UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE SI ECONOMICE EUROPENE

FACULTATEA DE DREPT

TEZ DE AN
Tema:Teoria generala a obligatiilor.

A elaborat studenta anului I I: Papuc Natalia, gr.215,

Facultatea de drept
Coordonator stiintific: Popov
Andrian,magistru in

drept ,lector
superior.

Cuprins
Introducere.....................
1.Notiunea de obligatie...........................................................3
1.1.
Definitia de obligaie.......................................................6
1.2.
Elementele raportului juridic obligaional.......................6
1.2.1.
Subiectele raportului juridic obligaional.........................7
1.2.2.
Obiectul raportului juridic obligaional............................8
1.2.3.Continutul raportului juridic obligational.........................9
2.Clasificarea obligaiei civile................................................10
2.1.Clasificarea obligaiilor dup izvoare.................................10
2.2.Clasificarea obligaiilor dup obiectul lor...........................11
2.3Clasificarea obligaiilor dup opozabilitatea lor..................13
2.4.Clasificarea obligaiilor dup sanciunea lor.......................15
2.5.Clasificarea obligaiilor dup raportul cu modalitile........16
3.Izvoarele obligaiilor.............................................................17
Concluzii33
Bibliografie34

INTRODUCERE
Din punct de vedere etimologic,termenul obligatie provine de la cuvintul
latin ,,obligation,care inseamna ,,a lega(ligare) pe cineva ,,din pricina
neexecutarii prestatiei pe care o datora altuia.In acceptiunea sa initiala,termenul
obligatie inseamna o legatura pur materiala(vinculum corporis) intre creditor si
debitor.[1]Astfel daca creditorul nu obtinea obiectul obligatiei de la datornic,avea
dreptul sa-l puna pe debitor sa munceasca in folosul sau,sa-l priveze de libertate
fizica ori sa-l vinda ca sclav pentru a-si satisface creanta.[2]In asa mod,pretul
vinzarii sclavului,ca lucru,inlocuia obiectul obligatiei.Cu timpul notiunea de
obligatie se transforma intr-o legatura materiala (vinculum corporis) in una pur
juridica (vinculum juris),adica incepe sa fie inteleasa ca un raport juridic in temeiul
caruia creditorul poate pretinde depitorului sa execute prestatia,iar in caz de
neexecutare a prestatiei,poate sa recurga in locul inlantuirii debitorului doar la
urmarirea silita asupra bunurilor acestuia.[3]
In vorbirea curenta,termenul obligatie are uneori si intelesul de inscris
constatator al unui raport de creanta,cum ar fi in cazul obligatiunilor emise de
societatile pe actiuni in conditiile art.16 al Legii nr.1134-XII din 02.04.1997
privind societatile pe actiuni,[4]care acorda obligatarilor dreptul preferential fata
de actionari la primirea unei parti din profitul societatii sub forma de dobinda sau
alt profit.
Teoria generala a obligatiilor reprezinta un domeniu de importanta majora
pentru ramura dreptului civil,reglementata,sub aspectele generale,de catre Codul
Civil,iar sub celelalte aspecte particulare,de catre alte acte normative.

[1]Vladimir Hanga,Drept privat roman,Bucuresti,Editura Didactica si Pedagocica,1997,p.345

[2]P.C.Vlachide,Repetitia principiilor de drept civil,vol.II,p.11
[3]Vladimir Hanga,op.cit.,p.345

[4]Monitorul official al Republicii Moldova,nr.38-39/332 din 12.06.1997

1.Notiunea de obligatie
1.1.Definitia de obligatie.
Lund ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noiunea de
obligaie, Codul civil romn din 1865, ca de altfel i alte coduri civile europene, ca
cel austriac din 1811, cel elveian din 1907 sau Codul federal elveian al
obligaiilor din 1881 i apoi din 1911, nu au definit aceast instituie juridic.[5]
Acest lucru se explic prin adoptarea de ctre redactorii codurilor respective a
renumitei definiii a obligaiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit
obligaia astfel:,,obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur,alicuius
solvendae rei,secundum nostrae civitatis jura.
n aceste condiii, sarcina definirii obligaiei civile a revenit doctrinei.
Astfel au fost formulate mai multe definiii:
,,Obligatia este o legatura juridica intre doua sau mai multe persoane,in
virtutea careia,o parte,numita debitor,se obliga fata de alta,numita creditor,la
executarea unei prestatiuni pozitive sau negative,adica la un fapt sau la o
abstentiune.[6]
,,Obligatia este raportul juridic in temeiul careia o persoana este tinuta sa
dea,sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea unei alte persoane.[7]
,,Raportul juridic de obligatie poate fi definit ca acel raport in baza caruia o
persoana,numita creditor,poate pretinde altei persoane,numita debitor,efectuarea
unei anumite prestatiuni.[8]
,,Obligatia este raportul juridic in temeiul caruia o persoana,numita
creditor,are dreptul de a pretinde de la alta persoana,numita debitor,o anumita
prestatiune,pe care acesta este indatorat a o indeplini.[9]
[7]Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria general a obligaiilor, Ed. tiinific, Bucureti, 1968, pag. 9;
[5]Ioan Albu, Drept civil. Introducere n studiul obligaiilor, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1984, pag. 14;
[6]Constantin Hamangiu, I. Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. II, Ed.
Naional S. Ciornei, Bucureti, 1929, pag. 511;
[8]Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Iai, 1976, pag. 2;

[9]Ioan Albu, op. cit., pag. 14;

,,Obligatia este raportul de drept civil,in care o parte numita creditor,are

posibilitatea de a pretinde celeilalte parti,numita debitor,sa execute o prestatie sau
mai multe prestatii,ce pot fi de a da,a face sau a nu face,de regula,sub sanctiunea
constringerii de stat.[10]
,,Obligatia este raportul de drept civil in care o parte,numita creditor,are
posibilitatea de a pretinde celeilalte parti,numita debitor,sa execute o prestatie sau
mai multe prestatii,ce pot fi de a da,a face sau a nu face,de regula,sub
sanctiuneaconstringerii de stat.[11]
,,Obligatia este raportul juridic in temeiul caruia o persoana numita debitor
este tinuta fata de alta,numita creditor,la datoria de a da,de a face sau de a nu face
ceva,sub sanctiunea constringerii de stat in caz de neexecutare de buna voie.[12]
,,Obligatia este acel raport juridic in temeiul caruia o persoana-numita
creditor-sa-i faca o prestatie pozitiva sau negative,iar in caz de neindeplinire s-o
poata obtine in mod fortat.[12]
,,Obligatia in sens larg este,asa dar,acel raport juridic in continutul caruia
intra dreptul subiectului active,numit creditor,de a crere subiectului pasiv,numit
debitor si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare de a da,a face sau a nu face
ceva,sub sanctiunea constringerii de stat in caz de neexecutare de bunavoie.[13]
Prin prisma textului de lege continut in art.512,alin.(1) al Codului
civil,notiunea de obligatie se desfasoara in doua sensuri.In sens larg,prin obligatie
se intelege raportul juridic in virtutea caruia creditorul este in drept sa pretinda de
la debitor executarea unei prestatii ce poate consta in a da,a face sau a nu face
ceva,de regula,sub sanctiunea constringerii de stat.

[10]Liviu Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1996, pag. 10;
[11]Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Ed. Actami, Bucureti,
2000, pag. 9;
[12]Ion Dogaru, Pompil Drghici, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Ed. All Beck, Bucureti,
2002, pag. 10;

[13]Constantin Sttescu, Corneliu Brsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Ed. All Beck,
Bucureti, 2002, pag. 3;

Dupa cum se observa,raportul juridic obligational este alcatuit din doua laturi:una
active,formata din dreptul creditorului de a pretinde executarea de la debitor,si a
alta pasiva,formata din indatorirea debitorului de a executa prestatia fata de
creditor.
In sens restrins,termenul de obligatie desemneaza numai latura pasiva a
raportului juridic,adica indatorirea debitorului de a executa prestatia promise
creditorului.
1.2.Elementele raportului juridic obligational.
n literatura de specialitate,raportul juridic este definit ca acea legtur social,
reglementat de norma juridic, coninnd un sistem de interaciune reciproc ntre
participani,determinai,legtur ce este susceptibil de a fi aprat pe calea
coerciiunii statale.
Raportul juridic civil este o specie de raport juridic relaia social
patrimonial sau nepatrimonial,reglementat de norma de drept civil
caracterizat prin caracter social, voliional i poziia de egalitate juridic a prilor.
Ca orice raport juridic, raportul juridic obligaional prezint trei elemente
structurale: subiectele, coninutul i obiectul.
1.2.1.Subiectele raportului juridic obligaional.
Subiectele raportului juridic de obligaie sunt persoanele fizice i persoanele
juridice, ca titulare de drepturi subiective civile i obligaii corelative, precum i
statul, atunci cnd particip la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil.
Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot fi subiecte ale raportului
obligational,insa numai in cazuri exceptionale,cind participa nemijlocit,in nume
propriu,ca subiecte de drepturi si obligatii(art.192-193).
Subiectul activ se numete creditor, iar subiectul pasiv se numete debitor,
denumiri care sunt folosite, cu caracter general, n toate raporturile obligaionale,
6

indiferent de izvorul obligaiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligaiilor.

Atunci cnd ne raportm la izvoarele concrete ale obligaiilor, subiectele poart
denumiri specifice: vnztor i cumprtor, n cazul contractului de vnzare
cumprare, donator i donatar, n cazul contractului de donaie, locator i locatar, n
cazul contractului de locaiune.
Exist raporturi de obligaii n care o parte este numai creditor, iar cealalt
parte numai debitor. De exemplu, n cazul contractului de mprumut,
mprumuttorul este numai creditor, iar mprumutatul numai debitor.
De cele mai multe ori, raporturile de obligaii au un caracter complex,
subiectele avnd caliti duble. De exemplu, n cazul contractului de vnzare
cumprare, vnztorul este creditor al preului i debitor al obligaiilor de
transmitere a dreptului de proprietate i de predare a lucrului vndut, iar
cumprtorul este creditorul obligaiei de predare a lucrului i debitorul preului.
Determinarea subiectelor participante la raporturile obligationale,ca creditor
sau debitor,se face de regula,in momentul nasterii acestor raporturi.O asemenea
cerinta nu trebuie insa absolutizata,caci nimic nu se opune ca subiectele raportului
juridic sa fie doar determinabile la momentul nasterii acestuia,urmind ca
determinarea lor sa se faca abia in momentul executarii obligatiei.[14]Astfel,in
cazul raportului obligationalnascut din promisiunea publica de recompensa este
determinat numai debitorul,pe cind creditorul va fi determinat ulterior,in persoana
celui ce va satisface cerintele actului unilateral al promisiunii publice de
recompensa.
1.2.2.Obiectul raportului juridic obligaional.
Obiectul raportului juridic de obligaie const n ceea ce creditorul poate
pretinde de la debitor i acesta trebuie s ndeplineasc, adic nsi prestaia.[15]
Obiectul obligaiei poate fi concretizat ntr-o prestaie pozitiv a da, a face
sau ntr-o abinere sa inaciune a nu face ceva ce ar fi putut s fac n lipsa
obligaiei asumate.[16]
[14]Tudor R.Popescu si Petre Anca,Teoria generala a obligatiilor,Editura stiintifica,Bucuresti,1968,p.10.

[15] Nicolae Popa, Teoria general a dreptului, Ed. Actami, Bucureti, 1997, pag. 289.
[16]Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. ansa,
Bucureti, 1994, pag. 63-64.

Indiferent de felul prestaiei, aceasta trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine:

s aib natur juridic, s fie destinat creditorului, sau persoanei desemnate de
ctre acesta, s prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnat de ctre
acesta, s fie posibil, s fie determinat sau determinabil i s fie licit.
Mai succind spus,obiectul obligatiei consta in ceea ce creditorul poate
pretinde

de

la

debitor

si

acesta

trebuie

sa

indeplineasca.[17]Potrivit

art.512,alin(1),prestatia poate consta in a da,a face sau a nu face.

Prestatia de a da inseamna indatorirea debitorului de a constitui sau a transmite
un drept real.De exemplu,obligatia vinzatorului de a transmite cumparatorului
dreptul de proprietate a bunului vindut;obligatia debitorului gajist de a constitui in
favoarea creditorului sau un drept de gaj sau de ipoteca.Obligatia de a da nu se
confunda cu obligatia de a preda.De regula,dreptul de proprietate asupra bunurilor
mobile se transmite dobinditorului o data cu transmiterea bunului(art.321,alin.(1))
si respectiv,obligatia de a da se considera executata in acelasi timp cu obligatia de a
face.
Prestatia de a face este indatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare,un
serviciu si ,in general,orice prestatie pozitiva in afara celor care se incadreaza in
categoria prestatiilor de a da.Fac parte din aceasta categorie:obligatia vinzatorului
de a preda lucrul vindut,obligatia locatorului de a pune la dispozitia locatarului
lucrul inchiriat,obligatia de a presta un serviciu sau de a executa o lucrare etc.
Prestatia de a nu face consta intr-o conduita negative,adica in abtinerea
debitorului de la ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat fata de creditor.De
pilda,obligatia autorului care a incheiat un contract de editare cu o anumita editura
de a nu ceda altei edituri dreptul de reproducere si difuzare a operei sale.Obiectul
unei asemenea obligatii este deci o prestatie negative,o obtinere prin care debitorul
isi autorestringe in mod deliberat facultatea de a actiona,posibilitatea de a savirsi
una sau mai multe fapte.[18]

[17]Ioan Albu,op.cit.,p.34.
[18]Mircea N.Costin,Mari institutii ale dreptului civil roman,vol.3,Teoria generala a obligatiilor,Editura
Dacia,Cluj-Napoca,1993,p.70.

1.2.3.Continutul raportului juridic obligational.

Continutul raportului juridic obligational este formay din doua componente
correlative:dreptul creditorului de a pretinde de la debitor indeplinirea prestatiei
care o datoreaza si indatorirea debitorului de a executa prestatia respective.
Coninutul raportului juridic obligaional este alctuit din dreptul de crean
care aparine creditorului i obligaia corelativ acestui drept, care incumb
debitorului.
Raportul de obligaie poate fi, din punct de vedere al coninutului, simplu,
atunci cnd o parte are numai drepturi, iar cealalt parte numai obligaii sau
complex, atunci cnd ambele subiecte au att drepturi ct i obligaii.
Coninutul raporturilor juridice de obligaii este determinat prin voina
prilor, atunci cnd izvorul obligaiei este contractul civil, respectiv legea, n cazul
n care izvorul obligaiei este fapta juridic ilicit cauzatoare de prejudicii.
Din faptul ca dreptul de creanta si obligatia corelativa au un caracter
patrimonial rezulta ca si continutul raportului obligational are un character
patrimonial:dreptul de creanta se inscrie in activul patrimoniului,iar obligatia
corelativa este cuprinsa in pasivul acestuia.[19]

[19]Constantin Statescu si Corneliu Birsan,Drept civil.Teoria generala a obligatiilor,Editura

ALL,Bucuresti,1995,p.11

2.Clasificarea obligatiei civile

Clasificarea obligaiilor se realizeaz n funcie de urmtoarele criterii:
izvorul obligaiei,
obiectul obligaiei
opozabilitatea obligaiei
sanciunea juridic
dup cum sunt sau nu afectate de modaliti
2.1.Clasificarea obligatiilor dupa izvoare.
In funtie de izvorul lor,obligatiile sint susceptibile de mai multe clasificari.
Dac avem n vedere criteriul izvorului lor, obligaiile se clasific astfel:
Obligaii nscute din acte juridice
- obligaii nscute din acte juridice unilaterale;
- obligaii nscute din contracte;
Obligaii nscute din fapte juridice
- obligaii care rezult din fapte juridice licite:
- obligaii nscute din mbogirea fr just temei;
- obligaii nscute din gestiunea de afaceri;
- obligaii nscute din plata nedatorat;
-

obligaii care rezult din fapte juridice ilicite;

2.2.Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor.

O prima clasificare,in functie de acest criteriu,ne permite sa distingem trei
categorii de obligatii:
- obligaii de a da;
- obligaii de a face;
- obligaii de a nu face.
10

Distinctia intre obligatiile de a da,de a face si de a nu face prezinta interes

practic sub aspectul regulilor ce guverneaza executarea lor.
Obligaia de a da ( aut dare) nseamn ndatorirea de a constitui sau a
transmite un drept real.
O asemenea obligaie este, de exemplu, obligaia vnztorului de a transmite
cumprtorului dreptul de proprietate asupra lucrului vndut.
n dreptul civil a da are un alt neles dect n limbajul obinuit, n care a da
nseamn a preda un lucru. Pentru dreptul civil, predarea unui lucru este obligaie
de a face.
Obligaia de a face (aut facere) reprezint ndatorirea care revine subiectului
pasiv, denumit debitor, de a executa o lucrare, a presta un serviciu sau de a preda
un lucru.
De exemplu, obligaia vnztorului de a preda cumprtorului lucrul ce a
format obiectul contractului de vnzare cumprare.
Obligaia de a nu face (aut non facere) const n ndatorirea debitorului de a se
abine de la o anumit aciune.
Aceast obligaie are un coninut diferit dup cum este corelativ unui drept
real sau unui drept de crean.
A nu face, ca obligaie corelativ unui drept real, const n ndatorirea,
general i negativ, ce revine celorlalte subiecte de drept, cu excepia titularului
dreptului real, de a se abine s fac ceva de natur a aduce atingere exerciiului
dreptului de ctre titularul acestuia.
De exemplu, obligaia proprietarului vecin, precum i a celorlalte persoane, de
a nu nclca dreptul de proprietate al vecinului.
A nu face, ca obligaie corelativ unui drept de crean, const n ndatorirea
debitorului de a se abine de la ceva ce ar fi putut s fac, dac nu i-ar fi asumat o
asemenea obligaie.
De exemplu, obligaia pe care i-o asum prin contract, proprietarul unui
teren, fa de proprietarul vecin, de a nu sdi pomi la o distan mai mic de 10 m
de linia hotarului despritor.
11

ncepnd cu a doua jumtate a secolului XX, n doctrina francez, preluat

apoi i de doctrina noastr, dup obiectul lor, obligaiile au fost clasificate n
obligaii determinate i obligaii de diligen.
Obligaia determinat (sau de rezultat) este o obligaie strict personal, sub
aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumndu-i ndatorirea de a
obine, un rezultat bine determinat, desfurnd o anumit activitate.
De exemplu, n cazul contractului de vnzare cumprare, obligaia
vnztorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau,
n cazul unui contract de transport, obligaia cruului de a transporta marfa la o
anumit destinaie.
De esenta unor asemenea obligatii este ca sub aspectul obiectului si scopului
urmarit ele sunt strict precizate,debitorul obligindu-se sa desfasoare o anumita
activitate si sa obtina astfel un rezultat prcis determinat.Neatingerea rezultatului
prevazut creeaza prezumtia ca debitorul nu a fost suficient de diligent,ca deci s-a
aflat in culpa si ca este raspunzator de urmarile neindeplinirii sau indeplinirii
obligatiei.[20]Nerealizarea scopului urmarit face sa se nasca,ipso facto,prezumtia
culpei debitorului,care nu trebuie dovedita.Debitorul va fi considerat raspunzator
de urmarile neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Obligaia de diligent (sau de mijloace) const n ndatorirea debitorului de a
depune toat struina pentru obinerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la
realizarea acelui rezultat.
De exemplu, obligaia medicului nscut din contractul dintre medic i
pacient, prin care medicul se oblig s acioneze cu toat prudena i diligena
pentru nsntoirea pacientului.Caracteristic pentru asemenea obligatii este faptul
ca debitorul nu se obliga si nu garanteaza obtinerea rezultatului respective,ci numai
indatorirea de a depune deligentele necesare in vederea atingerii unei anumite
finalitati.

[20]Constantin Statescu si corneliu Birsan,op.cit.,p.13.

12

In masura in care debitorul a savirsit tot ceea ce era necesar si tot ce este in
stare sa se faca pentru realizarea finalitatii respective,obligatia se considera
executata,indifferent daca scopul visat a fost sau nu realizat.debitorul unei obligatii
de mijloace raspunde pentru neexecutarea acesteia numai in cazul in care creditorul
face dovada ca n-a depus prudenta si diligenta necesara si nu a folosit toate
mijloacele care ar fi avut ca urmare obtinerea rezultatului scontat,astfel spus,el
raspunde doar atunci cind creditorul ii probeaza culpa.
n cadrul aceluiai criteriu de clasificare, obligaiile se mai pot clasifica i n
obligaii pozitive obligaiile de a da i obligaiile de a face i obligaii negative
obligaiile de a nu face .Importanta practica a acestei clasificari este
nesemnificativa.Ea este retinuta de specialitate ca posibilitate de regrupare
bipartite,in functie de natura lor,a obligatiilor de a da,a face si a nu face.[21]
2.3.Clasificarea obligaiilor dup opozabilitatea lor.
Dup gradul de opozabilitate, obligaiile se clasific n:
Obligaii obinuite;
Obligaii opozabile i terilor;
Obligaii reale.
Obligaia civil obinuit reprezint regula, iar celelalte categorii de obligaii
sunt excepii.Obligaia civil obinuit este obligaia care incumb debitorului fa
de care s-a nscut.
Obligaiile reale - propter rem - cunoscute sub denumirea de obligaii reale de
a face, sunt ndatoriri ce revin deintorului unui bun determinat i care au ca izvor
legea sau convenia prilor.[22]
Din definiia dat rezult c obligaiile propter rem pot fi legale sau
convenionale.
[21]Mircea N.Costin,op.cit.,p.74.
[22] Corneliu Brsan, op.cit., pag.24.

13

Obligaie propter rem legal este cea prevzut de art.74 din Legea
nr.18/1991 republicat, care impune tuturor deintorilor de terenuri agricole
obligaia de a asigura cultivarea acestora i obligaia de a asigura protecia solului,
care dac nu sunt respectate atrag sanciunile prevzute de art.75-76 din aceeai
lege.
Obligaie

propter

rem

convenional

este,

de

exemplu,

obligaia

proprietarului unui fond aservit, asumat n momentul constituirii unei servitui de

trecere, de a efectua lucrrile necesare exerciiului servituii.
Indiferent de izvorul lor, legea sau convenia prilor, aceste obligaii reale
greveaz dreptul asupra terenului, sunt accesorii ale acestuia i se transmit o dat
cu bunul, fr nici o formalitate special pentru ndeplinirea formelor de publicitate
imobiliar.
Obligaiile opozabile i terilor - scriptae in rem, se caracterizeaz prin faptul
c sunt att de strns legate de posesia unui bun, nct creditorul nu poate obine
satisfacerea dreptului su dect dac posesorul bunului va fi obligat s respecte
acest drept, dei nu a participat direct i personal la naterea raportului
obligaional.
Menionm n acest sens obligaia cumprtorului unui bun ce formeaz
obiectul unui contract de locaiune, reglementat n art.1441 Cod civil. Dac
locatorul vinde lucrul nchiriat sau arendat, cumprtorul este obligat s respecte
locaiunea fcut nainte de vnzare, cu excepia cazului n care n contractul de
locaiune s-a prevzut desfiinarea acesteia din cauza vnzrii.
2.4.Clasificarea obligaiilor dup sanciunea lor.
Dup sanciunea lor juridic, obligaiile se clasific n:
- obligaii civile perfecte;
- obligaii civile imperfecte.
Obligaia civil perfect este acea obligaie a crei executare este asigurat,
n caz de neexecutare de ctre debitor, printr-o aciune n justiie i obinerea unui
14

titlu executor ce poate fi pus n executare silit.Fac parte din aceasta categorie
cvasitotalitatea obligatiilor civile.
Obligaia civil imperfect, numit i obligaie natural, este acea obligaie
care nu poate fi executat silit, dar dac a fost executat de bun voie, debitorul nu
mai are posibilitatea s cear restituirea prestaiei.Din acest motiv asemenea
obligatii mai sunt denumite si neinzestrate cu actiune in justitie.
In literature de specialitate obligatiile naturale sunt subclasificate in:obligatii
civile generate si obligatii civile avortate.
Obligatiile civile generate sunt cele care si-au pierdut prin prescriptie
extintiva dreptul la actiune cu care erau initial inzestrate.Acest lucru rezulta din
prevederile art.281,alin.(1),care acorda debitorului dreptul de a refuza executarea
obligatiei dupa implinirea termenului de prescriptie.
Obligatiile civile avortate sunt acele obligatii care s-au nascut de la bun
inceput fara a fi insotite de dreptul la actiune in justitie.Fac parte din aceasta grupa
obligatiile izvorite din jocuri si pariuri,cele izvorite dintr-un testament
nevalabil,obligatiile de intretinere intre rude care nu au o astfel de indatorire legala.
Desi potrivit regulii generale obligatiile naturale sunt lipsite de
sanctiune,totusi

legislatia

in

vigoare

le

recunoaste

anumite

efecte

juridice.Astfel,executarea voluntara a unei obligatii naturale este considerate o

plata valabila si,respective,debitorul nu poate cere restituirea prestatiei,pe motiv ca
a fi facut o plata nedatorata.Exceptia isi are temeiul in prevederile art.281,alin.
(3),unde se dispune:,,persoana care a executat obligatia dupa implinirea termenului
de prescriptie extinctive nu are dreptul sa ceara restituirea celor executate,chiar
daca,la data executarii,nu cunostea faptul expirarii termenului de prescriptie
extinctiva.Un alt effect recunoscut de legea obligatiilor naturale este consacrat in
art.517,alin.(4),care prevede posibilitatea transformarii obligatiei naturale in
obligatie civila in baza intelegerii dintre creditor si debitor.

15

2.5.Clasificarea obligaiilor dup raportul cu modalitile.

Dup cum sunt sau nu afectate de modaliti, obligaiile se clasific n:
- obligaii simple;
- obligaii complexe.
Obligaiile simple sunt obligaiile neafectate de modaliti i reprezint
raporturi juridice obligaionale care au un creditor i un debitor, iar obiectul const
ntr-o singur prestaie. Ele se mai numesc obligaii pure i simple,produc efecte
ireversibile i se execut imediat dup ce au luat natere.
Obligaiile complexe sunt acele obligaii afectate de modaliti, care prezint
particulariti n ceea ce privete subiectele, obiectul i efectele lor.
Modalitile care afecteaz o obligaie civil sunt termenul i condiia.

16

3.Izvoarele obligatiilor
Raportul juridic obligational,ca si orice raport juridic,ia nastere in urma
producerii unor fapte juridice(lato sensu) generatoare de efecte juridice.Asemenea
fapte,in limbajul juridic,sunt numite izvoare de obligatii.In contextual Codului
civil,legiuitorul intrebuinteaza pentru denumirea acestei notiuni termenul temei al
nasterii obligatiilor.
Potrivit

art.514,sunt

considerate

temeiuri

de

nastere

obligatiilor:contractile,faptele ilicite(delictele),precum si orice alte acte sau fapte

susceptibile de a le produce in conditiile legii.Corelind aceste prevederi cu
prevederile referitoare la aparitia drepturilor si obligatiilor civile continute in art.8
putem enumera in calitate de temeiuri de aparitie a obligatiilor civile:
a)contractile si alte acte juridice;
b)actele emise de o autoritate publica,prevazute de lege drept temei al aparitiei
drepturilor si obligatiilor civile;
c)hotaririle judecatoresti in care sunt stabilite drepturi si obligatii;
d)crearea si dobindirea de patrimoniu pe temeiuri de neinterzicere de lege;
e)elaborarea de lucrari stiintifice,crearea de opera literare,de arta,in urma
inventiilor si altor rezultate ale activitatii intelectuale;
f)cauzarea de prejudicii unei alte persoane;
g)imbogatirea fara justa cauza;
h)alte fapte alte persoanelor fizice si juridice sau evenimente de care legislatia
leaga aparitia unor efecte juridice in materie civila.
Generalizind continutul acestor prevederi,literature de specialitate imparte
izvoarele obligatiilor in doua categorii principale:acte juridice si fapte juridice.
Actele juridice sunt manifestari de vointa ale persoanelor fizice sau juridice
indreptate spre nasterea,modificarea sau stingerea raporturilor juridice.In aceasta
categorie de izvoare sunt cuprinse:contractul si actul juridic inilateral,daca
genereaza un angajament juridic obligational.
Trebuie precizat c n literatura juridic i n practica judiciar s-au cristalizat
noiunile astfel: actele juridice sunt aciunile omeneti svrite cu intenia de a
17

produce efecte juridice, iar faptele sunt aciunile omeneti svrite fr intenia de
a produce efecte juridice, care ns se produc n temeiul legii, la care se adaug i
evenimentele (deci faptele juridice n sens restrns).
Considerat n sensul conceptului tradiional, actul juridic civil a fost definit:
- ...un act de voin svrit cu scopul de a produce efecte juridice, adic de
a crea, modifica sau stinge un raport juridic
- ...un act de voin svrit cu scopul de a produce efecte juridice, adic de
a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic
- ...actul de voin svrit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica
sau stinge un raporturi juridice n temeiul dreptului obiectiv i n limitele pe
care acestea le statornicete
Pentru o definiie corect i complet actului juridic civil, se impune luarea
n considerare a urmtoarelor elemente:
- actului juridic civil este o manifestare de voin, este, deci, n primul rnd
rezultatul unei hotrri luntrice, rezultatul unui proces volutiv
- scopul exprtimrii manifestrii de voin n constituie producerea de
efecte juridice civile; este elementul care difereniaz actului juridic civil de faptul
juridic civil svit fr intenia de a produce asemenea efecte.
- efectele juridice avute n vedere trebuie s priveasc naterea,
modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care
deosebete actului juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.
Clasificarea actelor juridice civile.n circuitul civil se ntlnesc nenumrate i
diverse acte juridice, de aceea este necesar ca ele s fie clasificate dup anumite
criterii n categorii de acte juridice, avnd n vedere manifestrile de voin cu
aspecte nrudite. Principalele criterii de clasificare i categorii de acte juridice, care
se examineaz n literatura de specialitate sunt urmtoarele:
a) n raport de numrul prilor actele juridice se mpart n unilaterale,
bilaterale i multilaterale .
b) n raport de scopul urmrit de pri la ncheierea lor, actele juridice se
divid n acte cu titlu oneros i acte cu titlu gratuit. La rndul lor cele
18

de tip cu titlu oneros se subdivid n acte comutative i aleatorii, iar

cele cu titlu gratuit se subdivid n liberti i acte dezinteresate;
c) n raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative
i declarative;
d) n raport de importana lor fa de un bun sau un patrimoniu, actele
juridice se mpart n acte de conservare, de administrare, de dispoziie;
e) n raport de coninutul lor actele juridice se divid n: patrimoniale i
nepartimoniale;
f) n raport de modul de ncheiere se deosebesc acte consensulae,
solemne, reale;
g) n raport de momentul cnd i produc efectele, se disting acte ntre vii
(inter vivos) i acte pentru cauze de moarte (mortis causa);
h) n raport de rolul voinei prilor n stabilirea coninutului actelor
juridice, se deosebesc acte subiective i acte condiie;
i) n raport de intensitatea i sigurana oferit titularilor de drepturi, se
disting acte pure i simple i acte afectate de modaliti;
j) n raport de legtura dintre ele, actele juridice se divid n principalele
i accesorii;
k) n raport de legtura lor cu cauza, actele sunt cauzale i abstracte;
l) n raport de modul cum pot fi ncheiate se deosebesc acte strict
personale i acte ncheiate prin reprezentare;
m) n raport de reglementarea lor, actele juridice se mpart n acte numite
(tipice) i nenumite (atipice);
n) n raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintro dat i acte cu executare succesiv.
Consimmntul.Pentru actele juridicice civile, consimmntul este un
element structural, fiind cel mai important dintre elementele de structur ale acestei
categorii juridice pentru c:
- este nu numai un element de structur ci i un element definitoriu al actelor
juridice civile, caracter ce rezult din urmtoarele corelri:
19

a)prin definiie, actul juridic civil este o manifestare de voin intevenit

n scopul de a produce efecte juridice;
b)privit lato sensu, consimmntul este acordul de voin al prilor n
actele juridice bilaterale;
c)privid stricto sensu consimmntul este manifestarea voinei de ctre
una din pri la ncheierea unui act juridic civil bilateral, ori, n actele
juridice unilaterale, manifestarea de voin de ctre autorul acestuia.
- pe de alt parte, voina nseamn, sub aspectul structurii actului juridic
civil, mai mult dect consimmntul ca element de structur; ea se prelungete
peste limitele acestuia, conturnd un alt element de structur: cauza;
- nendoielnic, consimmntul este cel mai important element de structur
al actului juridic civil i prin aceea c, voina, inclusiv cea incorporat n actele
juridice, n general i n actele juridice civile, n special, d substan esenei
dreptului nsui;
- n sfrit, ideea de consimmnt-consimmntul nsui atrag atenia
asupra legturii juridice nscute ntre prile unui raport juridic civil concret.
n doctrin, (prof. A.Ionacu, Drep Civil, Ed. Didactic i pedagogic, 1963) s-a
evideniat c n procesul de formare a voinei juridice se disting mai multe etape:
a) reflectarea nevoilor sau dorinelor n contiin
b) apariia motivelor care ndeamn la aciune
c) deliberarea
d) intervenia motivului determinant, care nu este altceva dect
reprezentarea intelectual a scopului urmrit
e) hotrrea de a ncheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului
urmrit, cu alte cuvinte, formarea consimmntului
Trebuie menionat c aceste etape de formare a voinei juridice se petrec pe
plan intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic s se transforme n fapt juridic
este necesar ca hotrrea de a ncheia actul juridic s fie exteriorizat.
Faptele juridice,in sens restrins,sunt actiuni omenesti licite sau ilicite
savirsite faraintentia de a produce efecte juridice,efecte care totusi se produc in
20

virtutea legii,independent de vointa celui care a savirsit faptul.In aceasta categorie

sunt cuprinse:faptele juridice licite(gestiunea de afacere,imbogatirea fara justa
cauza) si faptele juridice ilicite(delictele civile).
Faptele juridice licide,sunt acele fapte juridice prin producerea carora nu sunt
incalcate dispozitiile legale in vigoare.
In categoria faptelor juridice licite intra:a)gestiunea de afacere;b)plata
lucrului nedatorat;c)imbogatirea fara justa cauza.
a)Gestiunea de afaceri a faptului licit unilateral,ce consta intr-o operatiune
savirsita de propria initiativa de o persoana(denumita gerant) in favoarea sau
interesul altei persoane(gerat),fara ca intre cei doi sa existe vrio intelegere
anterioara.Gerantul poate sa incheie acele acte juridice,sau sa savirseasca acele
fapte materiale care au caracter patrimonial.Actele juridice de gerare sunt,in
principiu,acte de conservare si administrare,de exemplu:plata unei datorii a
geratului,intreruperea unei prescriptii a creantel geratului,actul incheiat cu un tert
pentru efectuarea unor reparatii etc.Dar pot fi si acte de dispozitie,care prin
raportarea la intregul patrimoniu al geratului dobindesc caracterul unor acte de
conservare sau administrare,de exemplu:vinzarea unor marfuri perisabile,supuse
stricaciunii,a fatei materiale,de exemplu:descarcarea unor marfuri,stingerea unui
incendiu.
Pentru a fi gestiune de afaceri,faptul ilicit trebuie sa indeplineasca anumite
conditii:
1.Garantul trebuie sa actioneze din propria sa initiativa,daca geratul cunoaste si
este deacord cu interventia gerantului,inseamna ca exista un contract de mandat;
2.Gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a gera interesele altei persoane,uneori
poate actiona concomitent si in interes propriu urmind sa obtina de la gerat
restituirea cheltuielilor efectuate.Daca nu se restituirea acestor cheltuieli ne aflam
in prezenta unui act juridic cu titlu gratuit.
3.Gestiunea(operatiunea) gerantului sa fie utila geratului,adica sa aiba ca finalitate
evitarea pierderii sau diminuarii unei valori patrimoniale,sporirea valorii unui bun

21

a acestuia din urma.Desi este un fapt unilateral,gestiunea de afaceri genereaza o

serie de obligatii reiproce insarcina celor doua parti implicate:
a)Gerantul are urmatoarele obligatii:
- de a continua gestiunea inceputa pina la data la care geratul va fi in masura si va
avea mijloacele necesare sa se ocupe personal de interesele sale;
- de a desfasura gestiunea cu diligenta(grija,priceperea)unui bun proprietar.
b)Geratul are urmatoarele obligatii:
- de a restitui gerantului toate cheltuielele necesare si utile pe care le-a facut in
cursul gestiunii;
- de a executa toate obligatiile contractate de gerant in numele sau(in numele
geratului),in interesul gestiunii,in masura in care nu au fost inca executate(cum ar
fi plata preturilor unor materiale,plata manoperei,in vederea executarii unei
reparatii);
Faptul juridic licit care consta in executarea voluntara de catre o persoana,di
eroare,a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru
altul.Orice plata presupune o datorie pre-existenta.Daca aceasta datorie nu
exista,plata trebuie sa fie restituita celui care a facut-o,intrucit este fara cauza,fara
temei(adica nedatorata).Daca restituirea nu se face de buna voie de catre cel care a
primit plata nedatorata,cealalta persoana poate recurge la o actiune in justitie prin
care se cere restituirea el,denumita actiune in repetitiune.Plata nedatorata da
nastere unui raport obligational intre cel care a facut plata-creditorul obligatie de
primire a platii si cel care a primit plata-debitor al obligatiei de restituire.Pentru a fi
o plata nedatorata,faptul licit trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- solvensul sa faca o plata,cu intentia de a stinge o obligatie,care
trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani sau a unui
bun.
- sa nu existe o datorie preexistenta.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesara savirsirea unei
fapte ilicite,care,in conceptia traditionala avea in structura sa un element obiectiv a
fost,ulterior abandonat.Aceasta inseamna ca in analiza faptei ilicite vom avea in
22

vedere doar elementul obiectiv al acesteia,adica manifestarea exterioara a unei

altitudini

de

constiinta

si

vointa

unei

persoane.

In materia raspunderii civile delictuale,fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta
pri care,incalcindu-se normele dreptului obiectiv,sunt cauzate prejudicii dreptului
subiectiv apartinind unei persoane.[23]
In alte formulari,fapta ilicita a fost definita ca fiind actiunea sau inactiunea care are
ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau interesele legitime ale unei
persoane[24] sau ca reprezentind un act de conduita prin savirsirea caruia se
incalca regulile de comportament in societate.[25]
Legea impune,de regula,obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta
prin care s-ar putea aduce atingerea drepturilor subiective si intereselor legitime ale
altora.[26]Incalcarea acestei obligatii are loc,in principiu,printr-o activitate
pozitiva,prin acte comisive,dar fapta ilicita poate imbraca si forma unei inactiuni,in
acele situatii cind,potrivit legii,o persoana este obligata sa indeplineasca o
activitate sau sa savirseasca o anumita actiune.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:[27]
- fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala,constind intro conduita ori manifestare umana exteriorizata;
- fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice;
- fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Cauzele care inlatura caracterul ilicit al fapte.In anumite situatii,desi fapta ilicita
provoaca un prejudiciu altei persoane,raspunderea nu este angajata,deoarece este
inlaturat caracterul ilicit all faptei.

[23]Constantin Statescu,Corneliu Birsan,op.cit.,pag.186.

[24]Liviu Pop,op.cit.,pag.212.
[25]Veronica

Stoica,Nicolae

Puscas,Drept

civil.Institutii

juridic,Bucuresti,2003,pag.328.
[26]Mihail Iliescu,op.cit.,pag.141.
[27]Liviu Pop,op.cit.,pag.213.

23

de

drept

civil,Ed.Universul

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt:

- legitima aparare;
- starea de necesitate;
- indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;
- indeplinirea ordinului superior;
- exercitarea unui drept;
- consemtamintul victimei.
Fapta ilicita nu va declansa raspunderea civila delictuala,lipsindu-i caracterul
ilicit,daca a fost savirsita in indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
sau a ordinului superiorului.
Executarea ordinului superior inlatura caracterul ilicit al faptei daca a fost emis
de organul competent;emiterea ordinului s-a facut cu respectarea formelor
legale;ordinul nu este vadit ilegal sau abuziv,iar ordinul de executare al ordinului
nu este ilicit.[28]
Executarea unui drept inlatura caracterul ilicit al faptei daca,prin exercitarea de
catre o persoana a prerogativelor conferite de legea dreptului sau,s-au creat
anumite restringeri sau prejudicii dreptului subiectiv apartinind unei alte persoane.
[29]Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativa conferita de lege in temeiul
caruia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa
ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau,sub sanctiunea
recunoscuta de lege,in scopul valorificarii unui interes personal,direct,nascut si
actual,legitim si juridic protejat,in acord cu interesul obstesc si cu normele de
covetuire sociala.[30]

[28]Curtea de Apel tirgu-Mures,decizia civila nr.63 A/13.06.2002,in Ministerul Justitiei,Culegerea de

practica judiciara,ed.All Beck,Bucuresti,203,pag.35-36.
[29]Florin Ciutacu,Cristian jora,op.cit.,pag.204.
[30]Ion DEleanu,Drepturile subiective si abuzul de drept,Ed.Dacia,Cluj-Napoca,1988,pag.49.

24

Potrivit Codului Civil sunt izvoare de obligatii civile:

- contractul;
- cvasicontractul;
- delictul;
- cvasidelictul;
- legea.
Contractul este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe personae
prin care se stsbilesc,se modifica sau se sting raporturile juridice,art.666,alin.
(1)CC.
In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai
importante, a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemanatoare
cu cele privitoare la actele juridice), precum: continutul, modul de formare, scopul
urmarit de catre parti, modul de executare. Contractele reprezinta cea mai
importanta

si

mai

des

folosita

specie

actelor

juridice.

ncheierea contractelor este guvernat de principiul libertii contractuale, deoarece

orice

contract

este

creaia

unei

voine

umane.

O parte este obligat prin contract numai pentru c i-a exprimat dorina n acest
sens i numai n limitele n care a convenit. Principiul libertii contractuale se
exprim i prin aceea c o persoan poate ncheia orice fel de contract, poate s
determine prin voina sa clauzele contractuale i efectele pe care contractul
urmeaz s le produc.De asemenea prile pot s schimbe, s modifice sau s
sting

obligaiile

exprimate

contract.

Sub aspectul formei ncheierii contractului, libertatea contractual se exprim prin

ceea ce se numete consensualism; contractul se ncheie prin simplul acord de
voin al prilor. Contractul reprezint principalul izvor de obligaii. Dac o
convenie

este

legal

fcut,

ea

are

"putere

de

lege"

ntre

pri.

nsemntatea contractului, ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaii ntre

persoanele fizice i juridice se nvedereaz (este evident) n toate domeniile, de la
25

cele mai fireti i mai simple activiti ale oamenilor (ca de pild, cumprarea celor
necesare traiului), pn la conducerea economiei naionale i la stabilirea relaiilor
internaionale.
Contractul are un puternic rol educativ n viaa societii noastre; el introduce n
relaiile dintre oameni simul rspunderii pentru ndatoririle ce le revin i
promoveaz relaii de colaborare, educ oamenii n sensul disciplinei contractuale.
Clasificarea contractelor civile
In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante,
a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemanatoare cu cele
privitoare la actele juridice), precum: continutul, modul de formare, scopul urmarit
de catre parti, modul de executare. Contractele reprezinta cea mai importanta si
mai des folosita specie a actelor juridice.
Definitie: Contractele reprezin convenia dintre 2 sau mai multe persoane n
scopul de a produce efecte juridice.
Contractul este un acord ntre 2 sau mai multe persoane n scopul naterii unui
raport juridic.
ncheierea contractelor este guvernat de principiul libertii contractuale, deoarece
orice contract este creaia unei voine umane.
O parte este obligat prin contract numai pentru c i-a exprimat dorina n acest
sens i numai n limitele n care a convenit. Principiul libertii contractuale se
exprim i prin aceea c o persoan poate ncheia orice fel de contract, poate s
determine prin voina sa clauzele contractuale i efectele pe care contractul
urmeaz s le produc.De asemenea prile pot s schimbe, s modifice sau s
sting obligaiile exprimate n contract.
Sub aspectul formei ncheierii contractului, libertatea contractual se exprim prin
ceea ce se numete consensualism; contractul se ncheie prin simplul acord de
voin al prilor. Contractul reprezint principalul izvor de obligaii. Dac o
convenie este legal fcut, ea are "putere de lege" ntre pri.
nsemntatea contractului, ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaii ntre
persoanele fizice i juridice se nvedereaz (este evident) n toate domeniile, de la
26

cele mai fireti i mai simple activiti ale oamenilor (ca de pild, cumprarea celor
necesare traiului), pn la conducerea economiei naionale i la stabilirea relaiilor
internaionale.
Contractul are un puternic rol educativ n viaa societii noastre; el introduce n
relaiile dintre oameni simul rspunderii pentru ndatoririle ce le revin i
promoveaz relaii de colaborare, educ oamenii n sensul disciplinei contractuale.
Necesitatea unor clasificari generale ale contractelor . Categoria juridica pe
care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata . Ea
inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte.
Abstragandu-se din aceeasi specii cele mai generale caractere , lasandu-se la
o parte particularitatile si toate celelalte laturi specifice , in teoria si practica
dreptului a fost determinata categoria juridica a contractului , ca izvor de obligatii
civile.
Clasificarea ne da putinta sa intelegem ca, in fond , toate nenumaratele
contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri , ale caror caracteristici pot fi
exprimate succinct , dar cuprinzator, in insesi denumirile date acestor tipuri.
Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea
regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip.
Cand spunem , de exemplu, despre un contract, ca este bilateral sau sinalagmatic,
vom sti, fara sa fie necesar sa adaugam alte precizari , ca acelui contract i se va
aplica un anumit regim juridic , care este valabil pentru toate contractile
sinalagmatice , fara deosebire.
Toate clasificarile generale la care ne vom referi in continuare sunt necesare
tocmai pentru ca reduce la un limbaj sintetic o varietate nesfarsita de forme
juridice.
Criteriile de clasificare a contractelor. In literatura juridica au fost
concretizate urmatoarele criterii de clasificare a contractelor :
a) dupa manifestarea de vointa a persoanelor;
b) in functie de modul de formare a contractelor ;
c) dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti ;
27

d) dupa modul de executare ;

e) in functie de reglementarea legala ;
f) in functie de caracterul contractelor;
g) in functie de clauzele contractului;
a) Dupa manifestarea de vointa a persoanelor distingem:
Contracte : 1. Unilaterale
2. Sinalagmatice
1. Contractele unilaterale sunt acele contracte in care numai una dintre parti
isi asuma obligatii . Sunt doua sau mai multe parti contractante dar numai una isi
asuma obligatii , spre deosebire de actul juridic unilateral care este incheiat de o
singura parte ;- Ex.: imprumutul, comodatul, depozitul, donatia fara sarcina,
mandatul gratuit.
Este diferit de actul unilateral, care este efectul unei singure vointe.(testamentul)
Utilitatea practica a distinctiei: numai in cadrul contractului sinalagmatic se pot
pune probleme privind riscul contractual, exceptia de neexecutare.Pentru cele 2
forme sint diferite probele prin inscrisuri.
Cel mai des intalnit este contractul de donatie.Alte exemple de contracte
unilaterale : imprumutul (una din parti se obliga sa dea ceva altei parti, bani,
bunuri..); depozitul ( casuta de valori).
2. Contractul juridic sinalagmatic da nastere la obligatie reciproce intre parti
deoarece ambele parti au in acelasi timp si drepturi si obligatii,

fiecare parte este

totodata si creditor si debitor; Ex.: vinzarea-cumpararea, schimbul, locatiunea,

contractul de asigurare.(contractul de vanzare - cumparare in care vanzatorul este
creditor al pretului si debitor al obligatiilor de a preda lucrul iar cumparatorul este
debitor al pretului si creditor al obligatiei de a i se preda obiectul).
b) In functie de modul de formare a contractelor deosebim:
1. consensuale
Contracte : 2. reale
28

3. solemne
1. Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul
acord de vointa al partilor , simpla lor manifestare de vointa , neansotita de nici un
fel de forma , fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului .
Actele consensuale sunt acele acte care iau nastere in mod valabil prin simpla
manifestare de vointa a partilor, fara a fi necesar indeplinirea vreunei formalitati. In
dreptul nostru civil functioneaza regula consensualitatii actelor juridice civile, in
sensul ca ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa. Marea majoritate a
actelor juridice civile sunt consensuale.
Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea carora legea cere expres
incheierea lor intr-o anumita forma.
Intra in aceasta categorie, testamentul, donatia,contractul de ipoteca etc.
Actele reale sunt acele acte in care manifestarea de vointa, este insotita de
remiterea (predarea) bunului.
Intra in aceasta categorie contractul de imprumut, de depozit, gajul etc.
Utilitatea distinctiei dintre actele consensuale solemne si reale se manifesta in
aceea ca nerespectarea formei la actele solemne (formale) este sanctionata cu
nulitatea absoluta, in vreme ce actele consensuale sunt valabile indiferent de forma
in care au fost incheiate.
Incheierea actelor juridice solemne prin mandatar presupune ca si procura sa fie
facuta in forma solemna, ceea ce nu se cere in cazul actelor consensuale.
De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei categorii de acte.
2. Contractele reale se bazeaza pe consimtamantul partilor , dar pe langa
acordul de vointa este necesara si remiterea bunului ( a obiectului contractului ) .
Exemplu : contractul de gaj sau de amanet.
3. Contractul solemn e acela care necesita pe langa acordul de vointa al
partilor si indeplinirea unor forme solemne , prevazute de lege.
Exemplu : contractul de ipoteca , sau de donatie ( incheiate in forma autentica ).
Acest contract necesita forma solemna ca o conditie sine qua non .

29

c) Dupa modul in care se echivaleaza prestatia unei parti deosebim intre :

contractele: 1. cu titlu oneros
2. cu titlu gratuit
Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj;
iar contractul cu titlu gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti
voieste a procura , fara echivalent , un avantaj celeilalte.
1. Contractele oneroase pot fi impartite in : 1.1. contracte comutative
1.2. contracte aleatorii
1.1. Contractele comutative - sunt acelea unde prestatia partilor este de la bun
inceput cunoscuta .
1.2. Contractele aleatorii la aceste contracte este implicat riscul, intinderea
partilor ne fiind cunoscuta de la bun inceput, deoarece depinde de un eveniment
viitor incert ( ex. contractul de asigurare ).
2. Contractele cu titlu gratuit pot fi impartite in :

contracte dezinteresate
liberalitatile

d) Dupa modul de executare distingem:

contracte cu executare imediata

contracte cu executare succesiva

Spre deosebire de contractile cu executare imediata , a caror executare se produce

intr-un singur moment, contractele cu executare succesiva se executa treptat, in
timp (in mai multe etape, fie sub forma unei prestatii periodice, ex. contractul de
inchiriere, fie sub forma unei succesiuni de prestatii ,ex. contractul de furnizare.
e) In functie de reglementarea legala deosebim:

1. contr. numite
2. contr. nenumite

1.

Sunt numite acele contracte ce corespund unei operatiuni juridice

determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila .

30

2. Sunt nenumite acele contracte care sunt nominalizate , ca figuri juridice

distincte , in legislatie .
f) In functie de caracterul contractelor deosebim :

1. contr. principale
2. contr. accesorii

1. Se numesc principale acele contracte care au o existenta de sine-statatoare si

a caror soarta nu este legata de aceea a altor contracte incheiate de parti.
2. Contractele accesorii insotesc unele contracte principale, de a caror soarta
depind.
g) In functie de clauzele contractului poate fi contractul de adeziune in care
una dintre parti sa aiba doar posibilitatea de a adera la clauzele contractuale ale
celeilalte parti . Exemplu : contractul de transport in comun .
Cvasicontractul este un fapt licit i voluntar, din care se nate o obligaie
ctre o alt persoan sau obligaii reciproce ntre pri.
n aceast categorie sunt incluse:
- gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia;
- plata lucrului nedatorat sau plata indebitului.
Gestiunea de afaceri const n fapta unei persoane care, fr a primi mandat
din partea altei persoane, administreaz gereaz interesele acesteia, dnd
natere la obligaii reciproce.
Ne aflm n prezena gestiunii de afaceri ori de cte ori o persoan
ndeplinete, fr nsrcinare prealabil, un act n interesul altei persoane.
Plata lucrului nedatorat const n fapta unei persoane de a plti unei persoane
o datorie inexistent sau pe care nu o avea, care d natere obligaiei de restituire.
Delictul i cvasidelictul fiind fapte ilicite care, datorit mprejurrii c au
produs un prejudiciu altei persoane, oblig pe cel care a cauzat prejudiciul din vina
sa, s-l repare.
Deosebirea dintre delict i cvasidelict const n forma vinoviei. Astfel,
delictul este o fapt ilicit cauzatoare de prejudicii svrit cu intenie, n timp
ce cvasidelictul este o fapt ilicit svrit fr intenie, din neglijen sau
impruden.
31

Legea este considerat izvor de obligaie n msura n care prin lege se nasc,
direct i nemijlocit, obligaii civile.

32

Concluzii
ntreaga via a omului, de la natere ori n legtur cu acest moment, i
pn la moarte, dar i n privina acestui eveniment legat de lsmntul
succesorului, este reglementat n aspectele sale eseniale de normele dreptului
civil.
Instituiile juridice aparintoare acestei ramuri a dreptului contribuie ntro msur important la reglementarea vieii persoanei juridice, de la nfinare, ori
n legtur cu acest proces i pn la ncetarea ei prin reorganizare i dizolvare,
ba chiar i n privina consecinelor ce decur din aceste msuri.
Mihail Eliescu, Traian Ionacu, Tutor R. Popescu, Ilie Stoenescu

,,Teoria General a Obligaiilor a variat puin n cursul vremii i are

un caracter de permanen pe care nu-l posed celelalte materii juridice,
supuse vicisitudinilor istorice. Ea deriv n mod direct din dreptul roman.
Este chiar curios cum principiile dreptului roman dup ce la un moment
dat, n evul Mediu, fuseser prsite, au fost renviate dup aceast eclips
vremelnic i intrododuse n dreptul modern al obligaiilor. Se poate spune
c edificiul actual al obligaiilor a fost recldit de marii juriti din secolele
XVI, XVII i XVIII din elemente pur romane. Ne-am nela dac am crede
c dreptul obligaiilor este fix i neschimbat. Legea fundamental a
dreptului este evoluia, i nici o parte a dreptului nu poate fi sustras
necesitii fundamentale de a se adpta necontenit nevoilor sociale
schimbtoare. Regula de drept este expresia unei necesiti reale, iar nu un
text zadarnic, strin de contingenele vieii i de evoluia fatal a soccietii.
Dac, prin urmare, obligaiile sunt mai puin supuse variaiilor, n
principiile lor generale, dect celelalte pri de drept, ele evolueaz totui
mpreun cu nevoile sociale i economice.

33

Bibliografie
1.Codul civil al Republicii Moldova.
2.Constantin Statescu,Corneliu Birsan,,,Drept civil.Teoria generala a
obligatiilor.
3.Ioan Albu,,,Drept civil.Introducere in studiul obligatiilor.
4.Monitorul official al Republicii Moldova.
5.Nicolae Popa,,,Teoria generala a dreptului.
6.Liviu Pop,,,Teoria generala a obligatiilor.
7.P.C.Vlachide,,,Repetitia principiilor civile.
8.Renee Sanilevici,,,Drept civil.Teoria generala o obligatiilor.
9.Tudor R.Popescu,Petre Anca,,,Teoria generala a obligatiilor.
10.Vladimir Hanga,,,Drept privat roman.
11.Veronica Stoica,Nicolae Puscas,,,Drept civil.Institutii de drept civil.

34