Vointa

Ce inseamna de fapt vointa? Sa depinda oare numai de noi? Multi ar raspunde ca da. Ma gandesc
ca daca ar depinde numai de noi at fi un lucru bun. Dar cred ca este mai mult legata de motivatie,
de lucrurile pe care le castigam in urma dobandirii vointei. Oare un halterofil care ridica o
greutate este un om cu vointa puternica? CE face un antrenor cand isi forteaza sportivii la
antrenament pana la limita suportabilului? Sa insemne asta vointa? Poate ca da. Daca ne punem
in gand sa facem un anumit efort fizic si reusim putem spune ca avem vointa.
Sa luam de exemplu o zi obisnuita: cand trebuie sa ne trezim dimineata, am mai dormi, ne lasam
furati de somn. Acesta este un prim act de vointa. La micul dejun cand trebuie sa alegem:
mancam tot ce poftim sau ne gandim si la silueta? Si tot asa ar putea continua lista. Sinonimul
imperfect pentru vointa ar putea fi autocontrolul. Trebuie sa stim sa ne organizam actiunile intr-o
masura precisa, insa de cele mai multe ori ne implicam in lucruri pe care nu le ducem la bun
sfarsit. Prin vointa cred ca reusim sa definim ceea ce inseamna un obstacol si o problema. Cate
etape are vointa? Pai prima etapa este motivatia, a doua etapa este adoptarea hotararii , urmeaza
executarea hotararii si apoi verificarea acesteia. In mare parte vointa mai este legata si de succes
sau esec. Aici putem aduce argumente pro sau argumente contra. Cu cat avem mai multe succese,
vointa ar trebui sa fie mai mare, avem tot timpul motivatia de a deveni mai buni, insa cu cat
esecurile sunt mai multe, la fel vointa noastra ar trebuie sa fie direct proportionala, astfel sa avem
puterea de a trece peste aceste faze. Vointa depinde si de personalitatea fiecarei persoane. Atata
timp cat cineva are cam tot ce ii trebuie, rareori isi mai stimuleaza vointa, adica dorinta de a mai
face ceva. Ma refer in special la oamenii cu bani. Insa cineva care chiar duce lipsa, vointa este cu
atat mai mare cu cate dorinta de a reusi in viata se afla in prim plan. De multe ori tindem sa
apreciem mai mult vointa unui om care a reusit sa depaseasca un obstacol, un viciu, un obicei
prost, o suferinta, decat vointa celui care initiaza o activitate. Perseverenta denota rabdare.,
tenacitate, puterea de a reveni dupa un esec. Curajul implica infruntarea problemelor, asumarea
unor riscuri, calmul in situatii de incertitudine este esenta autocontrolului. Daca dobandim toate
aceste calitati, putem dobandi si o vointa puternica.
Vointa apare ca o forta individuala,care
permite omului sa se manifeste liber .Absolutizarea acestei forte a
dus la asa-numita conceptie a liberului arbitru , potrivit careia
,comportamentul uman este determinat exclusiv de vointa si prin
aceasta el devine independent de conditiile externe .
Libertatea exprima posibilitatea ca omul sa se
miste de sine statator,independent in spatial existential ,potrivit
dorintelor si vrerilor sale.S-a ajuns pana acolo incat sa se afirme
ca intreaga filozofie a vietii se concentreaza intr-un singur
cuvant : Vreau.
Aceste atribute sunt intruchipate cel mai
pregnant in vointa .
Vointa este o caracteristica a actiunilor complicate
social,care necesita un mare grad de mobilizare si se executa cu
dificultate .In acest context ,vointa raporteaza actiunea la
tendintele sociale si morale ,retinand-o prin amanare si pregatindo
mental prin intermediul limbajului intern.
Voina este definita ca aptitudine de actualizare si
realizare a intentiilor proprii .Actul voluntar,precedat de o idee si
determinat de ea ,presupune o reflectie si o angajare .Conduitele
care nu raspund acestui criteriu nu depind de vointa .
La om mecanismele interne de autoreglare se
structureaza si se integreaza la doua niveluri functionale calitativ
diferite : Nivelul involuntar si nivelul voluntar.
1

Nivelul involuntar se caracterizeaza prin

absenta intentionalitatii ,a analizei prealabile a conditiilor ,a
compararii-alegerii si a deliberarii . El asigura declansarea
automata a actiunii de raspuns si centrarea ei directa pe obiectiv
(efectul adaptativ-final).
Nivelul voluntar se subordoneaza din punct de
vedere structural functiei reglatoare a constiintei,iar din punct de
vedere instrumental se conecteaza la subsistemul
motivational,favorizand si optimizand finalizarea motivului in scop
.Elementele sale definitorii sunt:
- Intentionalitatea(actiunea este intentionata);
- Analiza prealabila a conditiilor,a raportului dintre scop si
mijloc(Actiunea va fi mediata de un model mental );
- Deliberarea si decizia (actiunea este rezultatul unei evaluari
a raportului dintre avantaje si dezavantaje ,dintre castiguri si
pierderi );
- Efortul (actiunea implica un anumit grad de mobilizare
energetica ,relativ direct-proportionala cu dificultatea
obstacolului).
Obstacolul este pilonul central in jurul caruia se
structureaza si se dezvolta mecanismul reglarii de tip voluntar
si vointa ca dimensiune psihica .
Vointa se manifesta nu numai prin pregatirea
,declansarea si coordonarea actiunilor ,dar si prin amanarea
sau retinerea (blocarea) lor ,in pofida unor incitatii puternice
din afara sau din interior (rezistenta la tentatii sau abtinerea de
a riposta agresiv la o insulta sau jignire).Se dovedeste uneori
ca lupta cu noi insine este mai incordata si mai dramatica
decat cu situatiile externe .Vointa este impusa si de
necesitatea punerii si tinerii in acord a comportamentului
propriu cu exigentele si normele societatii noastre.
2.Structura si fazele actului de vointa (actului
voluntar)
Din punct de vedere al structurii ,activitatea
voluntara se caracterizeaza prin doua atribute esentiale:
- Diferentierea si determinarea pregnanta a verigilor
componente( motivul ,mijlocul si scopul) cu posibilitatea
transformarii la nevoie a fiecaruia dintre ele in obiect de
analiza speciala si de evaluare.
- Prezenta conditionarii atat in declasarea actiunii cat si in
modul de desfasurare al ei,conditionare care consta in
corelarea si aprecierea permanenta a raportului dintre
dorinte ,scopuri ,pe de-o parte si posibilitati pe de alta
parte ,intre efortul intreprins si rezultatele inregistrate . Din
aceste proprietati reiese caracterul discursiv si multifazic al
structurarii si desfasurarii actului voluntar.
Actul voluntar (actul de vointa) are un specific
propriu care cuprinde cinci faze :
1.Actualizarea unor motive si proiectarea pe baza lor a unui
scop .
2.Analiza si lupta motivelor ,compararea si evaluarea
alternativelor prezente la momentul dat in campul constiintei .
2

3.Deliberarea sau luarea hotararii

4.Executarea hotararii
5.Evaluarea rezultatelor (Feed-back-ul)
3.Calitatile vointei
Principalele criterii dupa care apreciem vointa sunt:
A. Forta
B. Perseverenta
C. Consecventa
D. Fermitatea
E. Independenta
A. Forta- Exprima capacitatea mecanismelor de
autoreglare de a mobiliza si concentra energia neuropsihica
si musculara in vederea asigurarii rezistentei si ripostei
necesare la presiunea pulsiunilor interne sau a situatiilor si
stimulilor din afara.Se poate afirma ca o persoana poseda o
vointa cu atat mai puternica ,cu cat ea poate sa-si
stapaneasca temperand ,amanand sau franand ,trebuinte
sau stari interne bulversante ,de intensitate mai ridicata ; In
acelasi timp forta vointei este cu atat mai mare cu cat
amplitudinea obstacolului surmontat este mai mare .
B. Perseverenta Consta in mentinerea efortului
voluntar la un nivel optima tat timp cat este necesar pentru
atingerea scopului in pofida diverselor piedici si dificultati ce
i se pot ivi in cale.Opusul ei este renuntarea sau delasarea
,care duc la deconectarea mecanismelor de mobilizare
energetica ,pe masura ce atingerea scopului intarzie si pe
traiectoria catre scop apar obstacole noi sau esecuri .
Perseverenta se poate masura dupa numarul
tentativelor pe care un subiect le face pentru rezolvarea unei
probleme mai dificile sau pentru a realiza ce si-a propus in
conditiile aparitiei unei piedici neprevazute .
Pe langa educatie si exercitiu ea depinde si de
individ in raport cu echilibrul emotional al acestuia ,tipul puternic
si echilibrat fiind favorizat in raport cu tipul slab sau cu cel
puternic neechilibrat .
In surmenaj si in nevroza subiectii manifesta
recent lipsa de perseverenta ,renuntarea rapida la continuarea
efortului daca rezultatul asteptat intarzie sa apara ,evitarea de a
da piept cu greutati si obstacole cat de mici.
C. Consecventa se exprima in stabilitatea scopului
si a liniei de conduita,in corcondanta dintre convingeri si
actiune ,dintre vorba si fapta . Ea se integreaza in structura
caracterului si devine o trasatura axiologica(valorica) a
personalitatii .Opusul consecventei este inconsecventa care
consta in instabilitatea si fluctuatia deciziilor , a hotararilor
si a scopurilor in discrepanta dintre convingeri si
actiune(duplicitate) ,dintre vorba si fapta .
Nivelul de elaborare si functionare a
consecventei depinde de forta eului, de gradul de dezvoltare a
motivatiei de rol si de statut ,de nivelul constiintei demnitatii si
mandriei personale .
In plan executiv ,consecventa este cea care ne
3

determina sa trecem la indeplinirea hotararilor luate si a

promisiunilor facute ,asigura astfel unitatea dintre latura
subiectiva interna (ideatica) sic ea obiectiva externa (actionala )
vointei.
D. Fermitatea reflecta stabilitatea deciziilor si
hotararilor luate in diferite situatii in pofida tentativelor
potrivnice ale celor din jur ,de a ne determina sa revenim
asupra lor spre a le modifica sau anula .Atunci cand
hotararile sunt obiectiv justificate ,fermitatea favorizeaza
instaurarea in relatiile interpersonale a unor repere clare si
sigure ,eliberate de echivoc si subiectivism.In acest
context ,persoana care poseda o asemenea calitate isi va
impune autoritatea si va castiga respectul celorlalti.opusul
fermitatii sunt:Influentabilitatea si Oscilatia .
Atunci cand un punct de vedere sau o hotarare
se mentin in ciuda netemeiniciei lor evidente ,dintr-o trasatura
pozitiva,fermitatea se transforma in una negativa.
E. Independenta exprima capacitatea unei
personae de a-si organiza si duce viata pe cont propriu ,pe
baza initiativelor ,hotararilor si scopurilor proprii .Opusul ei
este Dependenta ,care consta in absenta unui orizont si a
unor repere existentiale clare ,in dificultatea sau
imposibilitatea de a lua o hotarare sau de a trece la actiune
fara un sprijin din partea cuiva.
Independenta, in sensul pozitiv al termenului
da masura autodereminarii persoanei in relatiile sale cu
situatiile sociale externe ,cu ceilalti semeni.Ea devine sursa de
initiativa si de actiune ,prin asumarea constienta a
raspunderilor si riscurilor corespunzatoare .