatic, monologul comenteaz o situaie din perspectiva unui personaj, aparteul exprim
discrepana dintre ceea ce spune i ceea ce gndete un personaj, iar secvenele narative ,
nespecifice dramaticului, au multiple funcii: stimuleaz imaginaia spectatorului,

condenseaz spectacolul dramatic. Un nsemnat rol n surprinderea relaiilor dintre personaje,


sau n caracterizarea lor o au i didascaliile (indicaiile scenice.).
Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca niste marionete lipsite de profunzime
sufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi transformari psihologice.O
scrisoare pierduta cuprinde o galerie de tipuri ilustrative pentru epoca strabatuta de
Caragiale. Mijloacele prin care sunt realizate aceste tipuri sunt in acelasi timp procedee de
realizare a comicului de moravuri, de caracter, de situatie, de limbaj etc. Comicul e realizat
prin contrast, prin afisarea gesturilor si atitudinilor, prin vorbire in cea mai mare parte
(incoerenta, nonsensuri, tautologii, automatisme lexicale, amestec de stiluri, prin numele
personajelor etc.).
In personaje, ca tipuri reprezentative, este concentrata toata prostia si coruptia
societatii trecute si a familiei, a politicianismului trecut: demagogie, lasitate, perfidie,
lacomie, santaj, umilire, servilism, imoralitate publica si intima. In comediile lui Caragiale,
principala modalitate de caracterizare a personajelor si de cosntruire a situatiilor in care sunt
puse acestea il constituie comicul. Astfel, discrepanta dintre esenta si aparenta da nastere
unui comic de o savoare aparte, prin care dramaturgul incearca sa satirizeze pornirile imorale
si grotesti ale societatii romanesti, ce incearca sa isi insuseasca, fara succes insa, valorile
democratice occidentale.
Comedia lui Caragiale O scrisoare pierdut uzeaz de toate tipurile de comic: de
situaie (pierderea i gsirea scrisorii, ntlnirea Caavencu Tiptescu, numaratoarea
steagurilor sau confuziile pe care le face Dandanache); de caracter (Dac este luat n
considerare trstura de caracter dominant, personajele din O scrisoare pierdut pot fi
clasificate i altfel: Trahanache e ticitul, Zoe femeia voluntar, Cavencu ambiiosul
demagog, Farfuridi prostul fudul, Dandanache prostul ticlos, Ceteanul turmentat
naivul, iar Pristanda slugarnicul. Dintre tipurile comice propuse n aceast comedie, tipul
omului politic i al demagogului este, probabil, cel mai complex); comicul de moravuri (ce
pune in evidenta caracterul defectuos al societatii secolului XIX prin ilustrarea santajului:
Catavencu se foloseste de scrisorica de amor pentru a-si asigura deputatia, Zoe il convinge pe
Tipatescu sa-l sustina pe Catavencu prin intermediul santajului emotional, Dandanache se
foloseste de asemenea de o scrisoare de amor pentru a fi ales in randul candidatilor pentru
postul politic, Trahanache il santajeaza pe Catavencu cu polita falsa semnata de acesta;
adulterul: triunghiul conjugal Zoe-Tipatescu-Zaharia si incapacitatea celui din urma de a
identifica semnele adulterului, demagogia, falsitatea, servilismul, prostia, coruptia, incultura,
infatuarea); comicul de nume (Zaharia Trahanache - "trahana" nseamna "coca moale";
Ghita Pristanda - pristandaua e un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, ntr-o
parte si n alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc; Nae Catavencu cataveica = haina cu doua fete; cata = mahalagioaica); Farfuridi si
Brnzovenescu alcatuiesc un cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul; Agamemnon
Dandanache - dandana = ncurcatura, belea, bucluc), comicul de limbaj (Trsturile de
caracter ale personajelor sunt susinute prin limbajul pe care l folosesc acestea, limbaj care
pledeaz, de asemenea, pentru realismul situaiilor create de dramaturg. Prezena
numeroaselor greeli de vocabular ilustreaz incultura personajelor), comicul de intentie
(atitudinea autorului fata de personaje si situatiile in care acestea actioneaza). Toate acestea se
subsumeaz portretizrii comice a unor fenomene specifice epocilor de tranziie.
n opinia mea, capodopera lui Caragiale surprinde n spirit realist lumea politicii
romneti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea i i pstreaz actualitatea prin
autenticitatea tipurilor create, fixate ntr-o epoc, dar depind-o prin ceea ce este esenial n
arta unui autor comic.